Ghid metodologic pentru servicii de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă

Formarea de relaţii utile şi semnificative cu familiile, colegii şi alte persoane

Asistenţii sociali trebuie să ofere consiliere şi suport pentru dezvoltarea relaţiilor

adulte pe termen lung.

Relaţiile curente ale adolescentului cu familia, colegii şi alte persoane semnificative trebuie să fie incluse în planul de dezvoltare a independenţei

Adolescentul trebuie să primească un feedback periodic şi suportiv prin aprecierile pe care le face asistentul social care observa aceste relatii.

Invăţarea empirica a deprinderilor de comunicare şi managementul conflictului pot fi extrem de folositoare. Tinerii izolaţi social trebuie ajutaţi să ia contact cu orice grup sau persoană care poate contribui la dezvoltarea deprinderilor lor sociale, cum ar fi bisericile, centrele comunitare, voluntarii sau sporturile organizate.

Alegerea între opţiunile posibile

Tinerilor trebuie să li se acorde suport în depăşirea dificultăţilor în înţelegerea opţiunilor şi în alegerea uneia sau alteia dintre ele. Duc lipsă de experienţă în luarea deciziilor în special tinerii care provin din medii extrem de structurate. Asistenţii sociali trebuie să se asigure că aceşti tineri beneficiază de orientarea si instruirea pentru procesul de luare a deciziei şi pentru a-şi însuşi metode pentru rezolvarea problemelor.

Primul pas în acest proces îl reprezintă ajutarea tânărului să înţeleagă faptul că sunt decizii pe care trebuie să le iei, fie că vrei, fie că nu. Ei trebuie să fie ajutaţi să recunoască toate opţiunile disponibile la un moment dat şi rezultatele posibile ale alegerii fiecăreia dintre ele.

Asistentul social trebuie să-1 ajute pe tânăr să-şi clarifice sistemul personal de valori şi nevoile sale pe termen scurt si mediu, ca bază pentru luarea deciziei.

Evaluarea consecinţelor si procesarea rezultatelor

Asistentul social trebuie să-1 ajute pe tânăr să înţeleagă atât consecinţele pozitive cât şi consecinţele negative ale fiecărei acţiuni pe care o face sau pe care nu o face si să-1 ajute să se focalizeze atât pe rezultatele pe termen scurt, cât şi pe termen lung ale oricărei acţiuni pe care o face.

Asistentul social trebuie să realizeze sesiuni de monitorizare a stării generale de bine a tânărului, în aceste sesiuni trebuie să se revadă activităţile şi legătura lor cu scopurile din planul de dezvoltare a independenţei.

Lucrul în grup cu tinerii permite împărtăşirea experienţelor şi poate astfel să faciliteze acest proces.

Abilitatea de a face faţa stresului

Asistentul social trebuie să ofere şi să organizeze oferirea de orientare a tinerilor în ce priveşte cauzele, consecinţele şi managementul stresului.

Accentul trebuie să fie pus pe stresul implicat de viaţa pe cont propriu, pe dezvoltarea de mecanisme de a-i face şi pe importanţa unor lucruri cum ar fi păstrarea curăţeniei în locuinţă şi plata chiriei, deprinderile de hrănire sănătoasă, punctualitatea la serviciu, odihna si activităţile de timp liber.

Adolescenţii trebuie ajutaţi să identifice cauzele stresului din viaţa lor şi modalităţile de a le face fată.

Stabilirea si planificarea viitorului

Tinerii trebuie ajutaţi să înţeleagă necesitatea stabilirii de scopuri clare şi realiste, pe care să le împartă în paşi pe care să-i poată realiza.

Asistentul social trebuie să revadă periodic scopurile şi obiectivele împreună cu tânărul, să facă revizuiri ori de câte ori este nevoie şi să întărească eforturile făcute de tînăr pentru atingerea scopurilor. Asistentul social trebuie să-1 implice pe tânăr pe toată durata planificării.

Adolescenţii trebuie să înţeleagă relaţia dintre scopurile pe termen scurt şi cele pe termen lung în domenii cum ar angajarea, educaţia şi banii proprii Ei pot beneficia de primirea de feed-back atunci când scopurile lor sunt realiste.

Obţinerea de informaţii factuale despre istoria personală, medicală şi sociala a familiei

Tinerilor trebuie să li se ofere toate informaţiile disponibile care privesc istoria personală, medicală şi socială a familiei.

Deseori, tinerii care au stat în sistemul de ocrotire pentru mult timp nu au informaţii complexe despre evenimetele trecute care au determinat plasarea lor aici.

Acest gol în cunoaşterea tânărului îl poate împiedica să-şi rezolve problemele legate de separarea de familie şi pot avea ca rezultat aşteptări nerealiste despre suportul pe care îl poate oferi familia în viitor.

Asistentul social trebuie să se asigure ca tânărul să primească aceste informaţii şi că le-a înţeles şi trebuie să evite erorile de interpretare.

Mulţi tineri n-au primit informaţii vitale despre ei inşişi şi despre istoria medicală a familiei, lucruri care vor deveni importante pentru ei în momentul în care vor deveni independenţi. Asistenţii sociali trebuie să se asigure că tinerii au primit un scurt rezumat în scris al fişei lor medicale înainte de părăsirea sistemului, şi să fie siguri că tinerilor le este clară informaţia conţinută şi consecinţele a ceea ce este scris.

Inţelegerea şi deprinderea cu pierderile din trecut, respingerile si furia

Asistenţii sociali trebuie să ofere adolescenţilor consiliere în ce priveşte separarea lor de familia biologică, de persoanele care i-au ingrijit, de ceilalţi semnificativi şi în ce priveşte efectele sentimentelor nerezolvate asupra prezentului şi ajustările viitoare.

Adolescenţii pot beneficia din învăţarea faptului că furia şi sentimentele de pierdere şi respingere sunt normale şi de înţeles şi că sentimentele pot fi astfel orientate încât să nu inhibe dezvoltare prezentă sau progresul în atingerea scopurilor.

Utilizarea grupului de colegi cu experienţe similare poate fi cea mai bună modalitate de lucru cu acest aspect.

Folosirea cărţii vieţii, autobiografiilor sau a altor mijloace care să ofere o perspectivă s-au dovedit a fi folositoare.
Inţelegerea şi deprinderea cu figurile care reprezintă autoritatea

Adolescenţii care se pregătesc pentru viaţa adultă trebuie ajutaţi să înţeleagă funcţiile autoriăţii, necesitatea unei ordini sociale şi rolul specific al figurilor autorităţii în

vieţile lor.

Pentru a se descurca eficient cu persoanele investite cu autoritatea, cum ar fi proprietarii, angajatorii, lucrătorii de caz, poliţia, judecătorii, adolescenţii trebuie să fie ajutaţi să recunoască faptul că este în interesul lor să fie cooperanţi şi să ia în considerare regulile de bază şi convenţiile din cadrul societăţii.

Consilierea, în special jocul de rol cu situţtii care pot apărea s-a dovedit a fi o metodă eficientă pentru situaţii cum ar fi contactul cu poliţia, discuţia cu un judecător, neînţelegerile cu lucrătorul de caz, descurcarea cu o persoană furioasă.
Rolul fiecărui membru al echipei trebuie să fie acela de profesor, consilier şi ghid,oferind tânărului oportunităţi de a învăţa şi exersa deprinderile necesare pentru a deveni un adult autonom. Ei trebuie să-1 încurajeze pe tânăr să-şi asume riscurile necesare pentru a deveni independent. Este important de recunoscut că adulţii în preajma cărora trăieşte tânărul au o influenţă considerabilă asupra abilităţii tânărului de a-şi forma deprinderi de viaţă independentă.

Roluri ale (adultului) în dezvoltarea deprinderilor de viaţă Profesor Caută momentul adecvat predării („teachable moments”) Introduce noi concepte prin vorbire directă şi demonstraţii practice Oferă oportunitatea tinerilor dea practica noi deprinderi Recunoaşte diferenţele dintre tineri în procesul de învăţare Permite tinerilor să înveţe prin încercări şi greşeli Instructor Explică „regulile jocului” Încurajează tânărul Asigură feedback pozitiv Provoacă tinerii să obţină cele mai bune rezultate Asistă de la „tuşă” Consilier Este tent la preocupările tinerilor Asistă tânărul în clarificarea sentimentelor, valorilor, scopurilor Pune accentul pe rezultatele tânărului şi nu pe problemele acestora Permite tinerilor să îşi conducă viaţa Încurajează tinerii să acţioneze pentru atingerea unui scop Mentor Caută noi oportunităţi şi resurse „Deschide porţi” pentru tânăr Permite tânărului să îl însoţească la rezolvarea unor probleme personale Îl prezintă pe tânăr diferitelor persoane şi organizaţii de valoare

d. De la deprinderi simple la deprinderi complexe: exemple de module practice de formare de deprinderi
d1. Deprinderi simple : Deprinderi pentru viaţa zilnică

Viaţa zilnică în condiţii de autonomie individuală presupune procurarea şi pregătirea alimentelor, gestionarea unui buget personal, păstrarea unui regim de viaţă care să prevină îmbolnăvirile, reacţia promptă şi adecvată în caz de accident sau îmbolnăvire, asigurarea unei îmbrăcăminţi decente, curate şi adecvate vremii de afară şi ocaziei.

Pentru multe dintre aceste deprinderi, adolescenţii nu dispun de informaţia necesară şi nici de condiţiile de a le exersa. De aceea, în cadrul programului de formare pentru viaţa independentă ei vor trebui să afle anumite lucruri si totdată să poată practica aceste deprinderi. Cele mai multe dintre ele pot fi manifestate chiar pe durata şederii în instituţii. Pentru binele lor de mai târziu, vor trebui depăşite acele bariere administrative sau tehnice care în momentul de faţă împiedică să dispună de o minimă autonomie funcţională pe durata şederii în instituţie: autogospodărirea , permisiunea de acces la bucătăroie pentru anumite treburi, un minim de bani de buzunar.
Modul de formare: Pregătirea alimentelor pentru hrana personală
Afecţiunile determinate de alimentaţia inadecvată sunt în continuă creştere şi de aceea, dacă adolescenţii vor înţelege relaţia dintre alimentaţie şi sănătate, vor fi capabili să ia decizii care le vor menţine sănătatea;

Adolescenţii şi tinerii, neavând formate / consolidate deprinderile de pregătire a hranei, sunt tentaţi să consume produse inadecvate – fie cantitativ fie neechilibrate caloric – şi de aceea sunt necesare programe de educaţie alimentară;

Unii adolescenţi şi tineri au obiceiuri alimentare –precum consumul exagerat de dulciuri, preferinţe exagerate pentru anumite alimente / mâncăruri – care nu conduc la o alimentaţie echilibrată;

Adolescenţii cunosc foarte puţine lucruri despre alimentaţie – precum valoarea nutritivă a diferitelor alimente, modul / condiţiile în care se prepară hrana –deoarece foarte puţini sunt implicaţi, de către părinţi / educatori, în aprovizionare, gătit, pregătirea mesei etc.

Adolescenţii instituţionalizaţi sunt cei mai vitregiţi în legătură cu modul de concepere a unui meniu, gătitul sau aprovizionarea dat fiind faptul că accesul lor în bucătăria căminului are în general ca scop cel mult curăţenia sau activităţile auxiliare – precum curăţatul zarzavatului, aşezatul mesei etc. şi mai puţin gătitul propriu-zis.
Formatorul trebuie să cunoască şi să transmită informaţii de bază despre alimentaţie.

Ce este alimentaţia?,

De ce mâncăm?

Alimentaţia asigură satisfacerea acelor nevoi ale organismului care se manifestă prin foame;

Ea asigură organismului resursele pentru creştere şi dezvoltare, degajarea de energie necesară pentru efort fizic şi intelectual;

Apetitul alimentar este influenţat de mirosul şi aspectul – plăcut / neplăcut – al alimentelor; oamenii mănâncă atât de nevoie cât şi de plăcere sau cu diferite ocazii (aniversări, sărbători etc.).

Relaţia dintre alimentaţie şi sănătate

Alimentaţia corectă – pe lângă asigurarea suportului energetic necesar desfăşurării activităţilor fizice şi intelectuale – previne apariţia anumitor boli, putând chiar să contribuie la atenuarea / vindecarea unora dintre ele.

Alimentaţia incorectă – prin cantitatea şi calitatea alimentelor, frecvenţa consumului şi preferinţele pentru anumite tipuri inadecvate de alimente – provoacă / accentuează apariţia cariilor dentare, a diabetului, a obezităţii, unor boli ale stomacului, ale inimii şi vaselor sanguine.
Reguli pentru o alimentaţie corectă

Alegerea şi consumarea acelor produse care corespund calitativ: prospeţime, culoare, miros, gust;

Se recomandă o dietă bogată în legume, fructe şi produse cerealiere ci nu în carne sau grăsimi;

Se vor folosi cu moderaţie produsele zaharoase, sarea şi condimentele;

Se va reduce şi chiar elimina consumul de alcool;

Menţinerea curăţeniei în bucătărie (atât încăperea în sine, cât şi instrumentarul / dotările acesteia şi vesela) contribuie, alături de stocarea şi prepararea corespunzătoare a alimentelor (spălare, fierbere adecvată etc.) la reducerea considerabilă a riscului de îmbolnăvire prin intermediul alimentelor;

Igiena mâinilor şi starea de sănătate a celui care pregăteşte mâncarea este de asemenea un factor important în reducerea riscului de îmbolnăvire menţionat anterior.
Factorii care influenţează obiceiurile noastre alimentare

Preferinţele / aversiunile alimentare personale;

Mirosul / gustul / aspectul alimentelor;

Obiceiurile alimentare provenite din modul de viaţă al grupului de apartenenţă al adolescentului în cauză;

Modelul cultural / religia consumatorului;

Accesibilitatea / preţul alimentelor;

Curiozitatea consumatorului;

Starea emoţională a subiectului consumator (tristeţe, furie, frustrare, bucurie etc.);

Publicitatea şi modul de prezentare a produselor (etichete, ambalaje etc.).
Informaţii şi activităţi care să ofere adolescentului ocazia să exerseze

Pregătirea hranei;

Utilizarea instrumentarului / dotărilor bucătăriei;

Conceperea şi prepararea unor meniuri cu alimente nutritive şi sănătoase.

Utilizarea cărţii de bucate

Alegerea şi punerea în practică a indicaţiilor unei reţete culinare;

Sfaturi practice la gătit.
Conservarea alimentelor

De ce conservăm alimentele ?

Care sunt şi cum trebuie să arate alimentele ce se pot conserva ?

Cum se conservă alimentele alese.

Bucătăria românească

Câteva feluri de mâncare sănătoase şi uşor de preparat.

Obiective

Dezvoltarea capacităţii de a face legătura între alimentaţie şi starea de sănătate / boală; deprinderea unor obiceiuri alimentare sănătoase pentru viaţă;

Dobândirea unor cunoştinţe despre aprovizionarea cu alimente, păstrarea acestora şi pregătirea hranei;

Dobândirea unor cunoştinţe despre instrumentarul bucătăriei şi utilizarea acestuia;

Să înveţe cum „se citeşte” o carte de bucate şi să înţeleagă utilitatea ei.
La sfârşitul acestui modul, adolescenţii vor fi capabili să:

Definească alimentaţia;

Încadreze corect alimentele – după elementele nutritive pe care le conţin – în cele 5 grupe, prezentate în anexă;

Explice ce este o afecţiune cauzată de alimentaţie;

Cunoască regulile de bază ale unei alimentaţii sănătoase;

Înlocuiască anumite alimente cu altele, echivalente nutritiv, atunci când sunt obstacole legate de preţ, aprovizionare, preferinţe etc;

Utilizeze corect instrumentarul / dotările bucătăriei;

Prepare câteva feluri de mâncare, simple şi sănătoase, din bucătăria românească.

Resurse necesare

Fişe, planşe cu grupele de alimente cu instrumentarul bucătăriei; Carte de bucate; Elemente de recuzită (şorţ, bonetă, mănuşi de bucătărie, tocător, cuţite etc.); Pliante de educaţie pentru sănătate (diabet, obezitate, cancer); Resurse financiare pentru o aprovizionare minimă cu alimente; Accesul într-o bucătărie şi materie primă pentru pregătirea câtorva feluri de mâncare din bucătăria românească.

Recomandări pentru formatori

Adolescenţii se simt foarte puternici şi „atotştiutori”. De aceea vor oferi propriile lor motive pentru care nu este nevoie să mănânce corect; perspectiva îmbolnăvirii, a morţii le este ceva foarte îndepărtat, care nu li se va întâmpla.

De aceea, în abordarea lecţiilor, trebuie să utilizaţi acele argumente la care ei sunt sensibili: aspectul fizic plăcut, capacitatea de seducţie, performanţă sportivă, economii pentru a-şi cumpăra obiectele care le plac, a fi „la modă” etc.

Pentru a le câştiga interesul începeţi cu motivele pentru care oamenii mănâncă; solicitaţi-le participarea, precizând că nu există răspunsuri corecte sau greşite şi ajutaţi-i să coreleze informaţia cu propriul lor mod de viaţă;

Stimulaţi participarea şi în cadrul demonstraţiilor practice favorizaţi fiecărui cursant alegerea meniului, accesul la utilizarea instrumentarului, gătitul propriu-zis etc.

Activitatea 1 De ce mâncăm ?

Se ştie că a mânca este o necesitate. Motivele pentru care mâncăm fac parte din aspectele legate de alimentaţie. Alimentaţia este ştiinţa modului în care organismul utilizează alimentele pe care le consumăm. Cu toate că este o ştiinţă foarte complicată, cunoaşterea câtorva principii simple şi însuşirea câtorva reguli legate de alimentaţie ne ajută să avem obiceiuri alimentare sănătoase.

Scopul : Este acela de a-i ajuta pe adolescenţi să definească alimentaţia, să conştientizeze importanţa şi rolul alimentaţiei şi să înceapă să-şi pună întrebări despre modul în care fiecare dintre ei o face.

Durata : 40-60 de minute.

Participanti : 6-8 adolescenti

Procedura

Grupul de 6-8 subiecţi se aşează în semicerc cu faţa către tablă / flip-chart. Liderul grupului, formatorul, îi informează despre scopul întâlnirii.

Tehnica folosită este brainstormingul – o tehnică care permite participanţilor să facă comentarii fără teama că vor fi judecaţi.

Pe tablă se scrie tema discuţiei: MÂNCARE;

Fiecare participant spune câte un cuvânt legat de acest titlu (ex.: foame, pâine, fructe). Nimeni nu este nevoit să-şi apere punctele de vedere, fiecare fiind încurajat să participe oricât de ciudate ar fi opiniile lui..

Un observator notează, separat pe o foaie de hârtie, tot ce se spune şi fără comentarii.

La sfârşit se notează pe tablă răspunsurile în ordinea în care au fost exprimate părerile, apoi formatorul le grupează astfel încât răspunsurile să se subsumeze mai multor idei ca:

Toţi oamenii mănâncă;

Alimentele sunt foarte variate;

Preferinţele / aversiunile alimentare sunt foarte variate;

Mâncăm pentru că ne este foame etc.

Această primă parte a brainstormingului nu are rolul de a găsi soluţii la o problemă dată, ci acela de a sparge gheaţa şi de a investiga atitudini, opinii privitoare la această temă. Este de asemenea o bună metodă de a obţine idei de la care să înceapă apoi discuţiile.

În cea de a doua parte a şedinţei se scrie pe tablă cel de al doilea titlu: DE CE MÂNCĂM ?

Se procedează ca şi la secvenţa anterioară, după care, se structurează pe tablă răspunsurile, subordonate, de exemplu, următoarelor idei:

Mâncăm pentru ca să trăim, ca să creştem şi ca să ne simţim bine şi sănătoşi;

Mâncăm pentru ca să avem energia necesară activităţilor noastre (învăţătură, muncă, joc, sport etc.);

Mâncăm un anumit aliment pentru că acesta ne place.

La sfârşitul activităţii cursanţii vor fi întrebaţi:

Cum li s-a părut activitatea ? De ce ?

Dacă înainte de această lecţie s-au mai gândit la aceste probleme şi în ce mod ?

Ce alte lucruri ar dori să afle despre alimente / alimentaţie ?

Recomandări pentru formator

Formatorul va nota toate aceste observaţii ale cursanţilor şi va ţine cont de ele în lecţiile următoare.;

Este bine ca notiţele privitoare la activităţile derulate să nu fie foarte complicate, ci doar câteva idei şi impresii care să vă permită să rememoraţi caracteristicile grupului şi discuţiile avute.
Activitatea 2 Ce influenţează alimentaţia

Există foarte mulţi factori care influenţează obiceiurile noastre alimentare; pe unii îi putem controla, alţii sunt independenţi de voinţa noastră.

Să identifice ce anume joacă un rol important în alimentaţia lor şi factorii care le influenţează modul în ca

Participanti : 8-10 .

Durata : 40-60 minute.

Resurse : Chestionarele „Ce crezi despre mâncare ?” (v. anexa) pentru fiecare cursant:Tablă, cretă colorată.

Procedura

Activitatea cuplează informaţii obţinute din completarea chestionarelor cu cele din discuţia de grup.

În prima fază a activităţii li se va cere participanţilor să răspundă cât mai sincer la întrebările chestionarului care li se va pune la dispoziţie. Se precizează că este anonim şi că răspunsurile lor vor ajuta la înţelegerea mai bună a problemelor şi preocupărilor lor legate de alimentaţie.

După completarea chestionarelor acestea vor fi adunate şi se va trece la următoarea fază a activităţii. Se va scrie pe tablă următorul titlu: CE LUCRURI / FACTORI influenţează modul de a mânca al oamenilor ?

Participanţii sunt stimulaţi să răspundă, fiind ajutaţi – prin sugestii şi exemple legate de posibilele răspunsuri la această întrebare.

Răspunsurile vor fi grupate subsumat factorilor care influenţează alimentaţia:

Modelul cultural moştenit de consumator;

Ereditatea consumatorului;

Modul de viaţă al grupului din care face parte consumatorul;

Preferinţele / aversiunile personale faţă de anumite alimente;

Tipul de activitate (intelectuală, activitate fizică uşoară, activitate fizică grea);

Vârsta consumatorului.

Se solicită participanţilor să răspundă la întrebări de genul:

Pe voi ce factori vă influenţează mai mult ?

Ce credeţi despre felul în care vă hrăniţi acum ?

Dacă aţi putea, ce alimente aţi consuma ?

Ce alimente credeţi că v-ar putea ajuta să arătaţi / să vă simţiţi mai bine ?

Ce factori care vă influenţează alimentaţia puteţi controla şi cum ?

Recomandări pentru formatori

Formatorul va selecta din răspunsurile date în chestionare care vin în sprijinul structurării informaţiei după modelul oferit mai sus. El va relua opiniile emise pentru a facilita succesiunea schimburilor de păreri şi progresele grupului;

În anumite situaţii (ex. din chestionar: Ce alimente îţi plac / displac şi de ce ?) reia întrebarea şi antrenează în discuţie un număr cât mai mare de cursanţi pentru facilitare schimburilor de opinii;

Formatorul trebuie să refacă în mod regulat sinteza celor discutate pentru a permite grupului să treacă de la un punct la altul, să facă bilanţul opiniilor emise, să recapituleze punctele de divergenţă şi să treacă la o altă fază.

Activitatea 3 Ce ştim despre alimente ?

Alimentele sunt cele care ne asigură agenţii nutritivi de care avem nevoie: vitamine, minerale, aminoacizi din proteine, acizi graşi, glucide şi grăsimi. Aceşti agenţi nutritivi provin dintr-o varietate de alimente şi fiindcă pentru o sănătate bună avem nevoie de peste 40 de agenţi nutritivi, tinerii trebuie să ştie care alimente conţin aceşti agenţi şi cum pot fi ele combinate.

Scopul

Este acela de a-i învăţa pe cursanţi să încadreze corect alimentele în cele 5 grupe alimentare şi de a le face cunoscute funcţiile principale ale fiecărei grupe (v. anexe: lapte, carne, legume, fructe, cereale).

Durata : 40-60 de minute.

Participanţi :. Grupul de 6-8 adolescenţi şi tineri.

Resurse : Planşa cu grupele de alimente (v. anexa), orice alte materiale, planşe sau tabele, în care să fie prezentate caracteristicile alimentelor (calorii, conţinutul în agenţi nutritivi, funcţii, în ce alimente se găsesc etc.): Tablă / flip-chart

Foi de hârtie, cartonaşe pe care sunt trecute nume de alimente din cele 5 grupe cunoscute;

Procedura se bazează pe combinarea a două tehnici: completarea unui chestionar, urmată de discuţia de grup.

La începutul întâlnirii formatorul le vorbeşte despre varietatea alimentelor şi despre faptul că, indiferent cât de variate ar fi, ele se împart în 5 grupe în funcţie de rolul nutritiv pe care îl au.

Li se va arăta tinerilor o planşă care să ilustreze împărţirea alimentelor în grupele respective şi funcţiile nutritive ale fiecărei categorii de alimente.

Urmează apoi o secvenţă a activităţii, sub forma unui joc, menită să fixeze informaţiile primite.

Li se dau cursanţilor amestecate, cartonaşele pe care scrie denumirea unor alimente;

Li se cere să introducă / aşeze fiecare cartonaş în cutia / în faţa etichetei corespunzătoare fiecărei grupe de alimente (5 grupe de alimente, deci 5 cutii / 5 etichete);

Apoi formatorul le arată planşa cu grupele de alimente, agenţii nutritivi pe care îi furnizează organismului şi funcţia principală a acestora pentru reactualizarea informaţiei prezentate la începutul întâlnirii.

La sfârşit se verifică modul în care au sortat cartonaşele şi se compară cu informaţiile cuprinse în planşă.

Cursanţii trebuie să fixeze şi să vehiculeze informaţii care să răspundă la următoarele întrebări:

Ce rol are fiecare grupă de alimente ?

Avem nevoie de toate alimentele ?

Sunt şi alimente care ne fac rău, chiar dacă arată bine şi ne plac ? De ce ?

Există diferenţe privind necesarul de alimente între diferite persoane ? Care sunt aceste diferenţe şi ce le determină ?

Voi ce ar trebui să mâncaţi ?

Recomandări pentru formator

Formatorul poate să dea drept temă de lucru acasă completarea unei fişe în care fiecare tânăr să propună un meniu complet: mic dejun, prânz, cină pentru o zi sau pentru mai multe zile;

Formatorul le poate cere să comenteze alegerea făcută cu argumentele necesare (îmi place, este sănătos, îmi pot permite etc.);

Formatorul poate utiliza aceste informaţii ca punct de pornire pentru activitatea următoare :

Activitate 4 Boli determinate de alimentaţia inadecvată

Chiar dacă sunt tineri, unii dintre subiecţi au deja probleme de sănătate cauzate de o alimentaţie inadecvată: carii dentare, dureri de stomac supra / subponderalitate, rezistenţă scăzută la oboseală etc.

Scopul

Identificarea legăturii dintre diferitele afecţiuni şi alimentaţie.

Durata : 60 de minute.

Resurse : Pliante, broşuri, planşe şi alte materiale din sfera educaţiei pentru sănătate; Eventual se vor utiliza şi filme documentare de specialitate şi / sau se va invita un medic ori asistent nutriţionist;

Procedura

Li se cere cursanţilor să numească afecţiuni şi probleme de sănătate de care aceştia suferă;

Li se cere să spună dacă cred că este o legătură între alimentaţie şi unele dintre aceste afecţiuni;

Se notează pe tablă, în stânga, afecţiunile şi în dreapta alimentele / obiceiurile alimentare;

Apoi se confirmă, utilizând exemplele pertinente, această legătură. Se trece treptat la prezentarea bolilor provocate / accentuate de o alimentaţie proastă. În sprijinul afirmaţiilor se utilizează pliantele, planşele sau ajutorul invitatului;

La sfârşit se scriu pe tablă principalele afecţiuni determinate de o alimentaţie defectuoasă:

Subponderalitatea / supraponderalitatea (până la obezitate);

Afecţiunile dentare;

Bolile inimii şi ale aparatului circulator;

Diabetul.

Fiecare afecţiune mai sus menţionată se va trata astfel:

Caracteristicile bolii / afecţiunii;

Regimul alimentar care o provoacă;

Repercursiunile în plan personal generate de boala / afecţiunea în cauză;

Remedii prin modificarea regimului / obiceiurilor alimentare.

La sfârşitul lecţiei cursanţii vor fi stimulaţi să răspundă sintetic la mai multe întrebări:

Ce legătură există între afecţiunile lor şi alimentaţie ?

Cunosc şi alte persoane care au probleme de sănătate din cauza alimentaţiei ?

Ce boli provocate de alimentaţie îi îngrijorează cel mai mult ?

Ce ar dori / putea îmbunătăţi în favoarea sănătăţii din regimul lor alimentar ?

Ultima parte a lecţiei va fi alocată unui mic joc de rol. Scopul acestui exerciţiu este de a fixa cunoştinţele dobândite şi pentru a termina lecţia într-un mod relaxant, chiar vesel.

Jocul de rol

Personaje: trei personaje, interpretate de cursanţi.

Scenariu:

Andrei, 13 ani, scund şi gras, mănâncă multe dulciuri, pâine, nu face mişcare, complexat de felul în care arată şi de faptul că nu-şi poate face nici o prietenă.

Ştefan, prieten cu Andrei, îi procură uneori dulciuri sau mâncare în schimbul altor servicii. Victor, prieten cu Andrei, încearcă să-l convingă că trebuie să-şi schimbe obiceiurile alimentare şi să facă sport. Într-o zi Andrei îi cere lui Ştefan să-i cumpere prăjituri în schimbul colecţiei de timbre. Victor se opune şi încearcă să le explice că nu procedează corect.

Cursanţii implicaţi în jocul de rol trebuie să aducă argumente pro şi contra solicitării pe care Andrei i-o face lui Ştefan.

Ce ar trebui să spună Victor astfel încât Andrei să înţeleagă că greşeşte ?

Ce ar trebui să spună Andrei înainte şi după ce ar putea fi convins de Victor ?

Ce argumente ar putea oferi Ştefan pentru a obţine timbrele ?

Recomandări pentru formatori

Exerciţiul dă posibilitatea tinerilor să demonstreze în ce fel percep şi înţeleg relaţia dintre alimentaţie şi sănătate;

Formatorul poate modifica / alege un alt scenariu pentru jocul de rol;

La sfârşitul exerciţiului formatorul are obligaţia să sintetizeze observaţiile şi să formuleze concluzii pe care să le ancoreze de informaţia transmisă în cadrul activităţii.

Activitatea 5 Cumpărarea alimentelor

Fiecare dintre noi mâncăm zilnic diferite alimente, crude sau gătite. Indiferent de felul alimentelor sau modul în care le consumăm trebuie mai întâi să le procurăm.

Cunoaşterea locurilor de unde ne aprovizionăm, preţurile aproximative, administrarea resurselor financiare în funcţie de meniul pe care dorim să-l preparăm, criteriile de alegere a produselor sunt etape importante în pregătirea alimentelor pentru hrana personală.
La sfârşitul activităţilor cursanţii vor şti cum şi de unde îşi pot procura alimente de calitate, cât mai aproape de casă, la preţuri cât mai mici etc.

Locul În oraş, prin magazine alimentare şi pieţe.

Durata : Variabilă – câteva ore.

Resurse : Lista de cumpărături; O sumă minimă de bani (pentru un meniu ales); Sacoşe.