Institutul de Politici Publice

3.4. Mobilitatea educaţională europeană: aspecte ale calităţii educaţionale asigurate de sistemul universitar autohton

La fel ca şi în cazurile abordate în subcapitolele anterioare, Planul de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană prevede în capitolul 2.7 punctul 76 necesitatea de intensificare a cooperării din domeniul educaţiei, instruirii şi tineretului, iar primul subpunct se referă expres la susţinerea schimbului şi oportunităţilor de studiu. Astfel, este nevoie să se înţeleagă faptul că acest obiectiv strategic nu poate fi realizat dacă învăţământul superior din Republica Moldova nu va deveni la capitolul calităţii cel puţin competitiv cu cel al statelor vecine. Desigur, trebuie de recunoscut că în unele domenii, într-adevăr, se remarcă existenţa unui management eficient şi strategic în ceea ce priveşte calitatea actului educaţional, însă acestea reprezintă doar câteva insuliţe într-un ocean.

Aspectul mobilităţii educaţionale nu este unul nou pentru Republica Moldova. În Uniunea Sovietică acesta reprezenta unul din instrumentele intrinseci ale dezvoltării nivelului de instruire şi dezvoltare a colosului unional. Dar, la sfârşitul etapei romantice, mobilitatea educaţională îţi schimbă radical direcţia – dinspre Est spre Vest. Astfel, în toamna anului 1990, prima generaţie de studenţi din Republica Moldova păşesc pragurile universităţilor româneşti. Începând de atunci, în fiecare an peste o mie de tineri din Republica Moldova merg să studieze în universităţile din România. Dacă de la început tendinţa era ca aceşti tineri să urmeze universităţi de stat, atunci în prezent ponderea celor care vin să studieze în universităţile private tinde să se egaleze cu cea pentru universităţile de stat, pentru care guvernul român alocă pentru procesul de şcolarizare o dublă subvenţionare. Plecând de la aspectul romantico-patriotic, iată că acest tip de mobilitate educaţională a contribuit la dezvoltarea Republicii Moldova, chiar dacă cu puţin timp în urmă guvernarea a criticat interesul sporit al Guvernului României faţă de tinerii din Republica Moldova. Unul din aspectele motivatoare care stă la baza acestei mobilităţi, pe lângă aspectul susţinerii financiare şi sociale a studenţilor, cetăţeni ai Republicii Moldova, prin acordarea de burse lunare, locuri în cămine studenţeşti, asigurare medicală gratuită şi reduceri la transport, este cel al calităţii actului educaţional în învăţământul superior. Până la acest moment nu s-au efectuat studii sociologice pe acest subiect. Însă în urma discuţiilor personale pe care le-am purtat în ultimii trei ani, în care am realizat evenimentul „Caravana Admiterii”, în cadrul proiectului „Ghid informativ pentru tinerii din Republica Moldova privind universităţile româneşti” pe teritoriul Republicii Moldova, am observat că acest fapt este din ce în ce mai evident, mai ales că de peste doi ani motivaţiile financiare nu mai sunt atât de concludente faţă de cele din perioada anilor 1998 – 2001. Analizând întreaga perioadă a acestui important exerciţiu de mobilitate educaţională, ţin să precizez faptul că cea mai oportună perioadă a fost cea a anilor 1998 – 2000, perioadă în care s-a reuşit stabilirea unui principiu de reciprocitate a mobilităţii academice, iar prin aceasta sistemul universitar din Republica Moldova a avut de câştigat, prin învăţare de metode şi modele de servicii educaţionale de o calitate mai bună decât cele autohtone. Cu regret, nu există statistici concludente din care s-ar putea deduce cifra exactă a beneficiarilor acestei politici de mobilitate educaţională promovată de Guvernul României, dar cert este faptul că această politică necesită reforme fundamentale pentru a stimula cu adevărat dezvoltarea comunitară a Republicii Moldova şi contribuţia la procesul de europenizare şi integrare în structurile UE.

În acest cadru al colaborării între statele vecine, procesul de cooperare şi mobilitate academică nu s-a produs numai cu România. Schimburi bilaterale de studenţi, an de an, se efectuează cu Ucraina, Bulgaria, Turcia, Federaţia Rusă etc. Fiecare stat alocă anual un număr de burse, precizând care sunt criteriile de selectare a candidaţilor şi care sunt condiţiile de studiu. Desigur, una din motivaţiile candidaţilor care aspiră la aceste burse rezidă în criteriul calităţii actului educaţional precum şi în prestigiul de accesare a unei asemenea burse.

Referindu-mă la spaţiul european, mobilitatea academică dinspre Republica Moldova spre spaţiul european este iniţiată în primii ani ai etapei pragmatice şi se intensifică spre sfârşitul acestei perioade. La fel ca şi în cazul mobilităţii educaţionale către România, numărul persoanelor, cetăţeni ai Republicii Moldova, care au participat sau participă la astfel de programe de mobilitate nu poate fi nici măcar aproximat. Totuşi, ponderea studenţilor, cetăţeni ai Republicii Moldova, care intenţionează să emigreze din ţară pe criteriul educaţional este mare. Motivaţia principală, în acest caz, este tocmai accesarea de studii mai calitative decât cele autohtone.

Până la acest moment în cadrul SEIS se implementează o multitudine de programe şi acţiuni care facilitează mobilitatea academică, unele dintre ele sunt susţinute direct de structurile Uniunii Europene, altele de către guvernele statelor membre ale Uniunii, iar altele chiar de universităţile însele, atât în baza unilaterală, cât şi în baza parteneriatelor bi sau multilaterale. Ceea ce este de observat pentru ultima perioadă, mai ales de când Procesul Bologna a intrat în faza ascendentă pentru definitivarea SEIS, mobilitatea academică este privită şi prin prisma compatibilizării aspectelor ce ţin de calitatea actului educaţional, mai ales că arealul de participare este mult mai vast decât cel din anii precedenţi.

Totuşi, adevărata provocare a învăţământului superior autohton, din punct de vedere al mobilităţii educaţionale şi al calităţii, constă în iniţierea procesului de ponderare a mobilităţii educaţionale prin venirea la studii în universităţile autohtone a studenţilor din statele membre ale UE şi din cele participante la implementarea SEIS. Adică este nevoie de aplicat principiul de reciprocitate. În acest context, aspectul calităţii învăţământului superior devine unul fundamental şi de condiţionare. Prin urmare, atât timp cât sistemul de învăţământ superior nu va fi în stare să-şi îmbunătăţească considerabil calitatea serviciilor educaţionale şi administrative, aspectul mobilităţii dinspre restul SEIS spre Republica Moldova este imposibil de realizat. Mai mult decât atât, accesarea programelor de mobilitate academică va fi din ce în ce mai complicată, din cauza nivelului precar de management al calităţii şi a lipsei uni garanţii de aplicare a principiului reciprocităţii. Deci, din acest punct de vedere, asupra Republicii Moldova planează un semn de interogare şi, în acelaşi timp, unul de exclamare.

Având în vedere această situaţie, întrebarea care apare este: „ Se poate face ceva? Dacă da, ce anume?”. Pornind de la Paşii celor cinci realizări, enumeraţi în subcapitolul anterior, este nevoie de ţinut cont de următoarele aspecte:

• 
  Constituirea şi definitivarea unei infrastructuri academice şi sociale atractive şi compatibile cu standardele edificatoare ale SEIS;
  
• 
  Stabilirea schimburilor de experienţă inter-universitare, axate direct pe aspecte de management al calităţii în învăţământul superior;
  
• 
  Crearea Centrelor de Informare, Orientare şi Consiliere Profesională în parteneriat cu cele mai prestigioase universităţi din SEIS;
  
• 
  Conceperea unei Strategii privind stabilirea unui clasament intern al universităţilor, conform unor criterii ce ţin eminamente de aspectele calităţii actului educaţional;
  
• 
  Conceperea unor mecanisme eficiente de informare, monitorizare, consiliere şi orientare a beneficiarilor programelor de mobilitate academică;
  
• 
  Elaborarea şi promovarea unor programe guvernamentale prin care s-ar acorda grant-uri de studiu şi de cercetare pentru persoanele străine, care studiază sau profesează în SEIS;
  
• 
  Monitorizarea şi evaluarea continuă a Secţiei de Colaborare Internaţională, Echivalare şi Recunoaştere a Calificărilor din cadrul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi reformarea, în sensul adaptării, a serviciilor prestate care nu corespund standardelor şi prevederilor reglementărilor interne şi celor externe. Modelele şi experienţa statelor vest-europene şi est-europene sunt de bun augur, mai ales cele ale statelor şi regiunilor care stimulează prin programe guvernamentale mobilitatea academică internă sau externă şi dezvoltă programe şi servicii de echivalare a calificărilor;
  
• 
  Modificarea cadrului legal prin simplificarea condiţiilor de şedere temporară pe teritoriul Republicii Moldova a persoanelor străine care sunt rezidente pe criteriul de mobilitate educaţională;
  
• 
  Participarea activă a tuturor actorilor societali la buna implementare a Programelor Comunitare de Mobilitate Educaţională (gen Programul Socrates sau Programul Tineret) şi focalizarea pe eficienţa şi calitatea implementării acestora;
  
• 
  Stimularea participării beneficiarilor, chiar dacă sunt străini, la guvernarea universitară şi participarea efectivă la managementul calităţii serviciilor educaţionale, administrative şi sociale;
  

Desigur, toate aceste deziderate nu se vor putea îndeplini dacă nu va exista acel cadru cooperant între toţi actorii societali. Dar dorinţa de intensificare a schimburilor studenţeşti, a cadrelor didactice şi a cercetătorilor nu poate fi realizată dacă nu se iau în calcul aspectele enumerate mai sus. Mobilitatea educaţională, corelată cu calitatea actului educaţional, nu poate fi pe deplin realizată dacă nu va exista o deschidere din partea guvernării şi din partea instituţiilor de învăţământ superior. Acest proces însă trebuie să se desfăşoare sub auspiciile societăţii civile, ca parte implicată direct în procesul de mobilitate academică. Sintetizând punctul meu de vedere, pentru ca mobilitatea educaţională spre şi dinspre Republica Moldova să se desfăşoare eficace, este nevoie, în primul rând, de depus un efort substanţial pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale, sociale şi administrative în sistemul de învăţământ superior autohton.

***

Din cele abordate în cadrul acestui capitol trebuie reţinut faptul că, la acest moment, pentru învăţământul superior din Republica Moldova aspectul calităţii este fundamental şi trebuie de tratat într-un mod comprehensiv, astfel ca procesul racordării şi compatibilizării cu prevederile şi principiile Procesului Bologna să devină într-adevăr sustenabile. În acest caz, implicarea tuturor partenerilor sociali interesaţi şi cooperarea acestora cu instituţiile de învăţământ superior, pe de o parte, şi cu guvernarea, pe de altă parte, este necesară.