Drept maritim intenational

5.2.1 ÎNMATRICULAREA NAVELOR

5.2.1.1. Definiţia şi natura juridică a navei

ORDONANŢĂ nr. 42 din 28 august 1997 privind transporturile navale defineşte nava ca fiind : a) navele maritime şi de navigaţie interioară de orice tip, propulsate sau nepropulsate, care navighează la suprafaţă ori în imersie, destinate transportului de mărfuri şi/sau de persoane, pescuitului, remorcajului ori împingerii;

b) instalaţii plutitoare, cum ar fi: drage, elevatoare plutitoare, macarale plutitoare, graifere plutitoare şi altele asemenea, cu sau fără propulsie;

c) construcţii plutitoare care, în mod normal, nu sunt destinate deplasării, cum ar fi: docuri plutitoare, debarcadere plutitoare, pontoane, hangare plutitoare pentru nave, platforme de foraj şi altele asemenea, faruri plutitoare;

d) ambarcaţiuni de agrement.

Se considera ca fac parte din navă instalaţiile, maşinile şi motoarele care asigură propulsia navei sau produc o altă acţiune mecanică, împreună cu mecanismele şi mijloacele necesare transmiterii acestei acţiuni, toate echipamentele necesare navigaţiei, diferitelor manevre, siguranţei navei, salvării vieţii umane, prevenirii poluării, comunicaţiilor, igienei şi exploatării potrivit destinaţiei navei, precum şi proviziile.

Codul comercial reglementează ca fac parte din vas şi: ambarcaţiunile, uneltele, instrumentele, armele, muniţiile, proviziile şi, în general, toate lucrurile destinate uzului său permanent, chiar când ar fi oarecare timp separate de vas.

Codul comercial prevede prin art. 490 ca vasele sunt bunuri mobile.

Deşi nava este un bun mobil, datorita valorii ridicate a acesteia nava este protejata din punct de vedere juridic ca şi cum ar fi un bun imobil iar acest lucru rezulta din faptul ca este supus transcrierii intr-un registru public ţinut de Autoritatea Navala Romana prin căpităniile de port. Navele maritime care arborează pavilionul român se înmatriculează în Registrul matricol al navelor maritime.Navele de navigaţie interioară care arborează pavilionul român se înmatriculează în Registrul matricol al navelor de navigaţie interioară.

Natura juridică a navei:

- este un bun mobil;

- este un bun supus transcrierii intr-un registru public fiind protejat din punct de vedere juridic ca un bun imobil;

- este mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altor servicii pe apă;

- se împart pe categorii şi pe tipuri de nave.

Astfel din punct de vedere juridic se poate defini nava ca fiind un bun mobil ce este supusă transcrierii într-un registru public şi reprezintă un mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altor servicii pe apă ce poate fi clasificat pe categorii şi tipuri de nave.

De asemenea orice navă trebuie să aibă actele de bord cerute de reglementările naţionale, precum şi pe cele prevăzute în convenţiile internaţionale la care România sau ţara de pavilion este parte.

Se recunosc ca valabile actele de bord şi brevetele şi certificatele echipajelor, daca sunt eliberate de autorităţile competente respectiv societăţile de clasificare recunoscute ale ţării de pavilion navelor sub pavilion străin şi echipajelor acestora.

Dreptul de vizită, inspecţie, intervenţie şi de a efectua cercetări la bordul unei nave străine se exercită potrivit convenţiilor internaţionale.
5.2.1.2. NAVE CU REGIM SPECIAL

O.G.nr.42/1997 privind transporturile navale specifica o categorie de nave ce nu se înmatriculează în registrele matricole dupa cum urmeaza:

a) navele cu un deplasament de până la 15 mc inclusiv sau o capacitate de încărcare mai mică de 15 tone;

b) ambarcaţiunile de agrement;

c) ambarcaţiunile cu o lungime mai mică de 7 m şi/sau cu o propulsie mai mică de 15 kW;

d) ambarcaţiunile propulsate prin forţa umană;

e) ambarcaţiunile de agrement cărora nu li se aplică reglementările naţionale privind introducerea pe piaţă a acestora, cu excepţia ambarcaţiunilor destinate să transporte persoane în scop comercial

Navele prevăzute la lit. a) şi b) se înscriu in mod obligatoriu într-un registru de evidenţă tinut de către căpităniile de port. Navele prevăzute la lit. c) - e) nu se înscriu în registrul de evidenţă al căpităniilor de port.

Clasificarea navelor pe categorii nu trebuie confundata cu clasificarea navelor pe tipuri care reprezintă împărţirea navelor în: cargouri, vrachiere, petroliere, nave RO-RO, container, pasagere, etc.
5.2.1.3. Evidenta înmatriculării navelor

Evidenta navelor se face prin înscrierea unui registru ţinut de autoritatea statului competent.

Inmatricularea se poate face printr-un singur registru sau mai multe, ţinute de autorităţile maritime sau căpităniile portului de înmatriculare în funcţie de reglementările fiecărei tari.

In conformitate cu OG nr.42/1997 privind transporturile navale evidenta navelor se tine după cum urmează:

a)- pentru navele în construcţie se ţine de către căpităniile de port în a căror zonă de activitate se află şantierul naval, în registrul de evidenţă a navelor în construcţie.

b)- pentru navele care au obţinut dreptul de arborare a pavilionului român de către căpităniile de port stabilite de Autoritatea Navală Română:

- navele de categoria I, în registrele matricole ale navelor de categoria I;

- navele de categoria a Ii-a şi navele de agrement, în registrele matricole ale navelor de categoria a Ii-a.

După înregistrarea în registrul matricol al navelor de categoria I, o navă de categoria I se înscrie şi în registrul de evidenţă centralizată ţinut de către Autoritatea Navală Română.

In cazul contractelor de închiriere de tip bare-boat sau leasing pentru nave care arborează pavilion român, încheiate între proprietari români şi operatori români sau străini ori între operatori, operatorul care exploatează efectiv nava trebuie să solicite, cu acordul proprietarului, eliberarea unui nou act de naţionalitate în care, pe lângă numele proprietarului, să fie menţionat şi numele acestuia. Noul act de naţionalitate se eliberează cu condiţia depunerii prealabile a actului de naţionalitate iniţial, care se păstrează la Autoritatea Navală Română.

Noul act de naţionalitate este valabil pe perioada derulării contractului sau până la solicitarea în scris a proprietarului privind anularea acestuia.

După expirarea sau anularea actului de naţionalitate acesta se depune la Autoritatea Navală Română care restituie proprietarului actul de naţionalitate iniţial Actul de naţionalitate iniţial se înapoiază armatorului după înscrierea menţiunilor în registrul căpităniilor de port şi în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor şi după predarea actului de naţionalitate emis pe numele operatorului.

La cererea de înscriere în registrul de evidenţă se vor anexa actele de dobândire, inclusiv actul de radiere a înscrierilor anterioare, dacă este cazul, actul de constatare a stării tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor şi fotografiile navei.

Scoaterea din evidenţă a navelor se face prin menţionarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea naţionalităţii române, dezmembrarea, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, eşuare sau alte împrejurări.

In caz de pierdere a naţionalităţii române, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decât după predarea la căpitănia portului a certificatului de naţionalitate română şi a celorlalte acte de bord.

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor şi echipamentelor plutitoare, precum şi stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidenţele de înmatriculare nu sunt opozabile faţă de terţi.

Căpităniile de port stabilite de Autoritatea Navala Romana eliberează certificate privind menţiunile cuprinse în registrele matricole şi pe cele de evidenţă, la cererea celor interesaţi.
5.2.1.4. Individualizarea navei

Navele, aparatele şi instalaţiile plutitoare cu propulsie proprie, de categoria I, se individualizează printr-un nume propus de proprietar şi aprobat de Autoritatea Navală Română.

Navele, aparatele şi instalaţiile plutitoare iară propulsie, de categoria I, se individualizează printr-un număr de înmatriculare acordat de Autoritatea Navală Română.

Navele de categoria a II-a şi navele de agrement se individualizează printr-un număr acordat de căpitănia portului de înmatriculare. La solicitarea proprietarului şi cu acordul căpităniei portului de înmatriculare, navele de categoria a Ii-a şi navele de agrement pot purta şi un nume.

Numele navei sau numărul prin care navele se individualizează se înscrie pe corpul navei, în mod vizibil, pe ambele borduri şi în pupa navei şi, după caz, şi pe suprastructura acesteia. In pupa navei se înscrie şi numele portului de înmatriculare.

Numele navei sau numărul prin care nava se individualizează se înscrie şi pe colacii, plutele, bărcile şi şalupele de salvare cu care este echipată aceasta.

în cazul navelor maritime un alt element de identificare este numărul şi indicativul navei dat de Organizaţia Internaţională Maritimă (numărul 1MO) care nu se modifica indiferent de schimbările de proprietate intervenite.

Totodată se mai pot considera printre elementele de identificare şi caracteristicile navei (lungime - LOA, lăţime, pescaj, înălţime, tipul şi puterea maşinii, etc).

5.2.1.5. Clasa navelor. Rolul şi responsabilitatea societăţilor de clasificare. Inspecţia tehnica a navelor. Controlul şi emiterea certificatelor pentru navele aflate în exploatare, construcţie, reconstrucţie

Clasa navei reprezintă aptitudinea navei de a fi în buna stare de navigabilitate, fapt atestat de Certificatele acordate de o societate de clasificare recunoscuta sau de către autoritatea navala. De regula certificatele se acorda pe o perioada de cinci ani cu obligativitatea efectuării unei revizii anuale. Clasa unei nave poate fi acordata pe o perioada limitata de timp ce reprezintă viata unei nave care diferă de la o nava la alta în funcţie de tipul, clasa şi zona de navigaţie.

Societăţile de clasificare agreate sunt cele recunoscute şi au în principal o responsabilitate juridica în ce priveşte eliberarea certificatelor pe care le emit ce rezulta din aplicarea următoarele atribuţii:

- supravegherea tehnica , clasificarea şi certificarea , pe baza regulilor stabilite prin convenţii internaţionale şi reglementari, a construcţiei, reconstrucţiei şi reparării navelor, unităţilor de foraj marin şi containerelor;

- supravegherea tehnica şi certificarea materialelor şi echipamentelor destinate acestora;

- lucrări de cercetare - proiectare necesare elaborării regulilor şi prescripţiilor de registru;

- eliberarea certificatelor şi documentelor prevăzute în convenţiile internaţionale maritime sau de navigaţie interioara;

- verificări şi inspecţii la nave şi asigurarea supravegherii tehnice a echipamentelor şi materialelor specifice;

- asigură supravegherea tehnică şi certificarea construcţiei şi reparaţiei containerelor şi a materialelor destinate acestora;

- în construcţia şi clasificarea navelor maritime şi fluviale, construcţia platformelor maritime de foraj şi execuţie, containerelor, echipamentelor instalaţilor şi materialelor navale, în scopul prevenirii poluării mediului marin de către nave şi aplicării convenţiilor internaţionale privind securitatea navigaţiei şi mediului înconjurător;

Organizaţiile recunoscute conform DIRECTIVEI CONSILIULUI EUROPEAN 94/57/EC din 22 noiembrie 1994 privind regulile şi standardele comune pentru organizaţiile de inspecţie şi supraveghere a navelor şi pentru activităţile corespunzătoare ale administraţiilor maritime sunt:

1. Lloyd's Register of Shipping (LR)

2. Germanischer Lloyd (GL)

3. Bureau Veritas (BV)

4. Det Norske Veritas ((DNV)

5. Registro italiano navale (RINA)

6. Hellenic Register of Shipping ((HR)

7. American Bureau of Shipping (ABS)

8. Russian Maritime Register of Shipping (MRS)

9. China Classification Society (CCS)

10. Korean Register of Shipping (KR)

11. Nippon Kaiji Kyokai (NK)

5.3. Naţionalitatea navelor

5.3.1. Naţionalitatea navelor. Condiţiile de obţinere şi de pierdere a naţionalităţii. Dreptul navelor de a arbora pavilionul roman. Pavilioane de complezenta

Navele au naţionalitatea statului al cărui pavilion sunt autorizate sa-1 poarte.

In numele Guvernului, ministerul, prin Autoritatea Navală Română, acordă dreptul de arborare a pavilionului român şi dispune suspendarea sau retragerea acestui drept.

(2) Dreptul de a arbora pavilionul român se acordă:

a) navelor maritime proprietate a persoanelor juridice sau fizice române;

b) navelor maritime proprietate a persoanelor juridice sau fizice străine care au sediul unei filiale sau domiciliul în România;

c) navelor fluviale proprietate a persoanelor fizice sau juridice române, la care participarea capitalului românesc este de cel puţin 51%;

d) navelor maritime proprietate a persoanelor fizice sau juridice străine, închiriate în bare-boat sau cumpărate în leasing de persoane fizice sau juridice române;

e) navelor fluviale proprietate a persoanelor fizice sau juridice străine, închiriate în bare-boat sau cumpărate în leasing de persoane fizice sau juridice române, la care participarea capitalului românesc este de cel puţin 51%.

Navele care arborează pavilionul roman sunt de naţionalitate romana şi nu pot naviga sub pavilionul altui stat.

Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statului roman vor avea la bord actele care sa ateste dreptul de arborare a pavilionului roman şi actele cerute de legislaţia romana şi de convenţiile internaţionale la care România este parte.

La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare a pavilionului roman navelor închiriate persoanelor juridice sau fizice străine. In aceasta situaţie, armatorul navei va prezenta căpităniei portului de înregistrare actul de naţionalitate în vederea arhivarii .

Dreptul de a arbora pavilionul român se poate retrage:

a) la solicitarea proprietarului navei;

b) dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la acordarea pavilionului.

Navele nou construite în şantierele din România, care au ca beneficiari persoane juridice sau fizice străine, vor naviga în perioada probelor de mare, pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului roman, emis de căpitănia portului în raza căruia a fost executata, construcţia, la cererea constructorului.

După perfectarea actelor de predare-primire şi prezentarea acestora la căpitănia portului, navele vor naviga în baza actului de naţionalitate emis de autoritatea competenta a statului de înregistrare sau a unui permis provizoriu emis de misiunea diplomatica a statului respectiv.
5.3.2. Transmiterea şi constituirea de drepturi reale asupra navei

Dobândirea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum şi constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriu în registrele matricole sau de evidenta, prevăzute la art. 51,1 ţinute de căpităniile de port făcându-se totodată menţiune şi pe actul de naţionalitate sau în carnetul de ambarcaţiune.

Contractul de construcţie de nave va fi transcris în registrele de nave în construcţie ale căpităniei portului în raza căruia se afla şantierul naval.

In aceste registre se vor transcrie şi eventualele transmiteri de proprietate, precum şi constituirile sau stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite pana la obţinerea actelor de naţionalitate.

Regimul de înscriere a navelor şi de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplica şi echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria 1, în cazul când depăşesc 15 tone deplasament şi de categoria a Ii-a când au deplasamentul pana la 15 tone inclusiv.

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor şi echipamentelor plutitoare, precum şi stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidentele de înmatriculare nu sunt opozabile fata de terţi.

Organele care ţin registrele matricole şi pe cele de evidenta eliberează certificate privind menţiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesaţi.

5.3.3. Creanţa maritimă

CONVENŢIA INTERNAŢIONALA pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurător de nave maritime (Bruxelles, 10 mai 1952) defineşte creanţa maritima ca afirmarea unui drept sau a unei creanţe având una dintre următoarele cauze:

a) daune cauzate de către o nava fie prin abordaj, fie în alt mod;

b) pierderi de vieţi omeneşti sau daune corporale cauzate de către o nava sau provenind din exploatarea unei nave;

c) asistenta şi salvare;

d) contracte referitoare la folosinţa sau locaţiunea unei nave prin charter-party sau altfel;

e) contracte referitoare la transportul de mărfuri de către o nava în baza unui charter-party, conosament sau altfel;

f) pierderi sau pagube aduse mărfurilor şi bagajelor transportate de către o nava;

g) avarie comuna;

h) împrumut maritim;

i) remorcaj;

j) pilotaj;

k) furnizarea, în orice loc. de produse sau de materiale făcute unei nave în

scopul exploatării sau întreţinerii sale;

1) construcţie, reparaţii, echipamentul unei nave sau taxele de doc;

m) salariile comandanţilor, ofiţerilor sau membrilor echipajului;

n) banii cheltuiţi de comandant şi cei plătiţi de către încărcători, navlositori sau

agenţi în contul navei sau al proprietarului ei;

o) proprietatea contestata a unei nave;

p) proprietatea contestata a unei nave sau posesia sa ori exploatarea sa, sau

drepturile la rezultatele exploatării unei nave în coproprietate;

q) orice ipoteca maritima şi orice garanţie;

Ordonanţa nr. 42 din 28 august 1997 privind navigaţia civila prevede la art. 132. şi urm. că reţinerea operează atunci când - Căpitănia portului nu va elibera actele de bord şi permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi şi despăgubiri la care sunt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, fata de căpitănia de port sau de alte organe portuare.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şi în cazul când s-a cerut aceasta, prin adresa scrisa, de către un organ al administraţiei locale sau centrale, de organele jurisdicţionale ori de cele ale parchetelor.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada şi în cazurile când căpitănia primeşte reclamaţii scrise prin care se cere reţinerea navei, pentru pretenţii de neplata mărfii încărcate, pretenţii rezultând din avaria comuna, avarii, abordaje, asistenta sau salvare, despăgubiri, taxe, tarife şi alte asemenea.

In cazurile prevăzute în prezentul articol reţinerea încetează daca proprietarul navei a depus o garanţie suficienta în raport cu suma pretinsa sau daca, în termen de 24 ore de la reţinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecătoreasca de punere sub sechestru.

In calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrătoare.

Răspunderea pentru reţinerea nejustificată a navei o poartă acela la cererea căruia a fost reţinută nava.

Prevederile cu privire la reţinere şi sechestrare nu se aplica navelor militare şi navelor sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale.

CODUL COMERCIAL AL ROMÂNIEI*) din 16 aprilie 1887 prevede că orice creditor are dreptul sa poată proceda la sechestrarea, urmărirea şi vânzarea silita a unui vas sau a unei pârti în diviza dintr-unsul, care ar fi proprietatea debitorului sau. Creditorii privilegiaţi pot exercita acest drept chiar daca vasul, care în total sau în parte este afectat, ar fi trecut în mâinile unei a treia persoane.

Vasul poate fi sechestrat în cazurile şi după formalităţile stabilite în acest cod. Sechestrarea fiind declarata valabila de către tribunalul de comerţ competent, vânzarea, colocaţiunea creditorilor şi repartiţiunea preţului se fac în conformitate cu regulile fixate în prezentul capitol.

Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru şi nici urmărit. Vasul se consideră că este gata de plecare, când căpitanul are asupra-şi hârtiile de navigaţie necesare pentru călătorie.

în orice stare a proceduri, după cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietar al vasului şi chiar a însuşi debitorului, tribunalul înaintea căruia sa afla cauza pendinte, poate ordona ca vasul sa întreprindă una sau mai multe calatorii, prescriind în acelaşi timp precauţiunile ce după împrejurări, s-ar crede necesare. Călătoria nu se poate începe până ce mai întâi sentinţa tribunalului care ar încuviinţa-o, nu va fi transcrisa în registrele autorităţii maritime respective şi adnotată pe actul de naţionalitate. Cheltuielile necesare pentru întreprinderea călătoriei, se vor înainta de reclamant. Navlul, după ce mai întâi se vor scădea cheltuielile, se va adăuga la preţul vânzării.

Partea interesata în o cauza comerciala va putea, deodată cu intentarea acţiunii, sa ceara se pune sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului sau, conform art. 614 şi următoarele din procedura civila, după deosebirile mai jos enunţate. Va putea de asemenea sa urmărească şi sa poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispoziţiunilor art. 456 şi următoarele din codicele de procedura civila.

Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa de cât numai cu dare de cauţiune, afara de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata. Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu fără prealabila chemare a părţilor. Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât daca debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.

Convenţia internaţională prevedea ca o nava purtând pavilionul unui stat contractant nu va putea fi sechestrata în jurisdicţia unui stat contractant decât pe baza unei creanţe maritime, dar nici una dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va putea fi considerata ca o extindere sau o restrângere a drepturilor şi competentelor pe care statele, autorităţile judiciare sau autorităţile portuare le deţin în baza legii lor interne sau a reglementarilor lor, de a sechestra, a retine sau de a opri în alt mod o nava de a ieşi în larg în jurisdicţia lor.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor paragrafului 2 şi art. 10, orice reclamant poate sechestra fie nava la care se refera creanţa, fie oricare alta nava aparţinând celui care era, în momentul naşterii creanţei maritime, proprietarul navei la care aceasta creanţa se refera, chiar atunci când nava sechestrata este gata pentru a naviga, dar nici o nava nu va putea fi sechestrata pentru o creanţa prevăzuta la lit. o), p) sau q) ale art. 1, cu excepţia cazului când reclamaţia este în legătura cu nava însăşi.

Navele vor fi considerate ca având acelaşi proprietar când toate părţile de proprietate vor aparţine unei aceleiaşi sau unor aceloraşi persoane.

O nava nu poate fi sechestrata şi cauţiunea sau garanţia nu va fi data mai mult de o data în jurisdicţia unuia sau mai multor state contractante pentru aceeaşi creanţa şi pentru acelaşi reclamant; şi daca o nava este sechestrata în una dintre aceste jurisdicţii şi o cauţiune sau o garanţie a fost data, fie pentru a obţine ridicarea sechestrului, fie pentru a-1 evita, orice sechestru ulterior al acestei nave sau al oricărei alte nave aparţinând aceluiaşi proprietar, cerut de către reclamant şi pentru aceeaşi creanţa maritima, va fi ridicat şi nava va fi eliberata de către tribunal sau de către orice alta jurisdicţie competenta a numitului stat, afara de cazul în care reclamantul va dovedi, convingând tribunalul sau orice alta autoritate judiciara competenta, ca garanţia sau cauţiunea a fost eliberata în mod definitiv înainte ca sechestrul ulterior sa fi fost aplicat sau ca exista o alta raţiune valabila pentru a fi menţinut.

In cazul navlosirii unei nave cu predarea gestiunii nautice, când navlositorul răspunde singur de o creanţa maritima în legătura cu aceasta nava, reclamantul poate sa sechestreze aceasta nava sau oricare alta aparţinând navlositorului, cu respectarea dispoziţiilor prezentei convenţii, dar nici o alta nava aparţinând proprietarului nu poate fi sechestrata în legătura cu aceasta creanţa maritima.

Alineatul precedent se aplica, de asemenea, tuturor cazurilor în care o persoana, alta decât proprietarul, este obligata printr-o creanţa maritima.

O nava nu poate fi sechestrata decât cu autorizaţia unui tribunal sau a oricărei alte autoritatea judiciare competente a statului contractant în care sechestrul este aplicat.

Tribunalul sau oricare alta autoritate judiciara competenta, în jurisdicţia căreia nava a fost sechestrata, va acorda ridicarea sechestrului în cazul în care o cauţiune sau o alta garanţie suficienta va fi fost furnizata, afara de cazul în care sechestrul este aplicat în considerarea creanţelor maritime enumerate la art. 1 de mai sus, la lit. o) şi p); în acest caz, instanţa poate permite exploatarea navei de către posesor, când acesta va prezenta garanţii suficiente, sau sa regleze gestiunea navei pe timpul duratei sechestrului.

In lipsa acordului intre pârti cu privire la mărimea cauţiunii sau a garanţiei, tribunalul sau autoritatea judiciara competenta va fixa natura şi cuantumul.

Cererea de ridicare a sechestrului pe baza unei astfel de garanţii nu va putea fi interpretata nici ca o recunoaştere a responsabilităţii, nici ca o renunţare la beneficiul limitării legale a responsabilităţii proprietarului navei.


CAPITOLUL. 6. PERSONALUL NAVIGANT
6.1. Echipajul navei