F4045-01-03-Act1-Pagina curenta

Şomajul

Evoluţia negativă a principalilor indicatori ai forţei de muncă este ilustrată de raportul de dependenţă economică, exprimat prin numărul de persoane inactive şi şomeri la 1000 persoane ocupate, care a crescut de la an la an ajungând în anul 2004 la 1.821,8 persoane.

Dezechilibrele economice din perioada de tranziţie, disponibilizările din industrie şi incapacitatea altor sectoare economice de a absorbi forţa de muncă, au constituit cauzele care au determinat apariţia şi creşterea şomajului.
La 31 decembrie 2004, rata şomajului era de 7,4% la nivelul regiunii Sud Muntenia, cu o diferenţiere între sudul şi nordul regiunii, cele mai ridicate rate ale şomajului înregistrându-se în judeţele Ialomiţa (10,4%) şi Călăraşi (8,8%), iar cele mai reduse în judeţele Prahova (6,6%) şi Dâmboviţa (6,7%). Lipsa locurilor de muncă în zonele rurale determină plecarea către Bucureţti şi migraţia tinerilor către Europa de Vest, astfel incât satele şi oraşele mici se depopulează.
Valorile principalilor indicatori de şomaj sunt evidenţiate în tabelul următor:

	2001	2002	2003	2004
Şomeri înregistraţi Regiunea Sud Argeş Călăraşi Dâmboviţa Ialomiţa Giurgiu Prahova Teleorman	123494 18501 12275 20404 16021 7209 33473 15611	123577 18627 12025 19564 13624 7162 32907 19668	109897 17064 8630 12949 12228 7298 32385 19343	94685 18304 9658 14259 11198 6838 20568 13860
Rata şomajului (%) Regiunea Sud Argeş Călăraşi Dâmboviţa Ialomiţa Giurgiu Prahova Teleorman	8,9 6,4 10,1 9,0 13,6 6,7 10,2 7,7	9,2 6,6 10,6 8,8 12,0 7,3 10,2 10,2	8,3 6,2 7,8 6,1 11,1 7,5 10,0 10,3	7,4 6,8 8,8 6,7 10,4 7,3 6,6 8,0

Ponderea populaţiei ocupate era, în 2004, de 35,4% din populaţia regiunii, sub media pe ţară (38,0%), valorile cele mai ridicate înregistrându-se în Argeş (38,9%) şi Teleorman (37,1%), în celelalte judeţe valorile fiind cuprinse între 31 şi 37%.
Gradul de ocupare a populaţiei pe sectoare de activitate, la nivel regional, indică o pondere ridicată, dar în descreştere, a populaţiei ocupate în agricultură (39,4%) şi o pondere relativ scăzută a celei ocupate în industrie (29,5%) şi servicii (31,1%). Judeţele sudice ale Regiunii sunt preponderent agricole, cu o pondere ridicată a populaţiei ocupate în agricultură: Teleorman, Giurgiu (58,8 % şi 57,7%), Călăraşi (51,51%). Judeţele Prahova şi Argeş se caracterizează printr-o pondere ridicată a populaţiei ocupate în industrie şi servicii.
Câştigul salarial net lunar a fost în anul 2004 de 580 RON, cu 3,3% mai mic decât câştigul salarial mediu pe ţară (locul 5 în cadrul celor 8 regiuni de dezvoltare), cele mai mari valori înregistrându-se în domeniul financiar-bancar şi de asigurări (1345 RON), în domeniul industriei extractive (940 RON) şi în domeniul energiei eletrice şi termice, gaze şi apă (828 RON), comparativ cu domeniul serviciilor hoteliere şi restaurante (334 RON), al comerţului (407 RON), agriculturii, vânătorii şi silviculturii (481 RON), construcţiilor (495 RON), sănătăţii şi asistenţei sociale (476) în cadrul cărora s-au înregistrat cele mai mici valori.
Evolutia salariului net mediu lunar la nivelul Regiunii Sud Muntenia este prezentata in tabelul urmator:

- RON –

Specificatie	2000	2001	2002	2003	2004	2005
Total România	213,9	301,9	378,9	484,0	598,6	731,0
Regiunea Sud Muntenia	207,7	296,2	369,5	469,3	578,9	700,3

Condiţiile socio-economice ale regiunii şi necesităţile de pregătire şi de formare a forţei de muncă în conformitate cu specificul şi cerinţele economiei de piaţă, au determinat crearea în cadrul regiunii şi în special în reşedinţele de judeţ a unor centre şi organizaţii cu profilul activităţii orientat spre rezolvarea problemelor specifice forţei de muncă.

Succesul modernizării economiei regiunii va depinde de creşterea calităţii profesionale a forţei de muncă, de promovarea, generalizarea şi consolidarea culturii antreprenoriale şi de dezvoltarea unei culturi educaţionale, care să nu fie bazată în exclusivitate pe sistemul educaţional tradiţional.
În concluzie piaţa forţei de muncă din regiune se caracterizează prin:

- tendinţa de scãdere a populaţiei active şi ocupate

- ponderea ridicată a populaţiei ocupate în judeţele din nordul regiunii faţã de cele din

sudul regiunii

- predominarea forţei de muncă tânără şi cu pregătire medie

- în regiunea Sud-Muntenia se înregistrează o rată a şomajului mai mare decât cea

naţională.
Capabilitatea financiară a populaţiei de a achita costul energiei termice
În vederea determinării capabilităţii financiare a consumatorilor rezidenţiali privind achitarea facturii la energia termică (încălzire şi apă caldă menajeră), s-au avut în vedere următoarele elemente:
- Date statistice privind venitul salarial net mediu lunar la nivelul judeţului. Astfel, în anul 2004 salariul net mediu lunar a fost de 580 RON, cu 3,3% mai mic decât câştigul salarial mediu pe ţară, acesta înregistrând o creştere de circa 1,3% în fiecare an. La nivelul anului 2005 salariul net mediu lunar a fost de aproximativ 640 RON.
- Consumul mediu anual de energie termică (încălzire şi apă caldă menajeră) pentru un apartament a fost estimat la circa 7,2 Gcal/an. Acest consum a fost determinat pe baza cantităţii de căldură livrată populaţiei din Municipiul Ploieşti şi anume 460 352,6 Gcal/an şi a numărului de apartamente racordate la sistemul centralizat de termoficare (circa 64 138 apartamente).
- Preţul de vânzare al energiei termice livrate populaţiei la nivelul 2005 - 2006 a fost:

- preţ subvenţionat: 107,5 RON/Gcal (preţul naţional de referinţă – inclusiv TVA)

- preţ local (nesubvenţionat) la nivelul anului 2005-2006: 187,42 RON/Gcal (inclusiv TVA)
În baza celor menţionate, au fost determinate cheltuielile medii cu energia termică (încălzire şi apă caldă menajeră) pentru un apartament, în douã ipoteze:
1. în situaţia subvenţionării energiei termice, conform H.G. 1254/2005 privind stabilirea nivelului preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, situaţie în care populaţia plăteşte preţul naţional de referinţă (107,5 RON/Gcal)
2. în situaţia eliminării subvenţiilor, situaţie în care populaţia plăteşte 187,42 RON/Gcal.
În funcţie de aceste ipoteze, rezultă:
- Pe baza consumului mediu anual de energie termică şi a preţului local pentru energia termică livrată, rezultă o cheltuială anuală cu energia termică per apartament, de:

- în situaţia subvenţionării energiei termice: 774 RON/an

- în situaţia eliminării subvenţiilor: 1349,4 RON/an.
- Salariul mediu pentru regiunea Sud-Muntenia este de aproximativ 700,3 RON/luna, adică 8403,6 RON/an pentru o persoană. Veniturile anuale medii pentru o familie (3,2 persoane / familie) sunt de 16 135 RON/an şi familie.
Ponderea alocată cheltuielilor cu energia termică din total venturi pe familie, determinată ca raportul dintre cheltuielile cu energia termică pentru un apartament şi veniturile medii ale unei familii, este:

- în situaţia subvenţionării energiei termice: 4,8 % din total venituri pe familie

- în situaţia eliminării subvenţiilor: 8,36 % din total venituri pe familie.

Aspecte economico-sociale
Cadrul economic al regiunii este caracterizat prin următoarele aspecte generale:

- valori ale unor indicatori ai dezvoltării economice sub cele existente la nivel de ţară

- concentrarea principalelor sectoare industriale în partea de nord a regiunii

- declinul unor sectoare industriale tradiţionale.

Reducerea activităţilor economice, dezechilibrele din ultimii ani şi influenţa procesului de tranziţie la economia de piaţă a determinat după 1989 evoluţia negativă a economiei regiunii.
Spaţial, structura economică a regiunii este caracterizată de dominarea industriei în cele 3 judeţe (Prahova, Dâmboviţa şi Argeş) din nordul Regiunii Muntenia Sud şi agriculturii în cele 4 judeţe (Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Ialomiţa) din sud.
Dupa anul 1989 economia regiunii a avut în general o evoluţie descendentă, datorată dezechilibrelor moştenite a neconcordanţei dintre componentele reformei economice şi a utilizării neraţionale a resurselor naturale şi umane, cu impact negativ asupra productivitaţii, eficienţei şi ratei de angajare.
Fenomenul de declin economic, generator a unor probleme sociale, precum reducerea gradului de ocupare a forţei de muncă, persistenţa şomajului de lungă durata, accentuarea unor dezechilibre structurale, reducerea nivelului de trai şi deteriorarea calităţii vieţii, s-a atenuat pe parcursul ultimilor ani înregistrându-se în această perioadă o evoluţie lentă dar pozitivă a economiei, având efecte benefice asupra mediului social.
Economia regiunii, analizată pe baza principalului indicator de evaluare al creşterii economice – PIB-ul regional, a avut în perioada 1998-2003 tendinţa evidenţiată în graficul de mai jos, a ponderii de participare la realizarea PIB-ului naţional.

În cadrul perioadei 1998-2003, ca un efect al creşterii economice, PIB-ul regional a crescut de la 49.675,0 miliarde RON în 1998 la 247.760,3 miliarde RON în anul 2003, acest aspect situând regiunea pe locul III la nivel de ţară.
Din analiza la nivel de ţară al indicatorului de comparare a nivelurilor de dezvoltare economică – PIB-ul/loc. rezultă poziţionarea regiunii în anul 2003 pe penultimul loc dintre cele 8 regiuni. Cu toate că această poziţie s-a menţinut pe perioada 1998-2003, valoarea PIB-ului/loc. a crescut în anul 2003 faţă de 1998 de aproximativ 6 ori.
Imaginea oferită de cei doi indicatori, indică existenţa unui decalaj economic faţă de celelalte regiuni, atenuarea lui implicând o dezvoltare accelerată bazată pe creşterea competitivităţii economiei regionale – factor generator al unor salturi de productivitate şi eficienţă.
Analiza PIB-ului pe domenii economice şi a gradului de contribuţie al acestora la realizarea PIB-ului regional a făcut posibilă identificarea unor aspecte legate de starea şi modul de funcţionare a economiei regionale.
Caracterizatã de o evoluţie pozitivã, industria deţine primul loc în economia regiunii, având o pondere de 31,1% în PIB-ul regional, superioarã mediei pe ţarã de 27,3%.
În contextul unei structuri preponderent agrară a regiunii, participarea în anul 2003 a agriculturii la realizarea PIB-ului regional cu un procent de numai 14,4% superior totuşi nivelului naţional de 11,6%, indică existenţa unor reale probleme şi disfuncţionalităţi în cadrul acesteia.
Perioada 1998-2003 este caracterizată pe de o parte de o scădere continuă a contribuţiei agriculturii la realizarea PIB-uluii regional (în 1998 ponderea fiind de 18,4% comparativ cu 14,4% în 2003), iar pe de altă parte de creşterea valorii PIB-ului (de aproximativ 4 ori) realizat de către aceasta.
O situaţie deloc satisfăcătoare şi care nu diferă mult faţă de nivelul naţional se înregistrează în domeniul construcţiilor, care în anul 2003 participa la realizarea PIB-ului regional cu un procent de 5,4% (nivelul naţional fiind de 5,8%). Valoric, PIB-ul regional realizat de domeniul construcţiilor a crescut în anul 2003 de aproximativ 5,9 ori faţă de anul 1998, perioada 1998-2003 fiind caracterizată de o creştere a ponderii acestuia în PIB-ul regional.
Domeniul serviciior, caracterizat în general de o evoluţie pozitivă după 1989, a înregistrat în perioada 1998-2003 o creştere valorică a contribuţiei la realizarea PIB-ului regional şi o evoluţie fluctuantă a ponderii de participare în cadrul acestuia. Dacă în 1998 ponderea realizată a fost de 39,3%, în anul 2003 aceasta a crescut la 40,8%.
Imaginea de ansamblu pe perioada analizată a dinamicii principalelor domenii ale economiei regiunii, privind ponderea contribuţiei acestora la realizarea PIB-ului regional şi valoarea lor în PIB-ul regional, este prezentată în următoarele două grafice:


EVOLUŢIA PONDERII ÎN PIB-ul REGIONAL