Planificarea integrată a activităților de învățare Proiecte tematice Texte suport Sugestii metodologice Documente curriculare
O19 - Să înţeleagă semnificaţia cuvintelor, literelor şi cifrelor, învăţând să le traseze. DOMENIUL ŞTIINŢE
Yüklə 2,52 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- RACUL, BROASCA ȘI ȘTIUCA
O19 - Să înţeleagă semnificaţia cuvintelor, literelor şi cifrelor, învăţând să le traseze. DOMENIUL ŞTIINŢE Obiective cadru: O1 - Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice; O2 - Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre, unităţi de măsură, întrebuinţând un vocabular adecvat; O3 - Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire şi utilizare a formelor geometrice; O4 - Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare; O5 - Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin achiziţia de strategii adecvate; O6 - Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia; O7 - Dezvoltarea capacităţii de observare şi stabilirea de relaţii cauzale, spaţiale, temporale; O8 - Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător; O9 - Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta. Obiective de referinţă: O1 - Să-şi îmbogăţească experienţa senzorială, ca bază a cunoştinţelor matematice referitoare la recunoaşterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulţimi, pe baza unor însuşiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan. O2 - Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date ori găsite de el însuşi: triere, grupare/regrupare, comparare, clasificare, ordonare, apreciere a cantităţii prin punere în corespondenţă. O3 - Să înţeleagă şi să numească relaţiile spaţiale relative, să plaseze obiecte într-un spaţiu dat ori să se plaseze corect el însuşi în raport cu un reper dat. O4 - Să înţeleagă raporturi cauzale între acţiuni, fenomene (dacă...atunci) prin observare şi realizare de experimente. O5 - Să recunoască, să denumească, să construiască şi să utilizeze forma geometrică cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi în jocuri. O6 - Să efectueze operaţii şi deducţii logice, în cadrul jocurilor cu piesele geometrice. O7 - Să numere de la 1 la 10 recunoscând grupele cu 1-10 obiecte şi cifrele corespunzătoare. O8 - Să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi, în limitele 1-10. O9 - Să identifice poziţia unui obiect într-un şir, utilizând numeralul ordinal. O10 - Să realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de el însuşi. O11 - Să compună şi să rezolve probleme simple, implicând adunarea/ scăderea în limitele 1-10. O12 - Să găsească soluţii diverse pentru situaţii problematice reale sau imaginare întâlnite în viaţa de zi cu zi sau în poveşti, povestiri. O13 - Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii), precum şi interdependenţa dintre ele. O14 - Să recunoască şi să descrie verbal şi/sau grafic anumite schimbări şi transformări din mediul apropiat. O15 - Să cunoască elemente ale mediului social şi cultural, poziţionând elementul uman ca parte integrantă a mediului. O16 - Să cunoască existenţa corpurilor cereşti, a vehiculelor cosmice. O17 - Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate. O18 - Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului, aplicând cunoştinţele dobândite. O19 - Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei omului şi naturii DOMENIUL OM ŞI SOCIETATE Obiective cadru: O1 - Cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi; O2 - Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi; O3 - Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (iniţiativă); O4 - Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere, acceptare şi respect al diversităţii; O5 - Cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român; O6 - Formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de dezvoltare motrică; O7 - Îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor, precum şi despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple; O8 - Formarea deprinderilor practic-gospodăreşti şi utilizarea vocabularului specific. Obiective de referinţă: O1 - Să cunoască şi să respecte normele necesare integrării în viaţa socială, precum şi reguli de securitate personală (ex.: importanţa alimentelor sănătoase pentru organismul uman; reguli ale activităţii şi ale jocului, în vederea evitării unor situaţii periculoase; reguli de minimă protecţie a naturii şi pericolul încălcării lor; reguli privind protecţia vieţii proprii şi a celor din jur etc.). O2 - Să-şi adapteze comportamentul propriu la cerinţele grupului în care trăieşte (familie, grădiniţă, grupul de joacă). O3 - Să negocieze şi să participe la decizii comune. O4 - Să aprecieze în situaţii concrete unele comportamente şi atitudini în raport cu norme prestabilite şi cunoscute. O5 - Să trăiască în relaţiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranţă, armonie, concomitent cu învăţarea autocontrolului. O6 - Să descrie şi să identifice elemente locale specifice ţării noastre şi zonei în care locuieşte (elemente de relief, aşezare geografică, obiective socio-culturale, istorice, religioase, etnice). O7 - Să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activităţi practice. O8 - Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice. O9 - Să efectueze operaţii simple de lucru cu materiale din natură şi sintetice. O10 - Să identifice, să proiecteze şi să găsească cât mai multe soluţii pentru realizarea temei propuse în cadrul activităţilor practice. O11 - Să se raporteze la mediul apropiat, contribuind la îmbogăţirea acestuia prin lucrările personale. O12 - Să dobândească comportamente şi atitudini igienice corecte faţă de propria persoană şi faţă de alte fiinţe şi obiecte. O13 - Să capete abilitatea de a intra în relaţie cu cei din jur, respectând norme de comportament corect şi util celorlalţi. O14 - Să-şi formeze deprinderi practice şi gospodăreşti. O15 - Să se comporte adecvat în diferite contexte sociale. DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV Obiective cadru: O1 - Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje; O2 - Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de limbaj plastic şi forme, obiecte din mediul înconjurător (natură, artă şi viaţa socială); O3 - Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj; O4 - Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii; O5 - Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică; O6 - Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei muzicale naţionale şi universale. Obiective de referinţă: O1 - Să redea teme plastice specifice desenului. O2 - Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii. O3 - Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice. O4 - Să recunoască elemente ale limbajului plastic şi să diferenţieze forme şi culori în mediul înconjurător. O5 - Să cunoască şi să diferenţieze materiale şi instrumente de lucru, să cunoască şi să aplice reguli de utilizare a acestora. O6 - Să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activităţi plastice concrete. O7 - Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, utilizând materiale şi tehnici diverse alese de el. O8 - Să interpreteze liber, creativ lucrări plastice, exprimând sentimente estetice. O9 - Să privească şi să recunoască creaţii artistice corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preşcolar şi preocupărilor acestuia (portrete de copii, jocuri ale copiilor, scene de familie, peisaje, activităţi cotidiene ale oamenilor). O10 - Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului. O11 - Să diferenţieze auditiv timbrul sunetelor din mediul apropiat şi al sunetelor muzicale. O12 - Să diferenţieze auditiv intensitatea sunetelor din mediul apropiat şi a sunetelor muzicale. O13 - Să diferenţieze auditiv durata determinată a sunetelor din mediul apropiat şi a sunetelor muzicale. O14 - Să diferenţieze auditiv înălţimea sunetelor muzicale. O15 - Să intoneze cântece pentru copii. O16 - Să cânte acompaniaţi de educatoare O17 - Să acompanieze ritmic cântecele. O18 - Să cânte cântecele în aranjamente armonico-polifonice elementare. O19 -Să asocieze mişcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia O20 - Să exprime prin mişcare starea sufletească creată de muzica audiată. O21 - Să exprime într-un joc impresia muzicală. O22 - Să improvizeze spontan, liber scurte motive sincretice: text onomatopeic + melodie, text onomatopeic + mişcare, text onomatopeic + melodie + mişcare. O23 - Să asculte şi să recunoască fragmente din creaţii muzicale naţionale şi universale, corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preşcolar şi preocupărilor acestuia. DOMENIUL PSIHOMOTRIC Obiective cadru: O1 - Formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar-aplicative; O2 - Stimularea calităţilor intelectuale, de voinţă şi afective în vederea aplicării independente a deprinderilor însuşite; O3 - Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menţinerea stării de sănătate. Obiective de referinţă: O1 - Să fie capabil să execute mişcări motrice de bază: mers, alergare, sărituri, rostogoliri, căţărări. O2 - Să cunoască şi să aplice regulile de igienă referitoare la igiena echipamentului. O3 - Să cunoască şi să aplice regulile de igienă a efortului fizic. O4 - Să-şi formeze o ţinută corporală corectă (în poziţia stând, şezând şi în deplasare). O5 - Să perceapă componentele spaţio-temporale (ritm, durată, distanţă, localizare). O6 - Să fie apt să utilizeze deprinderile motrice însuşite în diferite contexte. O7 - Să se folosească de acţiunile motrice învăţate pentru a exprima sentimente şi/ sau comportamente, pentru a răspunde la diferiţi stimuli (situaţii), la diferite ritmuri. O8 - Să manifeste în timpul activităţii atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiţie, fair-play. PROIECT TEMATIC: SĂ CĂLĂTORIM ÎN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR! TEMA ANUALĂ: CÂND, CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ? GRUPA: MARE ARGUMENT: Lumea necuvântătoarelor i-a atras întotdeauna pe copii. Ei povestesc mereu despre animalele pe care le-au văzut pe stradă, la bunici, la circ, la Zoo sau la televizor. Prin acest proiect copiii vor afla informații interesante despre animalele din diferite medii de viață, vor descoperi animale cu înfățișări și comportamente ciudate. De asemenea, copiii vor conștientiza necesitatea protejării animalelor și a mediilor în care trăiesc acestea. DURATA: 3 săptămâni LOC DE DESFĂŞURARE: SALA DE GRUPĂ OBIECTIVE CADRU PE DOMENII EXPERENŢIALE: • Domeniul Limbă şi comunicare: O1, O2, O3 • Domeniul Ştiinţe: O1, O2, O3, O4, O6, O9 • Domeniul Om şi societate: O1, O2, O3, O6, O7, O8 • Domeniul Estetic şi creativ:O1, O2, O3,O4, O5 • Domeniul Psihomotric: O1, O3 OBIECTIVE DE REFERINŢĂ VIZATE: • Domeniul Limbă şi comunicare: O1, O3, O4,O6,O7,O10,O16, O19 • Domeniul Ştiinţe: O1, O2, O5, O6, O7,O9,O13,O17, O18 • Domeniul Om şi societate: O1, O3, O5,O7, O8, O9, O11,O12, O14 • Domeniul Estetic şi creativ: O1, O2, O3, O4, O5, O7, O10, O12, O15, O16, O20 • Domeniul Psihomotric: O1, O3, O6, O7, O8 INVENTAR DE PROBLEME:
CENTRE DE INTERES DESCHISE şi MATERIALE puse la dispoziţia copiilor
PROIECT TEMATIC: CE DRAGI ÎMI SUNT SĂRBĂTORILE! (proiect transemestrial) TEMA ANUALĂ: CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM? GRUPA: MARE ARGUMENT: Diferitele sărbători din timpul anului aduc multă bucurie în sufletele copiilor. Fie că vorbim despre Crăciun, Anul Nou, Mărțișor, Ziua mamei, Paștele sau Ziua de 1 Iunie, aceste sărbători oferă posibilitatea explorării propriilor sentimente. Acest proiect îi va ajuta pe copii să descopere semnificațiile fiecărei sărbători în parte, să cunoască obiceiurile și tradițiile și să înțeleagă importanța păstrării acestor obiceiuri. De asemenea, copiii vor învăța să accepte diversitatea, vor conștientiza faptul că, deși sunt diferiți, toți au aceleași drepturi. DURATA: 6 săptămâni LOC DE DESFĂŞURARE: Sala de grupă OBIECTIVE CADRU PE DOMENII EXPERENŢIALE: • Domeniul Limbă şi comunicare: O1,O3,O4 • Domeniul Ştiinţe: O2, O3, O4, O6,O7 • Domeniul Om şi societate:O1, O2, O4, O5,O7,O8 • Domeniul Estetic şi creativ:O1, O2, O3, O5, O6 • Domeniul Psihomotric:O1, O2, O3 OBIECTIVE DE REFERINŢĂ VIZATE: • Domeniul Limbă şi comunicare: O2, O4,O6, O7, O11, O12, O14, O16, O19 • Domeniul Ştiinţe:O2, O3, O5, O7, O8, O9, O11, O12, O15, O17 • Domeniul Om şi societate: O1, O2, O4, O5,O6, O7, O8,O14, O15 • Domeniul Estetic şi creativ:O1, O2, O3, O7, O8,O12, O14, O15, O16, O18,O19, O21, O23 • Domeniul Psihomotric: O1, O2, O3, O5, O7, O8 INVENTAR DE PROBLEME:
CENTRE DE INTERES DESCHISE şi MATERIALE puse la dispoziţia copiilor
PROIECT TEMATIC: VENIȚI ÎN LUMEA MEA! TEMA ANUALĂ: CINE SUNT/ SUNTEM? GRUPA: MARE ARGUMENT: La această vârstă copiii sunt interesați din ce în ce mai mult de corpul lor, de mediul în care trăiesc, de mediul grădiniței, își fac prieteni atât la grădiniță cât și acasă. Proiectul vine în întâmpinarea nevoilor de comunicare, de integrare în mediul familial și social ale copiilor. Pe parcursul celor 3 săptămâni, copiii vor afla despre familie, membri și rolul lor, despre grădiniță, despre prietenie și despre modul de comportare în familie, la grădiniță și cu prietenii. DURATA: 3 săptămâni LOC DE DESFĂŞURARE: Sala de grupă OBIECTIVE CADRU PE DOMENII EXPERENŢIALE: • Domeniul Limbă şi comunicare:O1, O2, O3 • Domeniul Ştiinţe:O1, O2, O3, O4, O7 • Domeniul Om şi societate: O1, O2, O3, O4, O7,O8 • Domeniul Estetic şi creativ:O1, O2, O3, O4, O5 • Domeniul Psihomotric: O1, O2, O3, OBIECTIVE DE REFERINŢĂ VIZATE: • Domeniul Limbă şi comunicare: O1, O2, O3, O4, O6, O10, O15, O16 • Domeniul Ştiinţe: O1, O2, O3, O5, O12, O13, O15, O19 • Domeniul Om şi societate: O1, O2, O3, O4, O5, O7, O12, O13, O14, O15 • Domeniul Estetic şi creativ: O1, O2, O3, O5,O7, O12, O15, O16, O18, O19, O20 • Domeniul Psihomotric: O1, O2, O3, O6 INVENTAR DE PROBLEME:
CENTRE DE INTERES DESCHISE şi MATERIALE puse la dispoziţia copiilor
PROIECT TEMATIC: HAI SĂ CĂLĂTORIM! TEMA ANUALĂ: CUM ESTE, A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT? GRUPA: MARE ARGUMENT: Lumea de astăzi este în continuă mișcare. Oamenii călătoresc foarte ușor pe uscat, pe apă și în aer, chiar și în cosmos. Pe parcursul proiectului copiii vor afla informații despre mijloacele de transport, despre planeta Pământ și despre univers. DURATA: 2 săptămâni LOC DE DESFĂŞURARE: Sala de grupă OBIECTIVE CADRU PE DOMENII EXPERENŢIALE: • Domeniul Limbă şi comunicare:O1, O2, O4 • Domeniul Ştiinţe: O2, O3, O4, O6, O8,O9 • Domeniul Om şi societate:O1, O3, O6, O7, O8 • Domeniul Estetic şi creativ:o1, O3, O4, O5 • Domeniul Psihomotric: O1, O2 OBIECTIVE DE REFERINŢĂ VIZATE: • Domeniul Limbă şi comunicare:O2, O4, O6, O8, O10, O12, O13, O15 • Domeniul Ştiinţe: O2, O3, O4, O5, O6, O7, O8, O15, O16 • Domeniul Om şi societate:O1, O4, O9, O12, O14, O15 • Domeniul Estetic şi creativ:O1, O2, O3, O5, O7, O12, O15, O16, O21 • Domeniul Psihomotric: O1, O4, O5, O7 INVENTAR DE PROBLEME:
CENTRE DE INTERES DESCHISE şi MATERIALE puse la dispoziţia copiilor
DOI FRAȚI CUMINȚI de Elena Farago Noi suntem doi fraţi în casă Şi nu ne certăm deloc; Şi suntem tăcuţi la masă, Şi cuminţi în orice loc. Avem hamuri, cerc şi minge, Când pe-afară ne jucăm, Dar când plouă ori când ninge, Liniştiţi în casă stăm. Şi cu jucării frumoase, Ne jucăm tot amândoi, Pe când mama noastră coase Ori citeşte lângă noi. Mama noastră ne vorbeşte Şi ne mângâie duios, Iară seara ne citeşte Ori ne spune-un basm frumos. Şi ne-nvaţă lucruri multe, Şi frumoase, stând cu noi, Şi îi place să ne-asculte Când vorbim noi amândoi… Şi în gândul nostru-ntruna Auzim povaţa ei: – Fiţi cuminţi întotdeauna Şi fiţi buni, copiii mei!… BUNICUL de Barbu Ștefănescu Delavrancea Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Enumeră florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar enumeră florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? – Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mâinile lui "tata-moșu". – Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? – Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. – Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? – Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. – O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. – Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? – În țara cocorilor. – În țara cocorilor? – Da. – Dar rândunelele un'se duc când se duc? – În țara rândunelelor. – În țara rândunelelor? – Da. – Tată-moșule, aș vrea să-mi crească și mie aripi și să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba. – Dacă ți-o crește ție aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură și un sticlete. – Da... hî... hî... poi ce fel... și mie? Fata se întristă. Bătrânul o mângâie și zise băiatului: – Bine, să prinzi și pentru tine, să prinzi și pentru ea. –Ție două și mie două... nu e-așa, tată-moșule? – Firește, ție două, lui două și mie una. – Vrei și tu, tată-moșule? întrebă băiatul cu mândrie. – Cum de nu?! Mie un scatiu. Ce fericiți sunt! Băiatul încălecă pe un genunchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul le cântă "Măi cazace, căzăcele, ce cați noaptea prin argele"... O femeie uscățivă intră pe poartă cu două doniți de apă. Copii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui. Cum îl văzu, începu: – I... tată, și d-ta... iar îi răzgâi... o să ți să suie în cap... Bunicul ridică mâna în sus, aducând deștele ca un preot care binecuvântează, și zise prelung: – Lăsați pe copii să vie la mine! – Biiine, tată, biiine... dar știi... o, bată-i focul de copii!... Femeia intră în casă. – Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și cântecul. Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie. Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului. – Partea asta este a mea. – Și partea asta, a mea! – Mustața asta este a mea. – Și asta, a mea! La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le: – Pe din două. Și copii o și despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi. – Jumătate mie. – Și jumătate mie. Și după ce o împărțiră frățește, începu lauda. Băiatul: – Mustața mea e mai lungă. Fata: – Ba a mea e mai lungă! Și băiatul întinse d-o mustață și fata de alta, ba a lui, ba a ei să fie mai lungă. Pe bunic îl trecură lacrimile, dar tăcu și-i împăcă zicându-le: – Amândouă sunt deopotrivă. – Ș-a mea, ș-a ei! – Ș-a mea, ș-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare. – Partea mea e mai frumoasă. – Ba a mea, că e mai albă! Bunicul zâmbi. – Ba a mea, că e mai caldă! – Ba a mea, că e mai dulce! – Ba a mea, că nu e ca a ta! – Ba a mea, că are un ochi mai verde! – Ba a mea, că are un ochi și mai verde! Bunicul abia se ținea de râs. – Ba a mea! – Ba a mea! Și băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata țipă, sări de pe genunchiul bătrânului, se repezi și trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută partea lui, și fata, suspinând pe a ei. Mama lor ieși pe ușă și întrebă răstit: – Ce e asta, viermi neadormiți! Obrajii bunicului erau roșii și calzi. Și surâzând fericit, răspunse fie-sei: – Lăsați pe copii să vie la mine! BUNICA de Barbu Ștefănescu Delavrancea O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum deschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: – Ghici... – Alune! – Nu. – Stafide! – Nu. – Năut! – Nu. – Turtă-dulce! – Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdeauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. – Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. – Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. Glasul ei dulce mă legăna; genele mi se prindeau și adormeam; uneori tresăream ș-o întrebam câte ceva; ea începea să spună, și eu visam înainte. – A fost odată un împărat mare, mare... – Cât de mare? – Mare de tot. Și-și iubea împărăteasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. Și îi părea rău, îi părea rău că nu avea copii... – Bunico, e rău să nu ai copii? – Firește că e rău. Casa omului fără copii e casă pustie. – Bunico, dar eu n-am copii și nu-mi pare rău. Ea lăsa fusul, râdea, îmi desfăcea părul cârlionțat în două și mă săruta în creștetul capului. Câte-o frunză se desprindea din ramuri și cădea legănându-se. Eu mă luam cu ochii după ea și ziceam: – Spune, bunico, spune. – Și așa, îi părea grozav de rău că nu avea copii. Și... nu mai putea de părere de rău că nu are copii... Într-o zi veni la el un moș bătrân, bătrân, că-și târa barba pe jos de bătrân și de cocoșat ce era. Și era mic, mic de tot... – Cât era de mic? – Poate să fi fost, așa, cam ca tine. – Va să zică, nu era mic, mic de tot... – Era mic, da' nu așa mic de tot. Și cum veni îi zise: "Măria-ta, ai doi meri în grădină, unul lângă altul, că nu știi care sunt ramurile unuia și care sunt ale altuia; și când înfloresc nu știi care sunt florile unuia și care sunt ale altuia; și ăști doi meri înfrunzesc, înfloresc, se scutură și mere nu fac. Măria-ta, să știi că atunci când or lega rod ăști doi meri, împărăteasa o să rămână grea și o să nască un cocon cu totul și cu totul de aur"... Piticul se duse, și împăratul alergă în grădină, și căută, căută peste tot locul, până dete peste ăi doi meri. Merii se scuturaseră de flori, că sub ei parcă ninsese, dar rod nu legaseră. – De ce nu legau rod, bunico? – Știu eu?... Dumnezeu știe... Era așa de cald... așa de bine în poala bunicii... o adiere încetinică îmi răcorea fruntea... norii albi, alunecând pe cerul albastru, mă amețeau... închideam ochii. Ea spunea, spunea înainte, mulgând repede și ușurel firul lung din caierul de in. – Și se gândi împăratul ce să facă, ce să dreagă ca merii să facă mere. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu; și i-a udat mereu; alții ziceau să le dea mai mult soare; și împăratul a tăiat toți pomii de jur împrejur. Și merii înfloreau în fitece săptămână, și se scuturau, și rod nu legau. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână, bătrână și zbârcită, ca mine de zbârcită, și mică, mică, ca tine de mică... – Ca moșu de mică? – Da, ca moșu... – Atunci nu era mică de tot... – Așa mică de tot nu era. Și zise împăratului: "Măria-ta, până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor, ce doarme dincolo de Valea Plângerii, într-o câmpie de mușețel, și n-oi uda merii cu laptele ei, merii nu leagă rod. Dar să te păzești, măria-ta, că îndată ce te-or simți florile, încep să se miște, să se bată, și multe se apleacă pe obrajii ei, și ea se deșteaptă, că doarme mai ușor ca o pasăre; și vai de cel ce l-o vedea, că-l preface, după cum o apuca-o toanele, în buruiană pucioasă or în floare mirositoare, dar d-acolo nu se mai mișcă"... – Dar ce, ai adormit, flăcăul mamei? Tresăream. – A, nu... știu unde ai rămas... la-a-a... Zâna Florilor... Auzisem prin vis. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Și mă simțeam ușor, ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor... Și bunica spunea, spunea înainte, și fusul sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din buruienile în care adormisem de atâtea ori. – Și împăratul a încălecat pe calul cel mai bun... – Cel mai bun... îngânam eu, de frică ca să nu mă fure somnul. -... ș-a luat o desagă cu merinde și a plecaaat... -... ș-a plecaaat... – Și s-a dus, s-a dus, s-a dus... -... s-a dus, s-a dus... – Până a dat de o pădure mare și întunecoasă... -... întunecoasă... -... de nu se vedea prin ea. Și acolo și-a legat calul d-un stejar bătrân, ș-a pus desagile căpătâi și a închis ochii ca să se odihnească. Și... pasămite pădurea cânta și vorbea, că era fermecată. Și... cum îi aducea șoapte de departe, de pe unde ea era ca un fum, împăratul adormi, și dormi, și dormi... Când m-am deșteptat, bunica isprăvise caierul. Dar basmul? Cu capul în poala bunicii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poală fermecată, și un glas, și un fus cari mă furau pe nesimțite și adormeam fericit sub privirile și zâmbetul ei. MULȚUMESC de Gheorghe Zarafu Ieri, pe strada, o fetita Se-ndrepta spre gradinita. Alerga sa nu-ntarzie Ca un fulg de papadie. Insa cum mergea grabita, N-a vazut intr-o clipita Un pietroi ivit in cale Si-a cazut... nu prea pe moale. Dar Andrei, Ce venea in urma ei O ajuta-n mod firesc Si ea-i spune''Mulțumesc. NU NUMAI LA GRĂDINIŢĂ de Octav Pancu-Iaşi Povestea asta este despre un băieţel care l-a uitat pe „bună ziua”.Cum adică „l-a uitat”? o să întrebaţi voi, că doar „bună ziua” nu-i o umbrelă s-o uiţi la un vecin şi nu-i o pălărie s-o uiţi în tren. „Bună ziua” – ştie oricine- e „bună ziua” şi nu poate fi uitat, spuneţi voi şi aşteptaţi de la mine să vă dau dreptate şi să închei această discuţie fără rost. Îmi pare rău, dar nu pot. Şi iată de ce: ieri veni la mine acasă un băieţel să mă invite la o serbare, la grădiniţă. Băieţelul intră şi îmi spuse:
Îmi spuse numărul şi sunai acasă la el. Răspunse bunica. – Sărut mâna, bunicuţo, începui. Iartă-mă că te iau de la treburi. Nepotul dumitale e la mine. I s-a întâmplat ceva, l-a uitat pe „bună ziua”. Nu cumva l-a uitat acasă? – Nu, auzii de la celălalt capăt al firului. Din păcate nu l-a uitat acasă. Dacă-l uita, îl găseam. Nici când a trecut pe acacsă nu-l avea la el. A deschis uşa de la bucătărie, a spus: „Bunică, mi-e foame!”, a înfulecat o pârjoală, dar, ţin bine minte, l-a uitat pe „bună ziua”. Nu ştiu unde l-a uitat. Ştii cumva dumneata? – Nu ştiu, dar o să aflu. Mulţumesc, bunicuţo. Sărut mâna. Lăsai receptorul în furcă şi-i vorbii băieţelului: – Nu l-ai uitat acasă. Ai mai fost pe undeva? – Da. Am trecut pe la un chioşc de ziare. – Care chioşc? – Cel din colţ. Am întrebat dacă a apărut... Nu-l mai aşteptai să sfârşească. Aşa cum eram, în cămaşă, cu papucii de casă în picioare, o zbughii spre chioşcul de ziare din colţ. – Noroc! îl salutai pe vânzător. Fii bun şi dă-mi o informaţie. Nu, nu Informaţia Bucureştiului, altfel de informaţie. A trecut pe la dumneatat un băieţel aşa şi aşa... (Prin „aşa şi aşa”, cititorii sunt rugaţi să înţeleagă descrierea amănunţită a băiatului.) – A trecut, îmi răspunse vânzătorul. – Fii bun atunci şi uită-te... Nu cumva l-a uitat aici pe „bună ziua”? – N-are nici un rost să mă uit. Nu l-a uitat. Nu avea cum. Nu l-a lăsat nici o clipă. A întrebat dacă a apărut o revistă, dar n-am auzit nici un „bună ziua”. Poate l-a uitat în altă parte. – Bine. O să aflu unde l-a uitat. Noroc! Băieţelul mă aştepta acasă., jucându-se cu maşina mea de scris. (Am fost nevoit s-o dau la reparat după aceea, dar asta v-o spun numai aşa, în treacăt...) – Nu l-ai lăsat pe „bună ziua” nici la chioşc, îi zisei, în timp ce îi luam din faţă maşina de scris, fără să bănuiesc că era prea târziu... Nu ai mai fost nicăieri? – Nu. – Atunci înseamnă că l-ai uitat la grădiniţă. Stai să mă interesez. Luai telefonul şi formai numărul grădiniţei. – Alo, vă salut... Nu vă supăraţi, cu cine vorbesc? – Cu grădiniţa! îmi răspunse o voce groasă. – Chiar... grădiniţa? – Chiar. – Atunci, iată ce aş dori să vă întreb: acum, după ce au plecat copiii acasă, aţi făcut curăţenie? – Desigur. – Şi aţi măturat sub fiecare scăunel, sub fiecare măsuţă, aţi şters praful de pe raftul cu jucării, aţi... – Mai încape vorbă?! – Într-adevăr, nu mai încape şi totuşi aş mai avea ceva de spus: cred că un băieţel l-a uitat la grădiniţă pe „bunz ziua”. Nu cumva l-aţi găsit? – Ba da. L-am găsit în dulapul cu şorţuri, în buzunarul unui şorţ. E al unui băieţel, când pleacă de la grădiniţă îl uită mereu în buzunarul şorţului. La grădiniţă îl are tot timpul la el. Îl dă doamnei educatoare, doamnei directoare şi mie, îngrijitorului. Cum s-ar spune, cu alte cuvinte, la grădiniţă e un băieţel respectuos. Dar de vreme ce-l uită mereu pe „bună ziua” în buzunarul şorţului, cred că acasă sau în altă parte nu-i la fel. – Mulţumesc. M-am lămurit. Şi pentru că mă lămurisem, îi spusei băieţelului: – Ţi l-am găsit pe „bună ziua”. Îl uiţi mereu la grădiniţă, în buzunarul şorţului. Asta nu se poate. Ai nevoie de el nu numai acolo. Ai nevoie de el pretutindeni. Şi spunând acestea băieţelului... dar mai bine să ne oprim aici. Gata. Punct. Bună ziua!
RACUL, BROASCA ȘI ȘTIUCAde Alexandru DoniciRacul, broasca şi o ştiucă într-o zi s-au apucat De pe mal în iaz s-aducă Un sac cu grâu încărcat. şi la el toţi se înhama: Trag, întind, dar iau de samă Că sacul stă neclintit, Căci se tragea neunit. Racul înapoi se da, Broasca tot în sus sălta, ştiuca foarte se izbea şi nimic nu ispravea. Nu ştiu cine-i vinovat; însă, pe cât am aflat, Sacul în iaz nu s-a tras, Ci tot pe loc a rămas. Aşa-i şi la omenire, Când în obşte nu-i unire: Nici o treabă nu se face Cu izbandă şi cu pace. CE TE LEGENI?... de Mihai Eminescu - Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă - Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândurele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. FRUNZA de Emil Gârleanu S-a desfăcut din mugur, într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, şi apropierea nopţii o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte şi să aştepte, aţipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, şi toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. Un ciripit străin o miră. Şi cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se aşeză pe streaşina casei, cântând mereu… Dar într-o dimineaţă raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi rece, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăştia puternic, umed: o ameţea. După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni, moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbuşită, din guşă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec. Şi în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, şi seara cântecul se împrăştia vesel. Cât n-ar fi dat acuma frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când şi când, rozeta, care îşi scutura seminţa coaptă, împrăştia mireasma ei în zorii unora din dimineţi. Prea multă lumină, prea multă căldură. Nopţile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut să fie veşnic noapte… Pasărea venea mereu, câteodată şi noaptea rămânea acolo, aţipind, cu căpuşorul sub aripă. Şi trecu mult până ce, odată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopţile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele şi parcă înroşeau şi pământul. Frunza îşi simţi puterile slăbite; cu greu putea să ţie piept vântului, care o clătina în toate părţile; câteva tovarăşe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, şi asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe acelaşi copac, parcă se îngălbeniseră şi mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foşnetul cobitor al tovarăşelor ce o părăseau, strecurându-se uşor, ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit. De dimineaţă până seara, şi noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte. Într-o dimineaţă se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în şir; atunci băgă de seamă că şi cuiburile rândunelelor rămăseseră goale. Un fior o străbătu şi se gândi la pasărea care nu o văzuse de câteva zile. În clipele acestea, când parcă se cutremura la gândul că poate şi dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca şi celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor. Şi pasărea parcă auzi chemarea tovarăşei de altădată; veni, dar se opri puţin, pe o altă ramură, ca şi când n-ar fi cunoscut locul obişnuit în care cântase; apoi îşi luă zborul şi, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripii frunza care, de-abia mai ţinându-se, căzu la rândul ei. Şi lăvicerul de jos nu se mai îngroşă, din ce fusese, cu această, cea din urmă, moartă. CRIZANTEMA de Otilia Cazimir Au înflorit iar crizanteme, Că-i prea târziu nici nu le pasă. A fost şi soare mai devreme Şi-acuma ploaia se revarsă. Noi vă privim plini de-ncântare, Sclipiri de gingaşă lumină. Dragi crizanteme din grădină Ştiati ca iarna vrea să vină? Yüklə 2,52 Mb. Dostları ilə paylaş:
|