Eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare
Yüklə 0,74 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Consimţământ bazat pe informaţie
- Confidenţialitatea şi încrederea
- Bunăstarea personală a participanţilor şi a cercetătorilor
- 6. Exemple de bune practici 1. Asia centrală şi de sud
- Pentru dezvoltarea copiilor
- Pentru rezultatele programului
- PASUL 5 EVALUAREA IMPACTULUI
- PASUL 5: EVALUAREA IMPACTULUI
- 1. De ce este necesară o evaluare a impactului
- 2. Strategii de evaluare a impactului
- A. Stabilirea obiectivelor
- Sugestii de reţinut pentru evaluarea impactului
- Exemple de indicatori de impact
- Obiectiv de ansamblu
- La nivel internaţional
- B. Colectarea datelor de bază
- C. Stabilirea indicatorilor de impact
- De exemplu: Obiectiv
- D. Corelarea activităţilor cu obiectivele
- E. Stabilirea indicatorilor de proces
- F. Realizarea monitorizării Monitorizarea este procesul de colectare a datelor legate atât de indicatorii de impact cât şi de cei de proces. Cum se colectează informaţia
- Când se colectează informaţiile
- Cine trebuie să colecteze informaţia
- Selectarea exemplelor semnificative de schimbare
| Participare şi protecţie: să ne asigurăm că orice activitate cu copiii vine în interesul lor superior şi nu le face nici un rău. Trebuie să nu uităm că există un dezechilibru automat de putere între adult şi copil, şi că obligaţia esenţială a adultului este să protejeze copilul şi să-i acorde sprijin pe întreg parcursul procesului
Idei contrare: adulţii acceptă deseori părerile copiilor, dar numai dacă se potrivesc cu propriile idei. Este important să fim cinstiţi în munca noastră, chiar dacă rezultatele nu sunt ceea ce noi sau organizaţia noastră ar dori să audă. Consimţământ bazat pe informaţie: să ne asigurăm că copiii ştiu ce li se cere să facă şi că au dreptul să spună nu. Trebuie de asemenea să vă asiguraţi că primesc consimţământul necesar din partea părinţilor. Consimţământul bazat pe informaţie înseamnă să aibă: - dreptul să spună nu fără consecinţe asupra vieţilor lor personale - dreptul să-şi acorde suficient timp să decidă dacă vor sau nu să participe, dreptul să nu răspundă la anumite întrebări - dreptul să părăsească proiectul oricând doresc.
6. Exemple de bune practici 1. Asia centrală şi de sud Munca Alianţei Internaţionale Salvaţi Copiii în sudul şi centrul Asiei privind participarea copiilor în comitetele săteşti, şcolare şi în organizaţii conduse de copii a avut consecinţe pozitive relevante pentru munca de eliminare a pedepselor corporale şi umilitoare. Lucrătorii din program şi localnicii au identificat următoarele beneficii: Pentru dezvoltarea copiilor:
Pentru societate:
Pentru rezultatele programului:
(www.savethechildren-alliance.org.np) 2. Spania Salvaţi Copiii Spania a organizat un concurs numit „Adultul meu preferat” la care au participat 6 000 de copii din toată ţara. Copiii au petrecut o săptămână în clasă lucrând pe conţinutul unei campanii împotriva pedepselor corporale şi umilitoare intitulată „Educaţie, nu pedepse”. Apoi, au selectat un adult pe care îl cunoşteau fie personal fie în mod public (cineva cunoscut de ei, un actor, un politician), care, în opinia lor, reprezenta cel mai bine atitudinile şi comportamentele propuse de campanie: rezolvarea conflictelor cu copiii fără utilizarea violenţei împotriva acestora. Au explicat motivele alegerii făcute printr-un desen, o povestire sau un clip video. Fiecare copil a selectat o persoană din viaţa lor personală. Bunicii au fost citaţi mai des decât orice alţi adulţi. Motivele date de copii au fost:
Copiii au fost aşadar implicaţi în dezvoltarea mesajelor campaniei şi munca lor a fost utilizată într-o campanie de promovare. (www.savethechildren.es) 3. Uganda Salvaţi Copiii Marea Britanie a dezvoltat o iniţiativă în Kampala care a implicat 200 de copii pe tema abuzului asupra copiilor în comunitate. Copiii au identificat nevoile de protecţie. Pe baza rezultatelor, au creat o serie de activităţi pentru a răspunde la aceste nevoi şi şi-au asumat responsabilitatea pentru aplicarea lor. Copiii, toţi cu vârste între 10 şi 14 ani, au stabilit un comitet de pilotaj al proiectului cu 18 copii pentru planificarea de ansamblu, un comitet de coordonare pentru implementarea activităţilor proiectului, un comitet pentru protecţia copilului pentru investigarea, audierea şi gestionarea cazurilor de abuz şi neglijare, şi un comitet de promovare responsabil de sensibilizarea comunităţii în privinţa drepturilor copilului şi a abuzului asupra copiilor. Membrii acestor comitete au fost aleşi de alţi copii din comunitate. (www. savethechildren.org.uk) PASUL 5 EVALUAREA IMPACTULUI „Indicatorii sunt instrumentele principale de monitorizare. Este esenţial să se înceapă monitorizarea cu dezvoltarea de indicatori ca parte din plan. Indicatorii măsoară cât de bine vă atingeţi scopul şi pot ajuta la evaluarea muncii dvs. la finalul activităţii.” Textul de mai sus aparţine unei secţiuni despre monitorizare şi evaluare din Child Labour: getting the message accross (Exploatarea prin muncă a copiilor: transmiterea mesajelor) publicat de grupul de lucru regional pe exploatarea prin muncă a copiilor în SEAP 2001 PASUL 5: EVALUAREA IMPACTULUI Acest capitol demonstrează modul în care programele pot dezvolta analiza de impact. 1. De ce este necesară o evaluare a impactului? 2. Strategii de evaluare a impactului A. Stabilirea obiectivelor B. Colectarea datelor de bază C. Stabilirea indicatorilor de impact D. Corelarea activităţilor cu obiectivele E. Stabilirea indicatorilor de proces F. Realizarea monitorizării G. Realizarea analizei, bilanţului şi evaluării H. Evaluarea impactului I. Lecţiile de învăţat „Indicatorii sunt instrumentele principale de monitorizare. Este esenţial să se înceapă monitorizarea cu dezvoltarea de indicatori ca parte din plan. Indicatorii măsoară cât de bine vă atingeţi scopul şi pot ajuta la evaluarea muncii dvs. la finalul activităţii.” Textul de mai sus aparţine unei secţiuni despre monitorizare şi evaluare din Child Labour: getting the message accross (Exploatarea prin muncă a copiilor: transmiterea mesajelor) publicat de grupul de lucru regional pe exploatarea prin muncă a copiilor în SEAP 2001 1. De ce este necesară o evaluare a impactului? Este necesară evaluarea impactului programului dvs. pentru că:
2. Strategii de evaluare a impactului Evaluarea impactului este un proces şi nu o acţiune singulară. Are implicaţii asupra întregului ciclu al programului – colectarea datelor de bază, stabilirea obiectivelor, dezvoltarea indicatorilor de impact, deciderea activităţilor, dezvoltarea de indicatori de proces, monitorizarea, bilanţul şi evaluarea, evaluarea impactului şi învăţarea. Etapele următoare vă arată aspectele de care trebuie să ţineţi seama în fiecare fază a ciclului pentru a obţine o evaluare eficientă a impactului. A. Stabilirea obiectivelor Obiectivele trebuie să fie orientate către schimbare, clare, măsurabile şi realiste. Dacă nu reuşiţi să fixaţi bine obiectivele:
Este esenţial ca obiectivele să fie încadrate ca schimbări pentru copii, mai degrabă decât în termeni de activităţi (care pot duce sau nu la schimbări pentru copii). Copiii ar trebui implicaţi în deciderea obiectivelor. Implicarea lor ajută la garantarea unor obiective sau scopuri care să fie relevante pentru ei şi care să aducă schimbările pe care aceştia şi le doresc. Sugestii de reţinut pentru evaluarea impactului - Realizaţi-o pe parcursul întregului ciclu al programului - Implicaţi copii şi tineri în fiecare fază - Colectaţi atât informaţii calitative cât şi cantitative - Colectarea de informaţii să fie pertinentă şi la un nivel minim – acest lucru îi sporeşte şansele de reuşită şi de utilitate - Trebuie alocat timp, resurse şi responsabilităţi. Nu uitaţi, analiza informaţiilor şi tragerea concluziilor pot lua la fel de mult timp ca şi colectarea datelor - Gândiţi-vă pentru cine evaluaţi impactul, ce veţi face cu rezultatele, cui le veţi comunica şi cum le veţi comunica Exemple de indicatori de impact Salvaţi Copiii Marea Britanie a identificat cinci dimensiuni ale schimbării care reflectă tipurile de schimbare pe care le urmăreşte organizaţia: - schimbări în vieţile copiilor şi tinerilor - schimbări în politici şi practici - schimbări în participare civică activă - schimbări în echitate şi non-discriminare - schimbări în societatea civilă şi capacitatea comunităţilor de a susţine drepturile copilului Toate cinci sunt necesare dacă se doreşte realizarea unor schimbări reale şi de durată pentru toţi copiii. Programele Salvaţi Copiii Marea Britanie stabilesc în prezent un obiectiv de ansamblu, cu obiective pentru fiecare din cele cinci dimensiuni ale schimbării pentru toate programele sale. De exemplu: Obiectiv de ansamblu Reducerea cu 75% a incidenţei pedepselor corporale şi umilitoare aplicate copiilor, în toate locaţiile programului Dimensiunea 1: Copiii nu sunt expuşi pedepselor corporale şi umilitoare în nici una din locaţiile programului Dimensiunea 2: Politicile guvernamentale interzic pedepsele corporale şi umilitoare , şi aceste politici sunt implementate efectiv Dimensiunea 3: Copiii şi tinerii din program au creat grupuri de copii care fac lobby pe lângă şcoli, comunităţi şi autorităţi locale în vederea eliminării pedepselor corporale şi umilitoare aplicate copiilor în toate locaţiile programului Dimensiunea 4: Copiii vulnerabili din toate locaţiile programului (de ex. copiii în conflict cu legea, copii provenind din minorităţi etnice etc) nu sunt expuşi pedepselor corporale şi umilitoare în nici una din locaţiile programului Dimensiunea 5: ONG-urile copiilor de la nivel naţional lucrează cu şcolile, comunităţile şi părinţii pentru a reduce aplicarea de pedepse corporale şi umilitoare copiilor din toate locaţiile programului. Exemplu SC Suedia a dezvoltat nişte indicatori pentru studiul ONU privind violenţa împotriva copiilor care sunt utili pentru munca de eliminare a pedepselor corporale şi umilitoare. La nivel internaţional: violenţa împotriva copiilor a beneficiat de mai multă atenţie, de resurse sporite, există linii directoare pentru politicile naţionale în vederea combaterii şi prevenirii disciminării şi violenţei asupra copiilor. La nivel naţional: schimbări de legislaţie şi de politici pentru o mai bună protecţie a copiilor, crearea unui avocat independent al copiilor, bugete crescute, mai multe servicii disponibile pentru copiii care au fost expuşi la violenţă, bune practici ale serviciilor locale existente pentru copiii expuşi la violenţă, aspectele legate de violenţa asupra copiilor au fost incluse în programele şcolare şi în cele de pregătire a profesorilor, creşterea cooperării între diferiţii actori, mai multe schimbări pozitive în participarea copiilor şi acţiuni de combatere a cauzelor profunde ale violenţei asupra copiilor. Indicatori de măsurare a impactului studiului ONU privind violenţa împotriva copiilor, Salvaţi Copiii Suedia, august 2004 B. Colectarea datelor de bază Datele de bază sunt necesare pentru a vă permite să comparaţi situaţia de dinainte şi de după intervenţia dvs. Date sau informaţii relevante au fost poate deja colectate în faza de analiză a situaţiei. Orice alte date suplimentare trebuie colectate înainte de începutul programului. Puteţi apoi monitoriza schimbările din aceste date pe măsură ce programul avansează şi la sfârşitul acestuia. Copiii pot juca un rol important în a ajuta la determinarea datelor de bază ce trebuie colectate şi în colectarea efectivă a datelor. Ei sunt de asemenea o sursă de informaţii şi dovezi şi s-ar putea să aveţi nevoie să colectaţi date chiar de la ei. Datele de bază trebuie să vă furnizeze informaţii privind situaţia de fapt în contrast cu obiectivele fixate. De exemplu, utilizarea pedepselor corporale şi umilitoare poate fi încă legală în familie, şcoli şi instituţii penale în timp ce unul din obiectivele dvs. este de a introduce acte normative care să elimine utilizarea acestora în toate contextele. Dacă datele de bază nu sunt colectate, atunci poate fi posibilă totuşi determinarea reuşitei sau eşecului intervenţiei dvs. prin compararea grupului asupra căruia s-a intervenit cu un grup de control. Grupul de control ar trebui să fie cât mai similar grupului asupra căruia s-a intervenit – singura diferenţă fiind că grupul de control nu a suferit nicio intervenţie. Totuşi trebuie să ţineţi seama şi de aspectele etice atunci când lucraţi cu grupuri de control – ce vor obţine din ajutorul pe care l-au furnizat organizaţiei Salvaţi Copiii?
Este de asemenea important să colectaţi informaţii despre acelaşi indicator utilizând metode variate. De exemplu, puteţi folosi chestionarele, grupurile de reflecţie, interviuri, observare etc. Puteţi utiliza surse variate cum ar fi copiii şi tinerii, profesorii, părinţii, Guvernul etc. În mod ideal indicatorii ar trebuie să fie foarte precişi şi să rămână la un nivel minim – altfel riscaţi o supraîncărcare cu informaţii, ceea ce va îngreuna colectarea datelor, reflecţiile şi analiza.
Puteţi utiliza diagrama de mai sus care vă ajută să corelaţi activităţile de obiective. De fiecare dată când înaintaţi către dreapta, ar trebuie să vă întrebaţi: „Cum pot face asta?”. De fiecare dată când înaintaţi spre stânga întrebaţi-vă „De ce fac asta?”. În ambele cazuri următoarea activitate sau următorul obiectiv ar trebui să vă dea răspunsul. E. Stabilirea indicatorilor de proces Indicatorii de proces măsoară dacă activităţile au loc sau nu precum a fost stabilit iniţial. Astfel, pentru fiecare activitate trebuie să stabiliţi cel puţin un indicator de proces. Copiii şi tinerii pot ajuta la determinarea celor mai adecvaţi indicatori, a persoanelor care ar trebui să colecteze datele, a modului în care ar trebui colectate şi a intervalelor de timp. De exemplu: Obiectiv: Copiii nu sunt expuşi la pedepse corporale şi umilitoare în nici una din locaţiile programului. Activitate: 100% din profesorii din zonele programului sunt formaţi în domeniul drepturilor copilului şi al efectelor dăunătoare ale pedepselor corporale şi umilitoare , şi au învăt forme alternative de disciplină. Indicatorul de proces: Formarea a fost realizată cu 100% din profesori. Întrebări pentru stabilirea indicatorilor de proces:
Este de asemenea important să colectaţi informaţii despre acelaşi indicator utilizând metode variate – de ex. chestionarele, grupurile de reflecţie, interviuri, observare etc. şi din surse variate cum ar fi copiii şi tinerii, profesorii, angajaţii Salvaţi Copiii, parteneri etc. Ca şi în cazul indicatorilor de impact, indicatorii de proces trebuie să fie foarte precişi şi să rămână la un nivel minim – altfel riscaţi o supraîncărcare cu informaţii, ceea ce va îngreuna colectarea datelor, reflecţiile şi analiza.
Există numeroase instrumente şi tehnici de colectare a informaţiei – trebuie să-l alegeţi pe cel mai potrivit pentru tipurile de date pe care doriţi să le colectaţi. S-ar putea să constataţi că angajaţii au nevoie de formare în colectarea unui anumit tip de informaţii (ex. metodele participative) şi acest lucru ar trebui inclus în planul de lucru. Copiii şi tinerii pot fi implicaţi în colectarea datelor în mod direct şi pot fi de asemenea furnizori de informaţie.
Utilizarea tehnicilor este explicată în detaliu în Ennew şi Plateau (2004) How to Research the Physical and Emotional Punishment of Children (Cercetarea pedepselor fizice şi emoţionale aplicate copiilor). Cele de mai sus sunt nişte simple sugestii. Puteţi alege să vă inventaţi propriile modalităţi de colectare a datelor care sunt cele mai relevante pentru munca dvs. şi pentru persoanele cu care lucraţi. Reţineţi că informaţiile colectate trebuie să fie pe cât de „adevărate” posibil. De exemplu, dacă îi întrebaţi pe copii despre pedepsele corporale în şcoli în faţa profesorilor lor, sunt puţine şanse să primiţi o imagine veridică a ceea ce se întâmplă. Ceea ce este important este să reuşiţi să colectaţi informaţii relevante şi corecte care să vă fie utile.
Acest lucru depinde de tipul de informaţie pe care îl colectaţi. În general informaţiile despre indicatorii de proces trebuie colectate mai frecvent (săptămânal sau lunar) decât informaţiile legate de indicatorii de impact (la fiecare câteva luni sau chiar mai rar). În mod ideal, colectarea de informaţii ar trebui să se înscrie în programul zilnic de activităţi. Cine trebuie să colecteze informaţia Este esenţial să fie numiţi responsabili precişi pentru colectarea informaţiilor – altfel fiecare îşi va închipui că altcineva se ocupă de asta. Dacă însă această activitate face parte din programul de lucru al unor persoane precise, este mult mai uşor de repartizat responsabilităţile şi de evaluat dacă ea are loc cu adevărat prin intermediul evaluărilor performanţelor. Înainte de începerea programului, trebuie să vă asiguraţi că au fost repartizate toate responsabilităţile de monitorizare. Stocarea informaţiilor Informaţiile trebuie stocate cât mai repede posibil după ce au fost colectate. De asemenea ar trebui stocate la nivel central pentru a fi mai uşor de accesat şi a fi toate în acelaşi loc. Selectarea exemplelor semnificative de schimbare Mai multe agenţii internaţionale de dezvoltare au experimentat recent un proces de selectare a exemplelor de schimbare din propria muncă, sub numele de abordarea Schimbarea cea mai semnificativă. În esenţă, este vorba de o abordare participativă simplă a monitorizării şi evaluării bazată pe colectarea şi interpretarea participativă a exemplelor semnificative de schimbare. În cadrul acestui proces fiecare actor dintr-un proiect sau program notează ceea ce li se pare a fi cea mai semnificativă schimbare care a avut loc ca rezultat al proiectului sau programului. Este complet subiectiv, şi este la latitudinea actorilor să decidă ce înseamnă „cea mai semnificativă”. Aceste exemple de schimbare sunt apoi colectate, discutate şi filtrate pentru a duce la un număr redus de exemple de schimbare despre care cei implicaţi în proces cred că sunt cele mai semnificative, şi acestea formează baza raportării impactului. Yüklə 0,74 Mb. Dostları ilə paylaş:
|