Jurnal nord italian 2013

L'interno del Duomo di Milano (interiorul Domului) contrasteaza cu exteriorul, prin austeritatea si simplicitatea “liniilor” sale care accentueaza obscuritatea dinauntru. Cele 5 nave ale catedralei sunt despartite prin 52 de coloane sculptate in piatra, de o inaltime impresionanta si care, prin verticalitatea lor lejera si luminoasa, ne incumba ideea de “padure”, proprie stilului gotic pur. Inaltele bolti ale catedralei si statuile de marmura ale sfintilor si profetilor bisericii crestine care troneaza pe capiteluri, contribuie la imbogatirea estetica a unui ansamblu arhitectural deja recunoscut ca rafinat. Nella parte inferiore dell'abside, luminata prin trei ferestre executate cu o mare maiestrie in forma de rozeta si ale caror vitralii, realizate de Filippino de Modena, reprezinta Scene dal Vecchio e Nuovo Testamento si din l'Apocalisse se afla intrarea in Cripta construita de cardinalul Carlo Borromeo si unde chiar se afla moastele lui asezate intr-o caccia al cristallo (cutie). Fereastra mijlocie a absidei este una dintre cele mai mari ferestre de absida de catedrala din lume, vitraliul acesteia continand si emblema – blazon a lui Gian Galeazzo Visconti – soarele cu cele zece raze spiralate. Sunt impresionata de pardoseala de marmura a catedralei si de sirurile de banci asezate cu rigurozitate si care te invita sa iei loc si sa meditezi la frumusetea perfecta care te inconjoara si, fara sa vreau, constat ca gandu-mi zboara spre uratenia problemelor care ii framanta pe oamenii aflati in afara zidurilor bisericii pana, hat, departe, pe meleagurile noastre mioritice. Operele de arta conservate in catedrala sunt numeroase si pretioase : Crocifisso in legno pe care l-a purtat Santo Carlo Borromeo la procesiunea din 1576 pentru alungarea ciumei din Milano, Monumento funebre di Gian Jacoppo di Medici di Marignano – realizat la 1563 de catre Leone Leoni, La Vergine della misericordia e gli angeli – executata de un maestru german, Candelabri Trivulzio - realizat la sfarsitul secolului XX de catre Nicolas de Verdun.

Poetul romantic englez Percy Shelley, calator in Italia la inceputul secolului XIX, afirma ca interiorul domului ar fi cel mai bun loc pentru a se citi aici Divina Comedie. Dar, doar cu putin timp mai inainte de aceasta declaratie, domul fusese martorul unui eveniment cu totul opus explorarii lumii celeste a lui Dante, mai exact catedrala fusese aleasa (asa cum am scris si mai sus) de Napoleon Bonaparte pentru a fi incoronat aici ca rege al Italiei.

Parasesc catedrala, “nemultumita” ca in interior se executa lucrari de restaurare, gandindu-ma la multitudinea fantasmagorica a elementelor pretioase care constituie aceasta autentica capodopera pe care o reprezinta Domul din Milano, surmontat (repet) de cele 135 de turle gratioase, ornate cu 3159 de statui (din care 2245 amplasate pe exterior), fara sa mai iau in considerare si cele 96 de figuri uriase de doccioni (gargui) si elfi sau semifigurile care orneaza ferestrele exterioare ale caror vitralii reprezinta aproximativ 360 de scene biblice.

S-a mai racorit putin pe-afara – astazi au fost 39 grade Celsius, soarele se indreapta spre asfintit si eu, dupa ce mi-am consultat ceasul, iau hotararea de a ma indrepta spre gara, pentru ca la ora 18,25 pleaca trenul care va ajunge la Verona la ora 20,20. Ma urc in vagonul de tren destul de aglomerat la aceasta ora a dupa amiezii, imi intind picioarele-mi obosite sub bancheta din fata mea, gandindu-ma ca in cele 8 ore cat am vizitat minunatul Milano, n-am avut timpul material sa vad si alte locuri faimoase :

         Castello Sforzesco – simbolul cel mai autentic si mai popular al milanezilor, construit, incepand cu 1360 de catre familia Visconti si imbogatit de familia Sforza, care contine printre operele nepretuite si Pieta Rondanini a lui Michelangelo ;

         Pinacoteca Brera – cu tablourile Cenacolo de Titzian sau  l'Adorazione dei Magi de Corregio.

         Muzeul Poldi Pezzoli – cu tablourile : La Vergine con il bambino Gesù addormentato de Andrea Mantegna sau Lamento di Gesù morti de Sandro Botticelli;

         Basilica Sant’Ambrogio – dedicata Sfantului Ambrozie, nascut in anul 334 in Galia, sfantul patron si protector al orasului Milano ;

         Monastero Santa Maria delle Grazie cu faimoasa Cenacolo Vinciana – fresca Cina cea de taina realizata de Leonardo da Vinci in perioada 1496-1498.

         Strazile milaneze cele mai renumite pentru lumea shopping-ului european – patrulaterul constituit din strazile : Via della Spiga, Via Sant’Andrea, Via Monte Napoleone, Via Manzoni, intre care, pe stradute sunt atelierele, buticurile sau magazinele faimoase ale celebrilor stilisti, creatori de moda, care dau tonul in moda europeana.

Cum am scris si mai sus, va trebui sa revin intr-o buna ziulica la Milano, ca sa vad/ascult un spectacol de opera in celebra Scala si pentru a reusi sa admir si obiectivele milaneze pe care nu am reusit sa le vad astazi.

16 IULIE  2013 – MARTEDI IN RAVENNA – LA CITTA DEI MOSAICI

 

In dimineata aceasta, m-am sculat si mai devreme decat ieri, pentru ca drumul pana la Ravenna este mai lung si trenul pleaca la ora 7,50 din gara Verona. Biglietto con prenotazione frecci argento carrozza 006 - posti 16 A finestrino, pe distanta Verona – Bologna – Ravenna – m-a costat 29,80 EURO din cauza ca trenul pana la Bologna era din categoria ad alta velocità (de mare viteza) – nu a oprit in nici o statie pe distanta Verona – Bologna, unde a ajuns la ora 8,40. Trenul de Verona - frecci argento, a plecat spre Roma Termini, iar eu m-am suit in trenul de Ravenna la ora 9,06 ajungand la destinatie la ora 10,27. Ravenna – o destinatie foarte indepartata fata de pied-à-terre–ul meu din Verona, la 3 ore si 40 de minute, dar, trebuia sa vin pana aici, pentru ca altfel imi ratam sansa de a vizita ceva atat de faimos & minunat…

Oras cu un farmec inegalabil, Ravenna are origini foarte vechi si un trecut glorios, istoricul Denys d’Halicarnasse spunand ca orasul a fost fondat cu sapte generatii inainte de razboiul troian iar istoricul Strabon scriind ca Ravenna a fost fondata de greci, mai precis de locuitorii Thessaliei. Sapaturile arheologice facute aici, au revelat cateva tablete votive de bronz si o frumoasa statueta reprezentand un luptator etrusc (astazi la muzeul de antichitati din Leyda), din secolul VI i.Ch. De-alungul zbuciumatei ei existente, Ravenna a fost de trei ori capitala :

         Capitala Imperiului Roman de Apus incepand cu anul 402 d.Ch., in vremea imparatului Honorius, datorita portului sau bine amplasat, cu acces la Marea Adriatica si a pozitiei sale defensive ideale, fiind situata in mijlocul mlastinilor. Ravenna a ramas capitala imperiului pana la disolutia Imperiului Roman de Apus in 476, cand a devenit resedinta conducatorului gotilor - imparatului barbar Odoacru ;

         Capitala Regatului Roman-Ostrogot al lui Theodoric cel Mare ;

         In anul 540, in timpul razboiului cu gotii dintre 535-554, Ravenna a fost ocupata de catre generalul Belisarie al Imperiului Roman de Rasarit si a devenit sediul guvernatorului provincial bizantin in occident - Esarcato (exarhat) - centrul puterii bizantine in Italia, de la finele secolului VI si pana in anul 751, atunci cand ultimul exarh a fost executat de catre invadatorii barbari longobarzi.

 

Opt monumente din Ravenna sunt inscrise in patrimoniul mondial UNESCO si contin cel mai mare tezaur de mozaicuri al umanitatii datand din secolele V si VI. Cetatea sa eleganta, cu strazi sinuoase in serpentine – punctate astazi de magazine sic – ne dezvaluie un trecut al cetatii lagunare Ravenna, cu o viziune sugestiva a orasului inconjurat si traversat de lente cursuri de apa, inchise la sfarsitul secolului XV, de unde s-au obtinut noi spatii consacrate orasului cum este cel  unde este acum admirabila Piazza Maggiore = Piazza del Popolo.

In secolul I, pe locul unei asezari mai vechi de pe vremea imparatului roman Cezar August, este construit portul Classis, in jurul caruia se dezvolta orasul roman. Zona de coasta a Marii Adriatice s-a deplasat treptat spre est, din cauza depunerilor de aluviuni si nisip adus de apele fluviului. Odata cu divizarea Imperiului Roman in anul 395, imparat al Imperiului Roman de Apus, cu capitala la Milano, devine Honorius. In anul 402, dupa asedierea orasului Milano de catre vizigotii lui Alaric, Honorius isi stramuta capitala imperiului la Ravenna, el si sora lui Galla Placidia, alegandu-si orasul drept resedinta permanenta si radicand aici primele cladiri crestine.

In anii 450-470, lupta pentru putere in Imperiul Roman de Apus face sa se succeada rapid un numar de noua imparati in interval de 20 de ani. Ultimul dintre ei – Romulus Augustulus, este detronat de catre Odoacru in 476, Imperiul Roman de Apus incetand sa mai existe, Odoacru conducand teritoriul italian de la Ravenna. Dar, in 493, Odoacru este ucis de catre conducatorul ostrogotilor – Theodoric, care se proclama imparat la apus, recunoscut si de catre Imparatul Roman de Rasarit – Anasthasios. Theodoric cel Mare mentine capitala regatului sau la Ravenna, iar acesta este condus dupa moartea imparatului (in 526) de catre fiica lui – Amalasunta. In anul 540, Justinian cel Mare asediaza si el Ravenna iar imparatul ostrogot Vitiges capituleaza. Dupa moartea lui Justinian, Ravenna ramane bizantina pana in secolul VIII – fiind capitala Exarhatului.

De-a lungul anilor, Exarhii – care detineau toata puterea civila si militara, au creeat o veritabila curte dupa modelul curtii imperiale de la Constantinopol. Bizantinii au facut sa infloreasca in oras modul de viata stralucitor al orientalilor si au placat edificiile cu marmura de la Proconese si cu mozaicuri executate de mesterii iscuti ai Bizantului.

Mai tarziu, traficul naval pe canalul Candiano si comertul s-au diminuat in Ravenna si, in consecinta, orasul, prost guvernat, totusi, timp de aproximativ doua secole de Exarhi, apoi, pentru putin timp, din 751, de catre longobarzi si apoi, de catre franci, a saracit tot mai mult. Pretentia cardinalilor de a face biserica ravenneza independenta fata de Papa de la Roma, nu au reusit sa redea Ravennei splendoarea si puterea de altadata. Mai tarziu, organizarea comunala a orasului se contureaza sigur, aici ia nastere un Studio letterario si  Una scuola di Ars notaria. Dar puterea politica trecea periodic, de la familiile ghibeline la familiile guelfe, pana cand, in secolele XIII-XIV se impune La Signoria Da Polenta, familie din care se remarca Guido Novello care i-a oferit ospitalitatea generoasa a Ravennei poetului Dante Alighieri, exilat aici in 1309, de la Florenta, (a murit in noaptea de 13/14 septembrie 1321).

Incepand cu secolul XV, Ravenna a fost plasata sub jurisdictia Republicii Venetiene, in perioada 1441-1509, apoi, printr-un tratat, Ravenna a trecut sub autoritatea bisericii catolice. Trei ani mai tarziu, orasul, aparat de armatele constituite ale Lega Santa, a fost asediat de regele francez Ludovic XII, care chiar a cucerit si trecut prin foc si sabie Ravenna in 12 aprilie 1512.

De atunci, Ravenna a traversat o lunga perioada de obscuritate economica si culturala, fiind restituita jurisdictiei Bisericii Catolice in 1815, fiind sediul unei Legazione pana in anul 1859. In anul urmator, Ravenna è incorporate la regatul Italia.

Bisericile paleocrestine si bizantine, baptisteriile, bisericile romane, clopotnitele cilindrice din secolele X si XI, frescele de Pietro da Rimini din biserica Santa Clara, criptele, locurile ultimului refugiu a marelui poet Dante Alighieri, edificiile si manastirile renascentiste lasate de venetieni, elegantele palate din secolele XVII si XVIII, zonele arheologice nou decopertate ale vechiului port roman Augusta, fac astazi din Ravenna, un oras al artelor prin excelenta.

Un oras care, tuttavia (cu toate acestea) ramasese imobil in contemplatia trecutului dar care traieste acum un mare dinamism economic si cultural si care isi doreste sa fie Capitala Culturala Europeana in anul 2019.

Trenul de Bologna ajunge cu punctualitate in curata si moderna Ferrovia Stazione. Este deja 10,30 AM, deci : sa-mi iau picioarele la spinare si sa plec in cautarea faimoaselor mozaicuri. Piata din fata garii se numeste Piazza Farini. Numele imi este atat de cunoscut, deoarece seful meu de grupa din Electronica se numeste Decebal Farini. Ca sa vezi unde intalnesc eu acest nume si trebuie sa constientizez ca Farini nu este un nume macedonean ci de provenienta italiana. Luigi Carlo Farini (1812-1866) a fost medic, istoric, politician si pentru o scurta perioada prim-ministru in Regatul Italia. Merg spre centru pe langa Giardini Speyer, unde este si Basilica di San Giovanni Evangelista (secolul V) pe care o sa o vizitez dupa-amiaza, la intoarcerea spre gara – daca va mai fi timp. Pe trotuar, agentii circuiti di autobus turistici ma imbie sa fac un tur al orasului in autobuzul deschis cu etaj. Eu insa imi continui drumul per pedes, pe Viale Farini, traversez Via di Roma si apoi pe Via Maresciallo d’Italia Armando Diaz si la dreapta, pe Via degli Ariani. Langa Chiesa dello Spirito Santo se afla cladirea micuta a Battistero degli Ariani.

 Biletul de intrare la OPERA DI RELIGIONE DELLA DIOCESI DI RAVENNA costa 9,50 euro si imi da dreptul sa vizitez : Battistero Ariano, Basilica di San Apollinare Nuovo, Museo Arcivescovile, Battistero Neoniano, Basilica San Vitale, Mausoleo Galla Placidia. Daca pot, voi vizita toate aceste faimoase edificii.

Battistero degli Ariani, care este construit la 2,25 metri in adancimea solului si vreo 10 metri deasupra solului, a fost construit de imparatul Theodoric cel Mare, in apropierea Catedralei Arienilor, probabil in ultimii ani ai secolului V. La fel ca si baptisteriul (cladirea unde se fac botezurile) catolic, acest edificiu are forma octogonala si prezinta 4 mici abside alternative pe cele 8 fete ale cladirii. La jumatatea secolului VI, imparatul bizantin Justinian a desfiintat cultul arian si a redat catolicilor toate cladirile de cult ariene.

Ei, o sa scriu pe scurt despre arianism - doctrina religioasa sustinuta de episcopul Arius din Alexandria – Egipt (256-336). Acesta propovaduia ideea ca Iisus – Fiul lui Dumnezeu, a fost o fiinta creata, facuta din nimic si ca Iisus a fost prima productie a lui Dumnezeu. Numai Fiul a fost creat in mod direct si nascut din Dumnezeu Tatal si, in plus, a existat un timp in care Christos nu avea existenta, a venit de la Dumnezeu, deci, a fost o fiinta finita. Episcopul Arius a insistat ca divinitatea lui Dumnezeu Tatal a fost mai mare decat a fiului Iisus si ca Fiul era in Dumnezeu Tatal dar nu co-egal sau co-etern cu Dumnezeu. Iconografia baptisteriului arian de la Ravenna ne arata ca Christos nu este un simplu om : la botezul lui in apa Iordanului, un inger se afla langa El. Pe tronul care se vede in ceruri este reprezentata Sfanta Cruce, dar Tatal nu este nicaieri. Cu alte cuvinte, Christos nu este de aceeasi natura cu Tatal, Iisus are un loc privilegiat, dar nu ca Dumnezeu-Tatal. In acelasi sens, al negarii intruparii Fiului lui Dumnezeu, arienii nu vedeau natura trupului, astfel incat cultul sfintilor constituia un alt aspect care diferentia arianismul barbar de crestinism. Gotii arieni aveau propriul calendar liturgic si pastrau formulele traditionale ale clerului : episcopi si preoti.

Credinta ariana a fost “desfiintata” dogmatic si interzisa la sinodul de la Niceea, din anul 325, convocat de imparatul Constatin cel Mare, la care au participat 1800 de episcopi si unde a fost aprobat si textul Crezului, care spune : “Cred intru unul Domn Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut. Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om “.

Am intrat in Battistero degli Ariani – constructie severa octogonala din caramida, in interiorul careia este faimoasa bolta mozaicata, redata in toate ghidurile turistice. Pe tavanul cupolei este reprezentata scena botezului lui Iisus - avand la stanga sa pe Sfantul Ioan Botezatorul, care indeplineste ritualul botezului, punand mana lui dreapta pe capul Fiului lui Dumnezeu care este bagat /cufundat  pana la mijloc in apa Iordanului, personificat printr-un batran personaj auster, asezat in partea dreapta a lui Iisus, aproape de un bacino dove uscire acqua dal fiume Giordano. Pe banda care inconjoara medalionul reprezentand scena Battesimo di Gesù sunt mozaicati 10 Apostoli, condusi de Sfantul Apostol Petru (cu cheile in mana) si Sfantul Apostol Pavel (cu un pergament in mana) care se indreapta, cu totii, spre un tron, surmontat de o cruce, care zugraveste suveranitatea lui Iisus Christos. Toti cei 10 apostoli, separati unul de celalalt prin cate un palmier avand de o parte si alta cate un ciorchine de struguri, purtand fiecare in maini cate o coroana incrustata cu pietre pretioase, sunt reprezentati pe un fond abstract auriu. Admir culorile vii si cele aurite ale plafonului Baptisteriului Arienilor si aproape nu-mi vine sa cred ca aceasta minunatie a fost creata de mesterii mozaicari barbari acum 1500 de ani.

La iesire citesc si panoul amplasat pe peretele de caramida : “Ministero per i Beni e le Attivita Culturali – Sopraintendenza per i Beni ambientali architettonici – Battistero degli Ariani”.

Sunt bulversata… Atata frumusete intr-un loc atat de banal si stramt.

Ma reintorc pe Via Armando Diaz, trec pe langa Piazza Einaudi, apoi merg pe o straduta pietonala cu aspect medieval si iata-m-as in Piazza del Popolo. Aceasta mare piata patrata, bine delimitata, constituie adevarata inima a Ravennei, nu numai prin amplasamentul ei, dar si datorita faptului ca aici se afla Municipio e la Prefettura orasului. Partea cea mai veche si cea mai pitoreasca a pietei se afla spre sud-vest, unde Primaria face unghi cu Palazzetto Veneziano (cu colonne e capitelli din secolul VI), in fata carora au fost ridicate – la 1483 – doua coloane inalte, deasupra carora venetienii au pus statuia Sant’Apolinario (primul episcop al Ravennei) si respectiv, il Leone di San Marco, care in anul 1509 a fost inlocuit cu statuia lui San Vitale.

Cladirea Primariei orasului Ravenna a fost ridicata in secolul XV si reconstruita aproape in intregime in 1681. In secolul XIX s-u facut niste restaurari privitoare la ornamentele ferestrelor si la crenelurile acoperisului. Edificiul are porticuri cu arcade largi dar joase la parter, iar la etajul unu, deasupra fiecarei ferestre se afla cate o lucarna rotunda.

Palazzetto Veneziano a fost construit in a doua jumatate a secolului XV (si restaurant in anul 1921), are si el porticuri la parter, deasupra carora etajul este prevazut cu ferestre bilobate impodobite cu cate doua coloane albe de marmura si un balcon venetian. Porticurile de la parter sunt despartite de coloane de granit, care se termina cu capiteluri ornate cu frunze de acanta, pe care sunt sculptate monogramele imparatului Theodoric cel Mare, aduse de venetieni de la biserica Sfantul Andrei al Gotilor, demolata de venetieni, in timpul cat ei au fost i padroni della città Ravenna.

Din aceasta piata nimeresc in Piazza XX Settembre, aflata in prelungirea Piazza Del Popolo, apoi pe Via Matteoti, Piazza A.Costa (unde se afla Urban Center San Domenico si Mercato Coperto),  Via C. Cavour, Via G. Argentario si ajung pe Via Santo Vitale – obiectivul meu !

Istoricul Andrea Agnello, care a trait la Ravenna in prima jumatate a secolului IX, vorbind despre Chiesa San Vitale, afirma ca nici o alta biserica construita in Italia pana in secolul IX, nu putea fi comparata cu San Vitale in ceea ce priveste exaltanta splendoare a elementelor decorative.

Sfantul Vitalie se tragea dintr-o familie nobila de crestini din Milano. A facut parte din armata imperiala, imprietenindu-se cu consulul Paulinus, cu ajutorul caruia a putut sa fie alaturi de crestinii persecutati pentru credinta lor in Milano. Calatorind impreuna cu Paulinus la Ravenna, el si-a asumat credinta in Iisus Christos si a fost intemnitat, torturat si sfasiat cu carlige de fier. Dupa legenda, pe locul martiriului s-a ridicat catedrala care ii poarta numele.

Constructia bisericii Sfantul Vitalie a inceput in anul 526 cand Ravenna era inca sub dominatia gotilor, de catre episcopul Eclesius, gratie celor 26.000 de monede de aur donate de bancherul Giuliano Argentario, despre care se credea ca era trimis de catre imparatul Justinian cu misiunea secreta de a pregati cucerirea Ravennei de catre bizantini. Constructia, terminata in primavara anului 548 (deci dupa mai bine de 20 de ani), este din caramizi lungi si plate numite giulianei, din cauza ca proveneau din fabricile lui Giuliano Argentario. Exteriorul este constituit din doua edificii concentrice octogonale :

         In centru este cladirea octogonala cu peretii drepti, in mijlocul fiecarui perete gasindu-se cate o fereastra boltita acoperita de o semicupola;

         De jur imprejurul acestui corp central, se gaseste o constructie octogonala care are pe fiecare fateta cate doua randuri de ferestre separate printr-o cornisa in forma de dente di sega (dinti de fierastrau), care sugereaza ca interiorul bisericii are doua etaje.

 

Imaginea rece si monotona a exteriorului bisericii nu lasa nici macar sa se ghiceasca frumusetea si splendoarea interiorului – un fapt care m-a surprins extrem de mult !

Biserica San Vitale, care, cum am scris mai sus, a fost ridicata exact pe locul martiriului Sfantului Vitalie, are un plan octagonal si imbina elemente ale arhitecturii romane (domul, forma usilor, turnurile) cu elemente bizantine (absida poligonala, caramizile inguste, capitelurile coloanelor). Ea este biserica din apusul Europei, renumita pentru bogatia ei de mozaicuri bizantine, bine conservate, o biserica de rit rasaritean mare, singura care a supravietuit aproape intacta pana astazi, desi in ea nu se mai desfasoara nici un ritual religios. Clopotnita are patru clopote, clopotul cu sunetul cel mai subtire, fiind amplasat in secolul XVI.

In interiorul, de o sugestiva frumusete, privesc in zona mediana cei 8 pilastri enormi, cu capiteluri fanteziste, formate din frunze, flori, caluti si pasari, uniti intre ei prin logii deschise care sunt divizate in doua etaje peste care se afla arcade triple care separa corpul central al bisericii de un ambulacro anulare (deambulatoriu inelar), mult mai sobru. Se creeaza astfel un efect pictural delicat, scos si mai mult in relief de concavitatea logiilor, care, fiind deschise, ne arata evidenta tendinta a spatiului de a straluci, imprastiind lumina in interiorul bisericii.

Din centrul aflat sub cupola, privirea-mi este atrasa spre arcul triumfal dincolo de care se zaresc absida si altarul - elementele cele mai pretuite ale Bisericii San Vitale. Acesta este locul in care Christos si cei patru evanghelisti - Matei, Marcu, Luca si Ioan, precum si alte figuri de sfinti se ivesc in toata maretia lor, pe pereti.

Sunt deci, doua deambulatorii suprapuse : cel de sus – matrimoneum – era rezervat femeilor casatorite. La volta del Presbiterio, cu o curbura foarte eleganta, prezinta pe suo vertice o coroana, in care, pe fondul unui cer plin de stele, se detaseaza l'Agnello mistico – Christos jertfit in chip de miel. Spre aceasta coroana care il inconjoara pe  l'Agnello mistico, converg 4 luxuriante aranjamente de frunze & fructe care se impletesc cu aripile celor patru ingeri printre care ciripesc pasarele – toate realizate impecabil in mozaic de artistii anonimi ai secolului VI. Deasupra arcadei, pe ambele parti, sunt doi ingeri care tin un disc si alaturi de ei sunt imaginile oraselor Ierusalim si Beethleem. Orasele simbolizeaza rasa umana – Ierusalimul reprezentand pe evrei iar Beethleemul reprezentand celelalte semintii.

In planul imediat urmator, spre exteriorul coroanei, sunt reprezentati cei 4 Evanghelisti, investmantati in alb, avand deasupra lor animalul care ii simbolizeaza : Sfantul Marcu cu leul, Sfantul Luca cu boul, Sfantul Ioan cu vulturul, Sfantul Matei cu ingerul. Si mai jos, in marea luneta de pe parete sinistra (peretele stang – de sud) sunt mozaicate doua episoade din viata lui Abraham (Avraam) : cei trei ingeri anuntand-o pe Sarah (foarte avansata in varsta) ca va naste pe Isaac si sacrificarea lui Isaac de catre tatal sau – Abraham cu sabia acestuia, oprita de mana lui Dumnezeu, aparuta dintre nori. In luneta de pe peretele drept (de nord), sunt reprezentate episoadele biblice – mielul adus la sacrificare de catre Abel si regele-preot Melchisedech, care, imbracat in vestminte pontificale, tine o paine in mainile lui ridicate spre cer.

Si mai sus, langa prima luneta, este mozaicat Moise primind Tabelle con i 12 comandamenti (tablele cu cele 12 porunci) pe Muntele Sinai, iar langa a doua luneta, este Moise dezlegandu-si sandalele in fata tufei arzand ale carei flacari nu il ard. Mai sunt reprezentati Ieremia si Isaia, sugerand cele 12 triburi ale lui Israel. Fiecare luneta este incununata de cate o pereche de ingeri care au intre ei un medalion in care este pictata o cruce.

Aceste mozaicuri ale Prezbiteriului se disting prin forta narativa, printr-un sens bine marcat al naturalismului si al vietii, caci personajele mozaicate sunt inconjurate de peisaje din natura, vibrand de o existenta autentica.

Mozaicurile care sunt realizate in absida sunt diferite de cele din presbiteriu, personajele sunt reprezentate in pozitii rigide, imobile, din fata si proiectate pe un fond auriu continuu, pentru a creea impresia de o autentica transcendenta. Absida este flancata de doua capele – proscomidiar si diaconicon – tipic pentru arhitectura religioasa bizantina.

Sus, pe bolta absidei, Il Redentore (Christos in chip de Judecator), giovane e imberbe (tanar si imberb), imbracat in purpura, este asezat pe un glob de azur - simbol al Creatiei si este incadrat de doi arhangheli. Venind din stanga, martirul San Vitale (caruia ii este dedicata biserica) se apropie de Christos pentru a primi din mainile lui la Corona di Gloria (coroana de martir al credintei). In partea dreapta a lui Iisus este reprezentat Eclesius - primul episcop al Ravennei, oferindu-i lui Iisus macheta bisericii San Vitale. Acestei scene profund religioase, de Teofanie, i se contrapun, in planul de jos, cele doua faimoase panouri mozaicate, realizate in anul 547 :

         Imparatul Justinian, urmat de demnitari civili si de soldati de garda si precedat de preoti, printre care se remarca episcopul Maximianus, face o ofranda imperiala de obiecte de cult bisericii San Vitale, printre care si vasul pentru anafura. Haloul din jurul capului sau, ii da acelasi aspect ca si lui Christos in cupola absidei. Aceasta vrea sa ne sugereze ca Justinian este lider si al vietii laice dar si al vietii religioase. Fondul de aur al mozaicului arata ca imparatul Justinian si anturajul sau sunt reprezentati in interiorul bisericii;

         Imparateasa Theodora (fiica unui ursar de la circ, era dansatoare si actrita de moravuri usoare cand a cunoscut-o imparatul) precedata de doi ministri si urmata de un grup de doamne de onoare de la curte, purtand un vestmant aristrocratic, somptuos, din matase, ornat cu bijuterii stralucitoare si cu o mantie  purpurie care are pe poale o broderie cu fir de aur reprezentandu-i pe Magii aducand ofrande lui bambino Gesu, este reprezentata oferind bisericii San Vitale  potirul de aur pentru impartasanie.

 

Este mai ales, in aceste ultime doua fresce descrise de mine, aflate in partea inferioara a absidei, de admirat, apoteoza stralucitoare a culorilor folosite pe mozaicuri. Si privindu-le, imi este usor sa imi evoc splendoarea anticei curti imperiale a Bizantului din secolele VI si VII.

Extraordinar ! Atata frumusete si splendoare acumulate intr-un edificiu care este destul de banal pe exterior…

Am iesit in curtea bisericii, “pavata” cu un gazon foarte bine ingrijit. Bulversata de atata perfectiune ma indrept spre mausoleul Gallei Placidia.