În loc de argument
Yüklə 1,32 Mb.
|
Tabelul 3: Temperatura medie lunară şi anuală la Bozovici Dată fiind desfăşurarea teritoriului localităţii pe mai multe trepte de relief, în care diferenţele de altitudine dintre fundul văilor şi culmile montane depăşesc câteva sute de metri, apar diferenţieri ale valorilor termice, ieşind în evidenţă rolul important pe care îl joacă relieful în geneza şi desfăşurarea diferitelor procese atmosferice. Astfel, valorile medii anuale ale temperaturii aerului sunt de 5,9°C la nivelul culmilor montane, cu valori negative în perioada de iarnă, media lunii ianuarie este de -2,8°C şi pozitive în perioada de vară, media lunii iulie este de 14,6°C. Temperaturile extreme Temperaturile extreme s-au produs în situaţii sinoptice deosebite. Astfel, temperaturile maxime absolute s-au produs în perioade caracteristice când circulaţia atmosferică a antrenat mase de aer tropical - continental fierbinţi, în condiţii anticiclonice de tip stabil şi senin. Maxima absolută a perioadei analizate a fost de 38,5 °C la 25 iulie 1987. Valori termice mari s-au înregistrat şi în 1988 de 38,2°C la 6 iulie 1994 şi 41˚C în 24 iulie a.c. Şi temperaturile minime au prezentat variaţii. -20,6°C la 28 ianuarie 1986, apoi -19,2°C la l decembrie 1991, iar o excepţie a fost ziua de 5 martie 1987 când s-au înregistrat -27,2˚C. Pe cartea bisericească Triod. Râmnic 1777 găsim însemnarea din anul 1898: „în ian. şi feb. a fost mai cald ca vara” sau „în 6 ian. 1852 a plouat”. Valoarea anuală a mediei maximelor se aproprie mult de 16°C. Se remarcă faptul că în anotimpul de primăvară valorile maxime sunt mai ridicate decât toamna. Media minimelor de temperatură prezintă valori anuale pozitive de 3,9°C, iar iarna, valorile medii minime deşi sunt negative nu coboară sub -5°C. Se poate spune că iernile sunt blânde iar verile au fost mai răcoroase.
Legat de producerea temperaturilor negative apare fenomenul de îngheţ, fenomen care se produce atât ca urmare a invaziilor accidentale de aer arctic, cât şi datorită răcirii prin radiaţie sub 0°C a suprafeţei subiacente şi a aerului de deasupra acesteia. Numărul mediu al zilelor de îngheţ este de 105 - 135 zile pe an la staţia Bozovici. Data medie a producerii primului îngheţ este situată între 1-10 octombrie, iar cea a ultimului îngheţ la 21 aprilie. Cele mai multe zile de îngheţ se înregistrează în luna ianuarie şi decembrie (tabelul 4).
Tabelul 4: Numărul mediu lunar al zilelor cu îngheţ la staţia Bozovici Legat de fluctuaţiile circulaţiei atmosferice, datele medii ale îngheţului pot fi decalate faţă de data medie, având ca rezultat prelungirea sau scurtarea în unii ani a intervalului anual fără îngheţ. Aşa spre exemplu, cel mai timpuriu „prim îngheţ” se poate produce spre mijlocul decadei a treia a lunii septembrie (25.IX.1970). Cel mai timpuriu „ultim îngheţ” se produce spre mijlocul lunii martie (18-20 III), iar cel mai târziu „ultim îngheţ” s-a produs la începutul lunii mai (4 mai 1965). b) Numărul zilelor cu temperaturi < - 10°C (nopţi geroase) sunt determinate de advecţiile de aer rece, polar şi arctic, cele mai multe zile cu temperaturi < -10°C înregistrându-se în luna ianuarie (4,6 zile), februarie (4,2 zile), iar cele mai puţine în luna noiembrie (0,5 zile), (tabelul 5).
Tabelul 5: Numărul mediu al zilelor cu nopţi geroase la staţia Bozovici Numărul mediu al nopţilor generoase este de 13,8 zile pe an şi in general, se întâlnesc în anotimpul de iarnă. c) Numărul de zile cu temperatura maximă < 0°C (zile de iarnă), se produce în aceleaşi condiţii cu advecţii de aer rece. Comparativ cu numărul zilelor de îngheţ, numărul anual al zilelor de iarnă e redus, în medie 18 zile la staţia Bozovici. Ele apar frecvent în intervalul decembrie -ianuarie, mai rar în octombrie, noiembrie şi martie (tabelul 6).
Tabelul 6: Numărul mediu al zilelor cu nopţi geroase la staţia Bozovici d) Numărul zilelor de vară, cu temperaturi > 25°C este în medie de 85,2 zile. Cea mai lungă vară a fost în 1994 având 113 zile de vară Zile de vară se înregistrează de obicei în intervalul aprilie - octombrie (tabelul 7) când invadează frecvent mase de aer de origine tropical continentală, întreţinând un timp senin cu temperaturi ridicate. Aşa s-a petrecut şi în vara aceasta, temperaturi de peste 30˚ C, înregistrându-se aproape toată luna iulie.
Tabelul 7: Numărul mediu al zilelor de vară la staţia Bozovici e) Numărul zilelor tropicale, cu temperaturi > 30°C totalizează în medie pe an 25,1 de zile (tabelul 8) şi se datorează invaziei maselor de aer cald continental dinspre est şi sud—est parţial estompate de influenţele de aer oceanic şi umed din vest şi nord -vest. La staţia Bozovici aceste zile apar din mai până în septembrie, cele mai numeroase zile tropicale s-au înregistrat în lunile iunie, iulie şi august. (tabel 8)
Tabelul 8: Numărul mediu al zilelor tropicale la staţia Bozovici Sub influenţa factorilor locali (latitudinea geografică, anotimp, altitudinea locului, natura suprafeţei terestre, nebulozitate, vânt etc.) şi variaţia valorilor medii şi extreme în Depresiunea Bozovici, indică existenţa unui climat temperat continental de adăpost cu nuanţe submediteraneene. UMEZEALA AERULUI Umezeala relativă, indicator important în caracterizarea climatică a unei regiuni, reprezintă raportul dintre cantitatea vaporilor de apă din aer şi cea maximă corespunzătoare temperaturii aerului. Regimul medii anual, anotimpual şi lunar al umezelii relative reflectă existenţa unui maxim în perioada de iarnă, în lunile decembrie (88,4%), ianuarie (89,6%) şi februarie (84,1%) şi un minim în perioada caldă a anului, cu o mică întrerupere în luna iunie (79,2%). Valoarea medie anuală este de 82,5%, valoare apropiată de cea a lunilor ianuarie-februarie (tabelul 9).
Tabelul 9: Regimul mediu al umezelii aerului la staţia Bozovici NEBULOZITATEA Nebulozitatea este un important element climatic, deoarece prezenţa norilor, densitatea lor şi înalţimea la care se află, influenţează asupra regimului radiativ caloric al suprafeţei active. Urmărind evoluţia în cursul anului a gradului de acoperire a cerului cu nori se observă că nebulozitatea prezintă un regim regulat (tab. 10) cu cele mai mari valori la începutul şi sfârşitul iernii şi cele mai mici la sfârşitul verii şi începutul toamnei.
Tabelul 10: Frecvenţa multianuală a zilelor noroase, senine şi acoperite la staţia Bozovici Regimul nefic se caracterizează prin prezenţa unor valori maxime în intervalul noiembrie - mai (între 6-8 zecimi), decembrie fiind luna cu cel mai ridicat grad de acoperire a cerului cu nori. La polul opus se situează lunile de vară, august şi iulie, precum şi septembrie, luni în care se înregistrează medii între 4 şi 5, 5 zecimi (Atlasul climatologic al R.P.R. 1966). Repartiţia valorilor anuale ale nebulozităţii medii plurianuale oscilează în jur de 6,10 - 6,15 zecimi, ca rezultat al frecvenţei maselor de aer umed şi a fronturilor care se deplasează din zona Oceanului Artic spre Europa Centrală. Ciclonii mediteraneeni care se deplasează foarte frecvent spre Câmpia Panonică determină mărirea nebulozităţii în toată partea vestică a ţării. Numărul mediu al zilelor senine variază între 100 - 110 zile pe an. În cursul anului distribuţia lunară a zilelor senine este destul de neuniformă, timpul senin are o frecvenţă foarte redusă în lunile de iarnă, în special în luna decembrie, când se reduce la 6 - 7 zile, apoi acest număr creşte până în luna august, când se înregistrează 15-17 zile cu cer senin. În anul acesta luna iulie a înregistrat un număr de 30 de zile senine. În decursul unui an, numărul zilelor noroase oscilează în jurul valorii de 100, iar cel al zilelor cu cer acoperit în jur de 130 - 140, cele mai mari frecvenţe întâlnindu-se în anotimpul rece, cu scăderi treptate spre sfârşitul verii şi începutul toamnei (tabelele 10, 11).
Tabelul 11: Frecvenţa anotimpuală a zilelor cu nebulozitate caracteristică la staţia Bozovici PRECIPITAŢII ATMOSFERICE Cantitatea de precipitaţii constituie una dintre cele mai importante caracteristici ale climei şi totodată una din verigile principale ale circuitului apei în natură. Apa provenită din ploi şi topirea zăpezilor constituie rezerva de umezeală a solului necesară plantelor în perioada de vegetaţie, alimentează râurile, fiind considerată şi principala sursă a evapotranspiraţiei. Precipitaţiile atmosferice, în mai mare măsură decât temperatura aerului, prezintă o accentuată instabilitate, acest fapt reflectându-se în peisajul geografic şi în economia Depresiunii Almăjului. Cantitatea medie multianuaiă de precipitaţii înregistrate la staţia meteo Bozovici este de circa 545,6 mm, medie calculată pe 15 ani: 1984 - 1988 (tabelul 12).
Tabelul 12: Suma lunară a cantităţilor de precipitaţii la staţia Bozovici Cantitatea redusă de precipitaţii din zona joasă a comunei trebuie pusă pe seama proceselor föehnice, frecvente în cadrul Depresiunii Almăjului, cât şi a celor de descendenţă dinamică legate de influenţa văii Dunării. În intervalul studiat, anul cu cea mai mare cantitate de precipitaţii a fost 1997, când s-au înregistrat 687,9 mm, datorită activităţii ciclonale şi a invaziilor de aer umed adus de circulaţia vestică. Anul 1993 cu 423,4 mm a fost anul cu cele mai mici cantităţi anuale de precipitaţii, cantităţi mai mici înregistrându-se şi în 1992 (466,3 mm), .1994 (447,9 mm), datorită proceselor atmosferice anticiclonale şi advecţiei aerului cald de origine tropical - continentală, sărac în vapori de apă. Analizând variaţia lunară a cantităţii de precipitaţii căzute, se constată că cele mai mici cantităţi de precipitaţii se înregistrează în lunile ianuarie, cu 32,8 mm, februarie cu 34,7 mm, martie şi decembrie (tabelul 12) datorită prezenţei aerului continental şi predominării unui regim anticiclonal. Cantităţile cele mai mari de precipitaţii se produc odată cu sfârşitul primăverii - începutul verii, datorită intensificării proceselor dinamice precum şi a amplificării proceselor termoconvective, cantităţile medii lunare de precipitaţii atingând maximul în luna iunie 73,0 mm în zonele joase şi 200 mm în zonele înalte. Iarna, cantităţile de precipitaţii au o repartiţie neuniformă, oscilând de Ia un an la altul între 1,1 mm în ianuarie 1998 şi 86,7 mm în 1985. Anotimpul de iarnă este cel mai sărac în precipitaţii datorită scăderii tot mai mult a activităţii fronturilor şi dominarea sistemelor anticiclonale. Descendenţa aerului duce la inversiuni termice sub care se pot forma norii stratiformi, iar precipitaţiile atmosferice apar sub formă de ninsori sau burniţe slabe şi mai puţin sub formă de precipitaţii lichide. În semestrul rece al anului cad în medie 100,9 mm, ceea ce reprezintă 18,4 % din cantitatea medie anuală a precipitaţiilor atmosferice. Diferenţa dintre cantitatea de precipitaţii căzută în timpul primăverii şi verii este mai mică decât cea căzută în timpul toamnei şi iernii, acest fapt datorându-se activităţii ciclonilor din Marea Mediterană, în aceste două din urmă anotimpuri. Ploile din timpul primăverii însumează în medie 141,3 mm, ceea ce reprezintă 25,9 % din cantitatea medie anuală. Vara, pe lângă procesele frontale, un rol important în producerea precipitaţiilor îl joacă convecţia termică, ploile sunt abundente, cantităţile înregistrate atingând 179,0 mm, adică 32,6 % din cantitatea medie anuală. Toamna, ca urmare a predominării unui regim anticiclonal cantitatea medie de precipitaţii este de 124,4 mm, ceea ce reprezintă 22,7 % din totalul anual (tab. 13).
Tabelul 13: Frecvenţa cantitativă anotimpuală a precipitaţiilor atmosferice la staţia Bozovici Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este de 124. Dacă diferenţa de la o lună la alta şi chiar de la un an la altul este totuşi mică, trebuie menţionate variaţiile mari care apar pentru aceeaşi lună în ani diferiţi, ca urmare a manifestărilor fie a perioadelor cu ploi intense, fie a unor perioade de secetă îndelungată, aşa cum a fost în anul 1863, când din cauza secetei prelungite au murit animalele de foame, în 1928 începând cu luna mai, timp de 4 luni nu a plouat deloc. În perioada rece a anului aproape toată cantitatea de precipitaţii cade sub formă solidă în zona înaltă, stratul de zăpadă poate apare din luna octombrie şi durează până în aprilie. În zonele mai joase, stratul de zăpadă se formează spre sfârşitul lunii noiembrie şi durează până în martie. Media multianuală a zilelor cu ninsoare este de 27,1 zile, iar grosimea stratului de zăpadă variază între 5 şi 15 cm. În anul 1848, în mai, stratul de zăpadă a atins 1 m. În concluzie, cantitatea de precipitaţii căzută pe teritoriul comunei Dalboşeţ asigură necesarul de apă al plantelor aproape în toată perioada de vegetaţie. Efectul imediat al precipitaţiilor se resimte cu precădere în frecvenţa şi durata nivelelor şi a debitelor râurilor. Legat de perioadele de secetă, la Dalboşeţ găsim obiceiul „paparudelor”. O femeie tânără, de obicei gravidă este împodobită cu multă verdeaţă şi împreună cu câţiva copii străbat uliţele satului. Copiii chiuie şi strigă „Paparudă/rudă, vino şi mă udă!” Femeile ies la poartă şi aruncă găleţi de apă pe paparudă. Aceasta primeşte bani şi produse, iar copiii, dulciuri şi fructe.
Relieful variat al comunei Dalboşeţ provoacă nu numai modificarea direcţiilor principale ale vântului, dar chiar şi atenuarea sau intensificarea vitezelor accentuând în general turbulenţa dinamică. Urmărind frecvenţa medie lunară a vântului pe direcţii (tabelul 14) se constată în toate lunile anului frecvenţa cea mai mare o au vânturile de nord -vest, cu o frecvenţă de 9,2%, după care urmează cele de provenienţă sud - vestică cu 8,7%, situaţie care se datorează condiţiilor fizico - geografice locale şi aşezării comunei pe cursul Nerei, care determină canalizarea vântului pe valea acestui râu. Circulaţia dinspre nord, nord-est, sud-vest şi chiar dinspre vest este redusă ca frecvenţă, datorită prezenţei Munţilor Banatului, cu rol de adăpost asupra depresiunii, (tabelul 14).
Tabelul 14: Frecvenţa cantitativă anotimpuală a precipitaţiilor atmosferice la staţia Bozovici Iarna, când circulaţia atmosferei se află sub influenţa anticiclonului continental euroasiatic şi a unor gradienţi barici orizontali cu valori ridicate, peste teritoriul sud -vestic al ţării predomină vânturile sud - vestice şi estice, care aduc de obicei vreme uscată. Când bate vântul dinspre nord aduce zăpadă şi vreme rea. Primăvara, sunt frecvente vânturile din direcţia NV şi SV, cele de NV aducând brumă şi îngheţuri târzii de primăvară şi furtuni însoţite de grindină. Frecvenţa maximă a vântului dinspre SV şi S are ca urmare moderarea asprimii vremii. Vara, vânturile de NV atenuează frecvenţa celor din SE. Vânturile de NV aduc mase de aer bogate în vapori de apă dinspre Oceanul Atlantic. Aceste ploi de natură orografică, determinate de prezenţa înălţimilor montane, care joacă rol de barieră orograficâ în calea maselor de aer de provenienţă vestică, astfel că atunci când acestea escaladează zona înaltă din faţa depresiunii, procesul de condensare se intensifică, generând ploi abundente caracteristice perioadei de primăvară şi începutul perioadei de vară, care produc revărsarea râurilor Toamna vânturilor din SV generează vreme frumoasă şi cele de vest dau ploi mărunte, iar vântul de NV aduce brume timpurii şi îngheţuri. Direcţiile dominante ale vânturilor sunt dictate de deschiderile oferite de văile râurilor afluente Nerei. Datorită faptului că Depresiunea Bozovici, în cadrul căreia este inclusă şi comuna Dalboşeţ, este înconjurată şi adăpostită din toate părţile de munţi, valoarea medie a calmului în perioada 1984 - 1988 este 55,8% iar în aria montană valoarea, 25%. Pe lângă vânturile dominante, în perimetrul comunei Dalboşeţ se produc şi vânturi locale. Acestea iau naştere datorită unor cauze de natură termică locală, respectiv a influenţei suprafeţei active. Vântul local Coşava se resimte mai ales în timpul iernii şi în anotimpurile de tranziţie, având o direcţie predominantă de la est la vest, iar secundar de la SE spre NV şi în mai mică măsură de la NE. Coşava bate de obicei 2-3 zile înregistrând viteze variabile între unitatea montană dunăreană, cu 40 m/s, înregistrată la staţia Berzasca, datorita atât situaţiilor sinoptice cât şi condiţiilor orografice diferite. Înainte de a ajunge la staţia meteorologică Bozovici, ramurile vântului Coşava trec peste înălţimi mai mici de sub 1000 m în partea nordică a Munţilor Almăjului şi sub 800 m în părţile sudice ale aceloraşi munţi. Ramurile acestui vânt, după ce strâmbat zona înaltă, ajung în depresiune ca un vânt cald şi uscat, cu caractere asemănătoare föhnului. Datorită violenţei cu care bate vântul Coşava, produce pagube mari: dezrădăcinarea arborilor, ruperea pomilor fructiferi, spargerea geamurilor la case, distrugerea acoperişurilor, aşa cum s-a întâmplat în 7 iunie 1816, la ora 4 dimineaţa (Penticostar, Râmnic, 1743) sau 1964, când s-au distrus jumătate din acoperişurile caselor din Prilipeţi. Vântul Coşava are însemnate consecinţe topoclimatice în SV ţării şi constituie un element topoclimatic important pentru comuna Dalboşeţ, accentuând caracterul său mediteraneean. Satele Dalboşeţ şi Şopotu-Vechi, fiind situate între dealuri, sunt ferite de vânturile mai puternice şi sunt bine aerisite de brizele de munte. Satele Reşiţa Mică, Bârz, Boina, Boiniţa şi Prislop, fiind aşezate şi pe interfluvii, sunt mai expuse vânturilor de SV. Din categoria fenomenelor hidrometeorologice sunt semnalate: ceaţa, aerul ceţos, lapoviţa, chiciura, burniţa, iar toamna şi iarna poleiul, grindina care uneori poate produce pagube mari. La 8 iunie 1824 a fost o înfricoşătoare vijelie însoţită de grindină cu bucăţi de mărimea unui ou de gâscă colţuroasă care a fărâmat ţigla multor case şi mulţi pomi. Trei zile de vară nu s-a topit. Oamenii şi animalele surprinse pe câmp au fost ucişi (Evanghelie, Râmnic 1784, însemnare). În concluzie, prezenţa verilor călduroase precedate de primăveri timpurii cu precipitaţii suficiente, toamnele prelungite şi însorite, oferă condiţii favorabile dezvoltării tuturor culturilor agricole cu excepţia unor legume timpurii de primăvară, ceea ce reprezintă o importanţă deosebită pentru economia comunei. Yüklə 1,32 Mb. Dostları ilə paylaş:
|