Manual biblic

Harta 31. Planul Cortului
EXOD

133

Altarul tămâierii

Are 3 picioare înălţime, având ca bază un pătrat cu latura de 1,5

picioare. E făcut din lemn de salcâm şi poleit cu aur, aflat în faţa perdelei.
Pe el trebuia arsă tămâie dimineaţa şi seara (30:8). Semnifică rugăciunea
necurmată (Apocalipsa 8:3-5).

Altarul arderii de tot

Marele altar pentru jertfirea animalelor, avea forma unui pătrat cu

latura de 7,5 picioare şi înălţimea de 4,5 picioare. Era construit din
scânduri de salcâm, acoperit cu aramă iar golul fiind umplut cu pământ.
De jur împrejurul lui era o platformă pe care stăteau în picioare preoţii,
aflată la jumătatea înălţimii sale. Era plasat în partea de est a Cortului,
lângă intrarea în curte. Focul lui a fost aprins în chip miraculos şi nu s-
a stins niciodată (Levitic 9:24; 6:9). Un simbol al faptului că omul nu
are acces la Dumnezeu decât ca păcătos pentru care s-a făcut ispăşire
prin sânge. De asemenea o anticipare a morţii lui Cristos.

LEVITIC

Jertfele

Preoţia

Sărbătorile sfinte

Diverse legi

Cuvântul "Levitic" înseamnă "privitor la leviţi," adică o carte ce

conţine sistemul de legi, respectat de preoţimea levitică, sub care trăia
naţiunea ebraică. Legile acestea au fost date în cea mai mare parte la
Muntele Sinai, cu adăugiri, repetiţii şi explicaţii ulterioare de-a lungul
peregrinărilor prin pustiu.

Leviţii, una din cele douăsprezece seminţii, au fost puşi deoparte

pentru lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a luat în locul întâilor născuţi
de parte bărbătească, căci El ceruse întâii născuţi atât de la oameni, cât
şi de la animalele turmei. Leviţii erau întreţinuţi prin zeciuiala şi aveau
48 de cetăţi (Numeri 35:7: Iosua 21:19).

O singură familie de leviţi, Aaron şi fiii lui, a fost pusă deoparte să

fie preoţi. Restul leviţilor urmau să fie asistenţi ai preoţilor. îndatoririle
lor erau de a avea grijă de cort iar mai târziu de Templu. Apoi ei mai
erau învăţători, cărturari, muzicieni, slujbaşi oficiali şi judecători. (Vezi
1 Cronici 23.)

Capitolele 1 la 5. Diferite tipuri de jertfe

Jertfele de ardere de tot: tauri, berbeci, capre, porumbei, erau arşi
integral, semnificând o dedicaţie totală Domnului.

Jertfele de mâncare: consistau în grăunţe, făină sau turte făcute din

aluat; se ardea o mână din conţinut, restul fiind destinat preoţilor.

Jertfele de pace: se luau vite, oi sau capre; grăsimea era arsă, iar

restul era consumat de preoţi sau de cei care aduceau jertfa.

Jertfele de păcat şi cele de călcare de lege: existau diferite ofrande

pentru diferite păcate. Se ardea grăsimea iar restul era ars în unele cazuri
în afara taberei iar în alte cazuri consumat de către preoţi. Când se făcea
rău altuia, trebuia restituit lucrul respectiv cu un plus de o cincime, înainte
ca să poată fi adusă jertfa.

Capitolele 6, 7. Alte îndrumări pentru jertfe

Pe lângă jertfele amintite, mai existau jertfele de băutură şi alte câteva

134

LEVITIC

135

jertfe suplimentare.

Modul de jertfire: animalul era adus la cort. Cel care aducea jertfa
punea mâinile pe animal, făcându-1 astfel reprezentantul lui. Apoi era
junghiat animalul. Sângele era stropit pe altar. Apoi se ardea partea
prevăzută.

Frecvenţa sacrificiilor: existau arderi de tot zilnice. în ziua întâi a

fiecărei luni se aduceau jertfe suplimentare, de asemena la praznicele de
Paşte, Rusalii, Sărbătoarea Corturilor apoi în Ziua Ispăşirii, existând
diferite jertfe speciale.

Capitolele 8, 9. Consacrarea lui Aron

Şi a fiilor lui la preoţie. înainte de vremea lui Moise, se aduceau
jertfe de către capul familiei. Dar acum naţiunea fiind organizată, existând
şi un loc aparte pentru jertfe şi un ritual precis, s-a creat un ordin ereditar
special de oameni, cu o ceremonie specială şi solemnă de slujire. Aaron
împreună cu întâii lui fii născuţi în succesiune erau Marii Preoţi. Preoţia
era întreţinută din zeciuiala leviţilor şi anumite părţi ale animalelor
sacrificate. Li s-au dat 13 cetăţi (Iosua 21:13-19).

Veşmintele Marelui Preot. Fiecare amănunt a fost dat de Dumnezeu

(Exod 28). O mantie de culoare albastră, cu clopoţei în partea de jos.

Un efod, care era format din două bucăţi unite la umeri şi atârnând în

faţă şi în spate, cu o piatră de onix pe fiecare umăr, fiecare purtând şase
nume ale seminţiilor. Era de aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi
cărămizie, din in curat.

Un pieptar de vreo 10 ţoii pătraţi.tot din fire de aur, albastre, purpurii

şi cărămizii, din in răsucit, deschis deasupra. încheiată cu lanţuri de aur
la efod, împodobită cu 12 pietre preţioase, fiecare piatră purtând numele
unei seminţii; conţinea Urimul şi Tumimul, care se foloseau pentru a se
afla voia lui Dumnezeu, fără ca noi cei de azi să ştim însă ce erau ele de
fapt.

Sistemul de jertfe: de origine divină

A fost rânduit de Dumnezeu chiar în centrul şi inima vieţii naţionale
ebraice. Oricare ar fi fost implicaţiile şi aplicaţiile lui imediate pentru
evrei, jertfele nesfârşite de animale şi flacăra neîntreruptă a focului de
pe altare au fost negreşit rânduite de Dumnezeu pentru a imprima cu
litere de foc în conştiinţa oamenilor sentimentul adânc al vinovăţiei lor
Şi pentru a constitui o imagine peste veacuri a Jertfei pe care Cristos
avea s-o depună, spre care erau îndreptate toate acestea şi în Care an fost
toate împlinite.

''reoţia levitică

" ^A n°^{St instituită în mod divin}- preotul levit urmând să fie un mediator
Dumnezeu şi naţiunea ebraică, prin slujba jertfelor animale. Jertfele

136
acelea au fost împlinite în Cristos. Acum nu mai e nevoie de jertfele

animalelor. Cristos însuşi este Marele Preot pentru om. Evrei 8, 9, 10
clarifică bine acest lucru.

Capitolul 10. Nadab şi Abihu

Pedeapsa lor rapidă şi severă a fost un semnal de alarmă tras împotriva

tratării arbitrare a poruncilor lui Dumnezeu; da, şi mai este şi un semnal
de alarmă împotriva unor conducători de azi ai bisericii care răstălmăcesc
Evanghelia lui Cristos, amestecând-o cu tot felul de tradiţii omeneşti.

Capitolul 11. Animale curate şi necurate

înainte de Potop exista o distincţie între animale curate şi necurate

(Geneza 7:2). Moise a legiferat această distincţie. Ea se baza în parte pe
gradul în care ele reuşeau să satisfacă exigenţele unei alimentări
sănătoase. în parte se mai baza şi pe consideraţii de ordin religios, menite
' să slujească drept semn dintinctiv al Israelului faţă de alte naţiuni. Isus
a abrogat distincţia aceasta, "făcând toate bucatele curate." (Marcu 7.19).

Capitolul 12. Purificarea mamelor după naştere

Perioada de izolaţie în cazul băieţilor era de 40 de zile iar în cazul

fetelor de 80 de zile. Se crede că scopul acestei măsuri ar fi fost acela de
a crea un echilibru între sexe, întrucât bărbaţii datorită exigenţelor
războiului - erau supuşi la mai multă fatalitate decât femeile.

Capitolele 13, 14. Curăţirea leprei

Regulile acestea au avut scopul de a controla răspândirea uneia din

cele mai îngrozitoare şi disgraţioase boli.

Capitolul 15. Necurăţia

Detaliile amănunţite privitoare la modul în care ar putea cineva deveni

"necurat" din punct de vedere ceremonial şi cerinţele privitoare la curăţie
au avut, după cât se pare, scopul de a promova curăţia personală a trupului
şi de a fi o continuă recunoaştere a lui Dumnezeu în toate căile vieţii.

Capitolul 16. Ispăşirea anuală

Avea loc în ziua a zecea a lunii a şaptea (vezi pag. 148), fiind cea mai

solemnă zi din an. îndepărtarea păcatului nu era decât odată un an ,
(Evrei 10:3), dar indica o eliberare veşnică (Zaharia 3:4, 8, 9; 13:1; Evrei

LEVITIC

137

10:14).

"Ţapul ispăşitor" (8) e tradus în unele versiuni "Azazel," care se crede
că ar fi unul din numele Satanei. După ce a fost adus ţapul de jertfă şi
sacrificat, Marele Preot îşi punea mâinile pe capul lui pentru Azazel şi
mărturisea deasupra lui păcatele poporului. Apoi ţapul era dus undeva
departe, într-un loc singuratic, purtând păcatele poporului. Ceremonia
aceasta a fost una din imaginile preînchipuitoare istorice folosite de
Dumnezeu pentru Ispăşirea păcatului uman ce avea să vină prin moartea
lui Cristos. Ce altceva ar fi putut să însemne?

Capitolul 17. Modul de jertfire

Legea cerea ca animalele să fie aduse la uşa Cortului. Era strict

interzisă consumearea sângelui (3:17; 7:26, 27; 17:10-16; Geneza 9:4;
Deuteronom 12:16, 23-25); şi este interzis în continuare (Fapte 15:29).

Capitolul 18. Urâciunile canaaniţilor

Dacă ne întrebăm cum de au putut fi pomenite chiar asemenea lucruri

incestul, sodomia, bestialitatea, răspunsul este că toate aceste lucruri au
constituit o practică la ordinea zilei pentru vecinii Israelului.

Capitolele 19, 20. Diferite alte legi

Despre Sabat. Idolatrie. Jertfele de pace. Culegerea spicelor în urma

secerătorilor. Furtul. Jurământul. Plata pentru muncă. Tribunalele. Bârfa.
Dragostea frăţească. Diverse moduri de împerechere a animalelor şi de
sădire a plantelor. Adulterul. Livezile. Ghicirea. Bărbile tăiate incorect.
Grija faţă de străini. Măsurători şi greutăţi corecte. închinarea la Moloch.
Vrăjitoria. Părinţii. Incestul. Sodomia. Animalele. "Curat şi necurat".
"Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi", 19:18

Acesta a fost unul din punctele principale ale legii mozaice. O

deosebită consideraţie se manifestă faţă de cei săraci. Plata trebuia făcută
de la o zi la alta. Nu era voie să se ia dobândă deloc. Celor săraci trebuia
să li se dea împrumuturi şi daruri. Pe ogoare trebuiau lăsate în urmă
spice pentru cei săraci. De-a lungul întregului Vechi Testament se pune
un mare accent pe grija şi faptele de milostenie faţă de văduve, orfani şi
străini.

Concubinajul, poligamia, divorţul şi sclavia

₂ ^{Au fost} permise, dar cu multe restricţii (19:20); Deuteronom 21:15;

■1-4; Exod 21:2-11). Legea lui Moise a ridicat căsătoria la un nivel

mult mai înalt decât era la naţiunile din jur. Sclavia a fost mult restrânsă

atorită unor consideraţii umane şi niciodată n-a existat pe scară mare la

138

evrei - nici nu s-au pomenit groaznicele acte de cruzime, atât de răspândite

în Egipt, Asiria, Grecia, Roma şi la alte naţiuni.

Pedeapsa capitală

Fapte care se pedepseau cu moartea: omorul (Gen.9:6; Ex. 21:12;

Deut. 19:11-13), răpirea (Ex. 21:16; Deut. 24.7), omorul involuntar (Ex.
21:28, 29), lovirea sau blestemarea părinţilor (Ex. 21:15-17; Lev. 20:9;
Deut. 21:18-21), idolatria (Lev. 20: 1-5; Deut. 13; 17:2-5), vrăjitoria
(Exod 22:18), profeţiile false (Deut. 18:10, 11, 20), hula (Lev. 24:15,
16), profanarea Sabatului (Exod 31:14), adulterul (Lev. 21:10; Deut.
22:22), violul (Deut. 22:13-27), imoralitatea premaritală (Deut. 22:13-
21), sodomia (Lev. 20:13), bestialitatea (Lev. 20:15, 16), căsătoriile
incestuoase (Lev. 20:11, 12, 14).

Legile acestea au fost legile lui Dumnezeu

Unele din ele sunt similare cu legile lui Hammurabi pe care Moise le

va fi cunoscut negreşit. Şi deşi e posibil ca Moise să fi fost influenţat de
educaţia sa egipteană şi de tradiţia babiloneană, totuşi îl găsim repetând
la nesfârşit expresia: "Aşa vorbeşte Domnul," arătând că aceste legi
proveneau de la DUMNEZEU ÎNSUŞI.

Unele din ele poate ni se par cam severe. Dar dacă ne-am putea întoarce

înapoi, la lumea lui Moise, probabil nu ni s-ar părea atât de severe. în
mare, Legea iui Moise, "cu stăruinţa ei asupra moralei şi a egalităţii
umane, precum şi consideraţia pentru tineri şi bătrâni, pentru sclavi şi
pentru oameni liberi, pentru duşmani, pentru animale, apoi regulile ei
de sănătate şi alimentaţie, a fost mai igienică, mai raţională, mai umană
şi mai democratică, dovedind o înţelepciune mai avansată decât orice
altă legislaţie antică, babiloneană, egipteană sau de alt fel." A fost un
"miracol moral" al lumii pre-creştine.

Legea lui Moise a fost rânduită de Dumnezeu să fie "un învăţător

care să ne ducă la Cristos" (Galateni 3:24). Unele din prevederile sale au
fost adaptate la "împietrirea inimii" lor. (Matei 19:8)

Capitolele 21, 22. Preoţi şi sacrificii

O dezvoltare a prevederilor din capitolele 1 la 19. Preoţii trebuie

fie fără vreun defect fizic şi nu se pot căsători decât cu o fecioară. Jertfi
trebuie să fie fără cusur şi să ţină cel puţin 8 zile.

Cap. 23, 24. Praznicele, lumina, pâinea punerii înainte, hula

Praznicele (vezi la Deuteronom 16). Sfeşnicul trebuia să ard

încontinuu. Pâinea trebuia schimbată la fiecare Sabat. Hula se pi:deps
cu moartea. Legislaţia de tipul: "ochi pentru ochi" (24:19-21) făcea pa
din dreptul civil şi era absolut justă, (vezi la Matei 5:38 şi Luca 6:27)

levitic

139

Capitolul 25. Anul sabatic. Anul jubiliar

Anul sabatic avea loc odată la şapte ani. Pământul trebuia lăsat nearat.

Nici nu se semăna, nici nu se secera, nici nu se curăţau viile. Roadele pe
care le dădea totuşi pământul de la sine trebuiau lăsate săracilor sau
călătorilor. Dumnezeu promitea să le dea destule roade în anul al şaselea
ca să le ajungă şi pentru al şaptelea. Datoriile evreilor unii faţă de alţii
trebuiau anulate.

Anul jubiliar venea odată la 50 de ani, imediat după anul al şaptelea

sabatic, făcând astfel să existe doi ani succesivi de odihnă. începea în
Ziua Ispăşirii. Toate datoriile erau anulate, sclavii erau eliberaţi iar
pământurile care fuseseră vândute erau acum înapoiate. Isus se pare că
1-a considerat ca pe un fel de imagine a Marelui Jubileu pe care El a
venit să-1 vestească (Levitic 25:10; Luca 4:19).

Dreptul de proprietate asupra pământului

ŢaraCanaan era împărţită între cele 12 seminţii, pe familii. Cu anumite

excepţii, pământul nu putea fi vândut în afara familiei. O vânzare echivala
de fapt cu o închiriere până la Jubileu, când proprietatea se întorcea la
familia iniţială.

Numărul ŞAPTE

Tot a şaptea zi era Sabat.

Tot al şaptelea an era an sabatic.

Tot al şaptelea an sabatic era urmat de un an jubiliar.

Tot a şaptea lună era deosebit de sfântă, având 3 praznice.

între Paşte şi Rusalii erau 7 săptămâni.

Praznicul Pastelor dura 7 zile.

Praznicul Corturilor dura 7 zile.

La Paşte se aduceau 14 miei pe zi ca jertfă (de două ori 7) şi 70 de

tăuraşi.

La Rusalii se jertfeau 7 miei.

(Vezi şi pagina 688.)

Capitolul 26. Ascultarea sau neascultarea

Capitolul acesta, asemenea lui Deuteronom 28, este plin de promisiuni

măreţe şi îngrozitoare avertismente, constituind unul din capitole
importante ale Bibliei.

Capitolul 27. Jurămintele şi zeciuiala

Zeciuiala (Geneza 14:20; 28:22; Levitic 27:30-32; Numeri 18:21-28;

Deuteronom 12:5, 6, 11, 17, 18; 14:23, 28, 29; 26:12). O zecime din
pământul ţării şi din creşterea turmelor de oi şi de vite trebuia dată lui
Dumnezeu.

140

Sunt amintite trei zeciuieli: cea levitică, cea a praznicului şi cea pentru
săraci, la fiecare al treilea an. Unii cred că nu era decât o singură zeciuială
şi că se folosea în parte pentru praznice şi, tot la al treilea an, o parte din
ea pentru cei săraci. Alţii cred că zeciuială de praznice se ridica din cele
nouă zecimi ce mai rămâneau după plata zeciuielii levitice.

Zeciuială s-a folosit cu mult mai înainte de Moise. Avraam şi Iacob

au plătit zeciuieli. Printre evrei zeciuială avea rolul de a întreţine leviţii,
care erau folosiţi atât în guvernul civil cât şi în serviciile religioase (vezi
I Cronici 23).

Cele dintâi roade. Dumnezeu pretindea nu numai zeciuială, ci şi pe

fiii întâi născuţi ai familiilor (în locul cărora El a acceptat seminţia Levi)
şi întâii născuţi clin turmele de oi şi de vaci şi roadele dintâi de pe câmp.
Roadele dintâi ale secerişului trebuiau oferite la Paşte şi nici o parte din
noua recoltă nu se putea folosi până când nu se făcea lucrul acesta (Levitic
23:14). Primul rod al unei livezi (al patrulea an) trebuia dat lui Dumne-
zeu şi nici un fruct din el nu se putea folosi până când nu se îndeplinea
acest lucru. Lecţia era următoarea: să-I dai lui Dumnezeu locul întâi în
viaţa ta.

■

NUMERI

Cei patruzeci de ani în pustiu
Călătoria spre Ţara Promisă


Schiţă Cronologică a călătoriei

Plecarea din Egipt:

Trecerea Mării Roşii

La Mara (Harta 30); Elim; Pustiul Sin;

Poporul cârteşte

Prepeliţele şi mana

Refidim: apa din Stâncă;

Bătălia cu Amalec; Ietro

Sinai: Cele Zece Porunci; Legământul;

Cartea Legilor; Moise 40 de zile pe Munte.

Viţelul de aur; a doua oară 40 de zile pe Munte.

luna I, ziua 15

luna II, ziua 15

luna m, ziua (?)

anul 2, luna 2, ziua 1
anul 2, luna 2, ziua 20

Construirea Cortului; Recensământul

Pornirea spre Sinai

Un an petrecut la Sinai

La Tabera: foc; prepeliţe; ciumă
La Hazerot:

Răzvrătirea lui Miriam şi a lui Aaron

La Kadeş-barnea; trimiterea iscoadelor;

Poporul se răscoală; Moise mijloceşte pentru ei;

Poporul este înfrânt; alte legi;

Core; mor 14.700 de oameni; toiagul lui Aaron

38 de ani prin pustiu
La Kadeş-barnea pentru a doua oară; anul 40, luna I

Moartea lui Miriam; apă din Stâncă

Păcatul Iui Moise
Pornirea finală spre Canaan

Edomiţii refuză să lase poporul să treacă prin teritoriul lor

La muntele Hor: moartea lui Aaron anul 40, luna V, ziua 1

Israel înfrânge pe canaaniţi

La sud de muntele Hor: şerpii

Ocolind Edomul, spre-est şi spre nord.

Apoi la nord, de-a lungul graniţei de răsărit a lui Moabului
cuceresc pe amoriţi şi Baaşanul

141

■^'-'■Z -f^r-^-"*"

CA»EŞBARNEA

EZION GHEBRR ___----.

HAZAROTH >£
TABERAH ^3^

SINAI -

Harta 32. Peregrinările prin pustiu. ;_:__t ,..,
.

NUMERI

143

Fac tabără în câmpiile Moabului:

Balaam; păcatul lui Peor;

Sunt ucişi 24.000 de oameni; recensământul.

Nimicirea madianiţilor

Două seminţii şi jumătate se stabilesc la răsărit de Iordan;

Moise îşi ia rămas bun; moartea sa anul 40, luna XI, ziua 1

Trecerea Iordanului anul 41, luna I, ziua 10

Ţinerea Paştelui; mana încetează anul 41, luna I, ziua 14

Capitolul 1. Recensământul

Acest recensământ s-a efectuat la Muntele Sinai. S-au găsit 603.550

de bărbaţi peste vârsta de 20 de ani, înafară de leviţi (45-47). Un alt
recensământ făcut tu 38 de ani mai târziu a dat cifra 601.730 de bărbaţi
(vezi la capitolul 26.)

Capitolele 2, 3, 4. Organizarea Taberei

Ficare amănunt a fost prevăzut cu o precizie militară, fapt care era

necesar pentru a se putea lucra cu atâţia oameni. Iată care a fost aranjarea
seminţiilor:

	Dan 62.700			Aşer 41.500	Neftali 53.400		• i
Beniamin 35.400		ţii		Merar 6.200		Iuda 74.600	\ ■ )
Mânase 32.200 Efraim 40.500		co O U") O ■ :■> im	1	CORTUL 1	Moise Aaron	Isahar 54.400 Zabulon 57.400
				Chehat 8.600
	Gad 46.500			Simeon 59.300	Ruben 46.500

Când au ridicat tabăra, Iuda şi triburile de răsărit au fost în fruntea
marşului. In centru. Cortul era apărat de seminţiile din sud şi din vest iar
cele din nord duceau ariregarda.

Capitolele 5, 6. Seturi de legi

Privitoare la leproşi; restituiri; femei bănuite de adulter; jurăminte.

Minunata benedicţie (6:24-26).

144

Capitolele 7, 8, 9. Pregătirea de drum

Ofrandele prinţilor. Dedicarea Cortului. Consacrarea leviţilor. Ţinerea

Paştelui. Norul (9:15-25, vezi la Exod 13:21).

Capitolele 10, 11. Plecarea spre ţara promisă

Un an la Muntele Sinai. Norul s-a ridicat. Sună trompetele de argint.

Iuda a pornit primul. Şi iată-i din nou la drum.

După trei zile, la Tabera, au început să cârtească (10:33; 11:1-3).

Acesta era obiceiul lor. Ştiau să se plângă. Dumnezeu le-a trimis prepeliţe,
dar i-a lovit cu ciumă. (Vezi La Exod 16.)

Capitolul 12. Răzvrătirea lui Miriarn şi a lui Aaron

Sărmana Miriam, îndată a regretat faptul că a iscat acest lucru. Moise

era "foarte blând" (3). Ce trăsătură admirabilă de caracter la unul din cei
mai mari oameni care au trăit vreodată! Isus a fost "blând" şi a zis:
"Binecuvântaţi sunt cei blânzi" (Matei 5:5; 11:29).