Phare – Twinning Projekt ro/2007-ib/JH/01

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul I. L. împotriva deciziei comerciale nr.531 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2009.

Preşedinte,	Judecător,	Judecător,
V. Rădulescu	V. Popescu	Şt. Ciontu

Pentru domnul judecător Şt. Ciontu, pensionat, semnează domnul Preşedinte de secţie – G. Buta

Magistrat asistent,

F. Ciocoveanu

Red.	V.P.
Dact.	M.M./22.12.2009
ex.	5

______________________

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Comercială

Judecător E. Roşu

Judecător G. Vinţanu

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.2424 Dosar nr.5776/114/2007

Şedinţa de la 15 octombrie 2009
Completul compus din :
Veronica Rădulescu - Preşedinte

Veronica Popescu - Judecător

Eugenia Lohan - Judecător

Ruxandra Petre - Magistrat asistent

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC S. L. SA IAŞI, împotriva deciziei nr.233 din 9 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal, se prezintă recurenta-reclamantă, prin avocat Elena Camelia Sava şi intimata-reclamantă SC L. 2000 SRL BUCUREŞTI, prin împuternicit Radu Petru Leonard şi administrator M. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, învederându-se că recursul este legal timbrat, declarat şi motivat în cadrul termenului procedural prevăzut de dispoziţiile art.301 Cod procedură civilă. Totodată, s-a mai referit că la data de 14.10.2009, s-a depus de către intimata-reclamantă, un înscris prin care învederează că renunţă la judecata capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilele proprietatea acesteia.

Constatând că nu mai sunt alte cereri sau chestiuni prealabile de pus în discuţie, Înalta Curte acordă cuvântul pe fondul recursului.

Având cuvântul, reprezentantul recurentei-reclamante susţine oral motivele de recurs dezvoltate în scris şi în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.6,7,8 şi 9 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului pârâtei şi în temeiul dispoziţiilor art.246-247 Cod procedură civilă, solicită a se lua act de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamantă. Depune la dosarul cauzei, concluzii scrise şi nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentanta intimatei-reclamante, având cuvântul în continuare, arată că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză, iar mandatarul asociatului societăţii intimate arată că nu este de acord cu cererea de renunţare formulată.

ÎNALTA CURTE
Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Judecătoria Buzău prin sentinţa civilă nr.5067 din 26 septembrie 2007 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC L. 2000 SRL BUCUREŞTI şi pârâta SC S. L. SA IAŞI în favoarea Tribunalului Buzău – secţia comercială şi de contencios administrativ, cu motivarea că potrivit art.2 pct.1 lit.a din codul de procedură civilă tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.

Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ prin decizia nr.547 din 26 iulie 2008 a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta SC L. 2000 SRL BUCUREŞTI în contradictoriu cu pârâta SC S. L. SA Iaşi şi a respins în totalitate cererea reconvenţională a pârâtei.

A fost dispusă evacuarea pârâtei reclamante din spaţiile comerciale proprietatea reclamantei pârâte, respectiv spaţiul comercial în suprafaţă de 148 mp situat în municipiul Buzău, strada Unirii bloc 01, parter şi spaţiul comercial în suprafaţă de 62,74 mp situat în municipiul Buzău str. Cuza Vodă nr.1-3 judeţul Buzău.

De asemenea a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei reclamante la daune privind lipsa de folosinţă a spaţiilor.

În final a fost obligată pârâta reclamantă la 7373 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în principal că prin contractul nr.7 din 24 octombrie 2000, încheiat între reclamanta pârâtă SC L. 2000 SRL BUCUREŞTI şi pârâta reclamantă SC S. L. SA IAŞI a fost închiriat acesteia din urmă spaţiul comercial situat în Buzău , strada Unirii, bloc O1, parter în suprafaţă de 148 mp, pentru o perioadă de 3 ani. Contractul a fost modificat succesiv prin acte adiţionale, iar prin actul adiţional nr.3/2006 s-a convenit ca durata contractului să fie prelungită până la 31 decembrie 2006.

De asemenea, prin contractul de închiriere nr.6329 din 20 decembrie 2005, încheiat între reclamanta-pârâtă SC L. 2000 SRL şi pârâta reclamantă SC S. L. SA Iaşi, pârâtei reclamante i s-a închiriat suprafaţa de 103,50 mp spaţiu comercial situat în Buzău, strada Cuza Vodă nr.1-3 pe o perioadă de 7 ani începând cu data de 1 ianuarie 2006, până la data de 13 decembrie 2013.

Ulterior, ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr.2455 din 6 mai 2005 a Judecătoriei Buzău şi a deciziei nr.806 din 6 mai 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care o parte din spaţiul situat în Buzău, strada Cuza Vodă nr.1-3 a fost retrocedat foştilor proprietari, s-a încheiat actul adiţional nr.1/2006 prin care a fost modificat art.2 din contractul iniţial în sensul că SC L. 2000 SRL închiriază SC S. L. SA 62,84 mp din spaţiul comercial, conform schiţei anexate, precum şi art.nr.4 în sensul că termenul de închiriere este de 1 an începând de la 1 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2006 şi că acesta poate fi prelungit cu acordul ambelor părţi.

Începând cu adresa nr.23 din 12 octombrie 2006, emisă de către reclamanta pârâtă SC L. 2000 SRL Bucureşti, între părţi a fost purtată corespondenţa în vederea prelungirii celor două contracte de închiriere vizând spaţiile din Buzău, strada Cuza Vodă nr.1-3 şi respectiv Buzău, strada Unirii, bloc O1, parter, finalizată prin solicitarea reclamantei-pârâte de evacuare a pârâtei-reclamante formulată prin adresele nr.3 din 13 ianuarie 2007 şi nr.4 din 26 februarie 2007 din spaţiile ocupate ca urmare a expirării contractelor de închiriere pe anul 2006 şi a refuzului pârâtei de închiriere a unor noi contracte pentru anul 2007 la preţurile solicitate de SC L. 2000 SRL Bucureşti.

Nu a intervenit tacit relocaţiunea potrivit art.1437 din codul civil, aşa cum susţine pârâta reclamantă deoarece prin adresele nr.3 din 31 ianuarie 2007, nr.4 din 21 februarie 2007 şi nr.5 din 8 martie 2007 reclamanta pârâtă a cerut eliberarea spaţiilor, iar textul legal expus anterior precizează că atunci când s-a notificat concediul, locatarul chiar daca ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat nu poate opune relocaţiunea făcută.

Al doilea capăt de cerere al reclamantei pârâte nu a fost dovedit, astfel că s-a dispus respingerea lui.

Referitor la cererea reconvenţională, s-a reţinut că pârâta-reclamantă ocupă spaţiile în litigiu, începând cu 1 ianuarie 2007 fără nici un drept, ca urmare a încetării contractelor de închiriere.

Reînnoirea locaţiunii şi practicarea unui anumit nivel al chiriei nu constituie o obligaţie pentru proprietar, iar în cauză nu a intervenit tacita relocaţiune.

Nu poate fi obligată reclamanta-pârâtă la plata contravalorii actualizate a unor lucrări de îmbunătăţire deoarece în contractul de închiriere s-a menţionat că toate acestea se fac numai cu acordul SC L. 2000 SRL şi rămân bunuri câştigate spaţiului închiriat.

Curtea de Apel Ploieşti – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.233 din 9 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. L. SA IAŞI împotriva sentinţei nr.547 din 26 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Buzău – secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele primei instanţe.

Împotriva deciziei nr.213 din 9 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta SC S. L. SA IAŞI care a criticat această hotărâre pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând în temeiul art.304 pct.6, 7, 8 şi 9 din codul de procedură civilă admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi admiterea apelului cu consecinţa modificării în parte a sentinţei fondului, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamanta pârâtă SC L. 2000 SRL BUCUREŞTI. În subsidiar se solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea s-au adus critici şi încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2008, fiind încălcată regula repartizării aleatorie a dosarului, repartizarea iniţială fiind la un complet care soluţiona recursuri, precum şi încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2008 prin care au fost respinse probele propuse de SC S. L. SA IAŞI, încălcându-se dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a evocat faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat, în considerentele reţinute, cu privire la motivele de apel care privesc în parte soluţia dată pe cererea introductivă a reclamantei şi anume evacuarea. Greşit s-a apreciat că nu operează tacita relocaţiune, nu au fost analizate motivele de apel în legătură cu cererea reconvenţională, nu a fost suplimentat probatoriul şi nu au fost examinate condiţiile dobândirii proprietăţii celor 2 spaţii de către SC L. 2000 SRL BUCUREŞTI.

De asemenea instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la valoarea cheltuielilor de judecată în raport cu pretenţiile admise, greşit fiind obligată pârâta la valoarea totală a cheltuielilor de judecată în sumă de 7.373 lei. Mai mult nu s-a pronunţat nici cu privire încheierea de şedinţă a instanţei de fond, prin care au fost respinse excepţiile invocate şi nici a încheierii prin care s-a respins suspendarea judecăţii în condiţiile art.244 alin.1 pct.1 din codul de procedură civilă.

Intimata reclamantă SC L. 2000 SRL BUCUREŞTI, a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. L. SA Iaşi pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor aşa cum se regăsesc stipulate în contractele de închiriere nr.7/2000 şi nr.6329/2000, cu modificările aduse prin actele adiţionale corespunzătoare.

În faza procesuală a apelului, dosarul a fost repartizat aleatoriu informatizat, fiind soluţionat de un complet de judecată competent, iar prin procesul verbal din 3 noiembrie 2008 a fost schimbată componenţa completului de judecată cu respectarea art.98 alin.4 din Regulamentul de Organizare a Instanţelor, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea CSM nr.614/2008 (filele 2 şi 3 Dosar nr.5776/114/2007 Curtea de Apel Ploieşti).

Astfel, prin cererea de apel motivată cât şi prin cererea de probe depusă la termenul din 14 noiembrie 2008 pârâta SC S. L. SA IAŞI a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică în construcţii având ca obiectiv determinarea contravalorii cheltuielilor efectuate pentru realizarea lucrărilor de separare şi aducere a spaţiului comercial la stadiul propriu de utilizare şi a realizării unei căi de acces în acest spaţiu. S-a mai cerut şi proba cu interogatoriu şi expertiza contabilă în scopul determinării perioadei pentru care operează dreptul de retenţie.

Corect s-a apreciat că probele descrise anterior nu sunt concludente, pertinente şi utila cauzei, ele fiind respinse cu această motivare.

De remarcat că alăturat cererii de probatorii, pârâta a depus mai mult înscrisuri, iar la termenul din 2 decembrie 2008 când s-a pus în vedere apelantei să individualizeze înscrisurile precum şi ce se dovedesc cu ele, reprezentantul legal al SC S. L. SA IAŞI a precizat că înscrisurile sunt numeroase şi nu pot fi indicate.

În principiu, admiterea sau respingerea probelor este lăsată la aprecierea instanţei şi ele pot fi încuviinţate numai dacă pot duce la dezlegarea pricinii. Ori în speţă, instanţa a dat dovadă de rol activ şi a administrat suficiente probe care au condus la stabilirea unei corecte situaţii de fapt şi de drept.

Este de necontestat că art.6 pct.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate cât şi al egalităţii armelor în procesul civil.

Dreptul la apărare a fost respectat în egală măsură ambelor părţi, care au formulat cereri, întâmpinări, răspunsuri la acestea, amânări justificate şi acordate amânări de pronunţare pentru depunerea de note scrise.

Amplu documentat şi bine argumentat a fost respinsă teza acreditată de pârâtă vizând tacita relocaţiune, iar dispoziţiile din art.8 al contractului de închiriere au precizat că orice îmbunătăţire efectuată de locatar devine un bun câştigat spaţiului închiriat, toate aceste împrejurări conducând la respingerea cererii reconvenţionale.

Şi cuantumul cheltuielilor de judecată a fost just reţinut, prin aceea că potrivit art.274 din codul de procedură civilă partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. L. SA IAŞI împotriva deciziei nr.233 din 9 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art.304 din codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. L. SA IAŞI, împotriva deciziei nr.233 din 9 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

V.Rădulescu V.Popescu Eg.Lohan

MAGISTRAT ASISTENT

R.Petre

Red.VP

Dact.MM/5 exp.

03.02. 2010