Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

EU Se me pornesc, j Burada, O călStorie tu Dobrogea, p. i4_S.

O amintire despre aceste drumuri vechi ale lui Iorgovan, o aflăm şi în Doinele

în fine mal adăugem aicï câte-va cuvinte cu privire la Columna Abyla.

După cum ne spune Herodot columna a doua din templul luï Hercule de la era din aurul cel maî curat ^a). O simplă simbolisare a regiunii, unde se afla de fapt a doua columnă a luï Hercule. Acesta columnă nu avea aşa dar nicî un raport cu navigaţiunea, ci numaï cu munţii, séü căile continentale, după cum tot ast-fel era representată şi pe moneta romană a Tyruluî.

După tradiţiunile poporale române regiunea Carpafilor din partea de nord aPorţilor-de-fer purta o-dată numele de Munţil-de-aur⁸). Chiar şi astă-dî vêrful de sud-vest al Retezatului este cunoscut sub numele de S l at a, adecă Muntele-de-aur ³).

Ast-fel acesta columnă monumentală de lângă drumul lui Iorgovan, ce trece peste culmea Carpaţilor în Transilvania, ne apare, atât după tradifiunî, cât si după tipul seu, ca una şi aceeaşi cu Columna a doua a lui Hercule, numită Abyla seu Petra-albă <).

române:

Taie lunca de din vale

Şi rëchita din cărare,

Ca se se deschidă, cale

Se trecă I o r g u călare.

Tu sè-mî taï aşchia mare S'o puî punte peste mare, Se trecă I o r g u călare.

Tocilescu, Matcrialurt folkl. I. p. 375.

Şezatorea, (Fălticeni) I. p. 13.

Aceste versuri din urmă sunt satirice. Insă ele se esplică prin notiţa lui Diodor Şicul (IV. 19. 4), că Barbarii din ţinuturile alpilor, pe unde î-şî construise Hercule drumul seu, i atacase şi jăfuise trupele în strimtorile munţilor; Hercule însă prinse şi pedepsi cu morte pe căpeteniele acestora. Un alt fragment ironic, însă în formă alterată, ni se comunică de la Vaşcau (comitatul Bihor):

Constantine Iorgovan, Busdugan, săgeţi ne dă ... Se-ţi păzim armadia . . . ') Herodoti lib. II. c. 44.

'} «Că lovan a venit din partea de la resărit, ca se caute o fată din Munţii de aur» (înv. D. Petrescu, corn. Sâmburesci, j. Olt.) — A se vedé şi capitulul următoriu despre legenda Hercule şi Echidna.

') Special-Karte d. oesterr.-ung. Monarchie, l : 75.000, Zone 24, Col. XXVII.

) Columna lui Hercule numită Cynegetice. Despre numërul Columnelor

ui Hercule esistaü în anticitate diferite păreri. După cum scrie Hesychiu, unii vor-

iau de doue, alţii de trei, de una, ori de patru columne ale lui Hercule. S c y l a x în

erjplul marilor (§ l) încă se esprimă ast-fel: «Voiû începe de la Columnele luî

^rcule în Europa şi voiü continua până la Columnele lui Hercule, ce sunt in

y a». Résulta aşa dar din aceste cuvinte, că în literatura geografică mai vechia se

'* "*tru adevêr de maî multe columne ale lui Hercule. Unul din istoricii grecescî,

* "*^rgamenul, care truse în timpurile lui Hadrian şi ale Antoninilor, consi-

10. Argonauţii întorcându-se în Elada pe Oceanos potamos (s. Istru) trec pe lângă Columnele luï Hercule.

După Odyssea luï Homer, espediţiunea eroilor Argonauţi se întorce în Thesalia pe rîul cel mare, Oceanos potamos, si renumita lor corabia, Argo, trece pentru prima oră cu deplin succes pe lângă stâncile cele periculóse din albia acestui rîu.

«De primejdia acestor stânci», scrie Homer, «nu a scăpat nicî o corabia omenescă din câte se au încercat se trecă pe aicî. Tablele lor s'au sfărîmat şi valurile apeî cu vârtejurile lor cele violente le aü înghiţit dimpreună cu corpurile ómenilor. Numaî o singură corabia de mare s'a străcurat pe aicï, Argo, cea mai ilustră dintre tóté, când s'a întors de la Aeta, si ea de sigur ar fi fost isbită de petrele cele mari (jirfaXac rcotl rcéTpaç), însă deiţa Junona a ajutat'o ca să trecă, fiind-că iubia pe lason» *).

Aceste stâncï atât funeste navigaţiuniî din aşa numitul Oceanos potamos erau cataractele Istruluï.

deră columna numită. Calpe ca identică cu Alybe (s. Abyle), ér despre columna a doua densul ne spune, că Grecii o numiaü Kov'írrttix'í) şi Barbarii "Ajîsvva (xata |Uv "EXVr]-vaç KovfjY⁶"'*'')) x*-a 8e pappapouc "Afitvva. Frag. Hist, grace. III. 640). în vechia limbă grecescă cuventul xuvriY^ însemna a vena; xuvTj-föc, venătoriu şi xuvefetix-}) venătore. Avem aşa dar aicî erăşî o numire geografică alterată, spre a i se da o semnificaţiune grecescă. Posiţiunea acestei columne, numită Cynegetice era după Charax în Libya. Insă de sigur, că vechile isvóre vorbiaü nu de Libya africană, ci de Libya de lângă Istru (Conf. pag. 409 nota 1), ale cărcî frontiere astă-di nu le mal putem cunósce. Este însă de lipsă să amintim aicî un fapt important, cala comuna numită Câmpul-luî-Neg din valea Jiului în Transilvania, unde cobora drumul cel de munte al luï Iorgovan, o parte de hotar portă şi astădî numele de
fetwf), ce desemna una din cele treî, ori patru, Columne ale luî Hercule este numai o formă coruptă din numirea topografică Câmpul-luî-Neg. în fine în ce prîvesce nu­mirea de ^vA£ewa, séü după o variantă "AjSivva, acesta este numai o simplă traducere posterioră a cuventuluî grecesc Kovfrietix-i). însă Charax a întrebuinţat pentru substan­tivul grecesc Kov^eti*-)], venătore, infinitivul poporal: a vena, (""A pEwa séü ^XA fitvva). Locuitorii barbari de lângă Columnele luï Hercule, din a căror limbă a luat Charax, ori predecesorii şei, cuventul "A pevva, cu înţelesul de xovsf éuj, erau aşa dar un popor de origine proto-latină séü pelasgă. Se vorbia aşa dar încă în timpurile luï Hadrian lângă Istru cu aceleaşi forme gramaticale, cu cari se mal vorbesce astâ-dl. însă forte probabil, că acesta notiţă a lui Charax derivă din timpuri anteriore cuceririi Daciei. ^a) Homeri Odyss. v. 66-72.

însă eroii Argonauţi continuându-şî navigaţiunea pe rîul Oceanos în sus, ajung cu corabia lor cea sfântă şi la Columnele luï Hercule de la strîmtorea munţilor Rhipaei.

După poema epică, ce se atribue luï Orpheu, Argonauţii întorcându-se cu lâna de aur în Elada, trec maî ântâiu cu corabia lor pe lângă Scythiî ar ca s î şi pe lângă pastoriï Hypeboreï, apoï eï intră în valea cea lată a munţilor Rhipaei, ajung la strîmtorea acestor munţî, unde se afla înălţimea numită Cal p i s, de aci cuprinşî de frică şi de fiorï estreme, eï trec pe lângă vultorile şi stâncile, ce se aflau în apropiere de insula Iernis (Cerne), apoï ajung la gura rîuluî Ternesos şi se abat în port lângă ţer-murele, pe care se aflau Columnele luï Hercule ^a).

Ternesos de lângă Columnele luï Hercule, de care ne face aicï amin­tire poema orphică, este în fond una şi aceeaşi numire geografică, ce ne apare şi în epoca romană, sub forma de Tierna, statio Tsiernensis, Dierna, Zernes, Zernensium colonia, un oraş important o-dată pe teritoriul Orşoveî de astă-dî ^aj. Esistă însă o singură deosebire, în ce privesce

') Orphei Argon. v. 1242—1243 :

S'.airp-fjaaovtsţ àvà atojia Tepvrçooïo ot-fjXaioi 8' èxsXoajXsv 'HpaxXvjOC.

lovan Iorgovan, Braţ de busdugan, Şi se preumbla

După poetul Pindar (Pyth. IV v. 251) Argonauţii trec din apele Oceanului în pontul roşu (ív t' iLxsavou ittXaftaat (iifev *ovtu> t' spoâ-pŞi se prepurta

La vadul Dunării,

La podul Ruşaveî...

Citană, Balade pop. p. 49.

Herodot încă amintesce de o vechia tradiţiune, ce i-o comunicase preoţii egipteni, că regele Sesostris plecând cu o flotă compusă din corăbîi lungi, a supus pe locuitorii de lângă 'Epuftpa S-aXaaaa, de unde mal departe nu a putut naviga din causa strimtorilor (&7ti Ppayeujy). Acest Sesostris este unul şi acelaşi cu Osiris, marele rege al Egiptenilor, care străbătuse cu oştirile sale până la isvórele (cataractele) I st nilul (Diodor I. 27. 5), Poema orphică încă amintesce de strimtórea Erythia (v. 1048) de lângă munţii Caucas, séü Cârpaţî. — Pe când la Homer şi în poema orphică, Istrul, pe care se întorc

rgonauţu în Elada, figureză sub numele de ixsavóc itatásét şi àxaVxpooç ùixb«voç, acelaşi Istru ^{a A}P^Qllodor (I. 9. 24. 4) ne apare sub numele de E r i d a n, ér la Diodor Şicul de T a n a i s

anuvius al Romanilor (A se vedé mal sus pag. 117 nota 3, şi pag. 386 nota 2). J A se vedé mal sus pag. 416, nota 5.

aplicaţiunea acestei numirï. Sub numele de oto^a Tepv/jaoto aicî sunt a se înţelege numaî gurile rîuluï Cerna, care se versa în Dunăre lângă Orşova.

Cu legenda despre cucerirea lâneî de aur se ocupase în timpurile din urma ale anticităţil încă doî poeţi celebri, Apolloniu Rhodiu (sec. III a. Chr.) şi Valeriu Flacc.

Amêndoï acestï autorï se distingeau prin erudiţiunea lor mitică şi geo­grafică şi amêndoï recunosceau, că rîul cel mare al geografiei ante-home-rice, Oceanos potamos, şi care se versa în Pontul euxin, nu era altul de cât Istru.

Eroii Argonauţi, după Apolloniu Rhodiu, se întorc în Elada cu lâna de aur pe apele Istrulul, numit ^ylarpoto (iéyaç 'pooç şi xépaç 'Qxsavofo ¹). EI trec mal ântâiu pe lângă păstorii ceï sëlbatecï (rcot[iavec oE^pauXot), pe lângă Thracil mestecaţi cu Scythî, si pe lângă Sigyniî ⁸), cari locuiau după Herodot în părţile de nord ale Istrulul de jos.

Tot prin gurile cele vaste ale Istrulul se întorc Argonauţii în patria lor si după poema epică a lui Valeriu Flacc ³).

Ast-fel Columnele lui Hercule, pe cari poema orphică le pune la strîm-tórea munţilor Rhipaei şi lângă rîul numit Ternesos, se aflau în apropiere de catataractele Istrulul, lângă Cerna.

O importantă notiţă despre Columnele lui Hercule o mal aflăm şi la gra­maticul roman Servius Maurus Honoratus din secuiul al IV d. Chr., un literat cu cunoscinţe estraordinare antiçare, istorice şi mitologice.

în comentariele, ce le scrisese Serviu asupra Enéide! lui Virgil, densul ne spune următorele : «După cum cetim, Columnele lui Hercule se află si în regiunea Pontului şi în Hispánia» *).

Serviu, după cum vedem, mal adause aici cuvintele «si în Hispánia», fiind-că acesta ficţiune devenise consecrată în curs de mal multe secule pe tabulele geografice grecesc!, cu tóté că Romanii, cari cucerise Iberia'şi Africa de nord, nu aflase acolo nici o urmă, nici o tradiţiune, despre Co­lumnele lui Hercule.

^l) Apollonii Rhodil Argon. lib. IV. v. 302. 282. ') Apollonii Rhodil Argon, lib IV. v. 316 seqq. ») Valeril Flaccl Argon. VIII. v. 189-191:

. . sequemur

Ipsius amnis (Istri) iter, donec nos flumine certo Perferat, inque aliud reddat mare.

*) Servius în Virgilii Maronis opera (Ed. Venetiis, 1544 p. 455 verso): Nam Colum-nas Herculis leyimus et in Ponto et in Hispánia.

11. Emforiele Tartessos (s. Tertessus) fi Cempsi lângă Columnele luï Hercule.

ín apropiere de Columnele lui Hercule, vechil geogralï şi istorici mal amintiaű pe basa unor tradiţiunî anterióre, de doue emporiï, séü tôrgurï, tnsetrraate din punct de vedere industrial şi comercial, unul cu numele T a r-tessos, seu Tertessus, şi altul Cempsi *).

Aceste doue emporiï tradiţionale întogma ca si Columnele lui Hercule, ca si insulele de lângă aceste Columne, aü fost transportate în timpurile din urmă ale anticităţiî pe teritoriul Hispanici, în apropiere de strîmtorea Gi-braltaruluî. De fapt însă de la Pyreneî şi până la ţermuril meridionali al Iberici nu a esistat nici o localitate cu aceste numiri.

în lipsă de orî-ce urme positive istorice şi de orî-ce tradiţiunî locale, unii din autorii grecesc! presupuneau, că vechiul Tartessos se ar fi aflat în delta riulul numit Baetis *). Alţii însă din contră susţineau că Tartessul preistoric ar fi fost identic cu oraşul numit în epoca romană Car te i a (astă-dl San-Roque) de lângă strîmtorile Mediteranel *).

însă uri Tartessos pe teritoriul Carteiel era numai o simplă ficţiune a autorilor grecesc!, căreia administraţiunea publică romană si geografii ro-nianî nu-î atribuiau nicî o credinţă. Ast-fel Pliniü cel bëtrân ne spune, că numai Greci! nurniau Cartela Tartessos *). Ér geograful Mela, care era născut lângă Carteia, încă nu póté să ne spună nimic cu siguranţă în acesta privinţă, ci se mulţumesce numai se reproducă părerile altora, însă cu un fel de îndoielă din partea sa. «Carteia», dice dînsul, «care după cum socotesc unii, a fost Tartessos» ").

Tartessos avuse un rol însemnat în istoria civilisaţiunil. El fusese unul din emporiele cele mal celebre ale lumii vechi. Cu deosebire el ajunsese

') Rttfl Arieni Descr. orb. v. 478-480 :

tumet illic ardua Calpe . . . .

Tartessusque super sustollitur, indeque Cempsi gens agit.

') Strabonlg Geogr. III. 2. 11. *) Strabonis Geogr. III 2. 4.

⁴) PHnil H. N. III. 3. 2: Carteia Tartessos a Graecis dicta. . ) *^elae Kb. III. 6: Carteia, ut quidam putant, aliquando Tartessos. —Cicero ⁰ epistolă a sa către Atticus (VII. 3) numesce in mod ironic pe senatorul Cornelius i care era originar din Ispania delà Gades, Tartessium istum.

la o importanţă imensă pentru comerciul Fenicienilor ^l). Ţinutul seu era estrem de avut în mine de argint, de aur, de aramă, de cositoriu, şi plumb ²).

O interesantă notiţă despre tesaurele sale cele mari metalice o aflăm la Herodot. «Nisce comercianţi din insula Samos», scrie densul, «aruncaţi de vênturï în navigafiunea lor si retăcind, ajunseră până la Tartessos dincolo de Columnele Iul Hercule, ca şi când i-ar fi dus în părţile acele sortea lor cea bună. In timpurele acele, acest emporiü era încă întreg. De acolo el se întorseră cu cel maî mare câştig, ce l'au făcut Grecii vre o-dată, după cum seim până astă-dî. Apoi Samieniî separară a decea parte din câştigul lor, în valóre de 6 talenţî, din care dispuseră a se face un crater de aramă, după modelul celui Argos, şi în jurul căruia se ridicau în sus nisce capete de grifoni ^s). El apoi dedicară acest crater în templul Junonel, unde-1 aşedară pe treï colosé de aramă, înalte de câte 7 coţi şi îngenunchiate> ⁴).

După cum résulta din tóté aceste notiţe istorice si geografice, vechiul emporiü Tartessos, celebru pentru avuţiele sale metalice, a fos.t un oraş de proprietari si de lucrători de mine.

în Carpaţiî Transilvaniei, cu deosebire în regiunea munţilor metaliferi, noi mal întîmpinăm şi astă-dî o mulţime de înălţimi pădurose, ce portă numele enigmatic de Certes. Este un cuvent de origine pelasgă, fiind-că-1 aflăm în ţinuturile cele mal vechi ale Pelasgilor europeni; un cuvent însă, al cărui sens primitiv astă-dî cu siguranţă nu-1 mal putem cunósce.

In timpurile dominaţiuniî romane, un oraş din Pannónia inferióra, situat în apropiere de Dunăre, purta numele de C e r t i s ⁵), C e r t i s i a ⁶), Kaptissa ⁷). Ér în Transilvania o localitate cu numele de Certes este până în dilele -nóstre renumită pentru minele sale de aur si de argint.

*) In istoria Fenicienilor numele Tartessos ne apare sub forma de Tarşiş.

³) Producţiunile metalifere ale Tartesuluî erau după profeţii Ieremia (10. 9), şi
Ezechiel (27. 12) argint ciocănit, fer, cositoriu şi plumb; după Scymnus (v. 165-166)
staniu, aur şi aramă forte multă. După Stephan Byzantinul (v. TapMjoooc şi "Jpuí-Xa)
argint, staniu şi aur. Ér ţinuturile Eladeî esportaü de aicï aramă (Herodot, IV. 152.
Pausania, VI 19. 2).

') Aceşti grifoni (fpójisc), simbol al ţerei Hyperboreilor, indicau în mod forte clar provenienţa metalului. Isidorl Orig. XII. 2. 7: Gryphes . . . .hoc genus ferarum in Hyperboreis nascitur m on t i b u s.

⁴) Herodotl lib. IV. 152.

") Tab. Peut. (Ed. Miller) Segm. VI. 2.

") Ravonnatis Cosmographia (Ed. Finder et Parthey; p. 216.

'; Ptolemaei lib. II. 15. 4.

Faimosul Tartessos, orï maï corect Tertessus, după cum ne apare el în ediţiunile cele maï vechï ale luï Priscian, aparţinea aşa dar după numele seu la regiunea Carpaţilor, unde civilisaţiunea metalurgică luase o desvoltare încă din cels mai depărtate timpurf. Numirea sa indigenă se vede a fi fost cu siguranţă Certes.

în ce privesce posiţiunea sa geografică,

î-1 numesce Scymnus, se afla situat din sus de promontoriul Calpe ^a), însă maï depărtat de tërmuriï rîuluï Oceanos seu Istru ^a).

Poetul epic Siliu Italic ne presintă următorea iconă a regiunii, în care se afla oraşul Tartessos.

«Tot ast-fel părintele Oceanos cu apa sa cea mâniosă bate promon­toriul Calpe ale luï Hercule, tot ast-fel vêrtejurile sale cu undele lor ce urlă, se precipitéza cu violenţă în cavităţile, ce se deschid în sînul acestui munte, stâncile din albia rîuluï gem, ér undele sale se bat si resfrâng de cóstele cele stâncose cu un sgomot aşa de enorm, în cât l'aude şi Tartessus, separat de ţermurî prin ţinuturi întinse ^s).

După tóté fântânele istorice şi geografice, Tartessos, oraşul ómenilor celor avuţî, se afla în apropiere de Cerna.

în părţile de sud-vest ale Mihadiel, în apropiere de linia cea mare de comunicaţiune a Daciei, Dierna—Tibiscum, o grupă însemnată de munţi portă numele de Cer t eg *). în aceeaşi regiune, cam la jumëtatea drumului între Mihadiă şi Orşova, pe valea cea frumosă a Cernel, noî întîmpinăm astădî un sat însemnat românesc, al căruî nume este Topleţî. Este o numire, ce ni se presintă adese ori în ţinuturile metalifere din Carpaţî. Doue sate din Transilvania, însemnate din punct de vedere al industriei metalurgice, ne apar sub numele de Topliţa, unul cu mine de aur şi de argint, altul

') Prisciani v. 335 337 :

. . . Calpen quae summám sustinet un a m Herculis e statuis; quam supra dives et alta Tartessus, Cempsique sedent . . . CI. Avieni Descr. Orb. v. 478-481. ²) Poetul Stesichor la Strabo, lib. III. 2. 11. *) Silii Italici Pun. lib. V. v. 395 seqq. :

Ceu pater Oceanus quum saeva Tethye Calpen Herculeum ferit, atque exesa in viscera mentis Contortum pelagus latrantibus ingerit undis, Dantgemitum scopuli; fractasque in rupibus undas Audit Tartessos latis distermina terris. *) ^Special-Karte d. oesterr.-ung. Monarchie. 1: 75.000. Z. 26. C. XXVI.

cu mine de fer ^J). Tot în apropiere de Topletï mat aflăm încă alte doue înălţimî numite «Rudina» si «Rudina-mare». Un al treilea dél cu numele de «Rudina» se află de asupra Orşoveî. Sunt nisce vechï numirï topografice, ce ne pun în evidenţă faptul, că o-dată în acesta regiune aü esistat lucrări întinse de mine ^s).

în părţile de jos ale Cerne! tradiţiunile poporale române despre Hercule sunt cu deosebire localisate pe teritoriul satului Topleţî.

După cum ne spune gramaticul Apollodor din Athena, Hercule, răpind ciredile lui Geryon din insula Erythia, a trecut cu ele la Tartessos ³). In aceste timpuri aşa dar, localitatea cea mal importantă din apropiere de Erythia séu de insula Ruşaveî era Tartessos.

încă din o vechime forte depărtată a esistat lângă satul Topleţî un vad principal de trecere peste rîul cel sëlbatec si periculos Cerna.

Aicï pe ambele malurï aie rîuluï căletoriul póté observa nisce podişuri naturale din stânci, din cari unele se întind aprópe până în mijlocul albiei, ér pe aceste stânci se maî pot cunósce până astă-dî diferite forme săpate, ce ne presintă o asemenare uimitore cu urmele de om, de caï, de boï, de viţeî şi de cânï. Am esaminat în doue rêndurï aceste vechï şi curióse vestigii de la Topleţî, şi tot de una convicţiunea nostră a fost, că e forte greu a decide, dacă ele sunt formate de natură, de mâna omului, ori dacă ele sunt întru adevër mărturii ale unor timpuri geologice depărtate. Tradiţiunile poporale ne spun, că pe aici a trecut Iorgovan cu calul seu *). Fără în-doielă, ca acesta tradiţiune despre urmele lui Hercule, aie calului seu (si póté ale ciredilor luï Geryon) imprimate în stâncile de la Topleţî î-sî are sorgintea sa în cultul cel vechiü al acestui erou lângă Cerna. Hercule, ne spune istoricul luï Alesandru cel Mare, Arrian din Nicomedia, era adorat în Tartessos ⁶).

Maî aflăm la satul Topleţî de lângă Cerna încă o altă importantă tradi-

') Fridwaldszky, Minero-logia (Claudiopolî, 1767) p. 83. — Blelz, Handbuch d. Landes-kunde Siebenbürgens (1857) p. 274.

') Diferite localităţi metalifere din Transilvania şi Ungaria portă astâ-di numele Ruda, Rudina şi Rodna. în vechia limbă latină rudus, seu raudus şi rodus, însemna o bucată de mineral de aramă şi peste tot aramă nelucrată (Varr o, L L. V. 34. - Fes t us, v. Rodus). Probabil, că în limba lucrătorilor de mine rudus séü rodus se aplica pentru tóté frustele de metal. De aici în limba română Rudari (Băiaşi), culegători de aur din năsipul rîurilor.

') Apollodorl Bibi. II 5. 10. 8.

⁴) Popoviclu, Băile luï Hercule (Pesta, 1872) p. 40. , ⁵) Arrianl De expeditione Alexandri, lib. II. 16. 4.

,g poporală, ce se pare a fi numaï un rest din legenda vechiului

Tartessos.

în timpul, pe când luxul şi tot genul de plăcerî făcuse o violentă irupţiune *n sînul societăţii romane, unul din termini! cel mal aleşi, ce caractérisai! făimosele cine ale aristocraţiei de la Tibru, era «muraena Tartessia> ¹), seu mréna de Tartes. O espresiune mal mult legendară de cât geografică, în aceste timpuri de decadenţă a moravurilor vechi latine, însemnătatea industrială şi comercială a Tartessulul dispăruse de mult, ér posiţiunea sa geografică devenise obscură.

Un fapt însă destul de instructiv résulta din acesta tradiţiune romană, că mrenele cele luxóse de Tartessus î-şi avuse o-dată legendele lor particulare, că ele erau socotite ca cele mal superiore în genul lor.

întru adevër pe o medalia autonomă, ce portă numele de TARTES ^z), însă a căreî provenienţă nu o cunóscem, ne apare, ca un fel de emblemă a acestui vestit oraş, un spic si un pesce, de sigur o muraena Tartessia, simbol espresiv al unei vechi legende.

După tradiţiunile poporului român, şi cu deosebire după cele de Ia To-pleţî, mrenele cele legendare ale timpurilor eroice se aflau în rîul Cerna, lován Iorgovan urmărind balaurul cel urieş, aude lângă Topleţî glasul cel melodios al unei fete ce cânta. Răpit de frumuseţea acestei cântări şi uitându-şî de balaurul, pe care-1 persecuta, el se adreseză Cernel cu ru-garea, să-şî înceteze urletul, promiţendu-I, că-I va da o mrenă de aramă, o mrenă argintia, în fine o mrenă auria³). Acesta mrenă de aur, după cum ne spune poporul, se mai găsesce si astă-dl în apele Cerneî. Pescarii adcse-orî o prind, însă el o lasă erăşî liberă în Cerna, temêndu-se de mânia acestei furióse ape *).

') Anil Gellii N. A. lib. VII. c. 17. — De Tapvrçaia [j.upatva amintia si poetul comic Aristophane, născut pe la a. 444 a. Chr, (Suidas, v. Taprf]oooţ).

') Mioanct, Description d. médailles antiques, I p. 26. — Tartesul avuse o însem­nătate nu numaï industrială dar şi politică. Ast-fel Herodot (I. 163) ne amintesce despre un rege al Tartesienilor, de pe la mijlocul sec. VI a. Chr., al cărui nume era Argan-thonius (Sate cu numele de Argintoia, Argintoienî şi Argitoieni esistă în j. Dolj şi Romanaţi, ér lângă Tartessos se afla Muntele-de-argint. Cf. p. 446). Acest rege, celebru Pentru avuţia sa cstra-ordinară, a stat pe tron 80 am. El trăise peste tot 120 am şi se afla în relaţiunî forte amicale cu Phocieniî din Elada, pe al căror teritoriu, după cum ^sc'm, se afla oraculul şi templul de la Delphi, întemeiate de Hyperboreiï de la Istru.

') PopoYicln, Băile luï Hercule, p. 36-37. — Spineana, Diet, geogr. Mehedinţi, p. 161.—

«•ienescn, Balade, II p. 13. — Alexicl, Texte, I. p. 110.

⁴) Popoviciu, Băile lui Hercule, p. 40.— Mrenele de aramă, de argint şi de aur, ce ^aPar în legendele Cerneî, simbolisaü tot o-dată şi avuţiele metalice ale acestei regiunf.

în fine lângă satul Topleţî se mai vëd şi astă-dl resturile unui vechia ape­duct, 11 arcurî magnifice, pe carî însă archeologiï le consideră de romane.

Vechiul oraş Tartessos s'a aflat fára îndoielă în apropiere de cataractele Dunării *). în timpurile M Hercule Iberia n'a avut nicï o importanţă indu­strială si comercială pentru civilisaţiunea de la Pont şi din părţile de resărit ale Mediteraneî *_).

') Se pare, că o-dată numele de Certes se maï aucîia în cântecele poporale române despre lovan Iorgovan. Ast-fel într'o variantă, ce ni se comunică din jud. Teleorman, Iorgovan adresându-se Cerneî i d.ice :

Certă-ţî urletul, Ér Cerna :

Urletu-şî certa . . ,

Vadul şî-arăta . . .

Moie-ţî talaziî, Arată-ţî vadu.

După cum vedem, întîmpinăm aici introduse într'un mod cu totul anormal cuvintele

⁸) Alte date geografice cu privire la posiţiunea celebrului oraş Tartessos maï avem următorele. După Stephan Byzantinul oraşul (rcóX;;) Tartessos se afla situat lângă rîul, ce purta aceeaşi numire şi care curgea din Muntele-de-argint (àitè toù '.Apfupoû ipouţ). Acelaşi munte în Argonauticele luî Apolloniu Rhodiu (IV. 323-324) ne apare sub numele de Anguron ("Affoopov opoc), şi a căruî posiţiune era lângă strimto-rile Istruluï. Tap-csoooî itoTafieţ după poetul Stesichor (a. 630—550 a Chr.), care se ocu­pase în special cu legendele luî Geryon, curgea cam în faţa insulei Erythia (Ruşava), şi avea nisce isvóre imense, ce eşiau din o pescere, care se afla în Muntele numit Rădăcinî-de-argint (o^eSov àvr.rcépaç xXetvâç '.Rpud'ïiaç Tctprrpooû noTa|j.oû napà Ku.fàt aitsípovai; àp-ppopîCouç év xeuö-|j.ii>vt nétpat. La Strabo, III. 2.. 11). Acest Tartessos potamos atât după gurile sale, ce erau cam în faţă de insula Ruşaveî (Erythia), cum şi după isvórele sale, ce-1 desemneză în mod aşa de clar, era unul şi acelaşi cu Cerna. Rîul «Cerna», ne spune Marele Dicţionar geografic al României, «isvoresce în formă de bolboros dintr'o pescere din póla muntelui G ard oman». Acest Gârdoman se pare a fi una şi aceeaşi numire cu "Ap-fupov Spot; er Rădăci ni l e, de carî amintesce Stesichor ne indică muntele numit astă-di Radoceaş (vecin cu Gârdomanul) şi din care curge un alt isvor al Cerneî. In nicï un cas însă oraşul Tartessos nu se află situat pe ţCrmurile Istruluï séa pe teritoriul Orşoveî astă-di. Itinerariul la Tartessos, după cum ni-1 presintă Scymnus în Des­crierea sa geografică (v. 145-166), era următoriul: După promontoriul (cel sfânt), pe lângă care aveau să trecă vasele comerciale (astă-di Vf. St. Petru de lângă cataracte) urma insula Erythia (Ruşava); în vecinătatea acestei insule se afla legendarul oraşGa-dira (adî «Grad» de pe teritoriul serbesc, séü vechia «Grădisce» a Orşoveî). Apoî la o depărtare de doue ori aşa de mare, ca de la promontoriu până la Erythia, urma «prea fericitul târg» şi oraş Tartessos. Acesta îndoită distanţă corespunde pe deplin la locul de pe valea Cerneî, unde se află astă-d.î satul Topleţî. Este însă de lipsă se notăm aicî, că lungimea acestor distanţe, pe care o aflăm la Scymnus calculată şi în (jile de navi-

Dacă însă până astă-dî noi nu cunóscem încă adevëratele ruine ale acestuï oraş, atât de fecund în industria sa metalurgică, este destul să amintim aici că nicî din zidurile splendidului Tyr, a capitalei Fenicienilor, nu s'au descoperit nimic până în dilele nóstre >), aşa că s'au împlinit cuvintele pro­fetului : «Omeniî te vor căuta şi tu nu veî fi mai mult» ²).

A doua piaţă importantă de lângă Columnele luï Hercule pentru co-merciul cu metale, era în timpurile preistorice Cern p si.

După Dionysiu Periegetul, după Avien şi Priscian, tribul, ce purta nu­mele de Cem p s i, î şî avea locuinţele sale din sus de Tartessus, pe nisce coline maî micî ³), la pólele munţilor celor ars Î, pe cari Grecii în limba lor i numiau Iloprjvaca #p7], Pyrrhene ⁴).

gaţiunc, este cu totul neesactă, probabil o interpolare posterioră. O altă importantă notiţă geografică, cu privire la Tartessos o aflăm la Avien (Or. mar. v. 462). După cum ne spune densul, hotarele Tartessuluî se întindeau până la oraşul Herna (Hic [ad Theo-dorum] terminus stetit Tartessiorum. Hic Herna ci vitas). O numire, ce corespunde la Kepvfj. Tierna, Dierna, astă-dî Orşova, în vechile descrieri geografice maî aflăm amintite şi câte-va triburi, ce locuiau în apropiere de Tartessos. Ast-fel erau după istoricul Herodor, care trăise înainte de Herodot, aşa numiţii Elbysinii (Şleph. Byz. v. "Jfîepiai), Ia Philist El b es t i, forte probabil locuitorii de pe valea rîuluî Apă-Albă (s. Bela-reca), care se varsă in Cerna, din sus de Topleţî. Un alt trib erau Măştieni (la Avien, Or. mar. 416: Massieni), fără îndoielă Moşteni, o clasă pastorală şi agricolă cu tradiţiunî forte vechi, pe carî i maî găsim şi astă-dî nu numaî lângă Cerna, dar şi în alte părţî ale României, constituind diferite cete şi cătune, în fine un alt trib de lângă Tartessos portă la Herodor numele de Rhodanos, de sigur un sat de baia?!, de pe valea Ccrneî, orî a Apeî-Albe, unde diferite déluri şi vâî maî au şi astă-clî numele de Rudină şi Rud ari ă.

') Hengstenberg, De rebus Tyriorum, p. 92. —Perrot et Chipiez, Phénicie-Cypre, p. 323.

•) Ezechiel, c. 26. 21.

³) Prlsciaui Periegesis, v. 335-337:

.... quam (Cal p en) supra dives et alta Tartessus, Cempsique sedent qui collibus irais Pyrrhencs, caelum quae tangit vertice summo.

Cf. Dlonysii Orb. Descr. v. 338. — Avienl Descr. orb. v. 480-481.

*) Cu privire la originea numirii" de Pyreneî, Diodor Şicul (V. 35. 2) scrie: Şi fiind-că munţiî aceştia erau acoperiţi cu păduri întinse şi întunecose din causa mulţimii celei enorme a arborilor sëî, se întêmplase în timpurile vechi, după cum se spune, că păstorii punênd foc a ars întregă regiunea acesta muntosă. Focul continuând cu violenţă mal multe Cile a ars tot, ce se afla pe suprafaţa pământului, din care causa aceşti munţi aü fost numiţi Hupfjvau», adecă arşi. Tot o-dată începu atuncî se apară la suprafaţă o mare cantitate de argint, care topindu-se forma în unele părţî rîurî de argint curat, însă °cuitoriî de aici necunoscând usul acestui metal, Fenicienii îndată ce aflară, cumpërau

Acestï Pyreneï aï timpurilor preistorice, a căror posiţiune se afla lângă Columnele luï Hercule, nu erau identicï cu Pyreneiï, ce despărţiau Galia de Iberia, si carî ne apar sub acesta numire numaî în timpurile maT târdie ale anticităţil.

Chiar şi astă-dî una din înălţimile principale, ce formeză culmea cea muntosă a Mihadieî, portă numele de Arsana »).

Lângă acest munte, Arsana, care prin numirea sa maî păstreză încă me­moria uneî vechî ardert, esista la a. 1535 un însemnat sat românesc, Ca-nicia-de-sus si Canicia-de-jos (astă-dî simplu Canicia).

în apropiere de acest sat Canicia se afla o-dată stabilit tribul, pe care ceï vechï M numiau Cempsi *).

Cea de ântâiu probă în acesta privinţă o aflăm la Strabo. După cum ne spune acest autor, una din grupele etnice, ce se aflau stabilite lângă Pyreneiï din tradiţiunile grecescî, séü lângă Cempsi, purta numele de Conisci »). Aceşti Conisci aï geografieï preistorice eraü locuitorii cel vechï aï satuluï de astă-dî Canicia. în o formă grecisată, eï ne maï apar şi sub numele de Cynetes⁴) şi Cunetes ⁶).

însă cea maî importantă mărturia despre locuinţele tribului Cempsi în apropiere de strimtorile Dunăriî o aflăm la istoricul byzantin Pro c op i u (sec. VI).

în lista diferitelor cetăţî şi fortificaţiunî, pe carï le întemeiase orï le re­parase împëratul Justinian, Procopiu amintesce lângă strimtorile Dunăriî următorele castele: Cantabazates (var. Cantabraza), Smornes, Camps e s,

argintul de la dênsiï în schimbul unor mărfurî de puţin preţ, pe care apoi transportându-1 în Grecia, în Asia şi la tóté popórele, eï câştigară avuţii imense.

') Un alt munte cu numele de Arsana séü Arsa nu l ne apare din sus de satul T o p l e ţ î.

') Pe teritoriul Caniceî maï afiăin încă o interesantă numire topografică, Délül H a m ţ i (Special-Karte d. oesterr.-ung. Monarchie, l : 75.000, Z. 25. C. XXVII).

³) Strabonis Geogr. lib. III. 12. 5. — Cu privire la aceşti Conisci se esprimă ast-fel
Müllerus in Geographi graeci minores, II. p. 123: Ex Straboniana geographia Cemp-
sorum vicinos dixeris Coniscos, nisi fortasse Conisci cum ipsis Cempsis compo-
nendi sunt. — De altmintrelea în vechile isvóre geografice se făcea amintire şi de un
trib cu numele de Căra p s ia n i. Pe aceştia Strabo (VII. 1. 3) neputêndu-ï localisa în
Iberia i-a aruncat pe ţermurile Oceanului septentrional.

⁴) AYieui Or. mar. (200): inde Cempsis adjacent populi Cynetum.

") Justin! lib XLIV. c. 4. Saltus vero Tartesiorum .... incoluere Cunetes.— °' ^ma' vechiù rege al acestor C u ne t i (autonomi) se numia Gargoris, după cum ne spune Trog Pompeiu.

Tanatas (Tunată? Taliataí), Zernes (Tierna) şi Ducepraton ^J). Avem aşa dar aicï un Campses nu départe de Zernes séü Orşova de astă-dî. Din punct de vedere geografic una şi aceeaşî localitate cu vechiul Ce mp s i de lângă Columnele M Hercule.

Ce e drept, că la istoricul Procopiu castelul Campses este amintit în şirul fortificaţiunilor de pe ţermurele meridional al Dunării, însă în epoca luï Justi­nian ambele malurï aï Dunării constituiau din punct de vedere militar şi politic una şi aceeaşî «Ripa> *); de altă parte Procopiu a confundat forte adese orî situaţiunea geografică a castelelor, despre cari vorbesce, după cum el făcuse chiar şi cu Zernes (s. Orşova) în textul, ce l'am citat maï sus *).

•) Procopil De aed. 4. 6. p. 2881: mstù Nifiaţ Si tppoúpiot KavripafátYic xal •cs xal Kajlát]? xal Tavátac *«• Zépvfjç xa; AooxsTtpatov, (probabil: Du pa -petră, vêrf de dé! de asupra Orşoveî lângă «Rudin a»).

') în Novella a Xl-a Justinian se esprimă ast-fel către Ca tell i an, archiepiscopul prime] Justiniane: Cum igitur in praesenti, Deo auctore iţa nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii jam nostris civitatibus frequentaretur, et tam Viminacium, quam Re ci d u a, et Literata, quae trans Danubium sunt, nostrae iterura ditioni subiectae sunt, etc.

») Un al treilea oraş din regiunea Columnelor luï Hercule ne apare la Hecateu din Milet sub numele de Calathe, la Ephor Calathusa (Steph. Byz. v. KaXaS-r,). Era una şi aceeaşî localitate cu C Iad o va de astă-dî, punct însemnat comercial de pe ţermurele meridional al Dunării, în faţă de satul românesc Schela C l a d o v e î, ce este spre apus de Turnul-Severinuluî. Avien (Or. mar. v. 421) face numai amintire de sinus Calacticus, adăugând tot o-dată, că până aci se întindeau hotarele (politice) ale Tartesienilor (di-vites Tartessios, qui porriguntur in Calacticum sinum).