Documente strategice

Bibliografie:

Brezinski, Harald/Leick, Birgit: Kooperationspotenziale zwischen südwestsächsischen und nordböhmischen Unternehmen im Zuge der EU-Osterweiterung. Eine vorläufige Analyse auf der Basis von Unternehmensbefragungen in Südwestsachsen und Nordböhmen. in: Brezinski, Harald/Leick, Birgit (eds.): Kooperationsperspektiven deutscher Unternehmen in östlichen Grenzregionen. Freiberg 2006, 1-16.

Gabbe, Jens-Dieter/Malchus, Viktor Freiherr von (eds.): Cooperation Between European Border Regions: Review and Perspectives. Baden-Baden 2008.

Holly, Werner/Scherm, Ilona: „Halt lieber de Gusche.“ Der Einmarsch in die ČSSR 1968 im Erleben sächsischer Grenzbewohner. In: Zeitschrift für Angewandte Linguistik H. 45 (2006), 53-71.

Holly, Werner: „Mit nischt.“ Zur Semantik von ‚Vertreibung‘ in biographischen Interviews an der deutsch-tschechischen Grenze zwischen Sachsen und Böhmen. In: Neuendorff, Dagmar/ Nikula, Henrik/ Möller, Verena (eds.): Alles wird gut. Beiträge des finnischen Germanistentreffens 2001 in Turku/Åbo, Finnland. Frankfurt am Main usw. 2005, 55-83.

Holly, Werner: Traces of Czech-German History in Biographical Interviews at the Border: Constructions of Identities and the Year 1938 in Bärenstein-Vejprty. In: Meinhof, Ulrike H. (ed.): Living (With) Borders. Identity Discourses on East-West Borders in Europe. Aldershot 2002, 95-118.

Hornung, Marcus: Auf den Spuren unerwünschter Freizügigkeit. Grenzkriminalität an der sächsisch-tschechischen Grenze. In: Garsztecki, Stefan/Waack, Christoph/Scherm, Ilona: (eds.): Regionale Identität und transnationale Räume in Mitteleuropa. Dresden 2012, 97-114.

Jurczek, Peter: Grenzüberschreitende Entwicklung und grenzübergreifende Kooperation. In: Europa Regional 2006/14/2, 50-60.

Kowalke, Hartmut: Grenzüberschreitende Nachbarschaft und regionale Identität. Das Beispiel sächsisch-böhmischer Grenzraum. In: Garsztecki, Stefan/Waack, Christoph/Scherm, Ilona: (eds.): Regionale Identität und transnationale Räume in Mitteleuropa. Dresden 2012, 149-172.

Lambertz, Karl-Heinz: Die Neiße als Schicksalsfluss für Deutsche, Polen, Griechen und Tschechen (15.03.08). in: Lambertz, Karl-Heinz (ed.): Die Grenzregionen als Labor und Motor kontinentaler Entwicklungen in Europa: Berichte und Dokumente des Europarates sowie Reden zur grenzüberschreitenden Zusammenarbeit in Europa. Zürich 2012, 170-180.

Leick, Birgit: Business networks in the cross-border regions of the enlarged EU: what do we know in the post-enlargement era? in: Journal of Borderland Studies 2012/27/3, 299-314.

Meinhof, Ulrike H. et al.: Border Discourse: Changing Identities, Changing Nations, Changing Stories in European Border Communities. Final Report. Southampton 2003 [restricted].

Meinhof, Ulrike H./Galaszinski, Dariusz: Border Discourse: Changing Identities, Changing Nations, Changing Stories in European Border Communities. State-of-the-Art-Report. Southampton 2002 [for internal use].

Müller, Bernhard/Kučera, Kateřina/Jeřábek, Milan/Přikryl, Jan (2000): Grenze als Vermittlungsraum. Chancen der interkommunalen Zusammenarbeit am Beispiel von Sachsen und Böhmen. Berlin 2000.

Saechsische Staatskanzlei (ed.): Lebendige Nachbarschaft, gelebte Freundschaft – 20 Jahre Freistaat Sachsen und Tschechische Republik. Dresden 2012.

Schmalholz, Heinz: Grenzüberschreitende Kooperationsbeziehungen sächsischer Unternehmen – Stand und Perspektiven. in: Brezinski, Harald/Leick, Birgit (eds.): Kooperationsperspektiven deutscher Unternehmen in östlichen Grenzregionen. Freiberg 2006, 17-33.

Wunderlich, Hans-Joachim/Hofmann, Barbara/Divišová, Martina: Grenzüberschreitende Zusammenarbeit in der südwestsächsischen und nordböhmischen Grenzregion. in: Zschiedrich, Harald (ed.): Wirtschaftliche Zusammenarbeit in Grenzregionen: Erwartungen – Bedingungen – Erfahrungen. Berlin 2011, 285-298.

Zanger, Cornelia/Hodicová, Radka/Gaus, Hansjoerg: Psychic Distance and Cross-Border Cooperation of SMEs: An Empirical Study on Saxon and Czech Entrepreneurs' Interest in Cooperation. in: Journal for East European Management Studies. 2008/13/1, 40-63.

1^ Vezi European commission 2009 (2010). New Societal Challenges for the European Union New Challenges for Social Sciences and the Humanities Thinking across Boundaries Modernising European Research, Luxembourg: Publications Office of the European Union. Acest document subliniază cele 9 priorităţi ale științelor socioeconomice și umaniste din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru al UE. Una dintre acestea este legată de necesitatea de a examina compatibilitatea diversității de identități în Europa.

2^ Price, M. E. (1994) The Market for Loyalties: Electronic Media and Global Competition for Allegiances. In: Yale Law Journal 104 (3): 667-705

3^ Vezi Kornazheva. M. Limbă și identitate. Încercarea pentru analiza diacronică, în context european. În: Lucrări științifice a Universitatăţii din Ruse, volum 48, seria 5.2. Studii Europene, Ruse, 2009, pp. 7-18 , unde această teză este dezvoltat mai în detaliu.

4^ Conceptul securitate este folosit în sensul cel mai larg, adică ca libertatea de pericol și libertatea de a profita de oportunități.

5^ Problema legitimității a instituțiilor europene, deoarece deputații în Parlamentul European sunt aleși direct de către cetățenii europeni vezi.: Featherston, K. Jean Monnet and the ‘Democratic Deficit’ in the European Union. In: Journal of Common Market Studies, vol. 32, No. 2, June 1994, рр. 149-170

6^ Uniunea Europeană investește în sprijinul identității europene. Pentru perioada 2007-2013 cu 215 mil. de euro a fost finanţat programul Europa pentru cetăţeni, prin care sun promovate activităţi pentru o societate civilă activă în Europa. Începând cu anul 2006 au fost alocate 2,4 miliarde finanțarea politicii de comunicare menite să aducă UE mai aproape de inimile și mințile cetățenilor europeni.  În Cartea albă a politicii europene de comunicare a fost constatată lipsă de dialog a Instituțiilor europene cu cetățenii şi a fost propus așa-numitul plan D: Democrație, Dialog și Dezbatere. Participanții cheie pentru implementarea acestuia nu sunt numai instituțiile, dar, de asemenea, guvernele naționale, autoritățile locale și regionale, societatea civilă. Un pas esențial în eforturile de a atrage loialitatea cetățenilor față de proiectul european sunt şi reformele în funcționarea instituțiilor europene, realizate de Tratatul de la Lisabona. Se prevede dreptul de inițiativă a cetățenilor europeni de a schimba politicile europene sau să introducă noi politici printr-un referendum, la participarea unui milion de cetățeni din diferite state membre din aproape 500 de milioane de locuitori a Uniunii.

7^ Fuchs, D. (2003) Das Demokratiedefizit der EU und die politische Integration Europas, in: Brettschneider et al. (eds.), Europaeische integration in der oeffentlichen Meinung, Opladen: Leske+Budrich

8^ Katzenstein, P. The Culture of National Security: Norms and Identity in World Politics, Columbia Univ Pr, 1996, рр. 2 – 22

9^ Termenul "soft power" a fost inventat de teoreticianul și practicianul american al relațiilor internaționale Joseph Nye Jr. și clarificat în cartea sa "Soft power: un mijloc de succes în politica mondială" ” (Soft Power: The Means To Success In World Politics).El definește soft power ca "abilitatea de a dobândi ceea ce doreşti mai degrabă prin atracție, decât prin cumpărare sau constrângere

10^ Association of European Border Regions (eds.) (2008) Cooperation between European Border Regions, Nomos: Baden-Baden

11^ Bassand, M. (1993) Culture and Regions of Europe. Council of Europe Press. Strasbourg

12^ De Rougemont, D. (1970) Lettre ouverte aux Européens. A. Michel. Paris, 1970

13^ Această politică, cunoscută ca politică regională și de coeziune a UE se bazează pe presupunerea, că este necesară realocarea resurselor de la regiuni mai-bogaţi către cei mai săraci, pentru a depăși dezechilibrele socio-economice. Aceasta a apărut încă cu Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene din anul 1957, unde este vizată necesitatea pentru o dezvoltare armonioasă a activităților economice și sprijinirea regiunilor mai sărace. După ce Regatul Unit a aderat la Comunitățile Europene în 1975 a intrat în vigoare primul regulament, care a pus baza instrumentului bugetar Fondului European de Dezvoltare Regională. Cu ratificarea Actul Unic European (1986), această politică a primit un impuls puternic şi din 1988 până în prezent UE a investit aproximativ 480 miliarde de euro în regiunile mai puțin dezvoltate. Înainte de extinderea spre est, beneficiarii principali sunt Grecia (42,6%), Portugalia (35,2%), Irlanda (26,7%), provinciile est-germane (18,9%), Italia (sudul Italiei numit Mezzogiorno - 17,4%) și Spania.  După cele două valuri de extindere recentă a Uniunii Europene, în 2004/2007, principalii beneficiari sunt regiunile din Europa Centrală și de Est.

14^ Вж. Schaefer, G. (ed.-in-chief) (2008) Regions of the European Union. A Statistical Portrait – 2009 edition, Luxembourg: Office for Official Publications of the European communities

15^ Obiectivul global al politicii regionale actuale ale UE este prosperitatea economică și coeziunea socială în întregul teritoriu UE - 27 de state membre, 271 de regiuni. Pentru perioada bugetară 2007-2013 sunt relevante trei obiective specifice: Convergență; Competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă; Cooperarea teritorială europeană (cooperarea interregională, transnațională și transfrontalieră). Scopul final este asociat cu găsirea de răspunsuri la următoarele întrebări: Cum să capitalizăm punctele forte ale teritoriului?; Cum să abordăm concentrația?; Cum este mai bine să legăm teritoriile?; Cum să dezvoltăm cooperarea?

16^ Folosim termenul regiune transfrontalieră, deoarece acesta este deja stabilit şi conţine ideea de o frontieră depăşită. Termenele regiune de frontieră sau regiune frontalieră conțin conotație de importanța frontierei și, prin urmare, nu sunt relevante.

17^ Vezi Kornazheva,M. Politica lingvistică – factor de siguranţa in cooperarea transfrontalieră europeană. Disertație pentru acordarea gradului educațional și științific „doctor”, apărată în faţa unui consiliu ştiinţific specializat de relaţii internaţionale în specialitate ştiinţifică 05.02.24 Organizarea și gestionarea în afara sferei producției materiale. Sofia, 2010, p. 46

18^ Traducerea termenului social kinds, care foloseşte Alexander Wendt în cartea sa Social Theory of International Politics.

19^ Kornazheva, op.cit., pp.196-197.

20^ Ibid. , с.86

21^ Dacă elitele politice din capitalele UE dispun de sisteme de traducere și de resurse financiare și umane pentru utilizarea lor, cetățenii și organizațiile din regiunea transfrontalieră nu își pot permite acest lux.

22^ În discursul său, cu ocazia deschiderii Centrului European Inter-Universitar Româno - Bulgar (BRIE), în anul 2002, rectorul Universității din ruse a spus: "... în doi ani de la străini echipele de la BRIE Giurgiu și BRIE Ruse au devenit parteneri, a căror viaţa de zi cu zi nu este legată cu trecerea frontierelor noastre naționale, dar, şi de asemenea, cu depășirea barierelor lingvistice și culturale, cu construirea încrederii și loialităţii față de o identitate nou apărută a regiunii din jurul podului de peste Dunăre. "Vezi: Discurs Prof. soc. Boris Tomov - Rector al Universității din Ruse. În: Centrul European Inter-Universitar Româno - Bulgar .Ruse, 2003, p. 41

23^ Vezi.: Marks, G. Governance in the European Union, SAGE, 1996, р. 15

24^ Cele patru puncte de mai jos au fost elaborate de către Alexandar Kosuliev, membru al echipei de cercetare din Bulgaria.

25^ For a detailed overview see Abdelal et al., 2009.

26^ Vezi: Troffa et al., 2009.

27^ See: Abdelal et al., 2009.

28^ Канети, Е. (2009) Маси и власт. Превод от немски език Елисавета Кузманова. Леге Артис, с. 398

29^ Jenkins, R. (1996): Social Identity, London:Routledge; Delanty, G. (2000) Inventing Europe. Idea, Identity, Reality, London: Macmillan

30^ Brubaker, R., Cooper, F. (2000) Beyond Identity, In: Theory and Society 29 (1): 1-47

31^ Karolewski. I.P. Citizenship and collective Identity in Europe. In: Karolewski. I.P. and Kaina V. European Identity Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin 2006, p. 25

32^ Kaina, V. and Karolewski I.P. European Identity – Why Another Book on this Topic? In: Karolewski. I.P. and Kaina V. (2006) European Identity Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin, p. 12

33^ Vezi Definition of Corporate Culture By Debra Thorsen , http://ezinearticles.com/?Definition-of-Corporate-Culture&id=99997. Autorul – un expert în cultura corporatista cu o experiența de aproape 20 de ani, spune că cultura corporativă reprezintă un câmp energetic, care încarcă oamenii și care stabilește modul lor de gândire. Aceasta este energia care atrage oamenii la o identitate comună. Acesta apare ori de câte ori oamenii se adună împreună pentru a atinge un obiectiv comun.

34^ Вж.: Berger, P. and T. Luckman, The Social Construction of Reality: A Treatise in the Sociology of Knowledge. Anchor, First edition, 1967

35^ Kopper, A. Anchoring the Western Shore: the European identity of Hungarians at the wake of the EU accession. In: Karolewski. I.P. and Kaina V. European Identity Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin 2006, p. 248

36^ Kornazheva (2010), op.cit. сс. 89 – 110

37^ Vezi.Calhoun, K. Teoria critică socială. Serie de etose Traducere Constantin Yanakiev, Beschaft aus der Mitteln Robert Bosch Stiftung GmbH, KH, 2003.   Autorul subliniază faptul că marea majoritate a statelor-națiune, diasporule internaționale, zone vaste de alegere personală, rețelele volatile și eterogene ale relațiilor sociale, mijloace de masa de proliferarea a transmiterii culturale și pur și simplu diversitatea discursurilor care încearcă să numească sau să construiască persoanele, baza socială a recunoașterii se confruntă cu dificultăți deosebite

38^ Vezi. Kornazheva, М. Încercare de analiza a cazului cu cele 12 caricaturi cu Mohamed, publicate în ziarul danez „Jyllands Posten” în anul 2005. În: Lucrări științifice Universitatea din Ruse, volum 49, seria 5.2. Studii europene, Ruse 2010, pp 30-36 30-36. Analiza relevă rezistență extinsă a musulmanilor împotriva etichetării lor ca teroriști.

39^ Calhoun., op.cit. с. 209

40^ Diez, T. (2001) Europe as a discursive Battleground: Discourse Analysis and European Integration Studies, in: Cooperation and Conflict (1):5-38

41^ Koenig, B. Natural Law, Science, and the Social Construction of Reality. University Press of America, 2004, р. 10

42^Vezi.: B. Anderson: "I like nationalism's utopian elements". In: http://www.culcom.uio.no/еnglish news/ 2005/anderson.html/.

43^ Este bine cunoscut faptul că SUA și UE au criticat China pentru încălcarea drepturilor omului..

44^ Singapore, predominant este populat de chinezi, este considerat astăzi una dintre economiile cele mai de succes.

45^ Вж.: Anderson, Benedict. Western Nationalism and Eastern nationalism. In: http://newleftreview. org/A2320

46^ În limbă română: BRAV – Bulgaria – România: arie de vecinătate

47^ Comunitatea epistemică este o rețea de profesioniști cu competenţa recunoscută într-un anumit domeniu al cunoașterii. Membrii săi împărtășesc valori comune care stau la baza activității lor.  Ei au convingeri similare, pe care le-au abţinut pe baza unor cercetări şi practicii sociale, bazată pe legăturile cauzale între o politică și consecințele desfăşurării săi.  Au un consens cu privire la validitatea cunoașterii, se aplică criteriile acceptate pe plan internațional pentru validarea cunoștințelor în domeniul lor de expertiză. Membrii acesteia provin din diferite medii profesionale sau sociale – din structuri ale administraţiei publice, din sectorul economic privat, din sectorul non-guvernamental şi societatea civilă. Comunitatea epistemică apare independent și nesubordonată guvernului și altor centre de putere și acceptă influenţa opiniilor, care provin din alte medii. Acesta nu este neapărat un grup mare, deoarece influența acestuia nu se bazează pe un criteriu cantitativ ci pe potenţialul său de expertiza. Acest potenţial de expertiză este exprimat printr-un "limbaj" propriu, care separă "teritoriul" propriu de cunoștințe.  Anume de acest monopol asupra unei anumite cunoştinţe au nevoia politicienii în planificarea și punerea în aplicare unei politici. Această cunoştinţa "luminează" politica, aceasta înlocuiește analiză, fără care nu ar putea fi planificată orice politică. Aceasta stabilește standardele și promovează dezvoltarea regulamentelor.  Comunitate epistemică acţionează ca un ghid pentru factorii de decizie privind normele corespunzătoare și instituționalizarea politicii. O caracteristică esențială a comunității epistemice este de a fi o sursă de inovare politică, deși este implicată şi în altele trei etape ale evoluției unei politici date - distribuire, selecție și durabilitate. Comunitatea epistemică influenţează prin acţiune de comunicare și diseminare de idei pe diferite niveluri, inclusiv la nivel mondial.

48^ Vezi Kornazheva M. Inovarea proiectului de cercetare Bulgarian-Romanian Area Identities: Neighbourhood Study (BRAINS) în cadrul programului european de cooperare transfrontalieră „Bulgaria-România 2007-2013” În: Lucrări științifice ale Universității din Ruse, volum 50, serie 5.2. Studii Europene, Ruse 2011, pg. 11-26.

49^ Jose, J. Strangers in a stranger land: political identity in the era of the governance state. In: Social Identities Vol. 16, No. 1/January 2010, p. 7-8.

50^ Parker, S. Political Identities. Italian Cultural Studies. Oxford University Press, 1996, p. 108.

51^ Comitetul Regiunilor. Cartea albă privind guvernanța pe mai multe niveluri, 2009/С 211/01, pag. 10

52^ G. Vedel quoted by Elena Simina Tanasescu, Regionalization in Romania and its implications on the legislative framework, a material presented at the seminar “Implications of regions establishment in Romania, September 2002

53^ Histoire des idees politiques après 1789, Maitrise en droit, Formation continue 2003/2004, p. 41.

54^ Laslett, P., Introduction: Locke and Hobbes. Two Treatises of Government, Cambridge University Press, 1988, p. 68.

55^ Self-Rule Introduced in Greenland, BBC news, 21 June 2009.

56^ CIA, worldfact book, Bulgaria, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/bu.html

57^ Djildov, Al., Saga decentralizăţii la nivel naţional, АТУМС, Rapoarte şi cercetări, http://www.mrrb.government.bg/index.php?lang=bg&do=atums&type=69&id=4

58^ Iar acolo.

59^ Dezvoltarea opțiuni pentru domeniul de aplicare al serviciilor care pot fi furnizate mai eficient pe nivelul doi de descentralizare. Portal pentru descentralizare, http://self.government.bg/decentralization_counsel/analytic_reports/?id=64.

60^ Brusarski, R., indicatorii cantitativi ai descentralizării fiscale, ATUMS, Rapoarte şi cercetări, http://www.mrrb.government.bg/index.php?lang=bg&do=atums&type=69&id=4

61^ O șesime din satele din țară trebui să fie închise, Data.bg, 2.09.2012, http://news.data.bg/2/bulgaria/

62^ Regiunea Nord-vest a Bulgariei este cea mai săracă din uniune Europeană cu 28% din media PIB pentru UE pe personaă. Pentru mai multe informaţii vezi: Regiunea Nord-vest a Bulgariei – cea mai săracă în UE, Economy News.bg, 25.02.2011, http://www.economynews.bg/%D181-news16885.html

63^ Diaz H.C, Descentralizarea în Bulgaria: Evaluare generală şi recomandări, ATUMS – Raporte şi cercetări http://www.mrrb.government.bg/index.php?lang=bg&do=atums&type=69&id=4

64^ Salariul minim pe economii poate să fie stabilit în funcţie de regiune, Kapital, 5.10.2012, http://www.capital.bg/politika_i_ikonomika/bulgaria/2012/10/05/1920149_minimalnata_zaplata_moje_da_se_opredelia_na_regionalen/

65^ Kuneva cere ministru pentru Bulgaria de Nord-vest, mediapool 22.10.2012, http://www.mediapool.bg/% news198655.html

66^ World Commission on Environment and Development: Our common future (so-called Brundtland Report), Oxford, New York: Oxford University Press, 1987, p. 43.

67^ Grober, U. Deep roots – A conceptual history of “sustainable development” (Nachhaltigkeit). Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung (WZB). February 2007.

68^ Ibid.

69^ Mebratu, D. Sustainability and Sustainable Development: Historical and Conceptual Review. Elsevier Science Inc. 1998.

70^ Hall., R. P., N. A. Ashford. Primer on the Emergence and Evolution of Sustainable Development (1951 to 2011). New Haven, Yale University Press 2011.

71^ Ciegis, R. J. Ramanauskiene, Br. Martinkus. The concept of Sustainable Development and its Use for Sustainability Scenarios. In: Inzinerine Ekonomika-Engineering Economic. Vol. 2/2009.

72^ The Johannesburg Declaration on Sustainable Development, 4 September 2002.

73^ United Nations General Assembly, “United Nations Millennium Declaration,” Resolution 55/2, United Nations A/RES/55/2, 18 September 2000.

74^ През януари 2013 г.