Etimologie: latinescul «educatio» care este derivat din două verbe: 1 educare, care înseamnă a creşte, a îngriji, a hrăni

dacă nu s-a produs nici o schimbare, se poate spune că învăţarea nu a avut loc

schimbarea se poate situa la un nivel relativ simplu (ex a învăţa cum să legi un şiret) sau mai complex (a executa o muncă artistică)

• individul care a parcurs o experienţă de învăţare este o persoană diferită în raport cu situaţia în care nu ar fi parcurs acea experienţă

• la nivel social: umanitatea produce atât de multă cunoaştere încât aceasta nu mai poate fi administrată şi organizată

• învăţarea = achiziţionarea de proceduri, metodologii, deprinderi necesare pentru a trăi într-o lume în continuă schimbare

• învăţarea este un concept diferit de cel de memorare

• orice învăţare modifică; această modificare se referă la structura cognitivă sau, la starea volitiv – afectivă a persoanei

• memorarea nu modifică starea celui care învaţă

• pentru a controla volumul informaţional uriaş, există două căi:

• 1. utilizarea unor ipoteze simplificatoare şi a unor concepte suficient de largi şi de puternice care să permită unificarea unor domenii diferite ale cunoaşterii. (exemplu: informaţie – sistem – structură – funcţii)

• această modalitate prezintă riscul reducţionismului (a explica o realitate complexă prin una mai simplă)

• 2. Învăţarea - nimeni nu învaţă cu viteza necesară pentru a ţine pasul cu ritmul producerii cunoaşterii

• tipurile învăţării:

• de menţinere

• prin şoc

• inovatoare

• învăţarea de menţinere

• învăţarea de menţinere = achiziţionarea de norme, metode şi reguli fixe ptr a face faţă unor situaţii cunoscute şi recurente (în care viitorul seamănă cu trecutul)

• prezentul impune însă, o anumită dinamică: schimbarea profesiei, a locului de muncă etc. Lumea nu se repetă, viitorul nu seamănă cu prezentul

• învăţarea de menţinere are drept scop menţinerea prezentului, a status-quo-ului ► este un tip de învăţare conservatoare, care blochează inovaţia ► are ca efect producerea crizelor

• Învăţarea prin şoc

• primitivă; încrederea în învăţarea de menţinere blochează inovaţia, mărind probabilitatea învăţării prin şoc

• „a te lovi cu capul de pragul de sus”

• parabola Fiului Risipitor – explicaţii/interpretări...............

• este o învăţare plină de riscuri, costisitoare

• Învăţarea inovatoare

• învăţarea inovatoare se carcaterizează prin:

• anticipare; presupune:

• detectarea consecinţelor pe termen mediu şi lung ale deciziilor şi faptelor noastre

• perceperea prezentului în termenii viitorului şi nu a viitorului în termenii prezentului
• este supusă adaptării
• presupune utilizarea unor tehnici ca: simularea, modelarea, prognoza

• B. înţelegerea:

• presupune acordarea de sens şi semnificaţie faptelor, lucrurilor etc.

• sensul şi semnificaţia depind de context

• ► învăţarea presupune, asimilarea unei vaste colecţii de contexte

• contextul este decisiv ► orice lecţie trebuie să ofere un context

• C. comunicarea:

• presupune confruntarea/compatibilizarea unor contexte diferite prin dialog

• D. participarea:

• presupune implicare deliberată şi asumarea de responsabilităţi pentru decizii şi fapte

• Teorii ale învăţării:

• Condiţionarea operantă – Skinner

• Conceptualismul instrumental – Bruner

• Condiţionarea operantă – Skinner

• conform acestei teorii, învăţarea cuprinde trei elemente identificabile, distincte:

•