Documente strategice
Concepția de branding in evaluarea cetățenilor, administrația publica regionala si reprezentanta de afaceri
Yüklə 1,47 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Toleranta la relațiile intraetnice si tradițiile multiculturale
- Potențialul inovativ al întreprinderilor mici si mijlocii (IMM)
- Dunărea ca un coridor de transport pan-european și tradițiile în agricultură și calității produselor alimentare
- Toleranța etnica și a tradițiile multiculturale
- Evaluarea administrației publice
- 2. Cele mai bune practici de CTF din zona de frontieră Germano-poloneză
- Etapa I: 1945-1972 - prietenie forţată
- Etapa II: 1972-1980 - miracolul anilor 1970
Concepția de branding in evaluarea cetățenilor, administrația publica regionala si reprezentanta de afaceri. Sondajul sociologic reprezentativ al punctelor de vedere ale cetățenilor, reprezentanții mediului de afaceri și administrația publică, care a fost făcut în șapte districte din Bulgaria și nouă județe romane din zona de frontieră cuprinde un total de 3976 respondenți. Grupul ținta al cetățenilor cuprinde 1999 de persoane – 990 bulgari si 1009 romani. Reprezentanta de afaceri este de 1203 repsondenti – 452 bulgari si 751 romani. Reprezentanții clasei politice si administrației publice sunt 774, din care 360 bulgari si 414 romani. In chestionar au fost puse nouă întrebări care se bazează pe opiniile și estimările despre ideea de branding regiunii prin acordul sau dezacordul exprimat cu anumite declarații după scară de răspunsuri de 5 trepte. Primul din cele cinci întrebări a inclus 5 sub-întrebări de înregistrare a acordului / dezacordului in aceeași scară.
Reprezentanții bulgari si romani ai societatii civile exprima acordul sau categoric ca urmare a brandingului: - regiunea va creste atractivitatea si potențialul sau pentru oamenii care locuiesc si lucrează acolo – 88,18% (bulgari), 91,11% (romani); - potențialul si atractivitatea regiunii vor fi apreciate si de oamenii in afara teritoriului ei – 83,33% (bulgari), 85,85% (romani); - for fi create condiții pentru planificarea unei strategii potrivite pentru dezvoltarea ei – 88,89% (bulgari), 88,42% (romani); - va fi stimulata cooperarea transfrontierala – 91,61% (bulgari), 90,20% (romani); - regiunea va deveni cunoscuta pe plan european si mondial – 87,07% (bulgari), 87,03% (romani). Având în vedere faptul că abordarea de branding de locuri și teritorii (regiuni), nu este suficient de cunoscuta și, de asemenea, lipsește experiență practica atât la noi, cât și în România, nu există motive ca diferențele in părerile bulgare și române să fie supraexpuse. Cetățenii impartasesc un acord clar si in legătura cu cele opt avantaje ale regiunii transfrontaliere, pe care poate fi bazat Brandingul. După părerea si cetățenilor bulgari si celor romani, cel mai important avantaj al regiunii este râul Dunărea care este un coridor paneuropean, ea leagă toate regiunile de frontiera, române si bulgare intre ele, precum si cu zone din Inca 8 tari europene – 97,28% (bulgari), 97,74% (romani). Următorul loc ca importanță îl tine pământul fertil, tradiții puternice în agricultură și producția de alimente diverse de calitate - 97,07% (bulgari), 96,85% (romani) - această prestație este estimata ușor mai sus de către partea bulgară. Cauza probabilă ar putea fi cazul în care, în ciuda dificultăților din sectorul bulgar al agriculturii, producției agricole și industriile alimentare conexe, ele păstrează o relativă stabilitate. Creste la rândul sau si oferirea unor surse alternative de creditare in afara fondurilor europene – prin serviciile bancare si serviciile unor instituții nebancare de creditare. Un nivel aproape egal de sprijin din partea cetățenilor bulgari și români se acorda patrimoniului cultural, care este un potențial puternic pentru dezvoltarea turismului cultural, educativ și religios - 96,37% (bulgari), 96,16% (romani). Cu o valoare medie de 96% sunt minerale naturale - topografia variată, izvoarele minerale, faună și floră diverse (rezervații naturale) – sunt amplasate pe locul doi. Cetățenii români le da o greutate mai mare ca un avantaj al regiunii în comparație cu vecinii lor bulgari - 95,86% (BULGARI), 97,14% (ROMANI). Acest lucru este de înțeles, având în vedere faptul că in Bulgaria turismul ecologic este practic nou, si nu, o mică parte din resursele noastre naturale rămân un potențial de afaceri subapreciat. Capitalul uman al regiunii este evaluat ca un avantaj aproape in aceeași măsura din partea romana si bulgara – 94,75% (BULGARI), 94,68% (ROMANI). Toleranta la relațiile intraetnice si tradițiile multiculturale arata la fel valori de suport asemănătoare - 94,54% (bulgari), 94,19% (romani). În ciuda valorii mari de aprecierea medie pentru poziția geopolitica a regiunii ca o punte de legătură între Marea Neagră și Europa Centrală - 92.70%, românii ii dau o importanță mai mare decât Bulgaria - 91,11% (Bulgari), 94,39% (Romani). Rata scăzuta la datele bulgari poate fi explicata prin legăturile de transport slab dezvoltate peste Dunăre, care rămâne pentru teritoriul bulgar relația cea mai directă și foarte strânsă cu Europa Centrală. Pentru Romania nu exista această problemă datorita posibilităților de transport terestru direct. Potențialul inovativ al întreprinderilor mici si mijlocii (IMM) sunt dintre avantajele esențiale ale regiunii cu susținerea din partea la 92,22% (bulgari) si 92,42% (romani).
Cei 751 de reprezentanți romani 452 reprezentanți bulgari ai lumii de afaceri înregistrează aceleași niveluri ridicate de evaluare a ideii de branding al regiunii, cat si cetățenii. Efectele preconizate constructive, demonstrate la punctul 4.1, sunt impartasite de 90% dintre respondenți. La unele întrebări exista diferențe dar ele nu schimba susținerea foarte înalta a ideii. De exemplu oamenii de afaceri bulgari sunt mai rezervați in expectarile sale de creștere a atractivității regiunii pentru oameni din afara ei – 86,28%, precât colegii lor romani sunt cu exepectari mai optimiste. Despre creșterea atractivității regiunii pentru locuitorii ei proprii imaginea este inversa – bulgarii o impartasesc cu 94,24%, iar romanii – cu 93,07%. Date interesate prezintă părerile pentru stimularea cooperării. In aceasta sunt convinși 94,69% din bulgari, precât oamenii de afaceri romani cu o părere pozitiva sunt 88,70%. Acest scor nu este surprinzător deoarece practica prezenta arata ca partea mai activa in initiativle transfornataiere este cea bulgara. Bulgarii arata si un interes mai mare in invatarea limbii romane. Privind obiectul de avantajele regiunii, care au fost discutate în 4.1., predomina de opiniile pozitive în întregime, cu mai mult de 95%. Pentru oameni de afaceri avantajele principale ale regiunii sunt Dunărea ca un coridor de transport pan-european și tradițiile în agricultură și calității produselor alimentare cu valori egale de sprijin - mai mult de 98%. Avantajele resurselor naturale, astfel cum au fost văzute la cetățeni, se estimează de 98.31 % din romani, comparativ cu 96.01 % din bulgari. În schimb, potențialul inovator al IMM este considerat un potențial important de către 97,12% din bulgari, comparativ cu 94.92% din romani. În cazul în care un factor determinant pentru generarea opinii este nivelul de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii în cele doua zone de frontieră. Toleranța etnica și a tradițiile multiculturale sunt apreciate in mod egal de către reprezentanta lumii de afaceri - 96.90% din bulgari și 96.74% din romani. Evaluările cu privire la importanța locației geopolitice a regiunii a agenților economici bulgari si români arată o imagine similară celei la cetățeni (diferența de 03.28%), cu toate că această diferență a fost mai puțin pronunțată (01.35%) - 95.13% (Bulgari), 96,48% (Romani).
Rezultatele reprezentanților puterii politice și administrației publice nu diferă de datele discutate pentru cetățeni și oamenii de afaceri. Opiniile pozitive sunt între 88,99% și 99.04%. Ca si oameni de afaceri, 98.34% dintre reprezentanții administrației publice bulgari se așteaptă ca Brandingul va încuraja cooperarea transfrontalieră, în timp ce acest procent este considerabil mai mic - 91.81 % din omologii români. La rândul său, respondenții bulgari au fost mai sceptici decât cei români privind creșterea atractivității pentru persoanele din afara - 88,99% (Bulgari), 93,01% (Romani). Dar ambele grupuri sunt ferm convinși că Brandingul va face regiunea recunoscuta - 96,11% (Bulgari), 91,33% (Romani). Alte efecte semnificative ale brandingului sunt așteptate de către 91.33% și 96.39% din grupul țintă. Administrația de conducere arata si ea ca si cel mai important avantaj râul Dunărea - 98,17% din bulgarii si 99,04% din romanii. Evaluarea ei înalta pentru importanta râului este cea mai înalta printre cele trei grupuri ținta. Resursele naturale – sunt apreciate mai înalt de către partea romana cat la cetățeni atât si la afaceri – 96,11% (bulgari), 97,59% (romani). Spre deosebire de lumea de afaceri și cetățenii, ale căror opinii romane si bulgare pentru importanța experiență multiculturale, sunt aproape aceleași, evaluarea acestui potențial al administrației publice românești este semnificativ mai mare decât cea a celei bulgare - 95% (Bulgari), 98,79% (Romani ). Această rată ridicată la romani, probabil, este motivata de accentul mai clar pe relația dintre grupuri etnice in politica României, consacrat în legislația țării. Concluzii
Literatura folosita
Recomandări, bazate pe bunele practici, existente în regiunea transfrontalieră germano-poloneză Dr. Jarosław Jańczak, Dr. Krzysztof Wojciechowski 1. Introducere Frontierele există pentru a separa, în sensul original al conceptului. Cu toate acestea cooperare transfrontalieră (CTF) este, astăzi, unul dintre cele mai importante fenomene din Europa. Autorităţile locale, comunităţile transfrontaliere, cât şi mediul economic transfrontalier şi ONG-urile se uită la frontierele deschise, ca pe o oportunitate. Pe de o parte, strategiile de dezvoltare comune care rezultă din activităţile transfrontaliere le permit să depăşească perifericitatea, şi, în consecinţă problemele de subdezvoltare. Pe de altă parte, acestea sunt sprijinite de asistenţa financiară a Uniunii Europene (UE), care vede colaborarea transfrontalieră ca o întruchipare a proiectului european (Perkman, 1999). Diminuarea rolului frontierelor de stat, cu toate acestea, înseamnă că diviziunile mentale, culturale şi economice au fost din ce în ce mai relevante în relaţiile reciproce (Ehlers, Buursink, Boekema, 2001). Deci, mai mult efort trebuie să fie dedicat pentru depăşirea acestora, în alte moduri, prin crearea identităţilor transfrontaliere. STF, formele şi manifestările sale dezvăluie multe despre statele-naţiune (O'Dowd, Wilson, 2002), precum şi relaţiile dintre ele, în special în contextul proceselor de integrare continentală. Forma politicilor actuale a UE de CTF provin de la frontierele franco-germane şi germano-olandeze, în sfârşitul anilor 1950 şi 1960, care au fost stabilite pe încercări de reconciliere post-război (Perkman, 1999), care ulterior au fost aplicate în alte zone transfrontaliere a Comunităţii . În consecinţă, majoritatea unităţilor de frontieră în zilele noastre, locuitorii acestora, precum şi societăţile comerciale şi ONG-urile care provin de acolo, sunt interesaţi în CTF. Ei exceptă diferite avantaje şi consideră localizarea lor geografică proprie ca o oportunitate de dezvoltare (Zago, 1999-2000). În Europa, procesul de formare a statelor naţionale a iniţiat eliminarea caracterului limitativ al frontierei de stat. Zonele de frontieră cu limbi mixte, culturi şi suveranităţi au fost înlocuite cu graniţele statului. Acesta din urmă a fost concepute pentru a separa structurile pe părţile opuse ale acestor linii, dar, de asemenea au înstrăinat aceste structuri una de alta prin unificarea internă a statului-naţiune. Nu a fost lăsat spaţiu pentru structurile, care să treacă frontierele şi, în consecinţă, identitatea transfrontaliera nu a fost posibila. Procesul de integrare Europeană a determinat eliminarea graniţelor stabilite, care a dus la schimbarea percepţiilor de suveranitate, teritorialitate şi identitate. A fost deschisă o fereastră de oportunitate pentru CTF , iar cu aceasta s-a creat o şansă pentru sentimente de apartenenţă reciprocă. După prăbuşirea comunismului şi accelerarea proceselor de integrare în Europa, mitul unei lumi fără frontiere a devenit popular printre comentatori. Acesta a descris un continent unde obstacolele în calea mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi circulaţia capitalului dincolo de frontierele de stat s-ar elimina şi regimurile de control la frontieră s-ar atenua sau chiar ar dispărea. Se estimează că 10% din cetăţenii europeni locuiesc mai aproape de 25 de kilometri de la frontierele statului (Gasparini, 2008).Din acest punct de vedere, CTF nu este doar o politică simbolică, care ilustrează Proiectul european, ci o realitate a vieţii de zi cu zi a milioane de oameni. Politicile UE de frontieră se bazează pe ipoteza că unităţile de frontieră situate pe laturile opuse ale unei frontiere se confruntă cu probleme şi obstacole de dezvoltare similare (van Houtum, Ernste, 2001), care în mod natural le împing în direcţia colaborării (Buursink, 2001).Mai mult decât atât, în Comunităţile Europene şi mai târziu în Uniunea Europeană a fost adoptat ca regiunile transfrontaliere pot fi folosite ca o ilustrare a proceselor de integrare continentală pe o scară mai mică Acest lucru a condus la conceptul de Laboratoare de integrare europeană - teritorii unde Proiectul european a fost testat în micro-scară (Jaenniemi, Sergunin 2011).Regiunile de frontieră modifica liniile de front ale suveranităţii în zonele de contact socio-economice. Aceasta este o strategie pentru depăşirea localizării periferice(Blatter 2004). Există, cu toate acestea, de asemenea, o opinie opusă în dezbaterea academică, susţinând că CTF este de fapt orientată spre interior. Din acest punct de vedere, ea serveşte ca o strategie pentru câştigarea în competiţia cu alţi actori naţionali - alte regiuni din cadrul statului, care de asemenea, încearcă să atragă investitori, turişti şi aşa mai departe. (Van Houtum, Ernste 2001). 2. Cele mai bune practici de CTF din zona de frontieră Germano-poloneză Partea următoare a studiului va prezenta cele mai bune practici de CTF din zona de frontieră Germano-polonez, cu observaţii privind modul în care acestea pot fi aplicate în cazul zonei transfrontaliere Româno-bulgare. Aceasta va fi divizată - după o introducere istorică scurtă, în patru domenii: cooperarea 1) factoriilor de decizie politică şi administraţie publică, 2) afacerii, 3) universităţilor, ONG-urilor şi mass-mediei, şi în cele din urmă 4) practicile clusterilor transfrontaliere. Autorii susţin că diversitatea şi durata practicilor de cooperare deschid ferestre de oportunităţi pentru construirea unei identităţi integrate în regiunile transfrontaliere din UE. În termeni formali, istoria contemporană a frontierei Germano-poloneze este aproape şaptezeci de ani lungi. Deplasarea frontierelor, în urma celui de al Doilea război mondial, precum şi migraţiile în masă au marcat un "punct zero" al frontierei germano-poloneze pe râurile Oder şi Neisse, despre ce este această lucrare. Frontieră, stabilită în timpul Conferinţei de la Potsdam nu a fost caracterizată de nici o caracteristică, care este tipică pentru majoritatea zonelor de frontieră: o minoritate etnică peste graniţă, bilingvism, influenţe culturale reciproce, osmoză religioasă, legături economice, sau relaţii personale. Teritoriul din partea poloneză a fost, practic, epurat de populaţia nativă germană, care a fost înlocuită de polonezi, mutaţi din teritoriile de est ale Poloniei de dinainte de război, care era la o distaţa de cel puţin o mie de kilometri. Aceşti oameni au întâlnit pe Germani doar ca agresori şi ocupatori în timpul celui de al Doilea război mondial. Ce este mai mult, condiţiile de trai ale polonezilor de est înainte de război, au fost similare cu condiţiile care au prevalat în Oder şi Neisse aproximativ în mijlocul secolului 19. Populaţia poloneză a adus nivelul lor de civilizaţie în infrastructura post-germană relativ modernă, care nu a reflectat bine la acesta din urmă. Populaţia indigenă germană, care în urma războiului a suferit daune considerabil mai mare decât restul teritoriilor germane, a fost forţată să găzduiască un număr uriaş de refugiaţi din est. Acest lucru a dus la o densitate mare a populaţiei faţă de infrastructura pe partea Germană, şi subpopulate pe partea Poloneză (în primii ani de după război, aproximativ noua milioane de rezidenţi germani au fost înlocuite cu aproximativ trei milioane de oameni care s-au mutat din estul Poloniei pe teritoriile de la est de Oder şi Neisse). Deşi, factorii de populaţie au fost doar una din sursele tensiunii potenţiale. Alţii implicau ura traumatizantă a polonezilor faţa de Germani, după experienţele de cel de al doilea război mondial, dispreţuirea germană pentru "Barbarii polonezi", care au luat posesia şi au degradat patria Germană, precum şi stereotipurile tradiţionale nefavorabile reciproce. Deşi aceşti factori au existat, ei au început să aibă o influenţă directă asupra CTF cu treizeci de ani mai târziu, deoarece o interacţiune directă între populaţiile frontierei Germane şi Goloneze nu a avut loc până în 1972. Anterior, tensiunile legate de populaţie şi psihologia au fost umbrite de factori mult mai puternice, care au "îngheţat" procesele naturale de formare a zonei de frontieră, cum ar fi de exemplu birocraţia copleşitoare şi abordarea centralista a perioadei Staliniste şi socialismul post-stalinist, precum şi mentalitatea post-război din cetate asediată, ceea ce a însemnat că controalele la frontieră, chiar şi în cadrul blocului comunist, au fost stricte, chiar până la punctul de impenetrabilitate. Această perioadă ar putea fi ignorată în discuţiile de CTF, dacă nu era un factor, şi anume aşa-zisă "prietenia prescrisă" . În cadrul modelului de prietenie între naţiunile şi convergenţă semnificativă a intereselor oamenilor muncii, autorităţile comuniste din Germania de Est şi Republica Populară Polonă (PND) au organizat forme specioase de CTF (parteneriate între zonele de frontieră şi oraşe, vizite reciproce de fabrici, şcoli, divizii militare, şi altele, evenimente sportive, etc.) Acum vom prezenta pe scurt o revizuire a cadrului temporal, dinamica şi caracterul general al CTF Germano-poloneze în perioada 1945 - 2012. Etapa I: 1945-1972 - prietenie forţată Frontieră a fost, practic, închisă pentru turism şi circulaţia transfrontalieră a persoanelor. Frontieră a fost o zonă interzisa, unde o persoană putea să stea şi să trăiască exclusiv cu permisiunea autorităţilor, şi numai populaţia locală avea permisiunea să circule pe partea sa a frontierei. Cooperarea economică nu a existat. Manifestările principale ale CTF au inclus evenimente oficiale organizate de autorităţile şi bine monitorizate de serviciile secrete. Etapa II: 1972-1980 - miracolul anilor 1970 Evident, motivat de procesul spectaculos al unificării Europei de Vest, primii secretari ai partidelor comuniste din RDG şi PPR, Honecker şi Gierek au hotărât să introducă circulaţie liberă, fără vize între cele două ţări. Numărul de treceri ale frontierei a crescut vertiginos de la zeci de mii la 17 milioane pe an. Pentru prima dată după cel de al Doilea război mondial, grupuri mari de natură diferită (grupuri profesionale, asociaţii, autorităţi locale, şcoli) şi grupe de vârstă (în special tinerii), au stabilit contacte reciproce fără să fie monitorizate de autorităţilor de stat. Au fost încheiate aproximativ zece mii de căsătorii mixte. S-a dezvoltat turism transfrontalier. A început cooperare economică, în principal sub formă de fabrici Germane situate în imediata apropiere a frontierei care angajau forţe de muncă din zona de frontieră poloneză. Miracolul a avut partea sa întunecată: polonezii au cumpărat cantităţi uriaşe de produse de la magazinele din Germania de Est, care au născut nemulţumire acolo, care nu putea fi exprimată oficial. Resentimentul, chiar ura, creştea că să fie manifestată 15-20 de ani mai târziu.
Yüklə 1,47 Mb. Dostları ilə paylaş:
|