Ghid metodologic pentru servicii de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă

Mecanisme de aparare specifice si de stiluri de a face fata:

Acuzarea refuzului ajutorului: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin solicitare sau fabricarea de cereri repetate de ajutor care deghizeaza sentimentele de ostilitate sau reprosurile mascate fata de altii, care apoi sunt exprimate prin rejectarea sugestiilor, consiliilor sau ajutorului pe care-l ofera altii. Solicitarile sau cererile pot implica simptome somatice sau psihologice ori probleme de viata.

Afiliere: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin intoarcerea spre altii pentru ajutor sau suport. Aceasta implica impartasirea problemelor cu altii, dar nu si incercarea de a face pe altcineva raspunzator de ele.

Agresiune pasiva: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea indirecta si neafirmata a agresiunii fata de altii. Exista o fatada de supunere evidenta care mascheaza rezistenta, resentimentul sau ostilitatea ascunsa. Agresiunea pasiva survine adesea ca raspuns la cererile de actiune sau executie independenta ori la lipsa de gratificare a dorintelor dependente, dar poate fi adaptativa pentru indivizii din pozitii de subordonare, care nu au alta modalitate de a-si exprima protestul in mod deschis.

Agresorul (identificare cu ~): mecanism de aparare in care subiectul, confruntat cu un pericol exterior, (reprezentat tipic de critica provenind de la o autoritate) se identificacu agresorul sau, fie preluaind pe cont propriu agresiunea ca atare, fie imitand fizic sau moral persoana agresorului, fie adoptand anumite simboluri de putere care il desemneaza.

Altruism: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a se dedica satisfacerii necesitatilor altora. Contrar autosacrificiului caracteristic uneori formarii reactiei, individul primeste gratificatie din raspunsul altora.

Anticipare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin experimentarea reactiilor in avans sau anticiparea consecinteelor unor posibile viitoare si luarea in consideratie realista a raspunsurilor sau solutiilor alternative.

Anulare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin cuvinte sau comportamente destinate sa nege sau sa corecteze in mod simbolic ganduri, sentimente sau actiuni inacceptabilie.

Autoafirmare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea gandurilor si sentimentelor sale direct, intr-un mod care nu este coercitiv sau manipulativ.

Autoobservatie: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin refelectarea la propriile sale ganduri, motivatii si comportamente, raspunzand adecvat.

Deplasare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin transferarea unui sentiment ori a unui raspuns la un obiect pe un alt substitut (de regula, mai putin amenintator).

Devalorizare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prinprin atribuirea unor calitati negative exagerate siesi sau altora.

Disociere: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi printr-o destramare a functiilor de regula integrate ale constiintei, memoriei, perceptiei de sine sau perceptiei ambiantei ori a comportamentului senzorial/motor.

Fantezie autista: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin visare excesiva, ca un substitut pentru relatiile umane, o actiune mai eficienta sau rezolvarea de probleme.

Formarea reactiei: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin substituirea de comportamente, ganduri sau sentimente diametral opuse gandurilor sau sentimentelor sale proprii, care sunt inacceptabile (aceasta survine de regula in legatura cu reprimarea lor).

Idealizarea: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea de calitati pozitive exagerate altora.

Identificare proiectiva: ca si in proiectie, individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea, in mod fals, altuia, a propriilor sentimente, impulsuri sau ganduri inacceptabile. Contrar proiectiei simple, individul nu neaga complet ceea ce este proiectat. In schimb, individul ramane constient de propriile afecte sau impulsuri dar le atribuie in mod eronat altei persoane, ca reactii justificate. Nu rar, individul induce sentimente la altii, care mai intai au fost, in mod eronat crezuti a fi acolo, facand dificil de clarificat cine, ce si cui a facut primul.

Intelectualizare: individul rezolva conflictul emotional sau stresorii interni sau externi prin uzul excesiv al gandirii abstracte sau fabricarea de generalizari pentru a controla sau minimaliza sentimentele deranjante.

Izolarea afectului: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin separarea ideilor de sentimentele asociate cu ele. Individul pierde contactul cu sentimentele asociate cu o anumita idee, de exmplu, un evenimet traumatic, in timp ce ramane constient de elementele cognitive ale acesteia, de exemplu, detaliile descriptive.

Omnipotenta: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin sentimente si actiuni, ca si cum el ar poaseda puteri sau capacitati speciale si este superior altora.

Proiectia: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea in mod fals altuia a sentimentelor, impulsurilor, sau gandirii proprii inacceptabile.

Rationalizarea: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin ascunderea adevaratelor motivatii ale gandurilor, actiunilor sau sentimentelor proprii prin elaborarea de explicatii reasigurante sau care ii aduc beneficii, dar incorecte.

Refuz: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin refuzul recunoasterii unui aspect neplacut al realitatii sau al experientei subiective care ar fi evident altora. Termenul de “refuz psihotic” este utilizat cand exista o deteriorare severa a simtului critic.

Reprimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin excluderea dorintelor, gandurilor sau exeperientelor deranjante dinconstiinta. Componenta afectiva poate ramane constienta, detasata de ideile asociate.

Scindare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin compartimentarea starilor afective opuse, dar este incapabil sa integreze calitatile pozitive si negative ale sale sau ale altora in imagini coerente, de ansamblu. Deoarece afectele ambivalente nu pot fi experimentate simultan, opiniile si expectatiile mai echilibrate de sine sau de altii sunt excluse din constiinta emotionala. Imaginile de sine si de obiecte tind a alterna intre poli diametrali opusi: tandru, puternic, merituos, educat si generos in modexclusiv – sau rau, odios, manios, distructiv, respins, mizerabil, in mod exclusiv.

Sublimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin canalizarea sentimentelor sau impulsurilor potential dezadaptative intr-un comportament acceptabil social (de ex.: vine in contact cu arta sau cu sportul spre a canaliza impulsurile de furie distructiva.

Suprimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a evita in mod intentionat sa sse gandeasca la problemele, dorintele, sentimentele sau experientele deranjante.

Trecerea la actiune (acting out): individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin actiuni, mai curand, decat prin reflectii sau sentimente.

Umor: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor.
Mutism: absenta vorbirii, fie din cauza nedezvoltarii limbajului, fie din cauza inhibarii voluntare sau involuntare; nu presupune o tulburare cauzata de lezarea centrilor cerebrali ai limbajului. Se intalnesc cazuri de mutism complet in unele forme de psihoza si un mutism electiv, de origine nevrotica sau reactionala.

Mutismul electiv: Este caracterizat prin incapacitatea constanta de a vorbi in situatii sociale specifice in ciuda faptului ca vorbeste in alte situatii.

Nevoi speciale: cerintele unei persoane afectate de o deficienta, congenitala sau dobandita, temporara sau definitiva.

Nevroza: se refera la tulburari mintale care se caracterizeaza prin simptome mai apropiate de experienta normala (de exemplu: anxietatea).

Nevroza institutionala: ansamblu de tulburari mintale (nevrotice, psihotice) dobandit de individ intr-o institutie de gazduire dupa o anumita perioada de timp. Se adauga uneori la simptomatologia individuala.

Normalitate: desemneaza de obicei, pe de o parte, conformitatea cu un tip mediu, pe de alta parte, absenta patologiei. Definierea normalitatii prin medie este de ordin statistic (de exemplu, varsta mintala normala, QI-ul normal). Riscul utilizarii acestei notiuni este de a considera media ca nnorma si valoare. Aceasta face ca anomalia (de exemplu: inima pe partea dreapta), singularitatea (culoarea pielii), dizidenta (apartenenta la o secta) sa fie cu prea multa usurinta sa fie considerate anormale, si deci, patologice.

Pedofilia: activitatea sexuala cu un copil prepubecescent (in varsta de 13 ani sau mai putin); individul cu pedofilie trebuie sa fie in etate de 16 ani sau mai mult, cu cel putin 5 ani mai in etate decat copilul.

Personalitate: se refera la calitatile comportamentale stabile ale unui individ intr-o mare varietate de circumstante.

Potenţial: posibilitate de dezvoltare, avand in sine toate conditiile esentiale pentru realizare; suma resurselor individului care pot fi utilizate la un moment dat.

Psihoza: se refera la forme severe de afectiune mintala, cum sunt tulburarile mintale organice, de exemplu: schizofrenia, tulburarile afective etc., caracterizate prin lipsa constiintei bolii si neputinta de a distinge intre experienta subiectiva si realitate.

Pulsiune: proces dinamic constand dintr-o presiune (incarcatura energetica, factor de motricitate) care face organismul sa tinda spre un scop.

Sanatate: opusul bolii (absenta bolii sau a infirmitatii – lipsa de dureri, disconfort si invaliditate); stare de bine, capacitate satisfacatoare de munca si de relationare cu cei din jur, capacitate de a iubi si pe altcineva decat pe sine, fara simptome, fara conflicte mintale serioase; adaptare la mediu si situatii, putere de a accede la fericire; acceptare a sexualitatii si a altor forme de viata instinctiva care sa fie controlate de instante superioare ale psihismului; grad rezonabil de armonie interna si integrare a personalitatii, posibilitatea de a face fata unor exigente medii si de a fi socialmente acceptabil.

Sanatate mintala optimala: cea mai buna stare de sanatate posibila in conditiile existente.

Scor APGAR: Scorul Apgar este un test folosit pentru masurarea semnelor vitale ale unui copil la nastere. Dr. Virginia Apgar (1909 – 1974) a introdus scorul Apgar in anul 1952. Testul este util medicilor pentru a determina ce gen de asistenta medicala este necesara imediat dupa nastere pentru a a ajuta la stabilizarea unui nou-nascut. Scorul Apgar este folosit in intreaga lume pentru stabilirea starii de sanatate a unui copil la un minut si la cinci minute dupa nastere. Testul din primul minut masoara cat de bine a tolerat nasterea nou-nascutul. Cel facut la cinci minute masoara cat de bine se adapteaza copilul la mediul incojurator.

Scorul Apgar masoara cu 0, cu 1 sau cu 2 fiecare categorie, scorul total maxim ce poate fi atins fiind 10;

1. Ritmul cardiac: absent = 0, slab (mai mic de 100 de batai pe minut) = 1, ritmul potrivit (mai mult de 100 de batai pe minut) = 2;

2. Respiratie: absenta = 0, planset slab sau respiratie neregulata = 1, planset puternic = 2;

3. Tonus muscular: flasc = 0, anumite flexii = 1, miscare activa = 2;

4. Raspunsul la stimulare (asa numitul reflex iritabil): fara raspuns = 0, grimasa = 1, planset si miscare viguroasa = 2;

5. Culoare: pala sau albastrie = 0, culoare normala a corpului, extremitati albastrii = 1, culoare normala = 2.

Explicatii: un scor Apgar de la 7 la 10 este normal si indica faptul ca nou-nascutul este intr-o stare buna. Un scor maxim (10) este ceva neobisnuit. Aproape toti nou-nascutii pierd un punct pentru ca au mainile sau picioarele albastrii. Un scor mai mic de 7 indica faptul ca micutul are nevoie de asistenta medicala pentru a fi stabilizat, iar personalul medical trebuie sa actioneze, spre exemplu, ajutand copilul sa respire.

Testul poate fi repetat dupa 10 minute sau mai tarziu pentru a vedea daca masurile luate de personalul medical au fost eficiente.

Simptom: semn observabil care face trimitere la informatii ascunse, despre care el sta marturie. Simptomul constituie un invariant si poseda o anumita putere discriminatoare.

Stima de sine: trasatura de personalitate in raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Functie a raportului dintre trebuintele satisfacute si ansamblul trebuintelor resimtite. Rezultat al comparatiei pe care o efectueaza subiectul intre ele insusi si alti indivizi semnificativi pentru el.

Stres: notiune ce evoca multiplele dificultati carora individul se straduieste sa le faca fata si mijloacele de care dispune pentru a administra aceste probleme. Stimulari multiple care cer din partea individului o energie psihologica sporita datorita unui efort de adaptare al carui cost poate fi si imediat si pe termen lung.

Subconstient: desi folosit adesea ca sinonim pentru inconstient, implica o diferenta de grad si nu de natura pentru starea constienta. Este mai degraba o stare de slaba constienta. Recent, termenul mai este folosit pentru a defini unele operatii subliminale de tratare a informatiei.

Substante Interzise: Legea, Lista

Suicid: ucidere de sine. Exista actualmente tendinta de a include in acesta notiune tentativa de suicid, santajul cu suicidul etc. Orice afectiune mentala este mai mult sau mai putin generatoare de sinucideri, in mod special, depresia, in care trecerea la act apare in functie de structurarea apararilor. Recidiva tentativei pune o problema grava d.p.d.v. preventiv: intre 10 si 15 la suta dintre subiectii care au comis una sau mai multe tentative de sinucidere, sfarsesc prin a se omori.

Tic: miscare involuntara brusca, rapida si repetatecare implica un ansamblu de muschi in legatura functionala. Este o anomalie a comenzii motorii care trebuie deosebita de alte forme de miscare anormala de natura neurologica.

Timiditate: incapacitatea de a trece la act in conduitele verbale, profesionale sau sexuale de o oarecare importanta.

Tulburare de personalitate: se refera la modele de comportament neadaptat profund implantate, ce se pot recunoste din perioada adolescentei sau mai devreme, si care se continua de-a lungul celei mai mari parti avietii adulte, cu toate ca adesea devin mai putin evidente la varsta medie sau inaintata; personalitatea este anormala, fie in ceea ce priveste echilibrul componentelor sale, calitatea si expresia lor, fie in ceea ce priveste aspectul sau total; din aceasta cauza clientul sufera sau face pe ceilalti sa sufere, existind un efect advers asupra individului sau societatii.

Tulburarea de personalitate paranoida: este un model de comportament stabil si repetitiv de neincredere si suspiciune, intentiile altora fiind interpretate ca rau-voitoare.

Tulburarea de personalitate schizoida: este un model de comportament stabil si repetitiv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de expresie emotionala.

Tulburarea de personalitate schizotipala: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica un discomfort acut in relatiile intime, de distorsiuni cognitive sau perceptuale si excentricitati de comportament.

Tulburarea de personalitate antisociala: este un model de comportament stabil si repetitiv de desconsiderare si de violare a drepturilor altora.

Tulburarea de personalitate borderline: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica instabilitate in relatiile personale, imaginea de sine si afecte si impulsivitate marcata.

Tulburarea de personalitate histrionica: este un model de comportament stabil si repetitiv de cautare a atentiei, care implica emotionalitate excesiva.

Tulburarea de personalitate narcisica: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica grandoare, necesitate de admiratie si lipsa de empatie.

Tulburarea de personalitate evitanta: este un model de comportament stabil si repetitiv de inhibitie sociala, de sentimente de inadecvare si de hipersensibilitate la evaluarea negativa.

Tulburarea de personalitate dependenta: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica submisivitate si aderenta in legatura cu necesitatea excesiva de a fi protejat de cineva.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica preocupare de ordine, perfectionism si control.

Tulburarea de personalitate fara alta specificatie: este o categorie prevazuta pentru 2 situatii: patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar sunt prezente trasaturi ale mai multor tulburari de personalitate, insa nu sunt satisfacute criteriile pentru nici o tulburare de personalitate specifica si, in a doua situatie, patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar individul este considerat a avea o tulburare de personalitate care nu este inclusa in clasificare (de ex.: tulburarea de personalitate pasiv agresiva).
Tulburarea de miscare sterotipa: este caracterizata printr-un comportament motor non functional aparent impulsiv si repetitiv care interfereaza considerabil cu activitatile normale si uneori poate duce la leziuni corporale.

Tulburarea reactiva de atasament a perioadei de sugar sau a micii copilarii: se caracterizeaza printr-o relatie sociala inadecvata dezvoltarii si perturbata considerabil,careapare in ce mai multe contexte si este asociata cu o ingrijire flagrant patogenica.

Trac: senzatie de anxietate puternica, dar trecatoare, limitata la o situatie si la un moment anume.

Timiditate: dubla existenta a unui disconfort interior si a unei neindemanari exterioare in prezenta celuilat. Nu exclude capacitatea de adaptare. Timizii se poarta cat se poate de normal intr-un mediu familiar, insa intampina mari dificultati in initiativele relationale si ori de cate ori trebuie sa se implice personal, sa vorbeasca despre ei.

Lista bibliografică

1. 
   Cooper,David M., Ball, David - Abuzul asupra copilului
   
2. 
   American Psychiatric Association – Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, Asociatia psihiatrilor liberi din Romania, Bucuresti, 2000
   
3. 
   Daminelli, Lena - Antirasismul: o provocare pentru educatorii albi
   
4. 
   Badila, A. si Rusu, C. – Handicap si readaptare – dictionar selectiv, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1999
   
5. 
   Berrocal, Luciano (lucrare colectiva) – Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate: repere pentru profesionisti si autoritati locale, CRIPS, 2003
   
6. 
   Bettelheim, B. – La forteresse vide, ed. Gallimard, Paris, 1989
   
7. 
   Bettelheim, B. – Un lieu ou renaitre, ed. Robert Lafont, Paris, 1975
   
8. 
   Bowlby, J. – Attachement et perte: Attachement, vol.1, ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1978
   
9. 
   Bulgar, G. – Dictionar de sinonime, Ed. Palmyra, Bucuresti, 2000
   
10. 
    Butler, A., Pritchard, C. – Bolile mintale, ed. Alternative, Bucuresti, 1993
    
11. 
    Caiete de lucru, nr. 1, “Parentalitate – stim oare despre ce ce este vorba?” – Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, decembrie, 1999
    
12. 
    Caiete de lucru, nr. 2, “Despre abuzul si neglijarea copilului” – Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, decembrie, 2000
    
13. 
    Caiete de lucru, nr. 3, “Drepturile copilului, drepturile profesionistilor” – Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, mai, 2001
    
14. 
    Delossus, Jeane- Marie - Ce sense de la maternite
    
15. 
    Stoppard, Miriam - Complete Baby And Child Care
    
16. 
    Cooper, M.D. si Ball, D. – Abuzul asupra copilului, ed. Alternative, Bucuresti, 1993
    
17. 
    Mitulescu, Sorin, coord - Formarea depriderilor de viata independenta, ed. Ro Media, Bucuresti
    
18. 
    Robert-Ourray,Suzanne B. - Copil abuzat, copil meduzat
    
19. 
    Gheorghiu, Alexandru si Penciu, Petre - Copilul nostru creste. Suntem pregatiti? Ce avem de stiut? Ce avem de facut?
    
20. 
    Paunescu,Constantin - Copilul nostru de la 0 la 3 ani
    
21. 
    Vasilescu, Anton, coord. - Copilul prescolar si dezvoltarea vorbirii
    
22. 
    Bacus, Anne - Cresterea copilului. 1000 de sfaturi practice
    
23. 
    Cretu, T. – Psihologia varstelor, Ed. Universitatii, Bucuresti, 1994
    
24. 
    De Ajuriaguerra, J., Marcelli, D. – Psychopatologie de l’enfant, ed. Masson, Paris, 1989
    
25. 
    Marinopoulus, Sophie - De l’une a l’autre. De la grossesse a l’abandon
    
26. 
    Spitz, Rene A. - De la naissance a la parole. La premiere anne de la vie
    
27. 
    Winnicott, Donald W. - De la pediatrie a la psychanalyse
    
28. 
    Roco, Jacqueline - De la segregation a l’integration
    
29. 
    Ulngworth, R. S. - Developpement psychomoteur de l’enfant
    
30. 
    Dodd, H.C. – Dynamics of Intercultural Communication, ed. Brown and Benchmark, Madison, 1995
    
31. 
    Doron, R. si Parot, F. – Dictionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999
    
32. 
    Dolto, Francoise, Rapoport, Danielle, This, Bernard - Enfance en souffrance
    
33. 
    Ficeac, B. – Tehnici de manipulare, ed. Nemira, Bucuresti, 1997
    
34. 
    Fundatia Internationala pentru Copil si Familie, Centrul de Asistenta Familiala si Comunitara, specializat in prevenirea abandonului si institutionalizarii copilului, Proiect institutional, ghid metodologic, metoda familiilor de sprijin, FICF, Bucuresti, 2004
    
35. 
    Gammer, C. si Cabie, M.-C. – L’Adolescence, crise familiale, ed. Para Grafic, Toulouse, 1992
    
36. 
    Gelder, M., Gath, D., Mayou, R. - Tratat de psihiatrie Oxford, ed. de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania si Geneva Initiative on Psychiatric Publishing, Bucuresti, 1994
    
37. 
    Horney, K. – Autoanaliza, ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995
    
38. 
    Ichim, C.I. – Minorul in reglementarile europene, Ed. Timpul, Iasi, 2003
    
39. 
    Innovation In Residential Care – W. Hellickx, E. Brokaert, A. Vanden Berge & M. Calton
    
40. 
    Ionescu, G. - Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Ed. Favorit Print S.A., 1999
    
41. 
    Ionescu, Serban, coordonator - Copilul maltratat - evaluare, prevenire, interventie, Fundatia Internationala pentru Copil si Familie, Bucuresti, 2001
    
42. 
    Klein, Melanie - Iubire, vinovatie, separatie si alte lucrari: 1921 – 1945
    
43. 
    Pernoud, Laurance - J’eleve mon enfant
    
44. 
    Journal of Melanie Klein and Object Relations, vol. 15, nr. 1, ESF Publishers, New York, 1997
    
45. 
    Killen, Kari – Copilaria dureaza generatii la rand, Ed. First, Timisoara, 2003
    
46. 
    Killen, Kari – Copilul maltratat, Ed. Eurobit, Timisoara, 1998
    
47. 
    King, A.C. si Kirschenbaum, S.D.- Helping Young Children Develop Social Skills, Cole Publishing Company, California, 1992
    
48. 
    Kipman, S.D., Rapoport, D., - La sexualite “oubliee” des enfants, ed. Stock-Laurence Pernoud, Paris, 1993
    
49. 
    Klein, M. – Povestea unei analize de copil, Ed. Sigmund Freud, Cluj-Napoca, 1994
    
50. 
    Destrooper,J., Maigre A. - L’education psychomotrice
    
51. 
    David, Miriam - L’enfant de 0 a 2 ans. Vie affective et problems familiaux
    
52. 
    David, Miriam - L’enfant de 2 a 6 ans. Vie affective et problems familiaux
    
53. 
    Laplanche, J. si Pontalis, J.-B. – Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994
    
54. 
    Le couple: sa vie, sa mort. La structuration du couple humain – Jean-G. Lemaire
    
55. 
    Les Cahiers de l’Afree, 3: Devenir parents – naissance d’une collaboration, A.F.R.E.E., Montpellier, 1992
    
56. 
    David, Miriam si Appell, Genevieve - Loczy ou le maternage insolite, ed. Scarabee, Paris, 1973
    
57. 
    Lucrarile Congresului Hamburg, 26 – 29 septembrie 1993, “Copiii – Razboi si persecutie, editat de Stiftung fuer Finder – Fundatia Generatia, 2001
    
58. 
    Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie – Manual de implementare a cadrului de management al performantei pentru Directiile de Protectie a Drepturilor Copilului din Romania, Bucuresti, 2004
    
59. 
    Minulescu, M. - Psihodiagnoza moderna, chestionarele de personalitate, ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2004
    
60. 
    Nanu, Michaela (lucrare colectiva) – Adolescentul institutionalizat, Ed. Per Omnes Artes, Bucuresti, 1997
    
61. 
    Bouchart, Anne et Rapoport, Danielle, coord. - Origines. D’ou viens –tu? Qui es-tu?
    
62. 
    Padioleau, M.F. – Les 18-25 ans – vivre a deux pour la premiere fois, ed. Balland, Paris, 1991
    
63. 
    Piaget, Jean - Psychologie et pedagogie, ed. Denoel, Paris, 1969
    
64. 
    Pomerleau, A., Malcuit, G. – L’enfant et son environnement, ed. Pierre Mardaga, Bruxelles, 1983
    
65. 
    Cretu, Carmen - Psihopedagogia succesului, ed. Polirom, Iasi, 1997
    
66. 
    P. Mazet, Stoleru - Psychopathologie du nourison et du jeune enfant
    
67. 
    Jung, C. G. - Puterea sufletului. Descrierea tipurilor psihologice
    
68. 
    Jung, C. G. - Puterea sufletului. Psihologia analitica – temeiuri
    
69. 
    Radulescu, N. – Ghid de integrare socioprofesionala pentru tineri, Asociatia Adolescentul ed. Oscar Print, Bucuresti
    
70. 
    Rochette, Joelle - Rituels et mise au monde psychique
    
71. 
    Stoica, Tudor - Sexologie si educatie sexuala
    
72. 
    Pattinson, Terry - Sexual Harasment, The Hidden Facts
    
73. 
    Salome, Jacques si Galland, Sylvie - Si je m’ecoutais je m’entendrais
    
74. 
    Porquet, Ph. J., Bursztejn, C., Golse, B. - Soigner, eduquer l’enfant autiste?
    
75. 
    Stekel, W. – Recomandari psihanalitice pentru mame, Ed. Trei, Bucuresti, 1995
    
76. 
    Brazelton, T. Berry - Familles en crises
    
77. 
    Brazelton, T. Berry - Vous parle de vos enfants
    
78. 
    Popescu, Alexandru Al. - Terapia ocupationala si ergoterapia
    
79. 
    Satir, Virginia - Therapie de couple et de la famille
    
80. 
    Dennett, Daniel C. - Tipuri mentale
    
81. 
    Nees-Delaval, Barbara - Totul despre sanatatea copilului
    
82. 
    Verzea, Emil – Psihologia varstelor, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1993
    
83. 
    Zamfir, E., Zamfir, C., - Tiganii – intre ignorare si ingrijorare, ed. Alternative, Bucuresti, 1993
    
84. 
    Pentru o strategie coerentă de integrare socio-profesională, Prof. Luciano Berrocal, Consulting Group Europe, 2003
    
85. 
    2. "Colaborarea în protecţia copilului - Ghid pentru cooperararea inter-agenţii pentru asigurarea şi promovarea protecţiei copilului",
    

Departamentul pentru Sănătate, Ministerul de Interne, Departamentul

pentru Educaţie şi Muncă, Adunarea Naţională a Ţării Galilor, Marea

Bntanie, 1999

86. Standarde de practică în asistenţa socială a adolescentului - National

Association of Social Workers (NASW), Statele Unite ale Americii

86. 
    Formarea deprinderilor de viată independentă - Manual pentru formatori,Coordonator Dr. Sorin Mitulescu, Asociaţia Comunitatea în Sprijinul Copilului, UNICEF
    
87. 
    "Approaching Adulthood ", Quality Standards & Guidelines in Planning
    

services for Young People Who Are Leaving Care ", Patrick Cook, Meg

Lindsay, The Centre for Residential Child Care series, the University of Strathclyde, Langside College, Glasgow, Save the Children Fund, Who Cares, Scotland, 1996

88. Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate-Repere pentru profesionisti si autoritatile locale-Colectia Ateleier CRIPS 2003

89.XXX Life Skills Guidebook, Programele Casey pentru familii, 2001

90.XXX School Health Education to Prevent Students Activities. AIDS and STD, UNESCO, WHO, 1994

91.Gust J. , Mc Chesney M., Gechtman R., Improving Communication Skills. Teaching and Learning Company, Carthage, 1997

92.Chapmannn , Elwood N. , Your Attitude is showing, A Primer on Human Relations, SRA, Chicago, 1978

93.Paus Viorica ( coord ), Parteneriat si dialog social. Ghidul formatorului, Ed. Vanemonde, , Bucuresti, 2003

94.Savulescu Aura, (coord. ), Parteneriat si dialog social. Ghidul profesorului, Ed. Vanemonde, Bucuresti, 2003

95.Neuman Helen, Arta de a gasi o slujba buna, B.T,I. Press, 1994

96.Rudnianski Jaroslaw, Cum sa inveti, Ed. All, 2001

97.Carnegie Dale, Secretele succesului. Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influenti, Ed. Curte Veche, 2002

98.Andrei Cristian , Lectii particulare. Cum sa traiesti primii ani de viata sexuala, humanitas, 2001

99.Bracey Ronald, Foloseste-ti bine timpul, Ed. Vox, Bucuresti, 1997

ANEXE

ANEXA 1. Referential de competente, scala de evaluare
Progresie
Ghidul este menit să fie în concordanţă cu cele mai înalte trei niveluri de dezvoltare ale ACSLA: ACSLA-II (11-14 ani), ACSLA-III (15-18 ani) şi ACSLA-IV (peste 19 ani). Primul nivel de dezvoltare al ACSLA, ACSLA-I (8-10 ani) nu a fost inclus datorită nevoilor unice de învăţare ale acestui grup de vârstă. Toate Scopurile pentru o arie de deprinderi sunt menţionate împreună deoarece tinerii nu învaţă neapărat deprinderile într-o secvenţă cronologică. De exemplu, este posibil ca un tânăr de vârstă mai mare să fi omis o deprindere pe care semenii săi au învăţat-o la o vârstă mai mică. Acest lucru este adevărat în mod deosebit pentru tinerii care se află în îngrijire în afara domiciliului care au avut experienţa mai multor plasamente şi întreruperi în educaţia lor. Scopurile sunt de asemenea menţionate împreună pentru a încuraja tinerii să îşi aleagă propriile scopuri.
Etapa de dezvoltare planificată sau gama de vârstă este indicată în paranteză la finalul Scopului. Etapa 2 (II) este adaptată pentru tinerii cu vârste între 11 şi 14 ani; etapa 3 (III) este adaptată pentru tinerii cu vârste între 15 şi 18 ani; iar etapa 4 (IV) este adaptată pentru tinerii cu vârste între 19 şi 23 de ani. Când (II, III şi IV) apar la finalul Scopului, scopul este în principal pentru cei între 11 şi 14 ani dar ar putea fi adecvat pentru un tânăr mai mare dacă el/ea a pierdut acest lucru într-o etapă anterioară. Figura 3 este un exemplu care indică faptul că un Scop este adecvat pentru tinerii adulţi cu vârste între 15 şi 23 de ani, dar nu ar fi potrivit pentru cei cu vârste între 11 şi 14 ani.

Figura 3. Scopurile şi rezultatele aşteptate

Scop	Rezultate aşteptate
Poate completa un formular de angajare. (III, IV)	Defineşte termenii utilizaţi într-o cerere de angajare. Interpretează întrebările din formular şi oferiţi răspunsurile corespunzătoare. Elaborează o foaie de date personale pe care să o utilizaţi atunci când completaţi formularul de angajare. Completează două formulare fără supervizare.

Scopurile
Scopurile sunt uneori denumite competenţe, afirmaţii privitoare la cunoştinţe şi abilităţi, sau scopuri de rezultat⁵. Acestea sunt scrise pentru a completa o abordare a învăţării bazată pe dezvoltare. Această abordare recunoaşte faptul că învăţarea se produce în timp şi că tinerii progresează printr-o serie de etape sau niveluri pe măsură ce învăţarea se desfăşoară. Nivelurile de învăţare utilizate în modelul de dezvoltare sunt menţionate în Figura 4.

Figura 4. Niveluri de învăţare

Nivel de învăţare	Definiţie
Nivelul 1 – Conştientizare Nivelul 2 – Cunoştinţe şi înţelegere	La nivelurile unu şi doi, studentul achiziţionează informaţii. La acest nivel în procesul de învăţare, studentul ar trebui să fie capabil să identifice, descrie sau oferi informaţii despre materia care se predă.
Nivelul 3 – Know-how	La nivelul trei, studentul începe să aplice cunoştinţele deprinse prin instruire. La acest nivel, studentul ar trebui să fie capabil să arate o anumită îndemânare cu deprinderea într-un mediu de instruire prin simulare, laborator de studiu, sau experienţe din viaţa reală.
Nivelul 4 – Poate sau este capabil să	La nivelul patru, studentul utilizează cunoştinţele deprinse în afara mediului de studiu. La acest nivel, studentul este capabil să demonstreze deprinderea în mod regulat şi raportează progresul său.

Majoritatea tinerilor manifestă o conştientizare fundamentală a deprinderilor de viaţă necesare pentru tranziţie. Verbele de la începutul Scopurilor indică nivelul la care este elaborat acel Scop.

Utilizând exemplele de mai sus, Scopul de tipul „ştie şi înţelege” necesită ca instructorul să prezinte informaţii într-o modalitate care va creşte baza de cunoştinţe a tânărului. La finalul sesiunii se va aştepta doar ca tânărul să descrie sau să explice ce a învăţat despre instituţiile financiare.

În următorul exemplu, „know-how”, instructorul trebuie să creeze o ocazie pentru tânăr de a exersa efectuarea unei cumpărături utilizând un cec. În general, Scopurile de tipul „ştie cum să” sunt realizate într-un mediu tip clasă sau domiciliu. Nu pot decât să simuleze situaţii din viaţa reală. Adesea, sunt acelea de care un tânăr poate avea nevoie în viitor dar nu acum.

În ultimul exemplu, „poate pune masa pentru mesele zilnice”, Scopul este elaborat la cel mai înalt nivel şi necesită ca instructorul să ofere ocazia de a exersa în lumea reală. De exemplu, nu va fi suficient doar să se arate studentului cum arată masa. Cu o instruire potrivită, studentul ar trebui să fie capabil să demonstreze punerea mesei pentru trei mese zilnice.
Rezultate aşteptate
Rezultatele aşteptate, uneori cunoscute ca Indicatori sau Obiective, descriu ce ar trebui să fie capabil tânărul să realizeze ca urmare a predării şi arată cum a fost realizat Scopul. Acestea sunt îndrumările pentru realizarea unui Scop. Începând cu un verb orientat pe acţiune, acestea arată dacă un tânăr a deprins sau nu Scopul. Rezultatele aşteptate pot fi transpuse în planificarea de caz sau planificarea de grup doar prin adăugarea cuvintelor „La sfârşitul perioadei de timp sau sesiunii X, tânărul va fi capabil să…” înaintea fiecărei Rezultate aşteptate. De exemplu, „La sfârşitul sesiunii de grup, tânărul va fi capabil să dezvolte o fişă de date personale pe care să o utilizeze la completarea unui formular de angajare.” Partea subliniată din exemplu reprezintă un Rezultat aşteptat.
Resurse şi activităţi
Ghidul identifică activităţile şi exerciţiile din resursele existente de deprinderi de viaţă care pot fi utilizate pentru a preda Scopurile fie în sesiuni de grup, fie în sesiuni individuale. Într-un efort de a minimaliza costurile resurselor, au fost selectate cele mai larg folosite şi mai rentabile resurse. Resursele fundamentale utilizate în acest ghid sunt:

• 
  Reuşind pe cont propriu – Un manual pentru tineri
  
• 
  Activităţi creative de deprinderi de viaţă – O colecţie de 100 activităţi de grup
  
• 
  Activităţi de deprinderi de viaţă pentru elevii de gimnaziu cu nevoi speciale – 190 de lecţii gata de utilizare cu foi de lucru reproductibile
  
• 
  Activităţi de deprinderi sociale pentru elevii de gimnaziu cu nevoi speciale – 180 de foi de lucru gata de utilizare.
  
• 
  Ştiu încotro mă îndrept (Dar vor ţine banii mei pasul cu mine) – Un manual în două părţi pentru tineri
  
• 
  Ştiu încotro mă îndrept (Dar vor ţine banii mei pasul cu mine): Ghidul îngrijitorului – Un ghid pentru părinţi cu activităţi şi sfaturi despre modul de utilizare a manualelor pentru tineri „Ştiu încotro mă îndrept”.
  
• 
  Locul nostru – Curriculum video cu 16 componente pentru activităţile de grup.
  
• 
  Putere prin opţiuni – Un curriculum centrat pe tinerii aflaţi în îngrijire la asistenţii maternali şi îngrijire de grup ce predă educaţie sexuală.
  
• 
  Pe locuri, fiţi gata, zburaţi! Un ghid de predare a deprinderilor de viaţă pentru părinţi – Strategii ce pot fi folosite de părinţi pentru a preda deprinderi de viaţă ca parte a vieţii de zi cu zi.
  
• 
  Cum să supravieţuiţi predării educaţiei sanitare – Jocuri, activităţi şi foi de lucru pentru clasele 4-13.
  

Activităţi şi exerciţii din aceste resurse sunt anexate Scopurilor. Fiecare activitate este menţionată cu numele, numărul paginii şi numărul activităţii (în cazul în care este furnizat). O descriere detaliată a fiecărei resurse cu detalii de achiziţionare este inclusă în Anexa A. Este oferită de asemenea şi o listă suplimentară de resurse online. Aceste resurse completează setul de resurse fundamentale şi oferă informaţii specializate şi detaliate asupra unui sau mai multor Scopuri. O listă suplimentară de materiale de referinţă online este oferită pentru instructorul de deprinderi de viaţă.

Admitem de asemenea faptul că practicienii şi părinţii au propriile activităţi de predare a deprinderilor de viaţă. Pentru a facilita utilizarea acestor activităţi cu Ghidul scopurilor, o foaie de lucru goală a fost inclusă în Anexa B pentru a fi utilizată de instructori atunci când înregistrează propriile activităţi de deprinderi de viaţă. Această foaie de lucru este uşor de completat şi uşor de utilizat.
Scopurile, Rezultatele aşteptate şi resursele pentru activităţi oferă instructorului de deprinderi de viaţă (practician sau părinte) un loc de unde să pornească pentru a crea un Plan de învăţare a deprinderilor de viaţă (vezi figura 5). Capitolul 3 oferă informaţii detaliate asupra modului de creare a unui Plan de învăţare a deprinderilor de viaţă.

Figura 5. Scopuri, Rezultate aşteptate şi Resurse pentru activităţi

Scopuri	Rezultate aşteptate	Resurse şi activităţi
Completarea unui formular de angajare. (III, IV)	Defineşte termenii utilizaţi într-o cerere de angajare. Interpretează întrebările din formular şi oferiţi răspunsurile corespunzătoare. Elaborează o fişă de date personale pe care să o utilizaţi atunci când completaţi formularul de angajare. Completează două formulare fără supervizare.	Reuşind pe cont propriu, pagina 12