Manual biblic

PERIOADA lui MOISE şi a EXODULUI

Dinastia XVm, 13 regi; dinastia XIX, 8 regi; 1500-1200 î. Cr. Aceştia

au făcut ca Egiptul să fie un imperiu mondial. Iată numele lor:

Amosis I.'(Ahmes, Amose) 1580 Î.Cr. I-a alungat pe hicsoşi. A supus

Palestina şi Siria, făcându-le să plătească tribut Egiptului.

Amenhotep I. (Amenophis) (Circa 1560 î.Cr.)

Thotmesl. (Thothmes, Thutmose) (1540 î.Cr.). Domnia lui se întindea
până la Eufrat. Primul mormânt regal săpat în piatră.

Ihotmes II. 1510 î.Cr. Hatşeput, sora lui vitregă şi soţia lui, a fost de

fapt adevăratul conducător. A făcut dese incursiuni până la Eufrat.

Thotmes III. (1500 î.Cr.). Regina Hatşeput, sora lui vitregă, a fost

regenta în primii 20 de ani ai domniei sale; şi deşi el a dispreţuit-o, ea 1-
a dominat cu totul. După moartea ei, el a domnit singur 30 de ani. A fost

112

cel mai mare cuceritor din istoria Egiptului. A supus Etiopia şi a domnit
până la Eufrat; primul mare imperiu din istorie. A făcut incursiuni în
Palestina şi Siria de 17 ori. A construit o flotă. A adunat o mare bogăţie.
S-a angajat în vaste construcţii. Şi-a consemnat realizările în detaliu pe
ziduri şi monumente. Mormântul lui se află la Teba iar mumia lui este la
Cairo. Se crede că ar fi fost opresorul Israelului. în cazul acesta, renumita
regină Hatşeput ar fi putut fi fiica Faraonului, care 1-a scăpat pe Moise
de la moarte şi 1-a crescut.

Hatşeput. Fiica lui Thotmes I. Regentă pentru Thotmes II şi Thotmes

III. Prima mare regină din istorie. O femeie deosebită şi unul din cei mai
puternici conducători ai Egiptului. A poruncit ca multe din statui s-o
reprezinte ca bărbat. Şi-a extins imperiul. A ridicat numeroase
monumente: două mari obeliscuri la Karnak, marele templu de la Deir
el Bahri, fiind plin de statui de-ale ei. Thotmes IU a urât-o şi, la moartea
ei, primul lucru care 1-a făcut a fost să-i şteargă numele de pe toate
monumentele şi să-i distrugă toate statuile. Cele de la Bahri au fost
sfărâmate şi aruncate în carieră, apoi acoperite de nisipul purtat de vânt
şi recent descoperite de Muzeul Metropolitan.

Amenhotep II. (1450-1420 î.C.r.) Mulţi învăţaţi sunt de părere că el a

fost Faraonul din vremea Exodului. El a menţinut imperiul fondat de
Thotmes al Ht-lea. Mumia lui se află în mormântul său de la Teba.

Thotmes IV. (1420 î.Cr.) S-a găsit carul în care se plimba. Mumia lui

se află în prezent la Cairo.

Amenhotep III. (Akhenaten). (1380 î.Cr.). Sub el Egiptul a pierdut

imperiul asiatic. A încercat să stabilească închinarea monoteistă la soare.
Dacă Exodul a avut loc sub Amenhotep II, cu câţiva ani mai devreme,
atunci această încercare de trecere la o religie monoteistă s-ar putea
datora influenţei minunilor lui Moise.

Semenka. (1362 î.Cr.). Un conducător slab.

Tutankhamen (1360-1350 î.Cr.). Ginerele lui Amenhotep IV. A
restaurat vechea religie politeistă. A fost unul dintre domnitorii
neînsemnaţi ai Egiptului, la apusul celei mai strălucite perioade din istoria
sa. Actualmente este renumit datorită extraordinarelor sale bogăţii şi
superbului său mormânt, descoperit de Howard Carter în anul 1922.
Mumia lui se mai află în mormânt. Sicriul interior care conţine mumia
este din aur curat. S-au mai aflat acolo: carul lui de război şi tronul lui.
Este primul mormânt neprădat aparţinând unui faraon, ce s-a descoperit
vreodată.

Ay (Eye), Steymeramen (1350 î.Cr.) doi conducători slabi.

Harmahab (Horembeb) (1340 î.Cr.). A reintrodus Închinarea lui Amon.

Ramses I. (1320 î.Cr.)

Seti (Sethos) I. (1319 î.Cr.) Palestina a fost recâştigată. A început
construirea marii săli de la Karnak. Mumia lui se află în prezent la Cairo.

Ramses H (1300 Î.Cr.) A domnit 65 de ani. Unul dintre cei mai mari

faraoni, fiind totuşi inferior Iui Thotmes HI şi Amenhotep al m-lea, dar

EXOD

113

un mare constructor, de asemenea un mare consilier şi plagiator,

asumându-şi meritele predecesorilor săi în cazul unor realizări. A
restabilit Imperiul de la Etiopia la Eufrat. A invadat şi prădat Palestina
de nenumărate ori. A terminat marea sală de la Karnak şi alte lucrări
vaste, fortificaţii, canale şi temple, clădite cu ajutorul sclavilor luaţi în
timpul războaielor sau a numeroşilor prinşi de război din sudul îndepărtat,
pe lângă muncitorii indigeni, ce lucrau la cariere sau la cuptoarele de
cărămidă,.ori cărau blocuri mari de piatră, trăgându-le pe solul moale.
S-a căsătorit cu propriile fiice. Mumia lui se află la Cairo.

Merneptah. (1235 Î.Cr.). Considerat de unii a fi fost faraonul din

perioada Exodului. Mumia lui se află la Cairo. Sala tronului este la
Memfis şi a fost excavată de Muzeul Universităţii Pensylvania. (Vezi şi
paginile următoare).

Amenmeses, Siptah, Seti al II-lea. (1220-1200 Î.Cr.) Trei domnitori

slabi,
(în ce priveşte dinastiile egiptene mai recente vezi pag. 90.)

Capitolul I. Israel in Egipt

Cine a fost faraonul din perioada Exodului?

Există două opinii principale: Amenhotep al II-lea (1450-1420 Î.Cr.)

sau Meneptah (1235-1220 î.Cr. Vezi pag. 114.)

Dacă Exodul a avut loc sub Amenhotep al II-lea, atunci Thotmes al

IH-lea a fost marele asupritor al Israelului, a cărui soră 1-a crescut pe
Moise. Sora lui a fost în acest caz vestita Hatşeput. Cât de bine se
potrivesc datele domniei ei cu naraţiunea biblică! Au interesat-o minele
de la Sinai şi a refăcut templul de la Serabit, asupra cărora e posibil ca
Moise să fi fost numit supraveghetor, având astfel posibilitatea să se
familiarizeze cu regiunea Sinai. Apoi când s-a născut Moise, Thotmes
va fi fost un copil mic iar Hatşeput regenta. La moartea ei asuprirea
Israelului s-a înteţit iar Moise a fugit. S-ar explica astfel - cel puţin în
parte - prestigiul lui Moise în Egipt.

Dacă Exodul a avut loc sub Merneptah, atunci Ramses al II-lea a fost

marele asupritor al Israelului, a cărui fiică 1-a crescut pe Moise.

Astfel Moise a fost crescut fie sub domnia lui Thotmes al HI- lea, fie

sub cea a lui Ramses al II-lea, amândoi fiind printre cei mai renumiţi
faraoni ai Egiptului.

Iar Moise a scos Israelul din Egipt fie sub Amenhotep al II-lea, fie

sub Merneptah. Oricum ar sta lucrurile, mumiile tuturor celor patru
faraoni au fost găsite. Astfel, avem astăzi posibilitatea să vedem chiar
faţa faraonului din zilele lui Moise, cu care el a avut de-a face
îndeaproape.

Descoperirea mumiilor

în anul 1871 un arab a găsit într-o stâncă aproape imposibil de

escaladat, în spatele Tebei, (vezi pag. 117) un mormânt plin cu comorile

114

şi sicriele a 40 de regi şi regine din Egipt. El a păstrat secretul 10 ani,
vânzând treptat din aceste comori turiştilor. La un moment dat, cadre
ornamentale precum şi scara Bee ale celor mai mari dintre regii antici
au început să-şi facă apariţia pe piaţă. Arabul respectiv a fost în cele din
urmă descoperit şi prin mituire, tortură şi ameninţări, a fost făcut să
dezvăluie locul unde se afla comoara. Mumiile nu mai erau în mormintele
lor iniţiale, fiind scoase cu secole mai devreme şi ascunse, datorită
pericolului hoţilor de morminte ce exista încă din vremea aceea. Mumiile
au fost ulterior mutate la Cairo.

Capitolul I. Israel în Egipt

Faraonul Exodului: Amenhotep al ll-lea sau Merneptah?

Indicii conform cărora ar fi Amenhotep II. Scrisorile de la Amarna,
adresate lui Amenhotep al Dl-lea şi Amenhotep al FV-lea, prin care se
• cerea ajutor de la

Faraon, indică faptul că

încă de pe atunci (data
mai veche). Palestina
începuse să cadă în
mâna "habirilor". Iată
câteva citate din aceste
scrisori: "Habirii ne
cuceresc fortăreţele; ne
iau cetăţile; ne ucid
conducătorii. Pradă toa-
tă ţara regelui. Să bi-
nevoiască regele să tri-
mită degrabă oşteni.
Dacă nu sosesc trupe
încă în anul acesta,
întreaga ţară va fi pier-
dută pentru rege."

Habirii sunt consi-

deraţi de mulţi învăţaţi
a fi "hebreii" - evreii -
şi, prin urmare, aceste
scrisori conţin o des-
Fig.27. criere canaanită a cu-

Sala de la Karnak ceririi ţării Canaanului

de către Iosua. în
schimb experţii care

înclină în favoarea unei date mai recente consideră că "habirii" ar fi fost

o invazie ori o emigraţie anterioară (I Cronici 4:21-22; 7:21).

EXOD

115

Dovezile arheologice potrivit cărora Ierihonul, a căzut în jurul anului

1400 î.Cr. sunt multe. Dr. John Garstang, care a întreprins excavări
serioase la Ierihon, e foarte încrezător că acesta e adevărul. (Vezi pag.
159.)

Fig. 28. Mumia lui Amenophis II în mormântul regal de la Teba.

Foto. Matson

g

a lui Merneptah.

(Muzeul din Cairo)

116

Indicii dup» care ar fi fost vorba de Merneptah.

1. Tăbliţa "Israel" a lui Merneptah. în anul

1906 Sir Flinders Petrie, a găsit o placă neagră
| de sianită cu însemnările victoriilor lui
Merneptah, făcute în al cincilea an al domniei
Mie. Tăbliţa are 3 m înălţime şi 1,5 m lăţime,
aflându-se în prezent la Muzeul din Cairo.
('uvântul "Israel" apare în mijlocul rândului
.ii doilea de jos. Textul sună aşa: "Prădat este
Canaan. Israel este pustiit. Sămânţa lui nu mai
este. Palestina a devenit o văduvă pentru
Egipt." Pare a fi într-adevăr o referire la Exod.
Sămânţa lui nu mai este - poate constitui o

|_g^ ₍ referire ia nimicirea pruncilor. întrucât regii

¹ mK ^{nU consemnau} decât victoriile, s-ar putea ca,

«■**îk**. - \ în ciuda faptului că el făcuse totul pentru a

împiedica plecarea lui Israel din Egipt, totuşi
el să fi consemnat acest fapt ca o victorie

Fig. 29. Tăblia "Israel" asupra lor. Acei cercetători care aderă la data

mai veche la care ar fi avut loc Exodul o con-
sideră însă a fi o referire la un incursiune
întreprinsă de Mereneptah în Palestina la aprox. 200 de ani după stabilirea
Israelului în acea ţară.

2. Pretenţia lui Ramses al Il-lea de a fi construit oraşele Pithon şi

Ramses cu forţele de muncă israelite (Exod 1:11).

Naville (1883) a identificat vatra oraşului Pithon. El a găsit o inscripţie

a lui Ramses al Il-lea, care suna aşa: "Eu am zidit Pithomul la gura
Răsăritului".

El a găsit o clădire dreptunghiulară cu pereţi neobişnuit de groşi, ale

căror cărămizi au fost imprimate cu numele lui Ramses al Il-lea.

Petrie (1905) a identificat vatra oraşului Ramses, Fisher, de la Muzeul

Universităţii din Pensylvania (1922) a găsit la Betşan în Palestina o tăbliţă
de piatră a lui Ramses al Il-lea, de 2,5 m înălţime şi 75 cm lăţime pe
care se spune că el a "zidit oraşul Ramses cu sclavi semitici din Asia
(evrei)."

Aceste două inscripţii precizează faptul că Ramses al Il-lea a fost

faraonul pentru care s-au construit aceste două cetăţi şi asupritorul lui
Israel; şi astfel, se indică faptul că succesorul lui, Merneptah, a fost
faraonul din perioada Exodului. Se ştie însă că Ramses al Il-lea a fost un
mare plagiator, asumându-şi meritul de a fi construit unele din
monumentele predecesorilor săi, punând să i se sape numele pe
monumentele acestora. Acei experţi care sunt de părere că Exodul a
avut loc mai devreme şi că Thotmes al HI-lea a fost cel care a ridicat
aceste oraşe interpretează inscripţiile în sensul că Ramses al Il-lea le-a
rezidit sau le-a reparat cu ajutorul evreilor care nu au ieşit din Egipt
odată cu Moise.

EXOD

117

. Denderem
Abydos 2
Mormintele ,
din I-a dinastiei

Prima J Aswan

cataractă!

Harta 29. Egiptul.

Fig. 30. Statuia lui Ramses H

Templul Luxor

Foto Matson

în mare, putem afirma însă că există dovezi mai concludente pentru

faptul că Amenhotep al Il-lea a fost faraonul Exodului.

Capitolul I. Israel în Egipt

Ruinele Tebei

Ruinele Tebei, la a cărei construcţie au contribuit israeliţii, sunt unele

dintre cele mai frumoase din lume. Teba era se întindea pe ambele părţi
ale Nilului, sub forma unui amfiteatru între stâncile de est şi vest. Ruinele
sale acoperă o suprafaţă de vreo 8 km lungime est-vest şi 5 km lăţime
nord-sud. Nici un alt oraş nu are atât de multe temple, palate şi
monumente de piatră, cu inscripţii dintre cele mai frumoase, în culori,
poleite cu aur strălucitor. A devenit un mare oraş în dinastia a XII-a, în
anul 2000 î.Cr., pe vremea lui Avraam. A atins apogeul între 1600 şi
1300 î.Cr., în perioada şederii Israelului în Egipt. Multe din minunatele
sale monumente reprezintă truda, sudoarea şi sângele vărsat de mii de
sclavi israeliţi. Oraşul a fost distrus de asirieni în 661 î.Cr. Apoi a fost
rezidit şi iarăşi distrus de persani în anul 525 î.Cr.

La Karnak, în partea de răsărit a Tebei, s-a aflat una din cele mai

înalte clădiri care au existat vreodată. Secţiunea ei centrală s-a numit
Sala Hypostyle, al cărui model, aşa cum se crede că ar fi fost în culmea
gloriei sale, se află la Metropolitan Museum. Deasupra intrării principale
e o piatră de 12 m lungime, cântărind 150 tone. Există 134 de coloane
gigantice, cele din centru având o înălţime de 23 m şi un diametru de 3,5
m. O sută de oameni puteau sta în vârful ei.

118

:

Fig. 31. Intrarea, de la ruinele marelui templu al lui

Ammon de la Karnak.

Foto. Matson

Două obeliscuri ale reginei Hatşeput, dintre care unul mai este în

picioare, având o înălţime de 30 m şi o greutate de 150 tone, poartă o
inscripţie potrivit căreia ele au fost transportate pe o plută formată din
30 de galere, cu 960 de vâslaşi, de la carierele aflate la 240 km depărtare.
(Vezi fig. 14.)

Capitolul 2. Moise

Criticii lui, "cum veniră şi plecară", dar el rămâne cel mai proeminent

om din perioada pre-creştină. Căci Moise a luat un neam de sclavi şi, în
condiţii neînchipuit de grele, i-a închegat, formând o naţiune puternică
ce a schimbat radical întreg cursul istoriei.

EXOD

119

A fost levit (1). Minam a fost "sora" care a pus la cale salvarea lui

(15:20). Tatăl lui s-a numit Amram; mama Iochebed (6:20). Şi ce mamă
a fost! încă din pruncie i-a imprimat atât de tare tradiţiile poporului său,
încât toate ademenirile palatului păgân de mai târziu n-au fost în stare
să-i şteargă vreodată vreuna din acele prime impresii ale copilăriei. A
avut parte de cea mai aleasă educaţie pe care i-o putea da Egiptul, dar
asta nu 1-a făcut să se îngâmfe, nici nu 1-a determinat să-şi piardă credinţa
simplă din copilărie.

Cei 40 de ani la Palat

"Fiica lui Faraon" care 1-a adoptat pe Moise e considerată în general
a fi fost renumita regină Hatşeput (vezi pag. 112). Faptul acesta ar fi
putut să-i permită a fi moştenitor la tron. Cu alte cuvinte, dacă ar fi
renunţat la educaţia pe care i-o dăduse mama lui, ar fi putut deveni rege,
ocupând cel mai semeţ tron de pe pământ la ora aceea.

Se crede că atunci când Moise s-a făcut mare, ar fi fost numit într-un

post înalt din guvernul Egiptului. Josefus ne spune că ar fi avut comanda

Fig. 32. Arcul lui

Euergetes II de la Karnak,
tipic pentru arhitectura
Egiptului antic. F. Matson

Fig. 33. O parte a templului

lui Ramses III, din Karnak,
Egipt. Foto Matson

120

unei oştiri din sud. Trebuie să fi atins negreşit o deosebită putere şi
reputaţie, de vreme ce mai târziu a fost ales de Dumnezeu să întreprindă
o sarcină atât de măreaţă cum a fost elliberarea Israelului, pe care. asa
cum ni se spune în Fapte 7:25, ar fi avut-o în vedere atunci când a încercat
să-i despartă pe cei doi care se băteau (11-15).La această dată, deşi
conştient de puterea sa, a dat greş, deoarece poporul nu era pregătit pentru
conducerea sa.

Cei patruzeci de ani în pustie

în providenţa lui Dumnezeu, anii aceştia au făcut parte din procesul

de formare a lui Moise. Singurătatea şi asprimea vieţii în pustiu a
dezvoltat în Moise calităţi trainice de caracter care nu ar fi fost posibil
de obţinut în traiul "în puf de la palat. Mai mult, 1-a familiarizat cu
regiunea prin care avea să călătorească mai târziu, în fruntea poporului
Israel, timp de 40 de ani.

Madian (15). Centrul ţării madianite, unde a locuit Moise, se afla pe

ţărmul de est al Golfului Akaba, deşi israeliţii au cutreierat mult mai
spre nord şi spre vest. în vremea lui Moise, madianiţii stăpâneau păşunile
bogate din jurul Muntelui Sinai.

Moise s-a căsătorit cu o madianită pe nume Sefora (21), fiica lui

Ietro, numit şi Reuel (18; 3:1). Ca preot al Madianului, Ietro trebuie să fi
fost un conducător. Madianiţii au descins din Avraam, prin Chetura
(Geneza 25:2); şi trebuie să fi avut tradiţie despre Dumnezeul lui Avraam.
Moise a avut doi fii, Gherşom şi Eliezer (18:3, 4). Unele tradiţii susţin
că Moise a scris Cartea lui Iov, în timpul celor 40 de ani petrecuţi în
Madian.

Capitolele 3, 4. Rugul aprins

După o viaţă întreagă în care a deplâns suferinţele poporului său şi s-

a gândit intens la promisiunile de veacuri pe care le făcuse Dumnezeu
că va izbăvi Israelul, iată că acum la vârsta de 80 de ani, Moise primeşte
direct din partea lui Dumnezeu chemarea de a izbăvi Israelul. Numai că
Moise nu mai avea încredere în puterile sale ca în tinereţe. Acum
constatăm că nu prea vrea să se ducă şi invocă tot felul de scuze. Fiind
însă asigurat de ajutorul divin, şi înarmat cu puterea de a face minuni,
totuşi până la urmă el pleacă.

Capitolul 5. Prima revendicare adusă de Moise la Faraon

Faraon a fost obraznic şi a poruncit supraveghetorilor să pună poveri

şi mai mari asupra israeliţilor, cerându-le să producă acelaşi număr de
cărămizi, fără însă a le mai asigura paiele necesare (10-19).

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Cărămizile de la Pithom. Naville (1883)
şi Kyle (1908) au găsit la Pithom, în straturile de jos, cărămizi în care se
găseau paie bune, tăiate, iar apoi, în straturile din mijloc, cărămizi cu
mai puţine paie culese prin smulgerea de pe mirişte cu tot cu rădăcini,
iar straturile superioare conţineau cărămidă simplă de lut, fără nici un
fir de pai. Cât de uimitoare este această confirmare a relatării din Exod!

EXOD

121

Fig. 34. Renumita statuie a lui Moise executată de Michelangelo,

aflată la Biserica Sfântul Petru din Vincoli. (Prin bunăvoinţa bibliotecii
radioului Times Hui ton Picture BBC, Londra.)

Capitolul 6. Genealogia lui Moise

Este probabil o genealogie abreviată, în care sunt pomeniţi doar

strămoşii mai importanţi. Se pare că Moise a fost nepotul lui Chehat, şi
totuşi, în zilele lui existau 8.600 de chehatiţi (Numeri 3:28).

Capitolul 7. Prima din cele zece plăgi

Apele Nilului s-au transformat în sânge. Vrăjitorii au imitat şi ei

minunea aceasta pe o scară mai mică. Ei s-au numit Iane şi Iambre (II
Timotei 3:8). Oricare ar fi fost natura miracolului, peştii au murit iar
oamenii n-au mai putut bea apa. Nilul a fost un zeu. Cele zece plăgi erau
îndreptate împotriva zeilor Egiptului, ca să se dovedească puterea lui
Dumnezeu în faţa acestor zei fără viaţă a Egiptului. Mereu se repetă
cuvintele că prin aceste minuni atât Israel, cât şi Egiptul vor cunoaşte că
"Domnul este Dumnezeu" (6:7; 7:5, 17; 8:22; 10:2; 14:4, 18); aşa cum
aveau să arate mai târziu Mana din cer şi prepeliţele (16:6, 12).

^

122

Religia Egiptului

La pagina 111 sunt numite câteva din principalele animale-zei. în

diferite temple, aceste animale sacre erau hrănite, îngrijite şi ţinute cu
traiul cel mai luxos de către şcoli întregi de preoţi. Dintre toate animalele,
taurul era cel mai sacru. în faţa taurului sacru se aduceau jertfe şi se
ardea tămâie. Când murea, animalul era îmbălsămat cu mare pompă, în
cadrul unei ceremonii potrivite mai degrabă unui rege, şi apoi era pus
într-un sarcofag. Crocodilul era, de asemenea, foarte onorat şi servit la
templul din Tanis de către peste 50 de preoţi. Aceasta a fost religia
poporului în mijlocul căruia a fost crescută naţiunea ebraică timp de 400
de ani.

Cap. 8. Plaga broaştelor, a păduchilor şi a muştelor

Broasca era unul din zeii Egiptului. La porunca lui Moise, broaştele

au ieşit afară din Nil în număr uriaş şi au pătruns în case. Din nou vrăjitorii
au imitat miracolul, dar Faraon a fost convins şi a promis că va lăsa pe
israeliţi să plece. Totuşi după aceea s-a răzgândit.

Păduchii. Moise a lovit pământul şi ţărâna s-a prefăcut în păduchi,

care s-au urcat pe oameni şi pe animale. Vrăjitorii au încercat să imite şi
acest miracol dar n-au mai reuşit şi s-au convins că aici era mâna lui
Dumnezeu. De acum înainte ei nu se mai împotrivesc lui Moise, ci îl
sfătuiesc pe Faraon să cedeze.

Muştele. Roiuri de muşte i-au acoperit pe oameni şi au umplut casele

lor. Dar casele israeliţilor au fost scutite şi de muşte.

împietrirea inimii lui Faraon (15, 32). Faraon şi-a împietrit inima.

Dumnezeu i-a împietrit inima lui Faraon (10:20). împietrire din ambele
părţi, fiindcă Dumnezeu a urmărit să-1 facă pe Faraon să se pocăiască.
Dar când se pune cineva de-a curmezişul împotriva voii lui Dumnezeu,
până şi îndurările Sale nu fac altceva decât să ducă la o şi mai mare
împietrire.

Cap. 9, Plăgile: ciuma vitelor, vărsatul negru, grindina

Ciuma vitelor a fost o pacoste cumplită pentru zeii Egiptului. Taurul

era zeul lor principal. Şi aici a existat o distincţie între egipteni şi israeliţi:
vitele egiptenilor au murit în număr mare dar dintre ale israeliţilor nu a
murit nici una. "Toate" din versetul 6 nu trebuie probabil luat în sens
literal. Au mai rămas probabil câteva vite (19-21).

Bubele. Plaga aceasta i-a acoperit atât pe oameni, cât şi pe animale,

ba chiar şi pe vrăjitori, datorită cenuşii aruncate de Moise în aer.

Grindina. înainte de a cădea grindina, s-a făcut totuşi o avertizare

plină de îndurare pentru egiptenii credincioşi ca aceştia să-şi adăpostească
vitele. Din nou, s-a făcut distincţie clară între egipteni şi israeliţi: în
ţinutul Gosen nu a căzut deloc grindina.

De data aceasta, egiptenii au fost convinşi (10:7). Apariţia atât de

bruscă şi dispariţia tot atât de bruscă a plăgilor, pe o scară atât de
răspândită, la cuvântul lui Moise, toate acestea au fost în cele din urmă

EXOD

123

acceptate ca fiind minuni clare de la Dumnezeu. Dar Faraon a şovăit din

nou, din pricina imensei pierderi de braţe de muncă pe care ar fi presupus-
ei plecarea sclavilor israeliţi, care au contribuit în mare măsură la ridicarea
la putere a Egiptului. De altfel, odată cu plecarea lor din Egipt a început
declinul acelei ţări.

Nu se ştie cât de lungă a fost perioada celor zece plăgi. Unii cred că

a fost vorba de aproape un an. Odată cu plăgile a crescut şi prestigiul lui
Moise (11:3).