Ministerul educației al republicii moldova centrul republican de asistențĂ psihopedagogică

Reflecție		Pentru citirea și scrierea fracțiilor zecimale 3,45 și 12, 34 i se propune elevului să utilizeze schema: Partea întreagă Cifra zecimilor Cifra sutimilor În baza schemei, elevul va compara fracțiile.
Extindere Tema pentru acasă	Complementarea celor studiate în clasă cu activități de dezvoltare cognitivă în CREI Prezentarea temei pentru acasă (individual pentru elevul cu CES). Asigurarea că elevul a înțeles ce și cum trebuie să rezolve acasă.

Atunci când elevul asistat participă în activități de grup, CDS poate să urmărească comportamentul elevului. În procesul de observare, acesta va preciza nivelul de implicare a elevului în activitatea respectivă, limitele de socializare, nivelul de responsabilitate manifestată de copil. De asemenea, va observa comportamentul celorlalți elevi din grup identificând, astfel, colegii cu care copilul asistat ar fi maximal compatibil și s-ar implica eficient în realizarea sarcinilor delegate grupului. În acest scop, poate completa fișe de observare/ monitorizare.

În Figura 7 este prezentat un model de fișă de monitorizare a activității elevului cu CES în grup. CDS va observa și va aprecia comportamentul elevului în grup, estimând nivelul de manifestare a inițiativei, gradul de implicare în activitatea grupului, rerspectarea regulilor grupului, asumarea responsa bilității. De asemenea, va aprecia și comportamentul colegilor de grup, cuantificând prin puncte de la 1 la 5, activitatea acestora cu referință la atitudinea față de elevul cu CES.

Rezultatele observării se înregistrează într-o fișă. Un model orientativ al fișei de observare poate fi:

Figura 7. Monitorizarea elevului asistat de CDS la lecție

Comportamentul elevului asistat	Comportamentul elevilor din grupul de lucru
Manifestă inițiativă și implicare în activitatea grupului: Permanent Uneori Niciodată Acceptă și respectă regulile de activitate în grup (nu întrerupe colegii, nu le încurcă în realizarea sarcinii) Permanent Uneori Niciodată Demonstrează un nivel de responsabilitate în exercitarea sarcinii de grup: Înalt Satisfăcător Ușor sesizabil Nesatisfăcător Nivelul stării de bine a elevului în cadrul activității în grup: 0 1 2 3 4 5		Elevii încurajează implicarea colegului în activitate
			1	2	3	4	5
		E1.
		E2.
		E3.
		…
		Elevii ajută colegul în realizarea sarcinilor
			1	2	3	4	5
		E1.
		E2.
		E3.
		…
		Elevii își asumă responsabilitate pentru rezultatele implicării colegului în activitatea grupului
			1	2	3	4	5
		E1.
		E2.
		E3.
		…

Analiza mai multor fișe de observare permite cadrelor didactice să analizeze activitatea elevului în grup. De asemenea, îi permite să proiecteze și să realizeze sttrategii eficiente și relevante de asistență.

Cadrul didactic de sprijin, asistând elevul cu CES la lecție, va evita:

• 
  perturbarea atmosferei de lucru în clasă;
  
• 
  tutelarea excesivă a elevului;
  
• 
  stoparea inițiativei elevului;
  
• 
  aglomerarea locului de muncă al elevului;
  
• 
  implicarea nefondată în activitatea grupului;
  
• 
  estimarea/compararea activității elevului în raport cu alți copii.
  

2. 
   Organizarea procesului educațional din perspectiva individualizării
   

Educaţia de calitate presupune organizarea procesului educațional care să răspundă necesităților educaţionale individuale ale tuturor elevilor astfel, încât fiecare dintre aceştia să-şi găsească locul în acest proces de construire a propriilor cunoştinţe, semnificaţii şi deprinderi care, mai apoi, îl vor ajuta să devină membru responsabil și activ al societăţii. Activităţile de zi cu zi trebuie să asigure oportunităţi egale de învăţare şi participare pentru fiecare copil, acestea reieşind din necesităţile şi potenţialul aceluia care învaţă. De aceea, în organizarea procesului educațional, individualizarea pretinde a fi un indicator care ar reflecta un proces echitabil şi participativ.
Procesului educațional din perspectiva individualizării vizează:

• 
  necesități educaționale ale elevului;
  

• 
  adaptări curriculare, inclusiv modificările curriculare;
  
• 
  metode adecvatede predare-învăţare-evaluare;
  
• 
  climat favorabil desfăşurării activităţilor educaționale;
  
• 
  strategii de organizare (strategii de micro-grup, activ-participative, cooperative, parteneriale,de socializare etc.) etc.
  

Prin individualizare se urmărește asigurarea progresului în dezvoltarea elevului.

Din perspectiva socializării, intervențiile educaționale individualizate sunt orientate spre dezvoltarea autonomiei, responsabilitțății, stimei de sine, competențelor de comuncare și interacțiune. Astfel, se asigură pregătirea elevului cu CES pentru viață.
Abordarea individualizată presupune că orice copil poate învăța şi înregistra progrese, iar școala trebuie să se adapteze la necesităţile individuale ale fiecărui copil. Elevii sunt diferiți , fiecare fiind unic, iar diferenţele sunt resurse valoroase, oportunităţi şi nicidecum bariere. În vederea recunoașterii unicității și valorificării tuturor elevilor, cadrul didactic urmează să cunoască partcularitățile individuale ale fiecărui copil:

• 
  Nivelul de dezvoltare (pe domenii: emoțional, motor, cognitiv, verbal, social). Este important de a cunoaște și valorifica aspectele individuale privind:
  
  • 
    procesele psihice;
    
  • 
    limbajul (verbal/non-verbal, activ/pasiv, oral/scris);
    
  • 
    gândirea (concretă/abstractă, reproductivă/creativă);
    
  • 
    imaginația (săracă, bogată, reproductivă/creativă/combinată, mecanică/logică,voluntară/involuntară);
    
  • 
    memoria (vizuală/auditivă/kinestezică; de lungă/scurtă durată);
    
  • 
    atenția (volumul, mobilitatea, stabilitatea, flexibilitatea; voluntară/involuntară/post-voluntară).
    

• 
  trăsăturile de personalitate:
  
  • 
    interioritatea (conştiinţa);
    
  • 
    autonomia (libertatea);
    
  • 
    tipul de inteligență (lingvistică, logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică, intrapersonală, interpersonală, naturalistă, existenţială);
    

• 
  afectivitatea/emotivitatea (introvert/extrovert, expresivitatea, mimica, pantomimica, emoțiile);
  
• 
  temperamentul (flegmatic, sangvinic, coleric, melancolic);
  
• 
  stilul de învățare (auditiv/vizual/kinestezic; global/analitic);
  
• 
  caracterul;
  

• 
  cultura familiei;
  
• 
  ritmul de dezvoltare;
  
• 
  ritmul şi echilibrul în activitate;
  
• 
  motivaţia pentru învăţare etc.
  

Abordarea individualizată este determinată de necesitatea de a favoriza dezvoltarea optimă a competențelor fiecărui elev prin diferențierea sarcinilor didactice, a modalităților de realizare a lor, a gradului de efort și a procedeelor de reglare a acestora potrivit particularităților individuale.
Preocuparea cadrelor didactice, în contextul individualizării procesului educaţional, este cum să proiecteze şi să organizeze eficient o lecţie, astfel încât să asigure participarea tuturor elevilor, indiferent de nivelul de dezvoltare și potențialul fiecărui. În acest sens,cadrul didactic își va asuma responsabilitatea de organizare a suportului educațional individualizat la clasă, prin cooperare cu toți prestatorii de suport individual pentru copilul.
Din perspectiva elevului, individualizarea implică mai multe avantaje/beneficii:

- dezvoltă tehnici de muncă independentă;

- stimulează originalitatea şi creativitatea elevilor;

- valorifică experienţa anterioară;

- susține învățarea conform stilului propriu;

- respectă ritmul individual al elevului;

- promovează spiritul de echipă;

- asigură corelarea intereselor elevilor cu obiectivele activităţii;

- dezvoltă încrederea în forţele proprii;

- permite elevilor să participe la evaluarea rezultatelor activității;

- susține evaluarea prin compararea în raport cu sine etc.
Un model de organizare eficientă a lecţiei din perspectiva managementului timpului - 45 minute se propune în Anexa 5. Individualizarea procesului educaţional din perspectiva managementului timpului - 45 minute.
Managementul clasei de elevi

Gestionarea clasei reprezintă un proces multidimensional, în care cadrului didactic îi revin roluri manageriale:

Planificare. La această etapă, cadrul didactic precizează obiectivele educaționale, atât cele generale pentru majoritatea elevilor, cât și obiective pentru elevii cu CES. De asemenea, concretizează acțiunile de realizare a obiectivelor, structurează conținuturile educaționale.

Organizare. Cadrul didactic identifică modalitățile de realizare a activităților planificate, fixează programul educațional, structurile şi formele de organizare. Organizarea include și sarcina de asigurare a climatului și mediului favorabil pentru învățare.

Comunicare. Acest rol se manifestă ca un fenomen multiaspectual, care poate fi simultan informație, acțiune, interacțiune, retroacțiune, relație, tranzacție. Procesul educațional la clasă implică un dialog continuu cu elevii. Calitatea dialogului este marcată de abilitatea cadrului didactic de a formula întrebări, dar şi de a acorda libertate elevilor în structurarea răspunsurilor. Dialogul elev-profesor, elev-elev este eficient și rezultativ atunci când se desfășoară într-o atmosferă pozitiv motivantă, educaţional stabilă, deschisă şi constructivă.

Conducere. Rolul de conducere în clasă se realizează prin direcţionarea procesului de percepere a mesajului educațional, de formare a competențelor, atitudinilor, convingerilor.

Coordonare. Procesul educațional la clasă, fiind unul global, necesită realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei. Prin coordonare se urmărește și coeziunea solidarităţii grupului. Coordonarea intervențiilor educaționale ale tuturor cadrelor didactice la clasă este obligatorie în organizarea procesului educațional la clasă în general și, în mod aparte, pentru elevul cu CES.

Îndrumare. Cadrul didactic îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii și achiziționării de competențe prin intervenţii adaptate situaţiilor concrete, conform necesităților fiecărui copil, prin sfaturi şi recomandări care vin să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor.

Motivare. Motivarea activității elevilor la clasă reprezintă un aspect important al activității manageriale a cadrului didactic. Motivarea este un factor eficient de încurajare a implicării elevului în activități la clasă, de realizare a sarcinilor. În acest scop, cadrul didactic stimulează activitatea elevilor prin încurajări; utilizează aprecieri, în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive; orientează valoric, prin intervenţii variate, anumite tendinţe în conduitele elevilor; încurajează colaborarea între elevi.

Consiliere. În contextul unei clase eterogene, cadrul didactic sprijină activitatea elevilor prin oferire de recomandări privind realizarea sarcinilor, sugerare de idei, prin sfaturi privind selectarea și utilizarea unor metode și tehnici de lucru. O atenție aparte va acorda elevilor care se confruntă cu dificultăți de învățare. Asistența individualizată a elevilor cu CES se va realiza de către cadrul didactic la clasă, dar, după caz, și de către cadrul didactic de sprijin, care asistă copilul (la lecție și în afara lecției).

Control. Profesorul controlează activitatea elevilor la lecție, în scopul identificării/precizării stadiului de realizare a obiectivelor, de stabilire a necesității de intervenție/consiliere a elevului în proces, de estimare a eficacității și eficienței strategiilor utilizate. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor.

Evaluare. Evaluarea poate fi definită ca procesul prin care se obțin informații asupra calității, eficientei si dinamicii activităților manageriale, inclusiv asupra progresului în achiziționarea de competențe de către elev (progresul școlar al acestuia), racordate la obiectivele planificare. Altfel zis, evaluarea ca rol managerial la clasă reprezintă estimarea măsurii în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor obținute în rezultatul realizării probelor de evaluare de către elevi şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Evaluarea, ca cfuncție managerială la clasă, implică, inevitabil, estimarea eficienței, eficațității și relevanței stratregiilor educaționale din pșerspectiva individualizării (stabilirea finalităților educaționale pentru elevul cu CES, conțiunuturile educaționale proiectate, tehnologiile utilizate, mediul, parteneriatul intrașcolar și comunitar etc.).
Agenția Europeană pentru dezvoltarea educației persoanelor cu cerințe speciale identifică, în Raportul de sinteză ”Educația incluzivă și practici la clasă în învățământul secundar general” (2005), evidențiază șapte grupuri de factori care marchează eficiența procesului educațional din perspectivă incluzivă:

• 
  organizarea activității educaționale la clasă într-un cadru cooperant;
  
• 
  învățarea prin cooperare;
  
• 
  rezolvarea problemelor în echipă;
  
• 
  grupul eterogen;
  
• 
  adaptarea tehnologiilor educaționale;
  
• 
  învățarea asistată (servicii de sprijin educațional);
  
• 
  strategii didactice alternative.
  

Organizarea activității educaționale la clasă într-un cadru cooperant

Cadrul didactic cooperează cu porofesioniștii din cadrul instituției, precum și cu profesioniști din afara instituției în procesul de planificare, organizare și realizare a procesului educațional la clasă. În acest context, cadrele didactice fac schimb de experiență și analizează eficiența tehnologiilor educaționale utilizate. Echipele PEI, în cazul elevilor cu CES, se întrunesc periodic și examinează factorii care condiționează progresul în dezvoltarea elevilor.

Învățarea prin cooperare

Cooperarea între elevi în procesul de învățare este eficientă atât din punct de vedere cognitiv, cât și socio-emoțional. Elevii se ajută reciproc în realizarea sarcinilor. În cadrul unui grup flexibil și bine stabilit, beneficiază de învățare în comun.

Rezolvarea problemelor în echipă

Lucrul în echipă poate facilita atingerea mai multor obiective educaționale. În echipă se manifestă necesităția de a cunoaște, se dezvoltă abilitățile elevului de a organiza munca în comun, de a planifica și realiza activități structurate pe etape. În grup elevii învață unii de la alții, compară propriul punct de vedere cu opiniile membrilor grupului, dezvoltă o poziție colectivă. Implicarea elevului în activități de grup contribuie la dezvoltarea autonomiei și a responsabilității, consolidarea simțului de respect pentru alții, dezvoltarea abilităților de evaluare și autoevaluare.

Grupul eterogen

Fiecare ființă umană, este unică prin modul de manifestare a propriei personalități, culturi și stil de viață. Orice copil are un anumit nivel de dezvoltare, caracter, cunoștințe, abilități și competențe care îl deosebesc de alții.

Ansamblul diferențelor, având natură și origini diferite, reprezintă sursa de eterogenitate a clasei de elevi. Eterogenitatea poate fi marcată prin:

• 
  diferențe de vârstă. În clasă pot fi elevi cu vârste care depășește vârsta conformă clasei. Aceștia manifestă alt nivel de maturitate școlară și socială;
  
• 
  diferite stiluri de învățare (vizual, auditiv, kinestezic etc.);
  
• 
  experiență diferită de viață și școlară. Fiecare copil intră într-o clasă cu propria sa istorie și propria sa personalitate;
  
• 
  motivație diferită a elevilor de a lucra si de a învăța. Elevii percep în mod diferit procesul de învățare, exprimă diferit necesităția, plăcerea sau presiunea cu care se implică în acest proces, au o anumită imagine de sine și de alții;
  
• 
  ritm diferit de gândire, înțelegere, memorare, asimilare, de rezolvare de probleme etc.;
  
• 
  mod diferit de comunicare și exprimare. Diferențele de comunicare și exprimare condiționează, adesea, un mod preferat de lucru pentru elev: independent, în pereche, în grup; unii se exprimă mai bine oral, alții în scris;.
  
• 
  diversitatea premiselor. Unii elevi fac dovada anumitor premise, competențe achiziționate anterior, alții nu prezintă această dovadă. Astfel, cadrul didactic structurează demersul educațional ținând cont de rezultatele evaluării competențelor diversității de elevi;
  

Este de remarcat faptul că factorii eterogenității, de regulă, se intercondiționează. Un grup eterogen impune o abordare sistemică, care implică strategii de lucru diferențiat și individual la nivel de planificare, organizare și desfășurare a procesului educațional la clasă.

Parabola, la care face referință Andre de Peretti în lucrarea ”Educația în schimbare”, motivează cadrele didactice spre o meditație profundă asupra oportunităților pe care le admite eterogenitatea în formarea claselor de copii.

Parabolă

Într-o zi, animalele s-au hotărât sa facă ceva pentru a rezolva problemele lumii moderne. Au organizat alegeri și un urs, un bursuc și un castor au fost desemnați membri ai Comisiei de învățământ. Un arici a fost angajat ca profesor. Programul consta în alergare, cățărare și zbor si, pentru a înlesni procesul de învățământ, s-a hotărât ca toate aceste discipline vor fi obligatorii.

Rața îi întrecea pe toți la înot, chiar și pe profesor, dar era mediocră la zbor și extrem de slabă la alergare. Era atât de slabă încât s-a hotărât să i se facă un program aparte: trebuia să alerge pe când ceilalți mergeau să înoate. Dar acest antrenament i-a stâlcit într-atât labele palmate încât ea abia a obținut nota de trecere la examenul de natație.

Veverița, care se cățăra mai bine decât oricine, avea întotdeauna nota cea mai bună la escaladare. Zborul, dimpotrivă, îi displăcea profund, căci cadrul didactic îi cerea să sară din vârful dealului pe când ea prefera să-și dea drumul din vârful copacilor. S-a obosit atât de mult încât, după o vreme, n-a mai obținut decât 8 la cățărare și 6 la alergare.

Vulturul era un încăpățânat adesea pedepsit. Îi eclipsa pe toți ceilalți când era vorba să se cațere în copaci dar nu dorea să folosească decât propria sa metoda. S-a hotărât, prin urmare, să fie mutat într-o clasă de observație.

Iepurele era în primul rând campion la alergare, dar orele suplimentare pe care a fost obligat să le facă la piscine sfârșiră prin a-i provoca o depresie nervoasă.

La sfârșitul anului, un țipar medaliat cu aur la natație și care știa să se cațere, să alerge și chiar să zboare obținu media cea mai mare la toate disciplinele. El a fost desemnat să rostească discursul de sfârșit de an la distribuirea premiilor.

Cârtița a refuzat să-și înscrie copii la școală deoarece consiliul de administrație al școlii nu a vrut să recunoască săpatul în pământ ca disciplină de studiu. Aşadar, ea şi-a dus odraslele să facă ucenicie la un viezure. Mai târziu, câinii de preerie s-au asociat cu câteva cârtiţe şi cu porcii mistreţi şi au înfiinţat o instituţie privată, cu numele de Institutul de Arte Pătrunzătoare în Profunzime pentru Săpătorii deosebit de Talentaţi.
Adaptarea tehnologiilor educaționale

În rezultatul evaluării și monitorizării elevului, cadrul didactic decide asupra oportunităților de adaptare a tehnologiilor educaționale. Acestea vor fi în concordanță cu prevederile PEI, fiind reflectate, inclusiv, în CM la disciplina de studiu. Adaptarea strategiilor didactice este condiționată de cerințele educaționale speciale ale fiecărui copil, unele fiind generale, pentru toți, altele – particulare, la diferite etape ale lecției.

Învățarea asistată (servicii de sprijin educațional)

Serviciul de asistență psihopedagogică, în rezultatul evaluării complexe a dezvoltării elevului, recomandă, în caz de necesitate, pentru elevul cu CES servicii de sprijin. Acestea sunt stipulate în PEI. În acest context, în cadrul activităților la clasă, copilul cu CES poate fi asistat de cadrul didactic de sprijin. CDS coordonează asistarea elevului la lecție cu cadrul didactic la clasă.

Alte servicii de sprijin, conexe activității nemijlocite la clasă, pot fi asistența educațională individualizată, consilierea psihologică, consilierea logopedică, alte terapii specifice.