Drept maritim intenational

6.1.1. Definiţia, structura şi ierarhia echipajului navei

Personalul navigant român este constituit din totalitatea persoanelor care au cetăţenie română şi care posedă un brevet sau un certificat de capacitate, obţinut în conformitate cu prevederile legale şi care dă dreptul acestora să îndeplinească funcţii la bordul navelor.

Evidenţa personalului navigant român se ţine de către Autoritatea Navală Română, prin căpităniile de port, în registrele de evidenţă a personalului navigant.

Orice navă care arborează pavilionul român este deservită de un echipaj care asigură operarea navei în condiţii de siguranţă şi de protecţie a mediului şi îndeplineşte alte activităţi la bordul navei.

Echipajul navei reprezintă totalitatea personalului navigant, brevetaţi sau nebrevetaţi care îndeplinesc o funcţie la bordul navei.

Echipajul este format din personal navigant şi personal auxiliar, iar componenţa acestuia este stabilită conform tipului şi destinaţiei navei.

Orice navă care arborează pavilionul român trebuie să aibă la bord, indiferent de situaţia în care se află, un echipaj minim de siguranţă.

Echipajul minim de siguranţă se stabileşte în funcţie de tipul şi destinaţia navei, de mărimea acesteia, de numărul de nave din convoi, de gradul de automatizare al navei, precum şi de situaţia în care se află nava: în marş, în staţionare, în reparaţii, în conservare sau în iernatic.

Echipajul minim de siguranţă asigură conducerea navei în siguranţă în timpul navigaţiei şi al manevrelor, paza şi siguranţa navei în staţionare, vitalitatea navei, prevenirea şi stingerea incendiilor la bord, prevenirea poluării mediului, exploatarea în siguranţă a instalaţiilor şi a echipamentelor de propulsie, guvernare, manevră, navigaţie şi telecomunicaţii.

Autoritatea Navală Română stabileşte echipajul minim de siguranţă, precum şi funcţiile acestuia, pentru fiecare categorie de navă, şi eliberează un certificat privind echipajul minim de siguranţă in conformitate cu OMT nr. 342 din 12 martie 2008 aprobarea Normelor privind stabilirea echipajului minim de siguranţă pentru navele maritime care arborează pavilion român pentru navele maritime din marina civilă a României. Autoritatea Navală Română stabileşte condiţiile de eliberare şi perioada de valabilitate a acestuia . Valabilitatea certificatului de echipaj minim de siguranţă este de 5 ani de la data emiterii.

Brevetele sau certificatele de capacitate se obţin după promovarea unui examen susţinut în faţa unei comisii stabilite de Autoritatea Navală Română sau, după caz, prin echivalare, la cerere.

Brevetele sau certificatele de capacitate se eliberează de către Autoritatea Navală Română, în numele ministerului.

Condiţiile de obţinere, reconfirmare, suspendare sau anulare a brevetelor şi a certificatelor de capacitate, nomenclatorul, forma şi conţinutul acestora, precum şi funcţiile care pot fi îndeplinite la bordul navelor de posesorii brevetelor şi ai certificatelor de capacitate se aprobă de către minister, la propunerea Autorităţii Navale Române.

Pentru participarea la examenul organizat de ANR personalul navigant trebuie să facă dovada că a absolvit cursurile de pregătire şi perfecţionare organizate în conformitate cu reglementările naţionale şi acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Durata şi conţinutul cursurilor de pregătire şi perfecţionare se aprobă de către minister, la propunerea Autorităţii Navale Române.

Pentru a putea îndeplini o funcţie la bordul navei personalul navigant şi personalul auxiliar trebuie să facă dovada că au absolvit cursurile de pregătire şi perfecţionare organizate în conformitate cu reglementările naţionale şi acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte şi să posede în mod obligatoriu, ca document de identitate, un carnet de marinar. Carnetul de marinar se eliberează, în numele Guvernului, de către minister, prin Autoritatea Navală Română.

In cadrul echipajului funcţiile la bordul navelor care arborează pavilionul român pot fi îndeplinite numai de personalul navigant care posedă brevete sau certificate de capacitate corespunzătoare, după caz.

Personalul auxiliar efectuează activităţi la bordul navelor, pentru care nu se eliberează brevete sau certificate de capacitate.

Din punct de vedere al activităţii desfăşurate personalul navigant este format din următoarele categorii:

a) personal de punte;

b) personal de maşini;

c) personal de radiocomunicaţii.

d) personal auxiliar

Din punct de vedere al calificării personalul navigant este format din următoarele categorii:

a) personal navigant posesor de brevete;

b) personal navigant posesor de certificate de capacitate;

Ierarhia funcţiilor, în cadrul echipajului navei, este următoarea:

a) comandant

b) secund

c) ofiţeri de punte

d) şef mecanic

e) ofiţeri mecanici

f) alţi ofiţeri

g) personal cu certificat de capacitate:

- şef echipaj

- timonier

- ajutor mecanic

- conducător de şalupă

- marinar

- motorist

- electrician

- fitter

- pompagiu

- fochist

h) personal auxiliar:

- personal medico-sanitar

- personal sanitar-veterinar

- personal de pescuit şi de prelucrare a peştelui

- personal tehnologic

- personal administrativ

- personal pentru alte activităţi la bordul navei.

Toţi membrii echipajului trebuie să facă dovada că au vârsta minimă necesară şi că îndeplinesc condiţiile de sănătate prevăzute în reglementările naţionale şi în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Personalul navigant care face parte din echipajul navelor care arborează pavilion român trebuie să aibă cetăţenie română.

Personalul navigant prevăzut la alin. (1) poate fi şi de altă cetăţenie decât cea română, cu excepţia comandantului, a secundului şi a şefului mecanic, cu aprobarea Autorităţii Navale Române şi numai dacă brevetele sau certificatele de capacitate ale acestora sunt recunoscute de către Autoritatea Navală Română.

In situaţii excepţionale, pentru o perioadă limitată de timp, cu aprobarea Autorităţii Navale Române sau dacă prin acordurile internaţionale la care România este parte se prevede astfel, la bordul unei nave care arborează pavilionul român pot fi angajate pe funcţiile de comandant, secund sau de şef mecanic şi persoane care nu sunt de cetăţenie română, cu condiţia ca brevetele acestora să fie recunoscute de către Autoritatea Navală Română.

Toate persoanele care fac parte din echipajul unei nave care arborează pavilionul român, dar nu sunt de cetăţenie română, beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii ca şi membrii echipajului de cetăţenie română.

Personalul navigant român se poate ambarca şi pe nave care arborează pavilionul altor state, pe cont propriu sau prin intermediul agenţiilor de personal navigant.

Agenţiile de personal navigant, persoane juridice române, pentru a fi autorizate în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului (HG 83/2003), au următoarele obligaţii:

a) să respecte prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte, referitoare la echipaje;

b) să constituie garanţia stabilită pentru a asigura cheltuielile de repatriere a membrilor echipajului, în cazul în care proprietarul sau operatorul navei nu îşi îndeplineşte această obligaţie.

Personalul navigant român care a fost ambarcat pe nave care arborează pavilion străin, pentru a i se lua în considerare stagiul de ambarcare, trebuie să prezinte la căpitănia de port la care este înregistrat copie de pe contractele individuale de ambarcare şi adeverinţele privind perioadele de ambarcare, eliberate de la nave.

In cazul nerespectării prevederilor legale perioadele de ambarcare efectuate la bordul navelor care arborează pavilion străin nu se vor lua în considerare la calculul stagiului în vederea înscrierii la examenele pentru obţinerea de brevete sau certificate de capacitate sau la reconfirmarea acestora şi nici pentru stabilirea unor drepturi conform prevederilor legale.

Personalul de specialitate al şantierelor, care participă la efectuarea probelor de marş ale navelor nou-construite sau ieşite din reparaţii, va fi ambarcat pe perioada probelor fară să posede un carnet de marinar. Căpitănia de port stabileşte echipajul minim de siguranţă care trebuie să fie ambarcat pe aceste nave, pe perioada probelor de marş.

Lipsa de la bord a oricărei persoane care face parte din personalul minim de siguranţă a navigaţiei va atrage oprirea navei din navigaţie, conform prevederilor legale.

Pentru activităţile sportive, de agrement sau transport în interes personal Autoritatea Navală Română va stabili porţiunile din apele naţionale navigabile şi categoriile de nave cu care şi unde se desfăşoară aceste activităţi pentru care sunt necesare certificate de capacitate, precum şi condiţiile şi cursurile obligatorii pentru obţinerea acestora.

La bordul navelor care arborează pavilionul român, în afara echipajului, pot fi îmbarcate şi alte persoane, în limita mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul şi pe răspunderea proprietarului/operatorului navei şi cu aprobarea căpităniei portului de îmbarcare. Aceste persoane nu sunt obligate să posede carnet de marinar.

6.2. Documentele personalului navigant

6.2.1. Actele naţionale de identitate pentru personalul navigant

Prin DECRET nr. 25 din 3 februarie 1976, publicat în M. O. în data de 09.02.1976, s-a ratificarea Convenţia nr. 108 privind actele naţionale de identitate pentru personalul navigant, adoptata la Geneva la 13 mai 1958 de Conferinţa generala a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Convenţia a intrat în vigoare pentru statul român după un an de la data publicării conform prevederilor convenţiei, respectiv la data de 09.02.1976.

Actul de identitate pentru personalul navigant poartă denumirea de Carnet de marinar şi este eliberat de autoritatea de stat în domeniul transporturilor navale, respectiv Autoritatea Navală Română. Carnet de marinar trebuie să îl posede oricare marinar, indiferent ce calitate are, la bordul oricărei nave, în afara navelor de război, care este înmatriculată pe un teritoriu pentru care aceasta convenţie este în vigoare şi care este în mod normal afectata navigaţiei maritime.

In cazul în care ar exista vreo îndoiala cu privire la problema de a şti dacă anumite categorii de persoane trebuie sa fie considerate personal navigant, în sensul convenţiei, această problemă va fi soluţionată, în fiecare ţară, de către autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate.

Orice stat membru la convenţie va elibera fiecăruia dintre cetăţenii săi, exercitând profesia de marinar, la cererea sa, un "act de identitate pentru personal navigant".

Cu toate acestea, în cazul când nu ar fi posibil sa se elibereze un astfel de document anumitor categorii de personal navigant, autoritatea competentă a statului va putea elibera, în locul menţionatului document, un paşaport specificând ca titularul este marinar şi având, în sensul convenţiei, aceleaşi efecte ca şi actul de identitate pentru personalul navigant.

Autoritatea competentă a statului va putea elibera un act de identitate pentru personalul navigant oricărui marinar utilizat la bordul unei nave înmatriculate pe teritoriul său sau înscris la un birou de plasare de pe teritoriul sau, daca cel interesat cere aceasta.

Actul de identitate al personalului navigant va fi păstrat întotdeauna de către marinar.

Actul de identitate pentru personalul navigant va fi întocmit după un model simplu: el va fi confecţionat dintr-un material rezistent şi se va prezenta astfel încât orice modificare sa poată fi cu uşurinţa observata.

Actul de identitate pentru personalul navigant va indica numele şi calitatea autorităţii care 1-a eliberat, data şi locul eliberării şi va conţine o declaraţie

stabilind ca acest document este un act de identitate pentru personalul navigant potrivit prezentei convenţii.

Actul de identitate pentru personalul navigant va conţine următoarele date referitoare la titular:

a) numele întreg (prenumele şi numele de familie, daca este cazul);

b) data şi locul naşterii;

c) naţionalitatea;

d) semnalmente;

e) fotografia;

f) semnătura titularului sau, daca acesta este incapabil sa semneze, o amprenta a degetului mare.

Daca un stat membru eliberează un act de identitate pentru personalul navigant unui marinar străin, el nu va fi obligat sa înscrie nici o declaraţie privind naţionalitatea respectivului marinar. De altfel, o asemenea declaraţie nu va constitui o dovada concludenta a naţionalităţii sale.

Orice limitare a duratei de valabilitate a unui act de identitate pentru personalul navigant va fi clar indicata în document.

Sub rezerva prevederilor din convenţie, forma şi cuprinsul exacte ale actului de identitate pentru personalul navigant vor fi determinate de către statul membru care îl eliberează, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale personalului navigant interesate.

Legislaţia naţională va putea să impună înscrierea unor informaţii complementare în actul de identitate pentru personalul navigant.

Orice marinar care este destinatorul unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil eliberat de către autoritatea competenta a unui teritoriu va fi reprimit pe menţionatul teritoriu.

Cel interesat va trebui de asemenea sa fie reprimit pe teritoriul avut în vedere în timpul unei perioade de cel puţin mi an după data eventualei expirări a valabilităţii actului de identitate pentru personalul navigant al cărui titular este.

Orice stat membru va autoriza intrarea dintr-un teritoriu, a oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, în cazul când aceasta intrare este solicitata pentru o permisie la uscat, cu durata temporara în timpul escalei navei.

Dacă actul de identitate pentru personalul navigant conţine spatii libere pentru înscrierile corespunzătoare, orice stat membru va trebui, de asemenea, sa permită intrarea oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, atunci când intrarea este solicitata de către cel interesat:

a) pentru a fi îmbarcat la bordul navei sale sau pentru a fi transferat pe o alta nava;

b) pentru a trece în tranzit în scopul de a-şi ajunge nava intr-o alta tara sau în scopul de a fi repatriat;

c) în orice alt scop aprobat de către autorităţile statului interesat, înainte de a autoriza intrarea în teritoriul sau pentru unul dintre motivele enumerate, orice stat membru va putea pretinde o dovada satisfăcătoare, inclusiv un act scris, din partea marinarului, armatorului sau agentului interesat, sau a consulului interesat, asupra intenţiei marinarului şi a faptului ca el este în măsura sa-şi pună în aplicare proiectul. Statul membru va putea de asemenea sa limiteze durata şederii marinarului la o perioada considerata rezonabila în raport cu scopul şederii.

Convenţia nu angajează decât statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, iar România este membră a acestei organizaţii.

6.2.2. Standardele de instruire, confirmarea competenţei şi eliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentru personalul navigant maritim

Prin Ordin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1627 din 21 2006 cu modificarile ulterioare sa aprobat regulamentul privind standardele de instruire, confirmarea competenţei şi eliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentru personalul navigant maritim.

Standardele de instruire, confirmarea competentei şi eliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentru personalul navigant maritim, instituite prin Regulament, sunt în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW din 1978 privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart, cu amendamentele din 1995 ale Convenţiei STCW şi prevederile Codului STCW, precum şi ai prevederile Directivelor Consiliului 94/58/EC şi 98/35/EC privind nivelul minim de instruire a navigatorilor.

Toate obligaţiile ce revin statului român din Convenţia STCW'78 cu amendamentele din 1995, din Codul STCW şi din Rezoluţiile Comitetului Securităţii Maritime al Organizaţiei Maritime Internaţionale sunt aduse la îndeplinire de Guvernul României, în calitatea sa de "Administraţie", prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (M.L.P.T.L.) - şi Autoritatea Navală Română ca autoritate în domeniul transporturilor navale.

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Infrastructurii îşi exercita rolul de Autoritate competenta prin direcţia sa de specialitate - Direcţia Generala a Transporturilor Maritime pe Dunăre şi Cai Navigabile şi prin Autoritatea

Navală Română - organism tehnic de specialitate aflat în subordinea M.L.P.T.L.

6.2.3. Definiţii specifice și clarificari

Regulamentul are următoarele definiţii şi clarificări, ce stabileşte ce se înţelege prin:

a) aprobat - aprobat de Autoritatea Navală Română în conformitate cu prevederile legale;

b) agenţie - Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă - EMSA, înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 1.406/2002;

c) autoritate competentă - Autoritatea Navală Română, organ tehnic de specialitate în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, căreia i s-au delegat competenţele privind ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin, denumită în continuare ANR;

d) atestat - documentul valabil emis de ANR în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) şi (5);

e) atribuţie - suma sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor, aşa cum sunt specificate în Codul STCW, necesare pentru operarea navei, siguranţa vieţii pe mare sau protecţia mediului marin;

f) atribuţie de radiocomunicaţii - include, după caz, veghea radio, întreţinerea şi repararea echipamentelor de radiocomunicaţii în conformitate cu Regulamentul de radiocomunicaţii, cu Convenţia SOLAS şi cu recomandările relevante ale Organizaţiei Maritime Internaţionale, în versiunea lor actualizată;

g) autoritate competentă în domeniul radiocomunicaţiilor - Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, instituţie publică autonomă în domeniul radiocomunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei, aflată în subordinea Guvernului, denumit în continuare IGCTI;

h) centru de perfecţionare - Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale - CERONAV, instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, denumit în continuare CERONAV;

i) certificat - documentul valabil emis de ANR în conformitate cu prevederile prezentului ordin sau de IGCTI în conformitate cu prevederile legale;

j) certificat corespunzător - certificatul emis şi atestat de ANR în conformitate cu prevederile prezentului ordin şi care dă drept titularului să efectueze serviciul conform competenţei şi să îndeplinească atribuţiile pe care le implică nivelul de responsabilitate specificat în acesta, la bordul unei nave de tipul, tonajul, puterea şi mijloacele de propulsie specificate, pe timpul cât aceasta este angajată într-un anumit tip de voiaj;

k) companie - proprietarul navei sau orice persoană fizică ori juridică, cum ar fi operatorul sau navlositorul bare-boat, care a preluat responsabilitatea operării navei de la proprietar şi a fost de acord să preia toate obligaţiile şi responsabilităţile care se impun companiei prin prezentul ordin;

l) Convenţii, regulamente şi coduri:

(i) Convenţia STCW - Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart, adoptată la Londra la 7 iulie 1978 (STCW 1978), la care România a aderat prin Legea nr. 107/1992, în versiunea sa actualizată;

(ii) Codul STCW - Codul privind pregătirea, brevetarea/atestarea şi efectuarea serviciului de cart, adoptat prin Rezoluţia a 2-a a Conferinţei părţilor la Convenţia STCW, în anul 1995, pe care România l-a acceptat prin Ordonanţa Guvernului nr. 122/2000, în versiunea sa actualizată;

(iii) Convenţia SOLAS - Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS), la care România a aderat prin Decretul nr. 80/1979, în versiunea sa actualizată;

(iv) Regulamentul de radiocomunicaţii - reglementările de radiocomunicaţii revizuite, adoptate de Convenţia Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor pentru Serviciul Mobil, în versiunile lor actualizate;

m) formă de pregătire aprobată - totalitatea cursurilor organizate de un furnizor de educaţie, de formare profesională sau de perfecţionare, aprobate de către ANR, şi care dă dreptul absolvenţilor acestora să participe la examenul pentru obţinerea certificatelor;

n) lună - o lună calendaristică sau o perioadă de 30 de zile formată din mai multe perioade mai mici de o lună;

o) minister - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, organ al administraţiei publice centrale, autoritate de stat în domeniul transportului naval;

p) navă care arborează pavilion român - nava care a obţinut dreptul de arborare a pavilionului român în conformitate cu prevederile legale;

q) navă care arborează pavilionul unui stat terţ - nava care nu arborează pavilionul român sau al unui stat membru al Uniunii Europene;

r) navă maritimă - o navă, alta decât cea care navighează exclusiv în ape interioare navigabile sau în interiorul ori în imediata vecinătate a apelor adăpostite sau în zone unde se aplică reglementări portuare:

(i) navă de pasageri tip Ro-Ro - nava de pasageri cu spaţii de marfă tip Ro-Ro sau cu spaţii de categorie specială, conform definiţiei din Convenţia SOLAS;

(ii) navă de pasageri - nava maritimă destinată transportului a mai mult de 12 pasageri;

(iii) navă de pescuit - nava utilizată pentru prinderea peştelui sau a altor resurse marine vii;

(iv) navă pentru transport produse chimice - nava construită sau adaptată şi utilizată pentru transportul în vrac al oricărui produs lichid aflat pe lista cuprinsă în cap. 17 al Codului internaţional privind transportul produselor chimice în vrac (Codul IBC), pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 72/2003, în versiunea sa actualizată;

(v) navă pentru transport gaze lichefiate - nava construită sau adaptată şi utilizată pentru transportul în vrac al oricărui gaz lichefiat ori al altui produs aflat pe lista cuprinsă în cap. 19 al Codului internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC), pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 71/2003, în versiunea sa actualizată;

(vi) navă pentru transport produse petroliere - nava construită şi utilizată pentru transportul petrolului şi al produselor petroliere în vrac;

s) navigator - persoana pregătită şi certificată cel puţin în conformitate cu prevederile anexei nr. 1;

(i) comandant - persoana care deţine comanda unei nave;

(ii) ofiţer - un membru al echipajului, altul decât comandantul, desemnat astfel în conformitate cu prevederile legislaţiei;

1. ofiţer punte secund - ofiţer cu rang imediat inferior comandantului, căruia îi revine comanda navei în eventualitatea incapacităţii comandantului;

2. ofiţer punte - ofiţer calificat în conformitate cu prevederile Regulii II/1 din anexa nr. 1;

3. ofiţer punte aspirant - persoana aflată în perioada de pregătire pentru a deveni ofiţer punte;

4. şef mecanic - ofiţerul mecanic superior, responsabil cu propulsia mecanică, funcţionarea şi întreţinerea instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei;

5. ofiţer mecanic secund - ofiţerul mecanic cu rang imediat inferior şefului mecanic căruia îi revine responsabilitatea propulsiei mecanice, funcţionării şi întreţinerii instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei, în eventualitatea incapacităţii şefului mecanic;

6. ofiţer mecanic - ofiţer calificat în conformitate cu prevederile Regulii III/1 din anexa nr. 1;

7. ofiţer mecanic aspirant - persoana aflată în perioada de pregătire pentru a deveni ofiţer mecanic;

(iii) personal nebrevetat - un membru al echipajului navei, altul decât comandantul sau un ofiţer;

ş) operator de radiocomunicaţii - persoana care deţine un certificat pentru operare în sistemul de radiocomunicaţii GMDSS (Sistemul mondial de primejdie şi siguranţă maritimă), emis de IGCTI în conformitate cu prevederile Regulamentului de radiocomunicaţii, astfel cum este definit la lit. l) pct. (iv) şi atestat corespunzător de către ANR, sau un certificat corespunzător emis de un alt stat;

t) putere de propulsie - puterea nominală maximă, produsă continuu de toate instalaţiile de propulsie principale ale navei, exprimată în kW, înscrisă în certificatul de naţionalitate al navei sau în orice alt document oficial;

ţ) recunoaştere - acceptarea de către ANR a unui certificat ori a unui certificat corespunzător emis de un stat membru al Uniunii Europene sau de un stat terţ;

u) stagiu de îmbarcare - perioada de timp în care a fost efectuat un serviciu la bordul navei, necesară pentru obţinerea unui certificat;

v) stat membru gazdă - România sau orice stat membru al Uniunii Europene în care un navigator solicită recunoaşterea certificatului său corespunzător ori a altui certificat;

x) stat terţ - un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene;

y) voiaj costier - voiajul efectuat într-o zonă din apropierea coastelor maritime ale României, aşa cum este definită în legislaţia naţională.

Regulament se aplică personalului navigant maritim brevetat şi nebrevetat, îmbarcat la bordul navelor maritime sau maritim - portuare, cu excepţia celor îmbarcaţi la bordul:

navelor militare şi a navelor guvernamentale angajate în servicii

necomerciale;

navelor de agrement care nu efectuează transporturi comerciale;

ambarcaţiunilor din lemn de construcţie rudimentară.

Pentru eliberarea brevetelor, certificatelor de capacitate şi atestatelor, personalului navigant maritim şi maritim portuar, standardele de instruire stabilite prin prezentul Regulament sunt în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW '78, cu amendamentele la Convenţie din 1995 şi cu Directivele UE nr. 94/58/CE din 1994 şi 98/35/CE din 1998.