Manual biblic

Capitolul 2:1-12. Vizita magilor

Trebuie să fi avut loc în perioada când Isus era între vârsta de 40

de zile şi 2 ani (Matei 2:16; Luca 2:22, 39). Doi ani se pare că ar fi
fost timpul ce s-a scurs de când li s-a arătat prima dată steaua (7),
arătându-le şi conducându-i pe drumul lor, care a durat multe luni de
zile şi nu înseamnă neapărat vremea exactă a naşterii copilului. Dar
Irod, ca să se asigure, a luat limita maximă posibilă. Cel puţin de asta
suntem siguri că copilul nu mai era în iesle, cum greşit este câteodată
zugrăvit, ci în "casă" (11. Vezi la Luca 2:6-7).

Magii (înţelepţii) au venit de la Babilon sau din ţara de dincolo de

Babilon, unde îşi avea obârşia rasa umană, ţara lui Avraam, ţara robiei
evreilor unde încă mai locuiau în număr destul de mare şi la ora aceea.
Magii aparţineau clasei învăţate, sfetnicilor regelui. Poate că ei
cunoşteau Scripturile evreilor şi aveau cunoştinţă despre venirea unui

MATEI

419

Rege mesianic. Era ţara lui Daniel şi, fără îndoială, magii cunoşteau

nrofeţia lui Daniel privitoare la cele şaptezeci de săptămâni; de
asemenea, şi despre profeţia lui Balaam, despre steaua din Iacov
(Numeri 24:17). Erau oameni sus-puşi, căci au avut acces la Irod.
Sunt de obicei prezentaţi ca fiind trei, dar Scriptura nu spune câţi
erau. Au fost probabil mai mulţi la număr, negreşit au avut cu ei un
anturaj de sute de oameni, căci era primejdios să călătoreşti altfel o
cale de o mie cinci sute de kilometri prin deşertul bântuit de tâlhari.
Sosirea lor la Ierusalim a fost un spectacol destul de important ca să
stârnească toată cetatea. Pe lângă omagiul înţelepciunii şi al ţărilor
îndepărtate pe care magii l-au adus noului REGE de curând născut, şi
atragerea atenţiei Ierusalimului asupra faptului că Regele a sosit deja,
unul din obiectivele vizitei lor, neştiut de ei, a fost acela de a da banii
necesari pentru fuga în Egipt. Părinţii lui Isus erau oameni săraci şi
dacă nu ar fi fost aurul adus de magi cine ştie dacă ar fi putut pleca aşa
de uşor în Egipt. întoarcerea magilor în ţara lor va fi pregătit calea
pentru vestirea ulterioară a Evangheliei.

Steaua

S-a calculat că a fost vorba atunci de o conjuncţie a lui Jupiter şi
Saturn (anul 6 Î.Cr.). Dar nu explică de loc cum a mers steaua înaintea
lor până când s-a oprit deasupra locului unde se afla Copilul. Unii
cred că a fost o "nova", adică o stea care explodează şi arde foarte
luminos o vreme. Dar oare cum s-ar putea potrivi aceasta cu realitatea?

Steaua pe care au văzut-o magii a fost negreşit un fenomen aparte,

o lumină supranaturală care, printr-un act direct a lui Dumnezeu, a
mers înaintea lor, indicându-le drumul. O vestire minunată a unei
naşteri supranaturale.

Capitolul 2:13-15. Fuga în Egipt

Nici măcar acest incident nu a scăpat atenţiei fără greş a lui

Dumnezeu, în lungul şir de profeţii prevestitoare a lui Mesia (15, Osea
11:1). îngerul (13) care a dirijat fuga lor în Egipt a fost probabil Ga vrii,
căruia Dumnezeu îi încredinţase grija Copilului (vezi la Luca 2:8-

"); Şederea în Egipt a fost de scurtă durată, probabil un an sau doi,

căci Irod a murit la scurt timp după plecarea lor şi a dispărut pericolul
jar ei au reuşit să se întoarcă. (Vezi Cronologia Copilăriei lui Isus la
Luca 2:39). Locul în Egipt unde a locuit Iosif cu Măria şi Copilul nu
este menţionat. Tradiţia spune că ar fi fost On, numit şi Heliopolis;
•^elaşi loc unde domnise Iosif peste Egipt cu secole în urmă (Geneza

'•45). Un obelisc, datând din vremea lui Avraam, care a rămas în

Paloare, marchează locul ruinelor.
Capitolul 2:16-18. Omorârea copiilor

Ciudat ca cineva care a crezut în venirea lui Cristos (4) să poată fi

420

atât de îngâmfat şi prost încât să creadă că-I poate opri venirea!

Irod

Irozii au fost o spiţă edomită de regi care sub conducerea Romei

au câştigat controlul asupra Iudeii cu câtva timp înainte de venirea
lui Cristos. Irod cel Mare (37-3 Î.Cr.) a dobândit tronul şi 1-a păstrat
prin crime de o cruzime şi brutalitate nespus de mare, omorându-
şi până şi soţia şi cei doi fii. A fost crud, viclean şi a avut sânge
rece. El a fost cel care a ucis copiii de la Betleem, într-un efort
disperat de a-L ucide pe Cristos.

Fiul lui Irod, Antipa, cu 33 de ani mai târziu, 1-a ucis pe Ioan

Botezătorul (Marcu 6:14-29) şi L-a batjocorit pe Isus (Luca

23:7-12).

Nepotul lui, Irod Antipa I, l-a ucis pe apostolul Iacov, după alţi
14 ani (Fapte 12:1-2). Strănepotul lui, Irod Antipa II, după alţi
16 ani a fost regele în faţa căruia a fost judecat Pavel (Fapte
25:13-32).
Capitolul 2:19-21. întoarcerea din Egipt

Şi aceasta a fost dirijată de un înger. Se pare din versetul 22, că

Iosif plănuia să se întoarcă la Betleem, aşa încât cetatea lui David de
veacuri să fie reşedinţa lor permanentă, ca locul cel mai nimerit în
care să-L crească pe Mesia. Dar Dumnezeu a avut un alt plan şi astfel
i-a trimis înapoi în Galilea lor de baştină.

Numele lui Isus

Isus fusese numit "Mesia" (în ebraică) sau "Cristosul" (în greacă)

cu mult înainte de a veni. Ambele cuvinte înseamnă "Uns". Unsul lui
Dumnezeu care avea să răscumpere lumea şi s-o stăpânească. "Isus"
a fost numele Său personal. Mesia sau Cristos - numele Său oficial.
Capitolul 2:22-23. întoarcerea la Nazaret

Matei nu aminteşte faptul că Nazaretul a fost locul de baştină al lui

Iosif şi al Măriei. Asta o aflăm de la Luca. Lucrul pe care îl subliniază
Matei este faptul că s-a împlinit profeţia.

Profeţia la care se referă Matei aici e considerată a fi Isaia 11:1;

Ieremia 23:5; Zaharia 3:8, unde se spune că Mesia este Odrasla.
Forma ebraică a cuvântului Nazaret înseamnă Odraslă (în origi-
nal "Mlădiţă" sau "Ramură"). Astfel, Isus a fost nazarinean în
dublu sens: a trăit la Nazaret şi a fost mlădiţa - odrasla - prezisă
de profeţi.

Profeţiile Vechiului Testament privitoare la Cristos pe care le
citează Evangheliile

întrucât Matei a folosit o atât de mare abundenţă de citate din

MATEI

421

Vechiul Testament, dovedindu-şi înclinaţia deosebită de a potrivi

evenimentele şi trăsăturile vieţii lui Cristos cu prezicerile profetice, se

cuvine aici să facem o listă a profeţiilor Vechiului Testament care sunt

citate în Evanghelii, în special de Matei, ca fiind referiri la Mesia. Poate

câteva din ele nu le-am fi interpretat aşa dacă nu ar fi fost scriitorii inspiraţi

ai Noului Testament care să ne spună că aşa stau lucrurile. Dar în ce ne

priveşte pe noi, sunten cu totul satisfăcuţi de modul în care interpretează

Noul Testament pasajele din Vechiul Testament. Găsim aici consemnat

sensul rânduit de Dumnezeu pentru aceste texte. Iată-le:

Isus avea să fie din familia lui David, (Matei 22:44; Marcu 12:36;

Luca 1:69, 70; 20:42-44; Ioan 7:42; H Samuel 7:12-16; Psalmi 89:3-

4; 110:1; 132:11; Isaia 9:6, 7; 11:1).

Se va naşte dintr-o fecioară (Matei 1:23; Isaia 7:14).

Se va naşte la Betleem (Matei 2:6; Ioan 7:42; Mica 5:2).

Va sta în Egipt (Matei 2:15; Osea 11:1).

Va locui în Galilea (Matei 4:15; Isaia 9:1-2).

La Nazaret (Matei 2:23; Isaia 11:1).

Venirea Lui va fi vestită printr-un crainic asemănător lui Ilie (Matei

3:3; 11:10; Marcu 1:2-3; Luca 3:4-6; 7:27; Ioan 1:23; Isaia 40:3-5;

Maleahi3:l;4:5). *

Venirea lui va fi acompaniată de masacru al copiilor din Betleem,

(Matei 2:18; Geneza 35:19-20; 48:7; Ieremia 31:15).

Va vesti o zi de îndurare pentru lumea întreagă, (Luca 4:18-19; Isaia

58:6; 61:1).

Misiunea Lui va cuprinde neamurile, (Matei 12:18-21; Isaia 42:1-4).

Lucrarea Sa va fi una de vindecare, (Matei 8:17; Isaia 53:4).

Va învăţa pe oameni în pilde (Matei 13:14, 15, 35; Isaia 6:9-10;

Psalmul 78:2).

Nu va fi crezut, ci respins de mai marii poporului (Matei 15:8-9; 21:42;

Marcu 7:6-7; 12:10-11; Luca 20:17; Ioan 12:38-40; 15:25; Psalmi

69:4; 118:22; Isaia 6:10; 53:1).

Va avea o intrare triumfală în Ierusalim (Matei 21:5; Ioan 12:13-15;

Isaia 62:11; Zaharia 9:9; Psalmul 118:26).

Va fi păstorul lovit (Matei 26:21; Marcu 14:27; Zaharia 13:7).

Va fi trădat de un prieten pentru 30 de arginţi (Matei 27:9-10; Ioan

13:18; Zaharia 11:12-13; Psalmul 41:9).

Va muri alături de răufăcători (Luca 22:37; Isaia 53:9, 12).

^va fi îngropat de un om bogat (Isaia 53:9; Matei 27:57-60; Faptul

«te afirmat fără să se citeze profeţia).

6Q⁶_?^{Va da Să bea} °^{îet §i fiere amară}- (^Matei 27:34; Ioan 19:29; Psalmul

Vor da cu zarurile pentru hainele Sale, (Ioan 19:24; Ps. 22:18).

^niar şi ultimele cuvinte de la moarte au fost prezise (Matei 27:46;

Marcu 15:34; Luca 23:46; Psalmul 22:1, 31:5).

Nici un os nu-I va fi zdrobit (Ioan 19:36; Exod 12:46; Numeri
9:12; Psalmul 34:20).

Coasta lui va fi străpunsă (Ioan 19:37; Za. 12:10; Ps. 22:16).

Va învia din morţi a treia zi (Mt. 12:40; Luca 24:46). Nu se citează
vreun pasaj anumit din Vechiul Testament pentru aceasta. Dar
faptul că avea să învie este citat cu precizie la Fapte 2:25-32, 13:33-
35, din Psalmul 16:10-11. Isus a spus că va învia a treia zi (Luca
24:46). Trebuie avut în vedere textul din Osea 6:2 şi Ioan 1:7,
precum şi faptul că Isaac a fost eliberat de moarte a treia zi (Geneza
22:4).

Respingerea lui va fi urmată de distrugerea Ierusalimului şi marea

strâmtorare, (Matei24:15; Marcu 13:15; Luca21:20; Daniel 9:27;
11:31; 12:1, 11).

Iată un fapt uimitor:istoria completă a vieţii lui Isus, până în

amănunte cele mai mici, este prezisă lămurit, în Vechiul Testa-
ment. Oare nu este aceasta o dovadă copleşitoare a existenţei şi
acţiunii unei MINŢI care transcede mintea omenească într-un mod
care ne uluieşte?

Capitolul 3. Botezul lui Isus

Redat şi la Marcu 1:1-11 şi la Luca 3:1-22. (în ce priveşte nota

asupra lui Ioan Botezătorul vezi şi la Luca 3:1-20). în toate trei
relatările şi la Ioan 1:31-33, lucrurile specificate sunt: coborârea
Duhului Sfânt şi glasul din cer. Se pare din Ioan 1:31-33, că Ioan
nu 1-a cunoscut pe Isus, dar Matei lasă să se înţeleagă că 1-a
cunoscut totuşi (Matei 3:14). Fără îndoială, în copilăria lor, Isus
şi Ioan s-au cunoscut căci familiile lor au fost înrudite (Luca 1:36)
iar mamele lor au stat împreună timp de trei luni înainte de naşterea
copiilor (Luca 1:39, 56). Apoi se pare că în mod sigur băieţii vor
fi aflat de la părinţii lor despre vestirea cerească privitoare la
misiunea fiecăruia. Dar din momentul în care Ioan s-a retras în
pustiu (Luca 1:80) se poate ca să fi trecut destul de mult timp, aşa
încât acum să nu-L mai poată recunoaşte pe Acela cu care nu se
mai văzuse din copilărie şi să trebuiască să fie identificat de
Dumnezeu. Apoi, sub aprobarea divină, Isus a fost uns în mod
public ca Fiu al lui Dumnezeu, Mesia al poporului evreu ޹
Mântuitorul lumii.

IERIHON rs

LOCUL UNDE A
FOST BOTEZAT ISUS

Harta 50. Valea Iordanului

424

Locul unde a fost botezat Isus

Locul ales de Dumnezeu pentru prezentarea lui Mesia în faţa

poporului evreu a fost zona inferioară a Iordanului sau aproape de
locul unde apele s-au despărţit când a intrat Iosua în Canaan. Aici se
stabilise Ioan Botezătorul şi îşi începuse lucrarea menită să reînvie
aşteptarea neamului evreu. în foarte scurt timp, toţi ochii au fost
îndreptaţi asupra lui Isus, fiecare întrebându-se dacă El este Mesia.
Apoi, împreună cu cerul, Ioan L-a vestit pe Isus ca fiind Mesia. Aici,
în aceeaşi regiune, a urmat apoi lucrarea de la începutul propovăduirii
lui Isus. Tot aici a fost şi lucrarea de încheiere a lui Isus. Ce amintiri
se legau de locul acesta! Imediat cum ieşi din valea râului Iordan
către răsărit se află înălţimile Nebo, de unde Moise văzuse Ţara
Promisă şi unde îl îngropase Dumnezeu. Tot acolo, undeva între Iordan
şi Muntele Nebo, carele cereşti l-au dus pe Ilie, alături de Moise în
gloria cerească. La 8 km spre vest era Ierihonul, ale cărui ziduri au
căzut la sunetul trâmbiţei lui Iosua. Chiar deasupra Ierihonului l-au
hrănit corbii pe Ilie. Puţin mai sus, pe platoul de pe vârful muntelui,
era Betel, unde Avraam ridicase un altar lui Dumnezeu şi unde Iacov
văzuse scara cerească cu îngerii care urcau şi coborau, la care s-a
referit Isus, în conversaţia Sa cu Natanael, ca fiind o imagine a Sa, El
fiind scara îngerilor. în apropiere, la sud, pe acelaşi munte, se afla
Ierusalimul, cetatea lui Melchisedec şi a lui David. Spre sud, dincolo
de Marea Moartă, era câmpia unde zăceau ruinele Sodomei şi ale
Gomorei.

Capitolul 4:1-10. Ispitirea de patruzeci de zile

Este redată şi la Luca 4:1-13 şiMarcu 1:12-13. Duhul Sfânt, Satana

(vezi pagina 497) şi îngerii (vezi pag. 426) au avut fiecare un rol în
ispitirea lui Isus. Duhul Sfânt L-a călăuzit iar îngerii L-au ajutat când
Satana a făcut încercarea de a-L abate de la misiunea Sa. întregul
univers era interesat de ceea ce se petrecea atunci cu Isus. Destinul
creaţiei era în joc. Ne întrebăm de ce a urmat ispitirea lui Isus imediat
după botezul Său. Coborârea Duhului Sfânt peste El în vremea aceea
a presupus probabil două lucruri noi pentru experienţa umană a lui
Isus: puterea de a face minuni fără limită şi o refacere a cunoştinţei
Sale de dinainte de întrupare.

Mai înainte, când era în veşnicii, Isus ştia că avea să vină pe lume

să sufere ca Miel al lui Dumnezeu pentru păcatul omenirii. Dar a
venit pe calea leagănului uman. Trebuie oare să presupunem că Isus a
ştiut în copilăria sa tot ce ştia şi înainte de a se îmbrăca cu limitările
unui trup omenesc? Nu este oare mai natural să presupunem că pe
măsură ce creştea El redobândea toate cunoştinţele Sale dinainte de
întrupare, împreună cu educaţia pe care o primea? Apoi, desigur, mama

MATEI

425

Fig. 59. Locul tradiţional al Muntelui Ispitirii

Foto Matson

Lui îi va fi relatat împrejurările în care s-a născut. El ştia că este Fiul

lui Dumnezeu şi Mesia. Fără îndoială că a stat de vorbă cu mama Lui
de multe ori despre planurile şi metodele prin care avea să-şi
împlinească lucrarea ca Mesia al lumii. Dar când Duhul Sfânt s-a
pogorât peste El la botezul Lui "fără măsură" atunci pentru prima
dată ca om a primit în mod clar şi deplin cunoştinţa lucrurilor pe care
le cunoscuse înainte de a deveni Om: printre altele CRUCEA ca mod
prin care avea să-şi împlinească misiunea. L-a lăsat înmărmurit; i-a
luat orice dorinţă de mâncare; l-a alungat din mijlocul oamenilor; şi
timp de 40 de zile s-a gândit îndelung la ea.

Care a fost natura acestei ispitiri? Se poate să fi fost cuprins de

ispitele obişnuite ale oamenilor în lupta lor pentru o bucată de pâine
Şi dorinţa lor după putere şi faimă. Dar mai mult Isus era prea mare ca
noi să ne gândim că asemenea motive ar fi putut cântări greu pentru
el. Din antecedentele Sale şi fondul Lui noi suntem obligaţi să credem
că El îşi formase deja o pasiune mistuitoare de a salva lumea. El ştia
ca asta era misiunea Lui. întrebarea se punea cum să realizeze acest
lucru. Făcând uz de miraculoasele puteri care tocmai i se atribuiseră -
puteri pe care nici un muritor nu a visat vreodată să le cunoască - de a
^aa pâine oamenilor fără ca aceştia să lucreze şi de a învinge forţele
obişnuite ale naturii, El s-ar fi putut ridica la poziţia de conducătorii
stăpânitor al lumii făcându-i pe oameni să-I facă voia prin FORŢA,
psta a fost sugestia Satanei. Dar misiunea lui Isus a fost nu să oblige
^la ascultare, ci să schimbe inimile oamenilor.

A fost Diavolul realmente prezent? Sau a fost doar o luptă inte-

rioară? Nu ni se spune în ce formă i-a apărut Diavolul lui Isus. Dar în
°d neîndoios Isus a recunoscut faptul că sugestiile veneau de la

426

Satana, care se afla acolo, hotărât să oprească misiunea lui Isus.
(Vezi nota de la Luca 4:1-13 referitor la Satana).

Se crede că locul ispitirii lui Isus ar fi fost pe culmile sterpe ale

regiunii muntoase de deasupra Ierihonului, deasupra râului Cherit
unde corbii îl hrăniseră pe Ilie şi de unde se putea probabil vedea
Golgota, locul unde El avea să dea testul final. (Vezi Harta 50 de
la Matei 3:13-17).

Isus a postit 40 de zile (2). Moise postise 40 de zile pe muntele

Sinai, când s-au dat Cele Zece Porunci (Exod 34:38). Ilie postise
40 de zile pe drumul care duce la acelaşi munte (I Regi 19:8).
Moise reprezentase Legea. Ilie profeţii. Isus era Mesia spre Care
arătau Legea şi profeţii. De pe vârful muntelui unde postea Isus,
privind spre răsărit dincolo de Iordan, putea vedea lanţurile
muntoase ale lui Nebo unde Moise şi Ilie, cu secole mai înainte,
se suiseră la Dumnezeu.

Peste vreo trei ani, aceiaşi trei oameni au avut o întâlnire în

mijlocul gloriilor Schimbării la faţă de pe muntele Hermon (Harta
50, la Marcu 10), la 160 km nord, al cărui vârf acoperit de zăpadă
se vede bine de pe Muntele Ispitirii: tovarăşi de suferinţă şi apoi
tovarăşi de glorie.

După ispitire Isus a fost dus înapoi la Iordan unde boteza Ioan.

(Vezi nota de la Ioan 1:19-34).

Capitolul 4:11. îngerii

îngerii au figurat foarte mult în viaţa lui Isus
Un înger a anunţat naşterea lui Ioan (Luca 1:11-17).
L-a numit (Luca 1:13).

Un înger a prezis Măriei naşterea lui Isus (Luca 1:26-37).

Un înger i-a prezis lui iosif naşterea lui Isus (Matei 1:20-21).
L-a numit (Matei 1:21).

îngerii au anunţat păstorilor naşterea lui Isus (Luca 2:8-15).

Au cântat Aleluia (Luca 2:13-14).

Un înger a dirijat fuga copilului în Egipt (Matei 2:13, 20).

îngerii L-au ajutat pe Isus şi i-au slujit la ispitirea Sa (Matei 4:11).
Un înger a venit la Isus în Ghetsimani (Luca 22:43)
Un înger a dat piatra la o parte de pe mormântul Lui (Matei 28:2).
A anunţat femeilor învierea Sa (Matei 28:5-7).
Doi îngeri l-au prezentat Măriei Magdalena (Ioan 20:11-14).

Isus a avut multe de spus despre îngeri.
Suindu-se şi coborându-se peste El (Ioan 1:51).
Putea avea 12 legiuni de îngeri care să-L scape (Matei 26:53, Luca
9:26).

MATEI 427

îngerii vor fi secerătorii (Matei 13:31).

îngerii îi vor despărţi pe cei răi de cei buni (Matei 13:41, 49).

îngerii l-au dus pe sărac în sânul lui Avraam (Luca 16:22).

îngerii se bucură de pocăinţa păcătoşilor (Luca 15:10).

Copilaşii au îngeri păzitori (Matei 18:10).

Isus îi va mărturisi pe copiii Săi înaintea îngerilor (Luca 12:8).

îngerii nu au sex, nu pot muri (Luca 20:35-36; Matei 22:30).

Diavolul are îngeri răi (Matei 25:41).

Isus însuşi a spus aceste lucruri. Afirmaţiile Lui despre îngeri sunt
atât de concrete, atât de variate şi atât de abundente încât a le explica
după teoria potrivit căreia Isus se acomoda doar la concepţiile din
vremea Lui ar însemna să schimbăm valabilitatea de adevăr a oricărora
din Cuvintele Sale.

îngerii în Cartea Faptelor

Un înger a deschis porţile închisorii pentru apostoli (Fapte 5:19).

Un înger l-a condus pe Filip la etiopian (Fapte 8:26).
Un înger l-a eliberat pe Petru din temniţă (Fapte 12:7-9).
A fost îngerul "lui" (Fapte 12:15), al lui Petru.
Un înger l-a lovit pe Irod de moarte (Fapte 12:23).
Un înger l-a condus pe Corneliu să trimită după Petru (Fapte 12:23).

îngerii în Vechiul Testament
Un înger a izbăvit-o pe Hagar (Geneza 16:7-12).
îngerii au vestit naşterea lui Isaac (Geneza 18:1-15).
îngerii au anunţat nimicirea Sodomei şi l-au scăpat pe Lot (Geneza
19:1-29).

Un înger a oprit uciderea lui Isaac (Geneza 22:11-12).

îngerii au păzit pe Iacov (Geneza 28:12; 31:11; 32:1; 48:16).
Un înger l-a împuternicit pe Moise (Exod 3:2).
Un înger a condus poporul Israel (Ex. 14; 19;23:20-23; 32:34).
Un înger a aranjat căsătoria lui Isaac cu Rebeca (Geneza 24:7).
îngerii au dat Legea (Fapte 7:38, 53; Gal. 3:19; Evrei 2:2).
Un înger l-a mustrat pe Balaam (Numeri 22:31-35).
Un prinţ al oştirii lui Dumnezeu i s-a arătat lui Iosua (Iosua 5:13-15).
Un înger i-a mustrat pe israeliţi pentru idolatria lor (Jud. 2:1-5).
Un înger l-a împuternicit pe Ghedeon (Judecători 6:11-40).

Un
Un

Un

mger a vestit naşterea lui Samson (Judecători 13).

înger a lovit Israelul cu ciumă (H Samuel 24:16-17).

un _mger l-a izbăvit pe Ilie (I Regi 19:5-8).

**»sei a fost înconjurat de îngeri invizibili (H Regi 6:14-17).
ⁿ mger l-a izbăvit pe Daniel din groapa cu lei (Dan. 6:22).

428

Un înger a lovit armata asiriană (II Regi 19:35; Isaia 37:36).
îngerii tăbărăsc în jurul copiilor lui Dumnezeu (Ps. 34:7; 91:11).
îngerii l-au ajutat pe Zaharia la scris (Zaharia 1:9; 2:3; 4:5, etc.).

îngeri în epistole şi în Apocalipsa
Sunt îngeri aleşi (I Timotei 5:21).
îngerii sunt nenumăraţi (Evrei 12:22; Apocalipsa 5:11).
îngerii slujesc moştenitorilor mântuirii (Evrei 1:13-14).
îngerii vor veni cu Isus într-o flacără de foc (II Tes. 1:8).
Nu e voie să ne închinăm îngerilor (Col. 2:18; Apoc. 22:8-9).
Un înger a dirijat scrierea Apocalipsei (Apoc. 1:1).
Bisericile au îngeri păzitori (Apoc. 1:20; 2:8, 18; 3:1, 7, 14).

Apocalipsa este în mare parte o dramă a îngerilor (vezi pag. 692).

Există diferite ordine de îngeri, organizaţi pe principalităţi, tronuri
şi stăpâniri (Romani 8:38; Efeseni 1:21; 3:10; Col. 1:16; 2:15; I Petru
3:22).

Mihail este numele unui arhanghel. A fost îngerul ocrotitor al lui

Iuda (Daniel 10:13, 21; 12:1). S-a luptat cu Diavolul pentru trupul lui
Moise (Iuda 9). Se luptă cu Satana pentru Biserică (Apocalipsa 12:7).
Va fi cu Cristos la a doua Sa venire; Vocea Lui va învia morţii (I
Tesaloniceni 4:16).

Gavril este unul din îngerii prinţi (vezi pag. 491).

Ocazional cuvântul "înger" pare să se refere la forţele lipsite de
viaţă ale naturii, dar in general putem spune că se referă la
personalităţile lumii nevăzute.

Capitolul 4:12. Isus îşi începe lucrarea de propovăduire în Galilea

între versetele 11 şi 12 a trecut aproape un an, inclusiv începutul

lucrării în ludea. între cele două versete avem evenimentele de la
Ioan 1:19 la 4:54 şi Luca 4:16-30. (vezi Mc. 1:14-15)

Lucrării galileene

Matei îi con sacră jumătate din cartea sa - 14 capitole (4:12 la 19:1)

Marcu îi acordă tot jumătate din cartea sa - 8 capitole (1:14 la
10:1)

Luca îi consacră mai puţin de 6 capitole (4:14 la 10:1). Ioan aproape

că o omite cu totul.

MATEI 429

Lucrarea galileană

O privire comparativă de ansamblu a celor patru relatări

MATEI

Chemarea lui Simon, Andrei, Iacov, Ioan (4:18-22).

Călătorii, propovăduire, vindecare, gloatele, faima Sa (4:23-25).

Predica de pe Munte (5, 6, 7).

Vindecarea unui lepros şi a robului sutaşului (8:1-13).

Vindecarea soacrei lui Petru şi a multor altora (8:1-13).

Potolirea furtunii (8:23-27). Demonii gadareni (8:28-34).

Vindecarea unui olog (9:1-8).

Chemarea lui Matei şi ospăţul acestuia (9:9-13). "Postul" (9:14-17).

Fiica lui Iair şi femeia cu scurgere de sânge (9:27-38).

Trimiterea celor doisprezece (10).

Solii lui Ioan Botezătorul (11:1-19).

Mustrarea cetăţilor (11:20-24). "Veniţi la Mine" (11:25-30).

Mănâncă grâu şi vindecă în ziua de Sabat (12:1-14).

Vindecarea unui orb şi a unui îndrăcit (12:15-23).

Isus e acuzat că ar fi aliat cu Beelzebub (12:24-45).

Mama şi fraţii lui Isus (12:46-50).

Pilda semănătorului, a neghinei, a seminţei de muştar, a aluatului, a

comorii, a perlei, a năvodului. (13).

Vizita la Nazaret (13:54-58).

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul (14:1-12).

Hrănirea celor 5000, Isus umblă pe apă (14:13-33).

Vindecarea mnlţimilor la Nazaret (14:34-36).

Fariseii, datina şi întinarea (15:1-20).

Femeia canaanită (15:21-18).

Hrănirea celor 4000 (15:29-30).

"Aluatul fariseilor" (16:1-12).

Mărturisirea lui Petru, prezicerea patimilor (16:13-28).

Schimbarea la faţă, patimile prezise din nou (17:1-1).

Băiatul epileptic, patimile prezise din nou (17:14-23).

Impozitul templului (17:24-27). "Copilaşii". "Iertarea" (18).

MARCU

Chemarea lui Simon, Andrei, Iacov, Ioan (1:14-20).

Vindecarea îndrăcitului, a soacrei lui Petru şi a multor altora (1:21-34).

Calatorii, minuni, vindecarea unui lepros, a unui paralitic (1:40-2:12).

Chemarea lui Levi, şi ospăţul (2:13-17). "Postul" (2:18-22).

Consumul spicelor şi vindecarea în Sabat (2:23-3:6).

Mulţimi, faimă, minuni (3:13-19).