George r. Walter

Cap.8 .47. Jocul de a numele

În timp ce aşteptaţi să fiţi condus la locul dumnea­voastră, cineva se ridică de la masă şi se îndreaptă spre dumneavoastră. Parcă l ştiţi de undeva, dar nu vă aduceţi aminte numele lui.

Spuneţi cu voce tare:

„Îmi pare foarte rău. Ştiu că ar trebui să mi aduc aminte numele dumneavoastră, dar pur şi simplu nu reuşesc."

Acum spuneţi:

„Îmi pare bine că vă văd, eu sunt..."

Care e versiunea ce emană mai multă încredere în rela­ţiile sociale? Care frază aparţine unui om sigur pe el şi care unui om slab?
Făceam cumpărături la un magazin cu articole de birou şi încercam diverse stilouri, când apăru o femeie care mi era cunoscută şi spuse: „Bună! Cred că te ştiu de undeva."

De obicei, mă simt prost atunci când nu mi aduc amin­te numele cuiva. Rostesc la repezeală una dintre vechile scuze, „ca să nu rănesc sentimentele". Dar ca să fim rea­lişti, nici măcar un expert în memorie nu şi aminteşte nu­mele tuturor persoanelor. Cu atât mai puţin dumneavoas­tră şi cu mine. Când aţi uitat numele cuiva, renunţaţi la vorbăria inutilă, nu vă înjosiţi şi spuneţi întotdeauna ade­vărul.

Mi am dat seama că nu pot să mi amintesc numele fe­meii. Tocmai când deschideam gura, pregătindu mă să spun:

„Te rog, adu mi aminte cum te cheamă",

ea mi o luă înainte:

„George, sunt Sandy Wilson de la PNSA. Îmi pare bine că te văd."

Fireşte! O ştiam pe Sandy şi vorbisem cu ea de câteva ori, la telefon şi la întâlniri. Abordarea ei m a scutit de pos­tura penibilă de a i spune că uitasem cine este.

Am sărit peste obişnuitele schimburi de cuvinte pri­vind numele şi am reînnoit cunoştinţa foarte repede. Am simţit că o respect pe Sandy pentru că luase iniţiativa.

Când aveţi de a face cu oamenii, numele sunt importan­te. Din fericire, când participaţi la o întrunire, delegaţii poartă, de obicei, ecusoane cu numele lor. Puteţi să arun­caţi o privire discretă (aşa cum fac şi ei, de altfel) şi să vă reîmprospătaţi memoria, poate chiar să daţi impresia că v aţi amintit singur numele. Dar, în viaţa reală, de multe ori trebuie să întrebaţi.

Un secret al dezvoltării relaţiilor cu ceilalţi oameni con­stă în a le cunoaşte şi a le folosi numele. Dale Carnegie ne a reamintit, cu mult timp în urmă, că pentru fiecare dintre noi propriul nume este cel mai dulce sunet, în orice limbă ar fi rostit. Am auzit cu toţii că talentul de a ţine minte şi de a folosi numele persoanelor poate fi un avan­taj extraordinar în afaceri. Puteţi excela cu uşurinţă în cele mai obişnuite trei situaţii legate de nume: când aţi uitat nu­mele persoanei, când persoana l-a uitat pe al dumneavoas­tră şi când vă întâlniţi pentru prima oară (şi încă n aţi avut timp să uitaţi).

1.Nu vă pierdeţi cu firea fiindcă aţi uitat un nume.Cea mai bună metodă de a reacţiona atunci când aţi ui­tat numele cuiva este foarte simplă. Acceptaţi situaţia! Aţi uitat un nume — ei şi? De ce să vă faceţi griji pentru asta? S ar putea ca şi cealaltă persoană să l fi uitat pe al dum­neavoastră, precum şi multe altele.

Data următoare când vă aflaţi la o petrecere, daţi peste un fost client sau coleg la aeroport ori staţi la coadă în spa­tele unui vecin pe care l-aţi cunoscut de curând, spuneţi:

„Te rog, spune mi din nou cum te cheamă."

Asta i tot. Direct, amabil şi pozitiv. Evitaţi acea explica­ţie încâlcită şi neplăcută: "Îmi pare foarte rău, dar nu mi aduc aminte cum te cheamă, deşi numele îmi stă pe lim­bă." Lăsaţi jena la o parte. Nu e nimic nedemn sau dizgra­ţios în această situaţie. Aţi uitat numele cuiva. Vreţi să vi l reamintească. Punct.

2. Iar dacă bănuiţi că l a uitat pe al dumneavoastră...

Oamenii siguri pe ei, încrezători şi puternici se prezin­tă atunci când vă văd. Chiar dacă sunt şanse să vă aduceţi aminte cum îi cheamă, ei vă uşurează sarcina, încep con­versaţia cu o strângere de mână şi cu vorbe ca acestea: „Sunt Heather White. Ne am întâlnit anul trecut la conferinţa de la Nashville. Îmi pare bine să te revăd."

Atunci când vedeţi pe cineva care s ar putea să vă fi ui­tat numele, cea mai bună metodă este să spuneţi:

„Bună, sunt..., îmi pare bine că te văd."

Această abordare are un avantaj suplimentar: probabil că respectivul va răspunde cu propriul său nume, deci în caz că l-aţi uitat, aveţi acoperire.

3. Când îl auziţi, folosiţi l.

Majoritatea oamenilor nu uită, de fapt, numele celorlalţi, ci nu reuşesc să şi le amintească pe moment. Cum numele sunt esenţiale în crearea şi consolidarea relaţiilor, merită să faceţi câteva lucruri simple, prin care să vă îmbunătăţi teh­nicile de memorare a numelor. Lucrul cel mai simplu este să folosiţi un nume imediat ce l-aţi auzit.

Un vânzător fără prea mare succes mi a spus o dată:

„Da, George, am avut mare succes în vânzări. Şi ştii, George, o dată ce stăpânesti lucrurile de bază, nu e prea greu să te descurci foarte bine. Unul dintre lu­crurile pe care mă străduiesc întotdeauna să le fac este să folosesc numele celeilalte persoane în cursul conversaţiei. Şi după cum ştii, George, acest lucru este deosebit de important în timpul unei convorbiri telefonice. Captează atenţia celuilalt. Dar, George, nu poţi să fii pe placul tuturor. De fapt, chiar ieri am vorbit cu un tip din lowa, care iată ce mi a spus: «Atunci când îmi foloseşti numele prea des, îmi dai impresia că eşti nesincer.» Pe bune, George..."

Un hârşâit de unghii pe o tablă! Am început să număr de câte ori mi a rostit numele, dornic să l întrerup şi să i spun: „Idiotule! De ce nu l-ai ascultat pe tipul ăla din lowa?"

Iată o sugestie simplă: folosiţi numele celuilalt de trei ori în cursul unei conversaţii. Prima oară, imediat după ce se prezintă, a doua oară pe parcursul conversaţiei, iar a treia oară, în final.

Dacă faceţi câteva lucruri simple pentru a reţine şi a fo­losi numele celorlalţi, ei se vor simţi bine — şi dumnea­voastră la fel.

Viaţa dumneavoastră profesională şi personală se ba­zează pe relaţii interumane. Contează foarte mult să ştiţi şi să folosiţi numele celorlalţi. Faceţi vă obiceiul de a le reţi­ne şi a le folosi în mod potrivit, chiar de la început.