|
Pedagogia contemporană admite atât existența unor particularități psihofizice individuale ce deosebesc persoanele unele de altele, cât și existența unor particularități relativ comune unor grupuri.
Individualizarea învăţării exprimă necesitatea adaptării dinamice a componentelor cognitivă şi acţională ale conţinuturilor şi ale strategiilor didactice la particularităţile psihofizice ale fiecărui copil si, respectiv, la particularitățile relativ comune unor grupuri de copii, în vederea atingerii potențialului maxim în dezvoltare. Prin individualizare se asigură unitatea între particular şi general în educaţie, între obiect şi subiect al educaţiei, între strategiile de grup și cele individuale.
În abordarea individualizării urmează să găsim răspunsuri explicite la mai multe întrebări:
Ce este? De ce? Cum? Pentru ce? De ce ţinem cont?
Individualizarea
|
Ce este?
| -
baza organizării procesului educaţional, realizării educaţiei centrate pe copil;
-
adaptarea activităţii didactice la potenţialul/particularităţile individuale ale dezvoltării elevului (personalizarea educaţiei);
-
distribuirea sarcinilor de învăţare în funcţie de particularitățile individuale;
-
este un răspuns al cadrului didactic la necesitățile celor care învaţă.
|
De ce?
| -
pentru realizarea idealului educaţional - formarea unei personalităţi armonioase şi creatoare, capabilă să se adapteze la schimbare şi să ralizeze rolurile cu care o investește societatea;
-
pentru a oferi cadrului didactic şansa să ţină fiecare copil în zona proximei dezvoltări.
|
Cum?
|
Prin:
-
valorificarea resurselor umane (copil, cadrul didactic, alți specialiști, părinte) și
-
stabilirea obiectivelor/finalităților educaţionale individuale;
-
adaptarea procesului educațional la diversitatea de necesităţi ale elevului;
-
diversificarea metodelor, tehnicilor și a procedeelor;
-
utilizarea materialelor didactice conform necesităților elevului (elaborare, adaptare, suplimentare);
|
Pentru ce?
|
Pentru:
-
asigurarea reuşitei fiecărui elev şi realizarea unor performanţe cât mai apropiate de potenţialul său intelectual maxim;
-
oferirea de șanse elevului pentru participare;
-
valorificarea rolului social al elevului.
|
De ce ţinem cont? (condiţiile)
| -
potențialul și particularitățile individuale pe domenii de dezvoltare (emoțional, motor, cognitiv, verbal, social);
-
aptitudinile, inteligenţa predominantă;
-
vârsta cronologică a elevului;
-
ritmul de dezvoltare;
-
temperamentul (flegmatic, sangvinic, coleric, melancolic);
-
stilul de învăţare (auditiv/vizual/kinestezic; global/analitic);
-
interesele, preferințele individuale;
-
punctele forte şi necesităţile;
-
mediul socio-cultural al familiei (modul în care gândesc, se comportă, valorile, religia etc.).
|
Prezentul Ghid abordează individualizarea în contextul educației incluzive și presupune adaptarea procesului educațional la potențialul/particularitățile individuale de dezvoltare ale elevului.
Individualizarea, în contextul incluziunii şcolare, este unul dintre indicatorii calităţii și relevanței procesului educaţional. În acest context, cadrului didactic îi revine miisiunea să asigure incluziunea educațională a elevilor cu CES în baza unor programe adecvate necesităților fiecărui copil.
Odată cu implementarea educației incluzive, se acordă o deosebită atenție studierii procesului educațional din perspectiva individualizării. Abordările respective se regăsesc în studiile mai multor cercetători din România (I. Radu, A. Gherguț, E. Vrăsmaș, T. Vrăsmaș, M-D. Bocoș, S. Cristea etc.), dar și de la noi din ţară (G. Bulat, A. Racu, A. Danii, M. Vrînceanu, V. Chicu, M. Hadîrcă, T. Cazacu etc.). Din perspectiva educației incluzive, individualizarea vizează valorificarea tuturor diferențelor și individualizarea procesului educațional prin dezvoltarea maximală a potențialului fiecărui copil.
Conform prevederilor Codului Educației, incluziunea elevilor cu CES în școală este asigurată prin abordarea individualizată (art.33, alin. (3)).
Asistența individualizată a elevului se proiectează și realizează odată cu stabilirea/confirmarea CES, în baza Planului educațional individualizat (PEI) și vizează atât suportul educațional individualizat, precum și suportul non-educațional, adecvat situației elevului:
Figura 1. Asistența individualizată a elevului cu CES
Copilul cu CES lizată
Asistență individualizatălizată
Suport educaţional
Suport non-educaţional
Reabilitare fizică
Asistență educaţionalălizată
Adaptări curriculare
Modificări curriculare
(finalități, conținuturi și/sau strategii)
Adaptări curriculare
(adaptarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare)
Protecție / asistență socială
Asistență individualizată la clasă (CD)
Asistență medicală
CDS
-
Simplificare
-
Excludere
-
Comasare
psihopedagogice
de evaluare
specializat
ambientale
Transport specializat
Asistență psihologică
Asistență logopedică
Alimentație
Terapii specifice
În conformitate cu prevederile documentelor de politici educaționale, procesul educațional se realizează în contextul Curriculumului Național (2010), care constituie documentul normativ principal al acțiunilor educaționale. Întemeiat pe principiile de bază ale învățământului, curriculumul vizează demersul didactic din perspectiva formării unui sistem pertinent de competențe menite să asigure interesele și cerințele educaționale ale elevilor, în scopul dezvoltării personalității și asigurării inserției sociale. În acest sens, cadrele didactice urmează să adapteze procesul didactic la condițiile clasei și ale fiecărui elev în parte.
În învățământul general curriculumul conturează viziunea asupra demersului educaţional, reflectând aşteptările societăţii cu privire la rezultatele scontate ale învăţării pentru fiecare disciplină şcolară, pe niveluri de învăţământ.
Curriculumul poate fi adaptat sau modificat pentru a satisface necesitățile elevilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Modul de parcurgere a curriculumului se precizează în Planul educaţional individualizat pentru copilul cu cerinţe educaţionale speciale (Codul Educaţiei, art. 40).
1.1.1. Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare
Calea spre cunoaștere este particulară fiecărui elev, de aceea cadrul didactic va căuta cele mai adecvate strategii pentru ca elevul să-și formeze propriul traseu al învățării.
Individualizarea învățării impune respectarea diferențelor umane și valorificarea lor, adaptarea activităților de învățare, a formelor de organizare și a strategiilor didactice la disciplina școlară.
Alegerea strategiilor de predare-învățare-evaluare se determină ținând cont de finalitățile de învățare stabilite, conținuturile de învățare, stilul propriu de învățare al elevului (auditiv, vizual, kinestezic), tipul de intgeligență (lingvistică, logico-matematică, spaţial-vizuală, muzical-ritmică, corporal-kinestezică, naturalistă, interpersonală, intrapersonală, existenţială sau îmbinarea acestora).
În contextul individualizării procesului educațional, Curriculumul şcolar se adaptează la cerinţele elevilor, şi nu invers. Şcolile oferă oportunităţi curriculare conform necesităților tuturor elevilor. Elevii cu cerinţe educaţionale speciale necesită sprijin suplimentar în contextul curriculumului şcolar general sau individualizat. În acest context individualizarea procesului educațional reprezintă o necesitate, o dimensiune deosebit de importantă, având drept scop asigurarea accesului la o educaţie de calitate tuturor elevilor.
Abordarea individualizată este determinată de necesitatea de a favoriza dezvoltarea optimă a competențelor fiecărui elev prin individualizarea sarcinilor didactice, a modalităților de realizare a lor, a gradului de efort și a procedeelor de reglare a acestora potrivit particularităților individuale de dezvoltare. Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare (adaptări sau modificări) are la bază următoarele:
-
fiecare copil învață și realizează progrese în dezvoltare în modul și ritmul propriu;
-
fiecare copil este participant activ al propriei dezvoltări, asumându-și responsabilități în procesul de achiziționare de competențe, experiențe, comportamente;
-
intervenția timpurie garantează progresul în dezvoltare, de aceea asistența individualizată trebuie inițiată cât mai devreme posibil;
-
adaptările curriculare (adaptări sau modificări) se realizează printr-un parteneriat socio-educațional constructiv (cadre didactice și nedidactice, părinți, comunitate și, în mod inevitabil, copilul).
Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare poate avea loc pe două căi: prin adaptări curriculare (adaptarea strategiilor de predare-învățare-evaluare) și prin modificări curriculare ( modificarea finalităților, conținuturilor și/sau strategiilor).
Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare (adaptarea strategiilor de predare-învățare-evaluare) presupune identificarea și utilizarea acelor strategii de predare-învățare-evaluare care asigură progres în dezvoltarea elevului/elevului cu CES, corelarea/adaptarea acestora la potențialul elevului, pentru asigurarea realizării finalităților educaționale conform Curriculumului general. În acest sens, elevul cu CES va realzia curriculumul general, cu adăptări ale strategiilor de predare-învățare/evaluare (CGA).
Procesul de proiectare, organizare și realizarea adaptărilor curriculare se bazează pe cunoașterea și respectarea de către cadrele didactice a următoarelor principii:
-
principiul egalizării șanselor;
-
principiul interesului superior al elevului;
-
principiul individualizării procesului educațional;
-
principiul flexibilității curriculare;
-
principiul asigurării serviciilor de sprijin;
-
principiul managementului educaţional participativ etc.
Adaptările curriculare (adaptarea strategiilor de predare-învățare-evaluare) presupun diversificarea/ajustarea strategiilor didactice, a sarcinilor.
Selectarea/combinarea armonioasă a strategiilor didactice de predare-învățare-evaluare pentru elevul cu CES se face în baza principiilor curriculare şi a finalităților stabilite şi asigură participarea elevului, implicându-l în propria învăţare.
În realizarea adaptărilor curriculare se va ține cont de stilul de învățare al elevului, de tipul deinteligență, de ritmul propriu de creștere şi dezvoltare.
Adaptările curriculare se consemnează în PEI-ul elevului, care este examinat și coordonat de Comisia multidisciplinară intrașcolară (CMI) şi aprobat în ședința Consiliului profesoral al instituției de învățământ.
Adaptările presupun: adaptări psihopedagogice, adaptări în materie de evaluare, adaptări ce vizează echipamentul specializat necesar elevului și adaptări ambientale.
-
Adaptările psihopedagogice includ modificările operate în strategiile pedagogice conform Curriculumului general, în scopul facilitării procesului educațional pentru elev și asigurării progresului în dezvoltarea acestuia.
-
Adaptările în materie de evaluare se referă la modul de organizare/utilizare a strategiilor de evaluare, pentru a permite elevului să demonstreze competențele achiziționate.
-
Adaptările ce vizează echipamentul specializat prevăd tehnologiile auxiliare utilizate pentru a recupera (compensa) sau substitui lipsa funcţiilor naturale ale organismului care permit elevilor cu CES să participe activ în procesul de interacţiune şi comunicare.
-
Adaptările ambientale includ schimbările sau măsurile de sprijin a elevului în mediul fizic al clasei sau al instituției.
Tabelul 3. Exemple de adaptări
Adaptări
|
1. Adaptări psihopedagogice
| -
servicii de asistenţă individuală
-
parteneriat/cooperare; sarcini/activităţi în perechi/grup
-
sarcini individuale diferenţiate
-
sarcini de: subliniere, încercuire, evidenţiere, bifare, desen
-
sprijin în gestionarea timpului (elaborarea unui program de autoobservare/autodirijare: înregistrarea, la un anumit timp, a acţiunilor realizate: lectură, scriere, odihnă, joacă etc.)
-
pauze mai frecvente; aplicarea tehnicilor de relaxare
-
liste de reguli/cerinţe/restricţii
-
sarcini de scurtă durată; marcarea sarcinilor realizate la un panou/agendă
-
instrucţiuni simpliste (adaptate), repetate; reformulări
-
instrucţiuni pe etape (paşi), algoritm;
-
utilizarea frazelor de introducere a informaţiei importante/de captare a atenţiei (Acum fiţi foarte atenţi!)
-
transcripţii cuvânt în cuvânt
-
copii ale vocabularului important al lecţiei
-
cititul în cor
-
divizarea sarcinilor mai mari în sarcini mai mici
-
utilizarea tehnicilor mnemonice
-
oferirea indiciilor/paşilor consecutiv
-
jocuri pentru orientare în spaţiu, cu marcări; joc pe roluri
-
reformularea/reamintirea materiei de învăţare
-
sisteme de comunicare auxiliare şi de suplinire
-
lecturi ghidate, însoţite de imagini, tabele, diagrame
-
material concret;de manipulare (obiecte tactile)
-
indicatori gestuali/vizuali
-
liste cu litere/alfabet şi cifre
-
caractere mai groase
-
oferirea unui rezumat/scheme a lecţiei/textului
-
practicarea modalităţilor de ilustrare vizuală a conţinutului celor prezentate (întrebări – reper, cuvinte – cheie, liste de verificare, modele, imagini, scheme, schiţe, grafice etc.)
-
algoritmi/paşi/modele de urmat
-
format simplificat, format cu indicarea spaţiilor pentru scriere
-
repere color; coduri de culori
-
materiale didactice stimulative și sugestive
-
riglă/alfabet/hartă în relief
-
alfabetul Braille
-
înregistrări audio/video
-
diapozitive subtitrate
-
cifre/litere/figuri/forme geometrice din plastic sau din material textil etc.
|
2. Adaptări în materie de evaluare
| -
locul susţinerii probei de evaluare/testului/examenului (la locul imobilizării, în instituţie în sala comună/separată,în instituţie cu spaţiu adaptat)
-
teste individualizate
-
susţinerea testului/examenului scris la calculator????
-
timp suplimentar
-
prezenţa unui asistent individual (cadrul didactic/CDS), care: va asista la susţinerea testului/examenului, va acorda servicii de asistenţă personală elevului,va transmite oral informaţia din test, va înscrie răspunsurile dictate de elev la itemii din test
-
răspunsuri orale/scrise
-
înregistrări pe bande sonore
-
mediu diferit și stimulativ
-
pauze mai frecvente
-
reamintirea condițiilor sarcinii
-
sisteme de comunicare auxiliare şi de suplinire
-
caractere mai groase
-
semne fondate pe diferite culori
-
format simplificat, cu indicarea spaţiilor pentru scriere
-
opţiuni informaţionale
-
stabilirea numărului de sarcini pentru evaluarea nivelului de însușire a unui conceptsau de achiziționare a unei competențe, în funcție de particularitățile individuale de dezvoltare psihofizicăa elevului, în conformitate cu PEI
|
3. Adaptări ce vizează echipamentul specializat
| -
scaun cu rotile
-
premergător
-
ochelari
-
tehnologii asistive:
-
dispozitive (lupă; riglă/echer; calculator/abac la matematică)
-
aparataj funcţional specializat (aparat auditiv; căşti pentru ascultare, bande sonore;echiparea băncii elevului cu boxe mici/microfon )
-
echipament adaptat (softuri specializate; programe soft educaţionale)
-
tehnologii auxiliare (tehnică de suport pentru comunicare: dictafon, computer, casetofon; proiector de imagini) etc.
|
4. Adaptări ambientale
| -
acces arhitectural în clădirea instituţiei/sala de clasă/sala de examen
-
grup sanitar adaptat
-
iluminare specială
-
separare de un grup mare
-
spaţiu adaptat specificului dizabilităţii
-
reducerea/amplificarea stimulenţilor vizuali sau auditivi
-
alte arii de activitate
-
poziţionare strategică a locului elevului în sala de clasă și în bancă
-
excluderea materialelor care disociază atenția (izolarea de excitanţii interni/externi; reducerea zgomotului de fundal)
-
îmbunătăţirea acusticii în clasă etc.
|
Pentru a elabora adaptări eficiente care să conducă la înlăturarea/diminuarea barierelor, cadrul didactic pornește de la natura dificultăților cu care se confruntă copilul:
-
de cunoaştere şi învăţare;
-
de comunicare şi interacţiune;
-
senzoriale și fizice;
-
sociale, emoționale și comportamentale.
-
Dificultăți de cunoaştere şi învăţare
Dificultățile din domeniul cunoașterii și învățării pot fi complexe, acoperind o arie vastă a domeniului, dar și specifice, copilul întâmpinând dificultăți doar în anumite domenii ale învățării, destul de înguste.
Caseta 1. Dificultăți de cunoaştere şi învăţare
Categorii de dificultăţi
|
Caracteristici
|
dificultăți specifice de învățare
|
Elevii cu dificultăţi de învăţare specifice pot avea o dificultate anume de a învăţa să citească, să scrie, să folosească corect numerele, astfel încât performanţa lor în aceste zone se situează sub nivelul celora înscrise în alte zone. De asemenea, ei pot avea dificultăţi de memorare pe termen scurt, de organizare şi coordonare. Aceste dificultăți sunt întâlnite frecvent în arealul educațional. Printre dificultăţile de învăţare specifice se numără: dislexia, dislalia, disgrafia, discalculia
|
dificultăţi medii de învăţare
|
Elevii cu dificultăţi de învăţare medii nu reușesc să realizeze finalitățile curriculumului general (CG). Ei au o dificultate mult mai mare decât colegii lor în dobândirea de abilităţi de scriere, citire, calcul de bază şi în înţelegerea conceptelor. De asemenea, le poate fi specifică o încetineală în vorbire şi utilizarea limbajului, cu un nivel scăzut de concentrare. Prezintă un respect de sine scăzut şi abilităţi sociale sub nivelul particularităților vârstei.
|
dificultăţi accentuate de învăţare
|
Dificultățile accentuate de învățare vizează atât particularitățile intelectuale, cât și cognitive în dezvoltarea elevului. Aceasta are un efect major asupra capacităţii lor de a face faţă curriculumului general. Ei pot de asemenea avea dificultăţi de mişcare şi coordonare, comunicare, percepţie, inclusiv în dobândirea abilităţilor sociale și de autonomie personală. Majoritatea sunt capabili să susţină conversaţii simple, alții folosesc semne şi simboluri. Elevii cu dificultăţi accentuate de învăţare au necesități de suport educațional individualizat în parcurgerea materiei la disciplinele școlare.
|
dificultăţi severe şi multiple de învăţare
|
Elevii cu dificultăţi severe şi multiple de învăţare au necesități educaţionale complexe. Pe lângă dificultăţile de învăţare severe, aceştia prezintă şi alte dificultăţi semnificative, precum dizabilităţi fizice, probleme senzoriale sau probleme de sănătate. Ei necesită mult sprijin din partea adulţilor, atât în învăţare, cât şi în îngrijire. Este posibil să aibă necesități de stimulare senzorială. Acestor copii le este specifică comunicarea prin gesturi, simboluri, prin indicarea cu privirea, printr-un limbaj foarte simplu.
|
-
Dostları ilə paylaş: |
