Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

4. Hipesomniile includ tendinta generala de somnolenta diurna, carte afecteaza circa 5% din populatia generala. Hipersomnia este o stare intermediara între cea de veghe si somn, cu instalare progresiva, în care constienta nu este suspendata complet. Se poate manifesta intermitent sau tranzitoriu, poate fi reversibila, sau sa evolueze spre coma. Poate avea cauze organice, boli infectioase febrile, afectiuni ale sistemului nervos, intoxicatii.

Dormitul ziua îsi are debutul în adolescenta, baietii fiind mai afectati decât fetele. Nevoia de somn pare sa se schimbe semnificativ la intrarea în adolescenta. Corskadon si Dement (1987), în urma unui studiu longitudinal efectuat pe 12 fete si 15 baieti timp de 7 ani, concluzioneaza ca o parte dintre adolescentii normali au o tulburare semnificativa a functiei de trezire ca rezultat a trei factori: a. o crestere fiziologica postpuberala a duratei somnului diurn; b. restrictia somnului nocturn din motive sociale (filme, discoteca); c. impactul cumulativ al restrictiei cronice de somn.

4.1. Hipersomnia primara raspunde, în conformitate cu DSM IV urmatoarelor criterii de diagnostic:

1. 
   Somnolenta excesiva cel putin o luna, fie ca episoade de somn prelungit, fie episoade de somn în timpul zilei, cu aparitie aproape zilnica;
   
2. 
   Somnolenta excesiva trebuie sa fie suficient de severa pentru a cauza un distress clinic semnificativ sau o înrautatire a functiilor sociale, ocupationale, sau în alte arii importante;
   
3. 
   Somnolenta excesiva nu apare exclusiv în alte tulburari de somn;
   
4. 
   sau în alte tulburari mintale;
   
5. 
   nu se datoreaza efectelor psihologice directe ale unei substante, sau unei conditii medicale generale.
   

La indivizii cu hipersomnie primara, durata episodului major de somn (pentru cei mai multi somn nocturn) poate dura de la 8 la 12 ore si este de multe ori urmata de dificultate la trezire dimineata. Calitatea actuala a somnului nocturn este normala.

4.2. Narcolepsia se caracterizeaza printr-un acces brusc, de scurta durata, a unei nevoi irezistibile de somn, care poate apare si la persoane sanatoase. Boala Gelineanu este definita ca o hipersomnie cu caracter primitiv, dar exista si forme secundare (postencefalitic, posttraumatism cerebral). Clinic, se manifesta în principal prin atacul de narcolepsie, respectiv criza de somn, ce reprezinta simptomul fundamental, cu durata de ordinul minutelor, sau chiar orelor, favorizata uneori de circumstante emotionale. La hipersomnie se pot asocia si atacurile cataleptice, respectiv o abolire brusca a tonusului postural. În cadrul simptomatologiei narcolepsiei mai apar, atât paralizii în perioada hipnagogica, sau hipnopompica, cât si halucinatii polisenzoriale (A. Sîrbu, 1979).

Somnolenta descreste tipic dupa un atac de somn, pentru a reveni câteva ore mai târziu. Atacurile de somn trebuie sa apara zilnic pe o perioada de cel putin 3 luni (criteriul A de diagnostic, în conformitate cu DSM IV), desi majoritatea indivizilor descriu atacuri de somn de mai multi ani, înainte de a cauta semnificatia clinica. Criteriul B de diagnostic include prezenta a una sau doua din: catalepsie, elemente de somn REM în perioada de tranzitie între somn si veghe, sau halucinatii oniroide. Criteriul C vizeaza lipsa unei suferinte organice, sau a unui consum de medicamente care sa explice simptomatologia.

Prevalenta tulburarii în populatia generala este sub 1%. Afectiunea se asociaza cu manifestari patologice ale somnului REM. Vârsta debutului se situeaza la pubertate, iar diagnosticul nu poate fi confirmat decât în pubertatea tardiva. Atacurile necontrolabile de somn diurn apar în timpul unor activitati monotone sedentare, cum ar fi, de exemplu, privitul la televizor, statul în clasa, lectura, conducerea automobilului (situatiile de hipoactivitate exagereaza tipic gradul de somnolenta). Episoadele de somn dureaza de la secunde la 30 de minute si chiar mai mult, fara a trece prin fazele 3-4 ale somnului. Subiectul se poate trezi odihnit. Într-un atac de somn sunt descrise "micro-somnuri" asociate cu perioade de motaiala extrema, având o durata de 1-10 secunde, crescând în frecventa, ajungându-se, în final, la o succesiune rapida, posibil asociata cu activitati automate (gestuale, ambulatorii, de vorbire). În timpul "mico-somnurilor" ochii subiectului sunt deschisi, dar cu privire fixa, fara reactie, productia verbala putând fi trunchiata, sau în afara contextului.