Exemple de strategii şi activităţi de predare-învăţare care pot fi valorificate în lucrul cu copilul cu CES în cadrul orelor de Matematică, clasa a IV-a:
-
strategii: Problematizarea, Învăţarea prin descoperire, Algoritmizarea, Jocul didactic, Exerciţiul, Demonstrarea, Modelarea didactică, Observarea, Analiza, Sinteza, Gândeşte-Perechi-Prezintă, Asocieri, Simularea, Tehnica formulării de întrebări, Turul galeriei, Graficul T, Explicarea, Cubul, Pălării gânditoare, Diagrama Veen etc.;
-
activităţi de învăţare:
-
adunarea şi scăderea orală şi scrisă, comentarea etapelor de calcul;
-
calcul în scris în lanţ, cu efectuarea succesivă a operaţiilor aritmetice;
-
aflarea numerelor necunoscute în exerciţii, în baza formulelor/modelelor şi a regulilor de aflare a componentelor necunoscute ale adunării sau scăderii;
-
compararea, fără efectuarea calculelor: a două sume, care se deosebesc printr-un termen; a două diferenţe care se deosebesc prin descăzut sau prin scăzător;
-
continuarea unor succesiuni de numere asociate după o regulă simplă;
-
identificarea regulii de formare a unor succesiuni de numere;
-
rezolvarea, formularea, problemelor rezolvabile prin adunări, scăderi;
-
completarea de tabele, rubricile cărora pot indica: componentele adunării sau scăderii; cuvintele-cheie ale unei probleme/evenimente din viaţa elevului;
-
completarea unor scheme/lanţuri de calcule;
-
activităţi matematice cu caracter ludic, utilizând tehnici antreprenoriale în contextul orientării în timp/spaţiu/profesionale;
-
exerciţii de simulare a jocurilor tematice pornind de la situaţii reale din experienţa proprie şi din cotidian.
Tabelul 8. Secvență de curriculum modificat la disciplina Istorie, clasa a IV-a *
Finalităţi (curriculum general)
|
Finalităţi (curriculum modificat)
| -
Însuşirea şi recunoaşterea termenilor istorici de bază din Istoria Românilor.
-
Descrierea datelor şi evenimentelor din Istoria Românilor.
-
Orientarea în spaţiul istoric, utilizând hărţi istorice simple.
-
Caracterizarea personalităţilor remarcabile din istoria spaţiului românesc.
-
Prezentarea rezultatelor unor modificări în modul de viaţă al oamenilor din localitatea natală.
-
Selectarea diferitelor tipuri de informaţii despre un eveniment istoric din două surse diferite.
-
Valorificarea surselor istorice orale.
| -
Explicarea într-un limbaj simplu a semnificaţiei a cel puţin 8 termeni istorici de bază din Istoria Românilor.
-
Descrierea, în câteva enunţuri simple, a cel puţin 5 date şi evenimente din Istoria Românilor.
-
Orientarea în spaţiul istoric, utilizând o
hartă istorică simplă.
-
Caracterizareaa cel puțin4 personalităţi remarcabiledin Istoria Românilor.
-
Enumerarea unor modificări în modul de
viaţă al oamenilor din localitatea natală.
-
Finalitate exclusă
-
Valorificarea unei surse de istorie locală.
|
*După Rodica Solovei, Educaţie incluzivă. Ghid metodologic pentru instituţiile de învăţământ primar şi secundar general
Observăm, din tabel, că finalităţile prevăzute de CG au fost simplificate, iar o finalitate a fost exclusă. Pentru realizarea finalităţilor propuse cadrul didactic de la disciplină va selecta/modifica strategiile/tehnologiile didactice, anumite activităţi de învăţare din CG , de asemenea pot fi propuse şi altele.
Exemple de strategii şi activităţi de predare- învăţare-evaluare care pot fi valorificate în lucrul cu copilul cu CES în cadrul orelor de Istorie, clasa a IV-a:
-
strategii: Jocul didactic, Blazonul, Gândeşte-Perechi-Prezintă, Lucrul cu imaginea, Lectura imaginii, Ghidul de învăţare, Simularea, Tehnica formulării de întrebări, Organizarea grafică, Povestirea, Explicarea, Asaltul de idei, Linia valorii/Linia timpului, Interviul nestructurat, Lucrul cu harta, Lucrul cu textul, Lucrul cu documentul istoric, Demonstrarea etc.;
-
activităţi de învăţare:
-
exerciţii de înţelegere a sensului termenilor istorici;
-
exerciţii de alcătuire a unor enunţuri simple cu utilizarea termenilor istorici;
-
exerciţii de alcătuire a unor enunţuri simple în baza imaginilor care reprezintă
personalităţi istorice;
-
dialoguri cu membrii familiei şi cu rude despre familie/localitatea natală;
-
exerciţii de formulare a întrebărilor şi a răspunsurilor pe marginea unui text citit/audiat, despre date şi evenimente importante din Istoria Românilor;
-
exerciţii de reproducere în 3-4 enunţuri simple a unui text scurt despre o personalitate din Istoria Românilor;
-
exerciţii de descriere a activităţilor oamenilor din localitatea natală în prezent şi în
-
trecut utilizând termenii „mai vechi”, „mai nou”;
-
exerciţii de identificare pe hartă a localităţii natale, a statului Republica Moldova, a statelor vecine Republicii Moldova, a Europei;
-
prezentare prin desen, machetă, cântec etc. a localităţii natale;
-
exerciţii de descriere şi de apreciere, după imagine, în câteva enunţuri simple, a
-
unei personalităţi din Istoria Românilor;
-
activităţi de învăţare semnificativă: sărbătoarea anilor în istorie/familie, blazonul familiei, arborele genealogic, testamentul, linia timpului, scrisoare către un cetăţean, comunicări istorice (filme, poze, povestiri etc.), excursii, vizite, expoziţii, galerii foto, călătorie imaginară pe hartă, întocmirea hărţilor/schiţelor/planului (terenul şcolii/casei/cartierului/localităţii, clasa, apartamentul etc.).
Sincronizarea modificărilor şi adaptărilor în procesul educaţional
Modificarea curriculumului la o disciplină școlară,concomitent cu intervențiile în finalități și conținuturi, impune și adaptarea strategiilor de predare-învățare-evaluare. De exemplu:
Caseta 5. Exemplu de sincronizare
Aspecte
|
Exemple
|
Conţinut: se modifică finalităţile, obiectivele operaţionale folosind aceleaşi materiale.
|
La geografie, un elev localizează doar ţara pe hartă, în timp ce alţii trebuie să localizeze şi capitala.
|
Volumul sarcinii: se adaptează numărul de elemente pe care elevul trebuie să le înveţe sau să le realizeze.
|
Se reduce numărul de termeni ştiinţifici pe care un elev trebuie să îi înveţe într-o lecţie.
|
Strategii didactice: se adaptează metodele de predare, materialele, activităţile, forma de organizare.
|
Se folosesc diverse metode interactive, materiale ilustrative, se oferă mai multe exemple din propria experienţă, se planifică activităţi practice, se organizează învăţarea prin cooperare.
|
Participare: se prevede măsura în care elevul este implicat activ în rezolvarea sarcinii, cu asumarea diferitor roluri (timer, observator, secretar, organizator, prezentator etc.).
|
La geografie, un elev va ţine globul, în timp ce alţii indică locurile pe hartă.
|
Timp: se adaptează timpul alocat finalizării unei sarcini de învăţare sau a unui test.
|
Se individualizează timpul alocat pentru efectuarea unei activităţi; se stabilesc ritmuri diferite (crescut sau scăzut) pentru unii elevi.
|
Nivelul de sprijin: se alocă mai mult sprijin individual elevilor care au necesităție.
|
Unii elevi pot să-şi ajute colegii, se folosesc cadre didactice de sprijin, tutori elevi (de aceeaşi vârstă sau mai mari).
|
Diversificarea modului de realizare a sarcinilor: se propune modul de realizare a sarcinii și de prezentare a produsului, din perspectiva dificultăților de învățare și a necesităților elevului.
|
Se poate utiliza calculatorul; se simplifică instrucţiunile pentru rezolvarea sarcinii; se schimbă regulile, pentru a răspunde necesităţilor elevilor.
Elevul poate răspunde oral și nu în scris sau viceversa, se foloseşte un caiet de comunicare.
|
CAPITOLUL II. REPERE METODOLOGICE PRIVIND PROIECTAREA ȘI ORGANIZAREA PROCESULUI EDUCAȚIONAL DIN PERSPECTIVA INDIVIDUALIZĂRII
-
Proiectarea didactică din perspectiva individuialuzării procesului educațional pentru copilul cu CES
2.1.1 Aspecte ale proiectării procesului educațional din perspectivă individualizării
a) Definirea conceptului: tradițională, modernă, postmodernistă/constructivistă.
Procesul educațional este, prin excelență, „un act teleologic care urmărește, în mod conștient, atingerea unor finalități anterior stabilite”(V. Cojocariu, , 2002, p. 98), de aceea proiectarea didactică devine o condiție sine-qua-non a unei activități didactice eficiente.
Astfel, proiectarea didactică reprezintă activitatea complexă de anticipare (prefigurare, prognozare) a modului de desfășurare a procesului educațional, mai ales, a componentelor sale.În acest sens, sunt relevante și etimologiile termenului proiectare (lat. proicio, ere - a arunca înainte; proiectio, onis - întindere înainte, dreptul de a construi făcând o proiecție; proiectus – care iese în afară).
În lucrarea Didactica modernă, de M. Ionescu și I. Radu, se face o distincție între sensul tradițional și cel modern al termenului proiectare:
- în sens tradițional (planificare): împărțirea timpului, evaluarea materiei sub forma planului calendaristic, sistemului de lecții, planului tematic, proiectului de lecții;
- în sens modern (design instrucțional): act de anticipare, prefigurare a demersului didactic, în termeni care să-l facă traductibil în practică.
Proiectarea în sine ca proces este o construcție care este supusă acelorași probleme ale cunoașterii și este organizată procedural: procesarea de către cadrul didactic a informațiilor acumulate privind realizarea optimă a curriculumului la clasa de elevi; selectarea unor conținuturi adecvate și a situațiilor de învățare-evaluare contextualizate în vederea rezolvării anticipate a problemelor stipulate; interpretările și reflecțiile posibile de făcut argumentarea deciziilor luate; apelul la colaborarea în cadrul unui grup de profesori pentru obiectivizare etc.
Din perspectivă constructivistă, proiectarea (după P. de Lisle) este una anticipativă și procedurală, pentru că se raportează la situații concrete și oferă soluții, arată cum se rezolvă teoretic o problemă a instruirii…, apoi tehnologia de rezolvare practică. (E. Joiță, București, 2006, p. 251).
Totodată, proiectarea constructivistă se axeazăpe formarea abilităților de construire a cunoașterii de către elevii înșiși, pornind de la ideea individualizării procesului educațional, inclusiv a proiectării. În acest sens, se disting mai multe faze ale proiectării: pregătirea, conceperea, realizarea, evaluarea, adaptarea, considerate construcții mentale și acționale.
Deși există o varietate de interpretări a cerințelor față de o asemenea proiectare, totuși la bază designului constructivist stau un set de principii prezentate în Tabelul 9 (după M.-D. Bogoș, Instruirea interactivă, p. 41)
Tabelul 9. Designul constructivist al individualizării
Scop
|
Pregătirea elevului pentru incluziunea activă într-o societate democratică
|
Principii
| -
susținerea să dobândească experiența în procesul de construire a cunoștințelor;
| -
sprijinirea autoconștientizării procesului de construire a cunoașterii;
| -
includerea învățării în experiența socială;
| -
încurajarea subiectului să-și organizeze/să se implice în propriul proces de învățare
| -
contextualizarea învățării în situații reale și relevante
|
Rolul CD
| -
cadrul didactic își asumă rolul de facilitator și mentor atât a procesului de învățare a elevului, dar și de construire a traseului cognitiv, adaptat la noi situații de învățare.
|
Totodată, proiectarea didactică reflectă viziunea cadrului didactic asupra finalităților educaționale ale disciplinei, ținând cont de contextul și colectivul clasei, de necesitățile educaționale ale elevilor, iar punctele de reper în acest proces sunt prevederile documentelor oficiale în domeniu (Planul-cadru, Curriculum național, Standardele educaționale). Mai nou, din perspectiva educației incluzive, cunoscând, în prealabil, necesitățile educaționale speciale ale elevului la clasă, cadrul didactic preia sau modifică finalitățile de învățare, adaptează procesul didactic la necesitățile de învățare ale elevului cu CES, stabilindu-i traseul educațional, ca parte componentă a planului educațional individualizat (PEI). Astfel, proiectarea activităților din perspectivă individualizării include proiectarea de lungă durată (semestrială sau anuală) și proiectarea curentă (planul pe unități de învățare sau planul lecției).
Principiile care stau la baza elaborării unei strategii de proiectare individualizată sunt:
-
centrarea procesului educațional pe copil şi nu pe conținuturi;
-
adaptarea strategiilor de predare-învățare-evaluare la comunitatea de instruire și la fiecare elev cu necesități speciale, în parte;
-
asigurarea caracterului flexibil al procedurilor/activităților de evaluare;
-
asigurarea șanselor egale fiecărui copil prin adaptare la ritmul,stilul de învățare, tipul de inteligență;
-
alternarea eficientă a formelor de organizare a procesului educațional (frontal, în grup, în perechi şi individual);
-
utilizarea metodelor activ-participative;
-
implicarea elevilor în luarea deciziilor în procesul de proiectare;
-
asigurarea conexiunii inter/intra/transdisciplinare;
-
axarea pe progresul individual în realizarea evaluării bazată pe competențe.
Cercetătoarea M-D. Bogoș oferă câteva sugestii privind proiectarea didactică pentru instruirea interactivă în lucrarea Instruirea interactivă, 2013, p. 95:
Caseta 6. Sugestii privind proiectarea din perspectiva interactivității
Sugestii
|
Descriere
|
Analizați atent cunoștințelor ce trebuie să le cunoască elevii
|
Care e stadiul de cunoașterea vizat: cunoașterea declarativă, procedurală sau strategică?
|
Conturarați într-o manieră cât mai exactă particularitățile elevilor la clasă, pornind de la ceea ce există.
|
Ce vârstă au? Ce nevoi/necesități de învățare au? Ce obstacole cognitive? Ce nivel de pregătire, experiență anterioară dețin? Ce concepții, reprezentări, interese au? Ce cunoștințe au?
|
Faceți din diversitatea elevilor o pârghie pentru reușită
|
Nu o considerați o dificultate, un obstacol pentru predare și învățare, ci ca pe o provocare profesională.
|
Imaginați parcursuri/traiectorii de formare intelectuală și afectivă adecvate
|
Alegeți strategii adaptate fiecărui elev, fiecărui profil de inteligență, fiecărui stil și demers de înțelegere.
|
Imaginați și elaborați strategii didactice ca sisteme coerente și deschise la neprevăzut
|
În parcursurile proiectate acestea vor lăsa loc pentru reflecția despre în/pentru acțiune, pentru imaginație și creativitate, astfel încât să fie adaptabile și să orienteze procesul educațional în circumstanțele date.
|
Anticipați reacțiile și dificultățile elevilor
|
Realizați aceasta prin reajustări succesive, pe baza a ceea ce cunoașteți despre ei, despre felul cum învață și a experienței dumneavoastră.
|
b) Precizări conceptuale
-
Proiectarea didactică reflectă viziunea cadrului didactic asupra finalităților educaționale ale disciplinei, iar punctele de reper în acest proces sunt prevederile documentelor oficiale (Planul-cadru, Curriculum). Proiectarea didactică se va face în baza triadei competență specifică – unitate de conținut – activitate de învățare-evaluare, componente aflate într-o strânsă corelație.
Figura 2. Componente ale proiectării didactice
-
|
Dostları ilə paylaş: |
