Documente strategice

Figura 1

Identificarea respondenților cu un anumit spațiu de locuit

În răspunsurile la următoarea întrebare Q2 /În ce măsură credeți că următorii factori influențează opinia Dvs. de la întrebarea de mai devreme/ respondenții invocă motivele autodeterminării săi, aici se observă o corelație strânsă cu datele primei întrebări. Autodeterminării ca cetățeni ai țării săi, corespunde afilierea puternică națiunii printre un număr dominant de respondenți - 82.02%, iar identificarea cu localitatea este argumentată cu atașamentul față de rădăcinile familiale, obiceiuri și tradiții / 77.88% /, precum şi cu o tendinţă tipică pentru bulgari să caute subzistenţa aproape de casă și familie / 71.72% /.

Un alt set de întrebări în instrumentul studiului empiric /Q3 Aveți legături oficiale cu persoane din; Q4 Intenționați să aveți, în viitor, legături oficiale cu persoane din; Q5 Aveţi relaţii neoficiale (amicale, familiale, familiare etc.) cu persoane din; Q6Intenționați să aveți în viitor relaţii cu persoane din:/ are ca scop determinarea frecvenței contactelor interpersonale între reprezentanţii comunităţilor bulgare și românești din regiunea de frontieră /BRAV/, căutându-se imaginea situației reale la momentul respectiv și imaginea stării preconizate în planul previzional.

Figura 2

După cum se poate observa în figura, în acest moment, în cadrul regiunii transfrontaliere, numărul de contacte personale interpersonale între bulgari și români este relativ scăzut, respectiv, 9,6% și 17,45%.Imaginea se schimbă în intenția pentru astfel de contacte, respectiv, 21,01 % în favoarea contactelor oficiale și 38,29 % în favoarea contactelor personale. Aceste rezultate sunt foarte pozitive cu privire la așa-numitul strat relațional al identității culturale / Hecht et al, 2005:. 257-278 /, care este asociat cu posibilitatea de renegociere a identităţii din regiune prin comunicare și intensificare a contactelor interpersonale formale și informale. Aceste cifre reprezintă un indiciu al existenței unui context comunicaţional pozitiv cu privire la atitudinile de a menține relații în cadrul regiunii. Procentul dublu al intențiilor de contact din partea respondenților bulgari în comparaţie cu situația actuală indică o imparţialitate, încredere și interes faţa de vecinii ca parteneri de comunicare, în special la nivel informal, care trebuie să fie folosit ca o precondiție favorabilă în procesul de construire unei identități culturale integrate.

Un interes reprezintă motivația respondenților bulgari de contacte interpersonale. О аrgumentare amplă în acest sens conține răspunsul la întrebarea B8 / Când (intenționați să) intrați în relații cu vecinii dumneavoastră bulgari, în ce măsură sunteți influențat de următorii factori /.Din varietatea motivelor, cea mai mare importanță pentru a respondenți au:

• 
  posibilitățile de turism / 73,57% au răspuns cu influențează acestui factor într-o mică măsură şi în mare măsură/,
  
• 
  oportunitățile de cumpărături / 69,60% /,
  
• 
  ocaziile de petrecere a vacanței / 66,66% /,
  
• 
  oportunitatea de a gusta preparate din bucătăria românească / 66,47% /,
  
• 
  oportunități de distracţie / 62,63% /,
  
• 
  oportunităţile de a cunoaşte valorile, modelele de atitudine și tradițiile / 56,57% /
  
• 
  oportunitățile de îngrijire a sănătății / 52,62% /.
  

Datele sunt foarte sugestive pentru răspunsul la întrebarea principală, care face obiectul acestei lucrări, și anume dacă există un potențial pentru o identitate culturală integrată în cadrul regiunii transfrontaliere bulgaro-române de-a lungul Dunării. Cu o convingere fermă se poate spune că există un astfel de potențial și el, este conținut în practicile de zi cu zi a populaţiei regiunii, asociate de viața de zi cu zi, cat şi cu petrecerea timpului liberi. Este foarte pozitiv faptul că printre motivele pentru menținerea relațiilor există și cele referitoare la capacitatea de sporire a cunoștințelor culturale specifice despre partea românească a regiunii, despre destinaţiile sale turistice, despre modelele tradiţionale de comportament și despre valorile vecinilor români. Aceste caracteristici sunt direct legate de componentele identității culturale, care au fost prezentate în partea teoretică a lucrării, și sunt asociate cu construirea unei imagini simbolice a regiunii în modelul teoretic utilizat.

O altă întrebare foarte indicativă cu privire la potențialului de dezvoltare a unei identități culturale regionale integrate este Q9 /În ce măsură următorii factori, vă pot influența relațiile cu vecinii Dvs. români/, care subliniază obstacolele în stratul relațional al identității. Aici nivelul cel mai înalt de acord în rândul respondenților, care au indicat vreo-un fel de influență, a fost ajuns cu privire la următorii factori:

• 
  necunoaștere a limbii vecinilor / 71.41% / sau lipsa unei limbi comune cu vecinii / 68,28% /;
  
• 
  acces peste graniţa dificil / 51,62% /;
  
• 
  informații insuficiente cu privire la oportunităţile de sănătate in țara vecină / 49,30% /;
  
• 
  informații insuficiente cu privire la oportunitățile de turism in țara vecină / 47,98% /;
  
• 
  informații insuficiente cu privire la oportunităţile de cumpărături in țara vecină / 47,68% /;
  
• 
  informații insuficiente cu privire la oportunitățile de angajare în țara vecină / 47,18% /;
  
• 
  informații insuficiente cu privire la oportunitățile de afaceri in țara vecină / 43,54%;
  
• 
  lipsa de birouri sa centre, unde se pot obţine informații / 42,22% /;
  
• 
  informații insuficiente cu privire la oportunităţile de divertisment din țara vecină / 41,62% /.
  

Datele, obţinute din aceasta întrebare sunt într-o corelaţie strânsă cu rezultatele, obținute de la întrebarea precedentă, care interpretează motivele pentru dezvoltarea relațiilor în cadrul BRAV. Se pare că motivația înregistrată de contacte interpersonale se confruntă cu obstacole serioase în satisfacerea nevoilor şi motivelor declarate. Cel mai mare obstacol este incapacitatea de a comunica cu vecinii, și anume prezența unei bariere lingvistice. Aceasta poate fi greu depăşită, însă există indicii pozitive de interes tot mai mare în rândul locuitorilor din zonă să învețe limba vecinilor. Mai mult decât atât, în rândul tinerei generații există o posibilitate reală de comunicare prin folosirea unei limbi intermediare, care este, de obicei, limba engleză. Prețul mare, care trebuie să plătească cetăţenii pentru accesul peste graniţă este, de asemenea, un obstacol foarte serios în faţa frecvenței contactelor, și cea din urmă este crucială pentru construirea unei identități culturale regionale. Este suficient să amintim așa-numita. "ipoteza contactului" lui Allport, / Allport 1954 /, care spune ca dacă unii indivizi sunt capabili să comunice cu alţi indivizi, aceasta reduce tendința lor să aplice stereotipuri și prejudecăți faţa de cellalt și în cele din urmă creşte nivelul de înțelegere între ei.

O deosebită atenție trebuie acordată altor bariere identificate de respondenți, deoarece toate acestea sunt legate de lipsa informațiilor suficiente despre cealaltă parte, în regiunea transfrontalieră. Acest lucru ne arată lipsa unei politici clare pentru deschiderea comunității bulgare și române una faţa către altă, pentru promovare a cunoașterii lor şi prin aceasta pentru intensificare a interacțiunilor lor. În ciuda sprijinului european pentru regiune prin finanțarea proiectelor transfrontaliere în perioada de programare 2007-2013, precum și parteneriatelor de succes realizate, rezultatele obţinute sunt legate de rezolvarea problemelor izolate, fără efect sinergic asupra întregii regiuni. Prin obiectivele sale, unul dintre care este de a realiza o conștientizare reciprocă mai largă în comunitățile bulgare și române din regiune, proiectul BRAINS urmărește să minimizeze problema deficitului de informații și să atragă atenția elitei politice, administrațiilor publice și cetățenilor asupra nevoii de o politică generală pentru dezvoltare a unei identități regionale integrate ca cea mai importantă condiție pentru dezvoltarea regiunii. Dacă revenim la modelul identității regionale lui Paasi, de mai sus, am putea spune că urmează multe eforturi pentru construirea imaginii instituționale și cadrului instituțional al regiunii, care este responsabilă, în special, pentru asigurarea accesului la informații sociale relevante în rândul locuitorilor săi, și prin urmare, pentru generarea motivației pentru relații și interacțiuni.

Punctele de vedere exprimate de respondenți cu privire la alte întrebări din instrumentul sondajului, indică faptul că există condiții favorabile pentru o schimbare a status quo-ului identităţii în regiune și, în special, pentru negocierea identității culturale. De exemplu, majoritatea bulgarilor cred că asemănările cu românii sunt mai multe decât diferenţele -. 72.21 este procentul, care au exprimat acordul său parțial sau complet. Printre cele mai importante asemănări respondenți bulgari au indicat religia ortodoxă comună, experiența istorică din trecut, etc. Desigur, ei scot in evidenta diferențele de limba, dar foarte puțini dintre ei acordă o importanță diferenței de mentalitate, adică acestea nu sunt esențiale pentru regiune. Pe lângă aceasta, o parte a respondenților cunosc simbolurile unificatoare de similitudine, de exemplu denumiri similare a orașelor bulgari și români, cuvinte comune în ambele limbi, rădăcini românești în originea și etc. Toate acestea indica concluzia că în regiunea transfrontalieră bulgaro-română, de-a lungul Dunării, există condiții favorabile pentru formarea unei conștiințe de identitate, care este cel mai profund strat al identității regionale, şi în acelaşi timp cel mai lung proces în construirea sa. La apariţia unei asemeni conștiințe, se poate ajunge printr-o comunicare clară și pe scară largă a punctelor, care unesc oamenii din regiune, și anume re-negocierea identității culturale trebuie să se bazeze pe similitudinea și pe includerea Altuia în cadrele împrejurimii apropiate şi familiare, în care se simţim siguranţa, previzibilitate și stabilitate.

În părerile lor respondenții identifică activitățile prioritare în regiunea transfrontalieră bulgaro-română, care ar putea schimba situația lui /Întrebare Q13 Care credeți că sunt cele mai importante tipuri de activități pentru regiunea transfrontalieră româno-bulgară?/. Figura de mai jos afișează importanța acestor activități după părerea participanților bulgari în studiul empiric.

Figura 3

Prioritizarea activităților necesare la nivel regional

Preponderența cantitativă a punctelor de vedere exprimate scot pe primul loc ca importanţa acțiunile comune ale autorităților locale și regionale, care trebuie să genereze politici de dezvoltare a regiunii. Pe locule următoare ca importanţa, respondenții au pus gradul de conștientizare a necesității de a stimula afacerea și de a revitaliza piața forței de muncă, ca să poată partea bulgară și română a regiunii să rezolve problema de bază cu periferie și marginalizare în cadrele naționale ale țărilor și să se configureze şi să se identifice ca o unitate teritorială promițătoare în spaţiul dunărean european. Printre principalele priorități, după părerea respondenţilor bulgari, sunt activitățile legate de protecția mediului din regiune. Mai departe pe scara rangurilor, construită din respondenții, se clasifică activitățile instituțiilor culturale, activitățile de securitate, activitățile instituțiilor de sănătate și învățământ și altele.

Ranjarea celor mai importante activităţi din regiunea transfrontalieră, făcută de respondenți, merită în comentariu, deoarece aceasta este direct legată de potențialul cercetat pentru construire a unei identități regionale integrate. În primul rând, trebuie remarcată cetăţenia competentă a locuitorilor din regiune, prin identificarea celei mai importante priorităţi pentru dezvoltarea sa și, în același timp domeniului de responsabilitate pentru aceasta, și anume activitățile comune ale autorităților locale și regionale. Pentru interpretarea restului de priorităţi, selectate de respondenți, ne putem referi la ierarhia nevoilor lui Maslow /Maslow, 1954/, care este actuală în conştiinţa indivizilor și explică motivele lor pentru acest clasament. Nevoia prioritară identificată pentru dezvoltarea afacerii și asigurarea locurilor de muncă în regiune ajunge pentru a satisface nevoile de bază ale omului /primul nivel din ierarhia lui Maslow/, legate de supraviețuirea indivizilor și asigurarea unui trai pentru familiile lor. Respondenții identifica cu exactitate nivelul următor în ierarhia nevoilor, şi anume securitatea mediului în care locuiesc. Activitățile, legate de nevoile sociale ale indivizilor /nivelul trei în ierarhia lui Maslow/, de exemplu legate de activitatea instituțiilor culturale, de asemenea, sunt actuale în conştiinţa lor, dar nu sunt esențiale, spre deosebire de nevoile deja discutate din primele două niveluri ierarhice.

Datele comentate la această întrebare sunt indicative pentru drumul, care urmează să fie parcurs în construirea unei identități regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română de-a lungul Dunării. În primul rând este nevoie o politică de guvernare comună, care să conducă la o creștere economică și rezolvarea problemelor cu șomajul care au fost identificate ca fiind semnificative în profilul demografic al regiunii. Mediul regional, care promovează dezvoltarea este cel mai sigur catalizator pentru formarea conștiinței identității, care este o componentă-cheie a identității culturale regionale.

În concluzie, pe baza datelor empirice, care rezumă punctele de vedere ale respondenților bulgari, se pot face o serie de concluzii privind potențialul de dezvoltare a unei identități culturale regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română în apropierea Dunării.

1. 
   O condiție necesară pentru formarea unei identități regionale integrate este crearea în cadrul regiunii unui mediu economic și social favorabil, care încurajează dezvoltarea și satisface nevoile fundamentale ale rezidenților locali.
   
2. 
   Identificarea cu regiunea transfrontalieră bulgaro-română, aşa cum este la această etapă este înregistrată printre un număr nesemnificativ de locuitorilor săi, este rezultatul unui proces îndelungat, care simultan trece prin următoarele etape: constituirea unei imagini regionale și instituționale a regiunii, negocierea imaginii simbolice, realizarea conștiinței de identitate, ultimele două etape sunt cel mai direct legate de dezvoltarea identității culturale regionale.
   
3. 
   Dezvoltarea unei identități culturale integrate este un rezultat direct al procesului de negociere a identităților din regiune, care își propune să atingă identitatea colectivă, care satisface nevoile individuale de securitate /identităţii proprii/ aparența / unui grup cu care să împărtăşească simboluri comune și practici/ predictibilitatea /comportamentului Celorlalţi, legată de crearea unei încrederi comune / și durabilitatea / portabilitatea și perpetuarea gradului de conștientizare a identității/.
   
4. 
   În regiunea transfrontalieră bulgaro-română în apropierea Dunării există un potențial de dezvoltare a unei identități culturale integrate, care are următoarele caracteristici: prezența unui potențial relațional semnificativ, cuprins în mentalitatea pozitivă de dezvoltare și menținerea relaţiilor transfrontaliere formale și informale cu vecinii; prezența unui potențial motivațional, reflectat în dorința și interesul de a împărtăși practicile de zi cu zi ale vieții de zi cu zi și de a petrecere timpului liber; prezența unui potențialului cognitiv, care are motivele sale în necesitatea declarată de a dobândi cunoștințe culturale specifice transfrontaliere despre vecinii; prezența unui potențial simbolic, care reflectă în asemănarea sistemelor de valori, experienței trecute, tradițiilor, sărbătorilor și etc.
   
5. 
   Dezvoltarea unei identități culturale regionale integrate ar avea succes dacă procesul de renegociere a identității se bazează pe similitudine /în simbolurile și practicile/ și, prin urmare pe includerea Altuia, vecinului transfrontalier/ în mediul familiar.
   
6. 
   Dezvoltarea unei identități culturale regionale integrate se poate realiza prin creșterea cotei cunoştinţei specific culturale despre vecinul transfrontalier, care să conducă la reducerea distanţei și creşterea motivației pentru contacte interculturale. Așa cum a fost ilustrat în datele empirice, la momentul de faţă, în regiunea transfrontalieră există un deficit semnificativ de informații, de care sunt interesaţi locuitorii săi, împiedicând astfel frecvenţa contactelor interculturale.
   
7. 
   Construirea unei identității culturale regionale integrate este legată, nu în ultimul loc, cu asimilarea conștientă a unora dintre componentele sale constitutive, de exemplu promovarea pe scară largă a studiului limbii vecinului prin formarea competențelor interculturale și competențelor de comunicare cu vecinul.
   
8. 
   Dezvoltarea unei identități culturale regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română în apropierea Dunării este un obiectiv realist și realizabil, deoarece rezultatele proiectului BRAINS dovedesc existenţa potențialului pentru realizarea acestui obiectiv. După cum declară încrezător respondenții bulgari în vederile lor cu privire la acțiunile prioritare în cadrul regiunii, este nevoie de o politică generală comună a autorităților locale și regionale pentru identificarea și dezvoltarea regiunii ca o unitate teritorială, socială și culturală în Spaţiul Dunărean European.
   

Bibliografie:

1. 
   Allport, G. The Nature of Prejudice. 1954
   
2. 
   Collier, M.J., M.Thomas. Cultural Identity: An Interpretive Perspective. In: Y.Y.Kim & W.B.Gudikunst /Eds./ Theories in intercultural communication /International and Intercultural Communication Annual, Volume 12/, 1988
   
3. 
   Crang, M. Cultural Geography. London: Routledge, 1998.
   
4. 
   Cupach, W., T. Imahori. Identity Management Theory: Communication competence in intercultural episodes and relationships. In: R. Wiseman & J.Koester /Eds./ Intercultural communication competence. Newbury Park, CA: Sage, 1994.
   
5. 
   Häuszer, K., H. P. Frey. Identität. Stuttgart, 1987
   
6. 
   Hecht M., J. Warren, E. Jung, J. Krieger. The Communication Theory of Identity. Development, Theoretical Perspective, and Future Directions. In: Theorizing About Intercultural Communication, W. B. Gudykunst /ed./, Sage Publication, Inc., 2005.
   
7. 
   Jackson, R.L. Cultural Contracts Theory: Toward an understanding of identity negotiation. Communication Quarterly, 50, 2002.
   
8. 
   Wolfgang Knapp. Regional Identity – A Conceptual Framework: http://www.saulproject.net/downloads/Knapp.pdf
   
9. 
   Kosonen, R. Boundary, institutions, and indigenous development. Helsinki: Helsinkiin Kauppakorkeakoulun julkaisuja B-161, 1996.
   
10. 
    Maslow, A. Motivation and Personality. New York, Harper, 1954
    
11. 
    Paasi, A. The Institutionalization of Regions: a Theoretical Framework for the Understanding of the Emergence of Regions and the Constitutions of Regional Identity. Fennia 164, 1986.
    
12. 
    Paasi, A. Territories, Boundaries and Consciousness. The Changing Geographies of the Finnish Russian Border. Chisester: John Wiley & Sons, 1996.
    
13. 
    Schwartz, S., B.Zamboanga and R. Weisskirch. Broadening the Study of the Self: Integrating the Study of Personal Identity and Cultural Identity. Social and Personality Psychology Compass 2/2, 2008.
    
14. 
    Raagmaa, G. Regional Identity and Social Capital in Regional Economic Development and Planning: http://www-sre.wu-wien.ac.at/ersa/ ersaconfs ersa01/ papers/full/194.pdf
    
15. 
    Spilling, O. R. Entrepreneurship in a Cultural Perspective. In: Entrepreneurship and Regional Development 3, 1991.
    
16. 
    Ting-Toomey, S. Identity Negotiation Theory: Crossing Cultural Boundaries. In: Theorizing About Intercultural Communication, W. B. Gudykunst /ed./, Sage Publication, Inc., 2005.
    
17. 
    Usunier, J.C. Marketing Across Cultures. London: Prentice Hall, 1996
    

DOCUMENTE STRATEGICE
CONȚINUTUL DE-A DOUA PARTE

RECOMANDĂRI DE STRATEGIE LA CONSTRUIREA UNEI IMAGINI POZITIVE A RO-BUL-NA
Profiroiu, M.	Recomandări pentru consolidarea guvernării regionale în România	100
Chukov, V.	Recomandări pentru consolidarea guvernării regionale în Bulgaria	108
Beloev, H.	Recomandări pentru Dezvoltare Durabilă din RO-BUL-NA	115
Karshakova, T.Todorov	Recomandări pentru Branding Strategy din RO-BUL-NA	123
Jańczak, J. Wojciechowski, K.	Recomandări, bazate pe bunele practici, existente în regiunea transfrontalieră germano-poloneză	138
Kocyba, P. Scherm. I.	Recomandări, bazate pe bunele practici, existente în regiunea transfrontalieră germano-chehă	167

Recomandări pentru consolidarea guvernării regionale în România

Prof. Dr. Marius Profiroiu
Aderarea la Uniunea Europeană a presupus începutul unei noi faze de dezvoltare pentru țările din Europa Centrală și de Est. În opinia noastră conceptul de guvernare regională pentru o nouă UE poate fi tradus în guvernare democratică, ceea ce înseamnă o guvernare transparentă și responsabilă la nivel local și regional, capabilă de a spori participarea și asigurarea statului de drept. Mai multi analisti externi și interni împărtășesc aceeași opinie că, deși România a făcut o mulțime de eforturi pentru a îmbunătăți condițiile sociale și economice ale populației sale, ceva esențial lipște atât timp cât democrația și prosperitatea sunt încă pe asteptare (Mungiu-Pippidi et Al, 2003:2.). În acest sens, există un consens în creștere referitor la ingredientul lipsă care ar putea fi: buna guvernare. Poziția lor este susținută de date cantitative, cum ar fi calitatea guvernării indicatorului calculat de Banca Mondială (2009), care măsoara sase dimensiuni de bază ale guvernării (figura 1). Evoluția acestui indicator în ultimul deceniu arată că zonele cele mai sensibile de guvernare din România sunt: controlul corupției, statul de drept și eficiența guvernării.

Figura 1. Calitatea Guvernării în Romnia

Sorsa: Kaufmann et al., 2009

NOTĂ: Rezultate situate între -2,5 și 2,5, cu scoruri mari corespunzătoare unor rezultate mai bune.

Regionalizarea a fost o idee înfloritore neo-liberală a anilor nouăzeci în Europa, presupunând că descentralizarea regională va consolida atât competitivitatea economică și integrarea și a condus reformele teritoriale. Rezultatele sunt contradictorii. Multe state membre au rămas centralizate, disparitățile regionale nu au scăzut, co-operațiunile inter-regionale sunt asimetrice din cauza pozițiilor și condițiile diferite ale regiunilor. Cu tendințele crescânde ale cooperării regionale, o nouă problemă, apare ca și efect al interacțiunii dintre regiuni. De fapt, cu cât se dezvoltă și mai mult regionalizarea cu atât mai necesar este faptul ca regiunile să contruiască conexiuni între ele.

Noutatea subiectului privind „regionalizarea” pentru România impune anumite limite conceptuale necesare pentru înțelegerea corectă a temei, precum și pentru formularea de alternative și recomandări.
Termenul de „regiune" a fost definit în mod diferit de către instituțiile europene. Consiliul Europei definește regiunea ca un "set de dimensiuni medii care ar putea fi determinate din punct de vedere geografic și considerate ca fiind omogene". Pe de altă parte, Uniunea Europeană definește regiunea mai degrabă din punct de vedere administrativ ca fiind "un esalon imediat inferior celui al statului". Potrivit Nomenclatorul Unităților Teritoriale pentru Statistică (NUTS), care identifică unitățile administrativ-teritoriale, în funcție de mărimea teritorială sunt: localitatea, departamentul/ nivelul județean și regional. Adunarea Regiunilor Europene (ARE) a definit regiunile ca "entități ale statului de nivel politic local, care au anumite competențe exercitate de guvern, care, la rândul său, este responsabil pentru o adunare alesă în mod democratic."
În lumina acestor definiții, România prezintă o situație nouă: în timp ce, așa cum apare în definiția AER, un județ este o regiune, deoarece are un consiliu județean (o adunare aleasă în mod direct, al cărei președinte își exercită funcția executivă în județ). Regiunea, așa cum este definită de Uniunea Europeană, este o unitate teritorială mai mică, comparabilă cu NUTS 3, și cele 8 regiuni de dezvoltare, deși în conformitate cu ultima definiție, acestea nu sunt regiuni în sensul dat de Consiliul Europei.
Doctrina juridică a stabilit, de asemenea, o clasificare reală a diferitelor tipuri de judete⁵²:
• Componentele politice regionale ale unui stat, care se află la granița dintre statele federale și cele unitare, cu competențe în materie legislativă și executivă, dar păstrând doar un sistem judiciar la nivel de stat central (Spania, Italia)

• Regiunile încorporate - un rezultat obținut prin crearea unui stat unitar format prin unirea mai multor state care își păstrează individualitatea (Marea Britanie, care astăzi tinde spre federalizare)

• Regiunile diversificate - aspectele regionale sunt stabilite nu numai pe bază de criterii teritoriale și politice, dar, de asemenea, în funcție și de alte criterii, cum ar fi limba și cultura (Belgia înainte de transformarea acesteia într-un stat federal)

• Regiunile administrative clasice - create în urma procesului de descentralizare ca și colectivități locale, regionale administrative autonome (Franța)

• Regiuni funcționale create în urma procesului de deconcentrare, ca simple districte ale administrației centrale de stat (Grecia)

• Regiunile de cooperare ca forme instituționalizate de cooperare între colectivitățile teritoriale locale (România).

O altă delimitare conceptuală importantă a se face în acest context, se referă la termenii privind „regionalizarea” și „regionalismul”. Regionalizarea înseamnă, în general, o nouă etapă în organizarea teritorială a astatului, cu tot ceea ce implică acest fenomen: crearea instituțiilor regionale și realizarea transferului de competențe administrativ-regionale la nivel regional. Regionalismul, pe de altă parte, pornește de la ideea că regiunea este definită de un set de caracteristici umane, culturale, lingvistice care justifică crearea unui organism politic a cărui autonomie va fi recunoscută mai mult sau mai puțin extensiv. Acesta reprezintă conștientizarea cu privire la interesele comune ale comunității locale și aspirația acestora de a gestiona astfel de interese. Practic, distincția între cele două concepte este dată de o abordare diferită: în timp ce în cazul regionalizării este o abordare de sus în jos, autoritățile centrale de inițiere și punere în aplicare a procesului, regionalismul pornește de jos în sus, fiind inițiat de comunitățile locale și promovate de acestea la nivel central.
Reforma administrativ-teritorială implică în continuare o serie de delimitări conceptuale privind nu numai problemele teritoriale, dar, de asemenea, competențele administrative și de luare a deciziilor. Una dintre cele mai importante delimitări este granița între conceptele de descentralizare administrativă și deconcentrare. Deconcentrarea administrativă (concept francez), ca un mijloc de organizare și funcționare a administrației publice, nu se bazează pe promovarea interesului local, ca fundament al diminuării concentrării puterii executive. Ideea fundamentală a organizării desconcentrate este cel de a asigura îndeplinirea atribuțiilor autorităților publice centrale ", prin agenții lor, dar organizat pe principii teritoriale. Astfel, serviciile ministerelor, organizate la nivel județean îndeplinesc sarcinile specifice ministerelor cărora le sunt subordonate, cu o competență teritorială limitată la unitatea administrativă pe al cărei structură s-au format. Cu toate acestea, organizarea și funcționarea acestor servicii nu exclude promovarea interesului local, dar acest obiectiv nu este dominant, este unul secundar. Descentralizarea este sistemul bazat pe recunoașterea lui de interes local, care este distinct de cel național, localitățile care au structuri organizatorice funcționale, precum și patrimoniul lor propriu, sunt dedicate în promovarea interesui local. Fundamentul politic de descentralizare este recunoscut de Carta Europeană pentru Auto-administrarea Locală (1985), care consideră descentralizarea drept unul din principiile europene democratice comune. Din punct de vedere administrativ, descentralizarea conține ideea că autoritățile alese de comunitățile locale sunt cele mai potrivite pentru a cunoaște nevoile locale și pot să ia măsurile necesare pentru a le atinge.

1.