1191. -"Deoarece ecumenicul sinod al şaselea supune caterisirii pe clericii care Uturghisesc sau botează în paraclisele care sînt înlăunlml caselor particulare, fără învoirea episcopului şi noi hotărîm acestea. Deci, pe cînd sfîntă Biserică drept îndreptează cuvîi)tul adevărului şi păstrează şi învaţă moralitatea vieţuirii, apoi este urit şi necuviincios să se permită ca cei ce vieţuiesc întru neascultare şi anarhie, furişîndu-se în case, să nipă buna rînduială şi să o umple de multă tulburare şi sminteală. Pentm aceea prezentul sinod, de acord cu ecumenicul sinodal şaselea, (c. 31) a hotărit să fie lepădaţi din cler cei ce liturghisesc în paraclisele, care sînt prin case, lepădarea din cler. făcîndu-se fireşte de către episcopul locului.. Iar dacă unii dintre aceştia pătrund în case şi vor îndrăzni să liturghisească fără învoirea episcopului, aceştia să se caterisească, iar mirenii cure sînt părtaşi comuniunii acelora, să se supună afurisirii". -i-ii,12.
-"î. Oare se poate niga un cleric, fiind de faţă arienii sau alţi eretici fără a-l vătăma la mgăciune şi lilurghisire? R. La dumnezeiasca liturghie diaconul zice: Cei neîmpărtăşiţi ieşiţi... Deci nu li se cuvine ereticilor a fi de faţă, fără numai dacă făgăduiesc a se pocăi şi a se lepăda de eres (fiind catehumeni)". - Timotei').
-"Darurile (prescuri si vin) care se aduc ca jertfă la altar, după ce se ia din ele cîte sînt trebuitoare pentm săvîrşirea sfintelor taine, ceea ce rămîne să le împartă clericii între ei, dar să nu ia din ele şi catehumenii ca să mănînce, nici să bea din ele, ci numai clericii şi fraţii credincioşi care sînt împreună cu dînşii". -Teofii. 8.
-în vechime se aducea la altar atîtea prescuri cîte nume pomenea. Cu timpul, s-a introdus felul de a se pomeni mai multe persoane dintr-o prescură. "Nu păcătuieşte preotul care scoate părticele la proscomidie pentru trei oameni dinlr-o prescură sau aprinde numai o luminare". -Sf.Nichifor ti.
1195.-Fiindcă în vechime unii preoţi erau fără cultură, în satele
înapoiate care nu deosebeau prea bine binecuvîntarea sfinţirii de cea
a pregătirii la proscomidie, adică a unirii, de aceea se precizează:
"Sfînlul potir nu trebuie să se binecuvînteze (ca la epiclesă) la
rugăciunea proscomidiei" -SLtjjchifor 12.
■ ^
1196.-"Nu se cuvine ca prezbitend să liturghisească fără apă caldă,
decît numai de mărfi nevoie şi dacă nicidecum nu se află apă caldă"
(suplinindu-sc excepţional cea de la amestecare a proscomidiei) -Sf.Nichifor 13.
1197.-"...Fiindcă nu numai armenii, ci şi latinii se împotrivesc
introducerii în sfintul potir a căldurii, spunînd că această' orinduire nu
este din cea evanghelică... să ia aminte că apa caldă adusă nu schimbă
unirea apei şi a vinului din potir şi nici nu este ceva deosebit de apă, ci ea
se adaugă spre asigurare, că cele ce au curs din coasta Domnului Iisus
Hristos, adică sîngele şi apa, sînt făcătoare de viaţă şi nu de moarte, care
fapt continuă marea însemnătate a minunii. Dintr-un tmp mort nu este
cu putinţă să mai curgă sînge cald, însă din impui Domnului şi după
moarte a curs sînge şi apă caldă ca unele care sînt făcătoare de viaţă şi
care s-au scurs dintr-un trup făcător de viaţă" -Samson, Sint. Aten. II,
376-377.
-"Arhiereul de va face liturghie singur fără preot şi fără diacon nu se opreşte, căci el este izvorul sfinţeniei preoţiei şi el dă acel dar altora prin Duhul Sfînt spre a sluji. Iar pentru cinste şi podoabă şi pentru înfrumuseţare, arhiereii trcbuieşte să aibă preoţi şi diaconi, căci cînd slujeşte arhiereul cu dînşii ar simboliza chipul lui Hristos cu ucenicii Lui. Iar de nu se vor afla preoţi mulţi şi diaconi, un preot şi un diacon să nu lipsească şi mai vîrtos cînd face hirotonie, că fără preot şi fără diacon nu se poate sluji să facă hirotonie nici poute să facă nici diacon, nici preot" -II T. 151.
-"Iar preotul care va face lituighia cu preotul cel oprit (caterisit) şi-t va şti, atunci se desparte şi el de preoţia lui" -ILT, 83.
-"în ceasul cînd se dau banii la altar pentm liturghii, acea dare se scrie nevăzut de îngerii lui Dumnezeu şi vai de preotul care nu va sluji acele pomelnice, sau dacă este vrednic, nu va scoate miride pentm sufletul celui ce plăteşte" -ILT, 160.
-"Miridele sau părticelele sînt în locul şi reprezintă faţa celor ce aduc prescurile în Biserică pentru a li se face împreunare cu Hristos. Drept aceea, cîţi fac păcate la arătare şi nu se pocăiesc, nu trebuie a le primi prescurile niciunuia. Nici ale femeilor care au bărbaţi eretici sau păgîni, măcar că ar fi şi credincioase şi prevoslavnice, iar lumînăii de ceară şi untdelemn, cînd aduc aceste femei, se primesc întru nădejdea mîntuirii lor. Se fac paraclise şi nigăciuni penlni ele şi li se porunceşte să dea şi milostenii, iar liturghii penlni ele Sănu se facă, nici miride să se scoală şi nici să se împărtăşească cu sfintele taine decît numai la sfîrşitul vieţii lor, cînd vor muri să se facă maslu şi alte slujbe. In vremea vieţii lor să le dea numai aghiasmă şi anaforă, încă şi acestea să le ia în anumite timpuri, ca să mărturisească că sînt credincioase şi iau acelea pentm nădejdea mîntuirii lor şi mai ales să nu cadă întni deznădejde şi să se întoarcă la sfinţire şi credinţă şi să nil meargă de tot la pieirea sufletească şi lepădare de lege" -ILT, 161 (S. Tes. IX, 47).
1202.-"De se va întîmpla să se verse sfintele mai înainte de
vohodul mare, atunci preotul să ia şi să facă a doua proscomidie,
obîrşind deplin şi să zică şi molitva,proscomidiei, de aceea, atunci să
înceapă dumnezeiasca Liturghie, de acolo de unde s-a înlîmplal de
s-a vărsat sfintele şi să o obîrşcască de tot şi să se pricestuiască dumnezeieştilor taine şi să facă otpust"... -ii.t, 164.
-"Iar de se va înlîmpla să mănînce dumnezeiescul agneţ şoarece sau altă jiganie şi preotul nu va vedea, atunci trebuie să facă altă proscomidie, de va fi mai înainte de vohodul cel mare, iar preotul să se spovedească de păcatul său la arhiereul său şi arhiereul să-l canonisească, iar să nu-i ia darul şi canonul lui este să-l opreşti cită vreme dc se va fi întîmplat a se face acel lucru din lenea lui. Iar de va fi nevoie de preot şi se va înlîmpla în postul mare sau la Crăciun, sau la Boboteză sau la alte zile mari, ca să nu se oprească lucnd lui Dumnezeu, atunci să n-aibă preotul canon de opreală ci numai post, nulosteiiie^moJir^j[nigăciujie" -ilt, 164.
-"Iar sfintele care se vor vărsa, cade-se preotului să le adune într-un vas curat şi să le bage unde se spală cînd se vor priceslui dumnezeieşlile taine, sau într-alt loc sfînt să le acopere, să nu se calce, sau să se necinstească în uit chip; de se va-înlîmpla a prinde acea spurcăciune, carele a mîncat dumnezeiescul agneţ, atunci să-l îngroape în pămînt". -ilt, 164.
-"Iar de va cădea steluţa de pe disc, să fie oprit de a nu se priceslui 40 de zile, mai ales cînd vor cădea şi miridcle".
"De se va înlîmpla să se strice cinstitele daruri, atît cît să nu poală preotul să le potrivească, acele sfinte să nu le aiză nici să le arunce în apă, ci să bage vin dulce într-însele şi să le potrivească", -ilt, 165.
1206.-"La jertfelnic, înlăuntm, trebuie să ai loc necălcat înlr-o
pane, să fie săpat şi înfnimusc{al ca să te speli, dacă vei face liturghie
şi după spălare, fereşte să nu cadă sau să pice afară din spălătoare şi
să se calce cele sjinte, că apoi va fi mare muncă sufletului tău" -ilt.
165.
-"La jertfelnic, oarticnii mireni să nu intre, nici muieri mirene, iar călugăriţa intră să cureţe" -ilt, 165.
-"Preotul niciodată să nu înceapă liturghia fără grămătic (cîntăreţ) nici fără cel semnat de preoţie, iar de va face aceasta înlru nebunia lui să se pocăiască patm ani; iar de va sluji cu fală sau cu muiere să se pocăiască 12 ani" -prg, 47.
-"Orice preot dacă va cînla liturghie şi nu se va priceslui cu sfînta taină, gîndindu-se că este nedestoinic avînd ceva pe cuget, de un lucm oarecare cum va şli însuşi acela, unii ca aceia să se scoală din preoţie trei ani, că de se va şti pe sine nedestoinic de sjînta pricestanie, dar cum să-şi bată joc de Sfîntul Trup şi Cinstitul Sînge al Domnului nostru Iisus Hristos să intre să slujească în ziua cînd este nedestoinic" -PiiG, 149 (131).
1210.-"Preotul cînd taie sfîntul agneţ şi va cădea dintr-însul o
fărămiturică, să facă 200 de metanii... Cine nu va feri sfîntul agneţ,
ci-l va gusta şoarecii, sau îl va sfărîma, post 40 de zile"...
..."De va cînta preotul liturghie şi va uita să potrivească sfintele daniri, să le socotească pînă dimineaţa şi să le potrivească pe dînsele" -psg, 149 (131).
1211.-"Insă miridele nu se schimbă nici în Tnipul Stăpînului, nici
în tnipul sfinţilor, ci sînt numai (simboale) daruri, prinoase şi jertfe
prin sine după urmarea Stăpînului, pe numele acestora duse Lui şi cu
lucrarea de sfinţire a tainelor, cu unirea şi împreunarea sfinţită, dau
sfinţenia şi celor pentru care se aduc" (loan 15,14-15; 17,8-12). s. Tes. IV,
94.
1212.-"Trebuie a se şti că la cuminecarea sfintelor taine, preotul
să nu ia din miride, ci din Tnipul Stăpînului ca să cuminece pe cei
care vin spre dînsul, căci măcar că toate s-au făcut una, prin unirea
preacuratului sînge şi de se va cumineca cineva cu miride, se
împărtăşeşte sîngelui celui stăpînesc, dar de vreme ce trebuie a se
cumineca tot credinciosul din tnipul şi sîngele iui Hristos, preotul
trebuie a lua cu linguriţa tnipul şi sîngele Stăpînului şi a da celui ce
vine la dînsul" -S.Tes. IV, 94.
1213.-Prescurile care se aduc pentru jertfă de către
credincioşii care păcătuiesc la arătare, nu Ii se cade, fie cum, a le
primi de către preoţi. Ci mai întîi să se ceafă de la dînşii pocăinţă,
că cu mirida ce se aduce se face împărtăşire şi pe cei ce sînt
nevrednici, nu trebuie a-i împărtăşi jertfei. Ştiu că şi într-aceasta
vor murmura unii zicînd: "Cum zicem să iasă cei chemaţi, nefiind
cei chemaţi în Biserică?" "Deci precum înlr-altele se înşeală ncşiiind
Scripturile şi nici tainele Bisericii, ci şi întru aceasta de asemenea
rătăcesc. Plinirea sînt cei chemaţi în Biserică, - întîi pruncii
credincioşilor cei nebotezaţi, care năseîndu-se şi citindu-se sfintele
ntgăciuni, nefăcîndli-se încă credincioşi, nici desăvîrşiţi cu botezul,
cei chemaţi se numesc". "Pentm dînşii punirea ne nigăm. Iar şi la
sfintele păresimi, pentm cei pregătiţi penlni sfîntă luminare, cerere şi
nigâciuni facem. Iar a doua avem pe cei [inu{i de pagini care (in credinţa în mîinile lor, iar cuget au ca să se îndepărteze de la păgîni şi să vină către Biserică. Cei che'ma(i sînt şi cei ce au venit şi nu s-au pecetluit cu dumnezeiescul mir. Iar al treilea cei chemaţi avem pe cei ce au căzut în păcate sau înlr-alt oarecare păcat mare, pe care nu se cade a-i împănaşi cu dumnczeieştile taine, ci pot să asculte numai dumnezeieştile cuvinte. Aceasta s-a făcut mai pe urmă cu iubirea de oameni a părinţilor. Că mai înainte precum zic canoanele se scoteau afară şi aceştia" -S.Tes. p. 261./
-"Apoi se aduc lui Dumnezeu şi miride, una întm cinstea Maicii Domnului iar celelalte pentm sfin(i şi altele pentm credincioşii cei vii şi cei adormiţi. Deci este întrebarea: ce putere au miridcle? Şi care se schimbă în Tnipul Stăpînului? Şi la ce folosesc acelora pentm care se aduc? Deşi este cuvînlul de la părinţi care a ajuns şi pînă la noi: cum că miridcle care se aduc, fac multă folosinţă, căci reprezintă faţa acelora pentru care se aduc şi este jertfa adusă lui Dumnezeu penlni dînşii precum zice preotul cînd ele se aduc "Primeşte Doamne jertfa aceasta...". -S. Tes. VII, p. 268.
-"Unele miride sînt aduse întru cinstea şi slava sfinţilor înălţarea vredniciei şi dumnezeieştii lumini, iar cele penlni credincioşi, adică penlni cei adonniţi, penlni iertarea păcatelor şi întm unirea dumnezeiescului dar. Iar celor vii numai dacă îşi vor îndrepta viaţa cu pocăinţă le este spre izbăvirea de răutăţi, spre iertarea păcatelor şi înlni nădejdea vieţii de veci, penlni că şi sfinţilor li se face înălţare prin sfintu liturghie şi credincioşilor penlni că s-a zis că li se dă în dar dumnezeiasca milă" -S.Tes.VII, p. 268.
-"Cu cît este de mare folosul miridelor cînd se aduc pentru cei vrednici, cu atît este mai păgubitor cînd se aduc pentm cei nevrednici încît e cu neputinţă oamenilor a avea deplină vrednicie. Căci mirida care se aduce pentiu cineva piinîndu-se aproape de dumnezeiescul agneţ, cînd se slujeşte acela îndată se face tnipul lui Hristos, dar şi dînsa se împărtăşeşte sfinţirii... Iar punîndu-se în potir se uneşte cu sfintele. Drept aceea şi sufetul aceluia penlni care s-a adus îi dă dar, deci se face împărtăşire gîndiloare şi dacă este penlni cei ce petrec în cucernicie sau penlni cei ce au făcut păcate şi s-au pocăit precum am zis, omul primeşte cu sufetul nevăzut împărtăşirea Duhului Sfint. De multe ori credinciosul afiă şi folosul cel trupesc precum am înţeles. Iar dacă este cineva care lucrează păcatul şi de la dînsul nu se depanează nicidecum, fund nevrednic de cuminecătură, jertfa cea pentm dînsul i se va întoarce întru osîndă" -s. Tes. VII, p. 268.
-"Drept aceea trebuie a se gîndi preotul, a nu lua prescura de la fiecare, nici să aducă miridă pentm unii ca aceştia, care lucrează păcatul fără mşine, ca nu cumva şi el împreună cu dînşii să se osîndească. Dinlr-aceasta urmează şi ispitele şi scîrbele căci pentru aceasta zice: "Mulţi sînt între voi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor" (ICor. 11, 30). "Facă-se mgăciuni lui întm păcat... Pomeneaşcă-se fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă" (Ps. 108,13-14). -s.Tcs.vn,p. 269.'
-"în faţa unor lucruri aşa de mari preotul este dator să ia aminte de sine însuşi, după cum este scris (în Scriptură şi în canoane) şi să fe cu multă băgare de seamă pe cît se va putea. Căci dacă aceasta este trebuincioasă pentm alţii, cu atît mai mult i se cere pentm el însuşi, fiindcă ce mănîncă şi bea cu nevrednicie, adică cumineeîndu-se, mănîncă şi bea osîndă pentru sine (I Cor. II, 29), cu mai vîrtos pentru preotul ■ care slujeşte Liturghie cu neglijenţă şi nevrednicie" s. Tes. vil,P. 269.
-"Pentru aceasta, din toate puterile să luăm seama cei ce sîntem preoţi, ca să ne nevoi/n în tot chipul spre curăţie, să nu ţinem minte răul, dar să crească smerenia în sujletele noastre, căci acestea sînt lucmrile jertfite de noi pentm noi, pentm că şi în veacul de acum cu vrednicie făcîndu-ne lui părtaşi, să ne învrednicim îihpărtăşirii lui celei spuse şi veşnice" -s. Tes. II,p. 269.
-"Iar liturghii să se facă numai după ce se va părăsi păcătosul de păcate şi se va pocăi cu osîrdie, căci mirida va fi întm osîndă, cînd se va duce pentm cel ce face păcatul; precum şi cel ce se cuminecă cu nevrednicie întm osîndă lui şi mănîncă şi bea, precum zice Pavel, astfel va avea osîndă şi acela pentm care se aduce mirida fără de vrednicie, cînd nu se părăseşte de păcate sau de face praznic lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui" .-s. Tes. IX,72.
-"Mireanul care va sluji ca preot, fără a fi hirotonisit se afuriseşte definitiv, împreună cu cei care l-au ajutat" -Trebnic p. 256.
-"Preotul care va vărsa sfintele taine cu voia sa se cateriseşte, iar cel ce le va vărsa fără voie, se afuriseşte pe şase luni. Va rade bine pămîntul sau va lua seîndura sau pînza unde au fost vărsate şi le va arde cu foc, iar cenuşa o va turna în spălătorul proscomidiei. Piatra se va arde jar şi-n spin, cenuşa se va strînge şi se va da în spălător" -Trcbnic p. 257.
-"Prcacurvand şi care va face cu/vie pe faţă, de nu se va părăsi să nu se primească în Sfînta Biserică şi nici să scoală preotul la sfînta proscomidie miridă pentru dînsul, că osîndă este lui aceasta". Molitfelnic.
-"Se cuvine a şti întm care vreme se cade a nu sta fraţii întm toiege (în strană) în Biserică. La utrenie cînd se citeşte cei şase psalmi şi la : Măreşte suflete al meu pe Domnul... Şi la axion întotdeauna şi la cîntarea hemvicului şi la arătarea sfintelor taine" -Tipicul Mare p. 40.
I
1225.-"In ştiinţă să fie cum că la liturghie (călugării) ne
descoperim capetele noastre la vohod, la ascultarea sfintei Evanghelii, la vohodul cel mare de la cîntarea hemvicului şi la cuvintele lui Hristos (Matei 26, 26-28) şi la axion şi la Tatăl nostm şi la arătarea sfintelor taine şi la vohodul vecerniei" (cînd este Evanghelia) -Tipicul Mare p. 41.
-Se obişnuieşte a îngenuucliia la Sfînta Liturghie la citirea Sfintei Evanghelii, la vohodul cu sfintele daruri cînd fiecare' credincios este dator să pomenească şi el pe cei vii şi pe cei morţi dragi lui şi la "Pe tine te lăudăm"... cînd credincioşii se roagă şi ei zicînd rugăciunea: "Doamne cela ce pe Prea Sfiitul Duh"... cu cele două stihuri, ca apoi la axion să se scoale şi să pomenească pe cei vii şi pe cei morţi aşa cum face şi preotul în altar.
-în muntele Athos ca şi în unele mînăstiri din ţară, cum era odinioară şi la Mînăstirea Frăsinei la slujbă, călugării nu-şi descopereau capul, ci stau cu culionul şi cu camilafca pe cap: La sărutarea icoanei hramului de pe tetrapod şi de la iconostas şi la sărutarea evangheliei în mijlocul Bisericii. în cinstea Maicii Domnului, întrucît era patroana Sfîntului Munte ei îşi luau numai camilafca de pe culion, iar fraţii se descopereau, la rugăciunea: "Nespurcată, neîntinată"..., la "Ceea ce eşti mai cinstită"..., la acatist şi la paraclis; deasemeni Ia citirea evangheliei se lua numai camilafca. îşi descopereau capul la vohodul sfintelor daruri, la: "Luaţi mîncaţi"... şi la: "Cu frica lui Dumnezeu..." cînd se lua agheasmă mare şi la vohodul pricestanie!.
-"în general toate tainele trebuiesc făcute numai în Biserică sfinţită de arhiereu. Excepţional, aceste taine se pot face şi în afară de Biserică, numai să fie făcute bine, potrivit cu scopul fiecăreia dintre ele, afară de hirotonie" -IPD, l, 1.
-Preotul trebuie să fie vrednic, cinstit, să ştie dogmele şi toată Slînta Scriptură şi hirotonit canonic. Veşmintele lui să fie acestea: Stihar, epitrahil, mînecuţe, brîu şi l'elon iar ale diaconului sînt: stihar, mînecuţe şi orar purtat pe umărul cel stîng. "Fără aceste sfinte veşminte preotul şi diaconul nu pot să lucreze cele sfinte niciodată. Iar dacă vor îndrăzni să slujească fără acestea, taina o săvîrşeşte, dar greşeşte de moarte şi din preoţie se leapădă" -IDP, i, 2.
-Liturghisitorul mai întîi să se păzească pe sine eu să nu slujească fiind nevrednic, oprit de arhiereu, sau are asupra sa păcat de moarte. "Niciodată să nu slujească liturghia pînă ce nu se va dezlega de arhiereu". Cel ce va sluji cu nevrednicie, "se face vinovat nu numai de furarea celor sfinte, ci încă se face ca un ucigaş al lui Dumnezeu, asemenea cu jidovii care au răstignit pc Domnul" -IPD. 1,3.
-"Dacă preotul îşi va aduce aminte în timpul liturghiei că are păcat greu să-i pară rău cu sfărimare de inimă după putinţă, iar după liturghie să meargă şi să se spovedească, spunînd cu voce ture păcatele sale după lista făcută de mai înainte" -IDP, 1,4.
-"în ajun liturghisitond trebuie să se înfrineze de la bucate şi băutură, iar după cină, nicidecum să nu fie slobod ca preotul şi diaconul să mai mănînce ceva. Iar ducă au mîncat sau au băut după miezul nopţii să nu mai îndrăznească a mai sluji Sfîntă Lituighie de vreme ce după miezul nopţii se începe ziua cea firească" -IPD, 1.5.
-Liturghisitorii care au femei "se cade negieşit a se păzi vreo cîteva zile de împreunare, aşijderea şi după litwghie să se păzească întru acea zi, căci cel ce nu păzeşte şi liturghiseşte, greşeşte, foarte" -IDP.
1,6.
1234.-"Liturghisitorii trebuie să-şi păzească cugetele şi gîndurile
inimii, să fie împăcaţi cu toţi, să nu se lenevească întm a-şi împlini şi
cugeta la însemnătatea celor şapte laude ca: vecernie, pavecemiţă,
miezonoptică, utrenie, ceasurile şi nigăciunile personale şi cele pentm
împărtăşanie. în caz că se ispitesc în vis, să-şi citească cu umilinţă
nigăciunile din molitfelnic, apoi să se spovedească. De cu seară să-şi
spele gura, iar dimineaţa să fie cu băgare de seamă, să nu înghită apă" -WD.i,7.
-"In general, liturghia se face pe la ceasul al treilea din zi (ora ')), dar potrivit cu nevoile poporului, ea se poate face din zorii zilei şi pînă la amiază. Numai în chip excepţional, în postul mare, se poate face liturghie după amiază odată cu vecernia pînă la ora 18 dacă slujitorii şi popond postesc pînă seara" -WD.II, 1.
-Biserica să fie sfinţită de arhiereu, ştiuta masă curat îmbrăcată cu toate giulgiurile, antimisul bun, toate ţinute în curăţenie desăvîrşită. Dacă nişte oameni răi vor urinări pe cineva şi vor vărsa sînge în Biserică la vremea slujbei, de va ti înainte de heruvie să se oprească liturghia, iar darurile pregătite să se consume cu cele ce sînt binecuvîntate, dar încă nesfinţite. Dacă acestea se vor întîmpla după heruvie să se continuie slujba pînă la sfîrşit, apoi Biserica se va curaţi prin nigăciune arhierească, fără de care, preotul de va mai sluji "de moarte greşeşte şi va fi supus canonisirii arhiereşti" -IDT.III, 1.
-Sfintele vase: potirul, djscul, steluţa, linguriţa, copia şi cele trei ueoperăininte nu pot lipsi din altar. Liturghierul trebuie să fie la îndemîuă pentru ca preotul să citească tainicele rugăciuni şi să nu facă greşeli dogmatice şi liturgice sau să uite ceva, căci de moarte va greşi şi va face sminteală sufletului său şi poporului. Diaconul trebuie să ajute pe preot la citirea rugăciunilor. La proscomidie şi pe sfîntă masă va fi cel puţin cîte o luminare, iar în Biserică cîte două sau mai multe lumini îngrijite de nelipsitul paraclisier de parte bărbătească. In timpul slujbei, preotul să nu se supere de lipsurile materiale, ci să ia aminte, mai degrab, la tainicile rugăciuni şi la "credinţa cea dinlăuntru" fiindcă "sjînla masă este scaunul (împărătesc) împăratului Ceresc" -WD,IV, 1.
