Poezii alese de bloggerii zum, Alexandru, bughi

p.d.s. 6 – cu heteronimi

Alesesem altceva pentru saptamana asta dar mi-au luat-o inainte baietii de la O carte intr-o fraza (asta e, daca ma trezesc tarziu). Oricum, Radu Vancu are acum mai multe motive ca mine sa puna o poezie de-a lui Dan Coman, asa ca eu il las pe mai incolo.

Cautand ceva sa inlocuiesc am ajuns in Lucrarile in verde ale Simonei Popescu si m-am oprit la asta:

Heteronimi

Era Alberto Caeiro cel far’ de educatie,
ce scrise despre simpla existenta si mai era
Ricardo Reis, clasicistul…
O, daca un Reis si-un Caeiro ar fi facut
Un Caereis… Sau un Campaeiro!
Alvaros dos Campos si el
privindu-l pe maestrul Alberto cel ce zise ca scrisul este
sansa lui
de a fi singur.
Bernardo si-a sa Livro (do Desassossego)…
Dar dintre toti
Si-n fiecare dintre… el… acelasi
fingimento¹…

Din toti daca s-ar fi retras Fernando

cum ar fi fost Pessoa?
Fernando – cel ce scrise un minunat poem pe care
il vad cum da lastari in VIE:
AUTOPSIHOGRAFIE.
(“Poetul e un prefacut.
si se preface-atat de bine:
Scorneste chiar ca l-a durut
Durerea care-n el se-atine”.)

Mai rabzi tu oare draga cititoare – si cititor -

sa-ti mai transcriu o poezie de care-mi place mie
rau de tot?
E scrisa de Pessoa in engleza si socot
ca e o punere-n abis a tot
ce-a scris sub zeci de nume.
Caci el fugind de sine se transforma in fel de fel
fiind tot mai… el si tot mai… el:


I am the escaped one,
After I was born
They locked me up inside me
But I left.
My soul seeks me,
Through hills and valley,
I hope my soul
Never finds me…

Asa, sa va mai spun ca tocmai mi-am comandat Cartea nelinistirii si astept sa soseasca. Si ca saptamana viitoare as vrea sa pun un poem al cuiva foarte drag mie, dar il am din pacate doar in italiana – limba originiala. Nu ma incumet la traducere si nu stiu daca sa-l postez asa. E scurt si nu foarte complicat si poate facem aici un atelier de traduceri daca e nevoie. Voi ce ziceti?

p.d.s. 7 – Italo

Visitando necropoli con donne

Italo Calvino

Visitando necropoli con donne
viene l’ora del tè: già il pomeriggio
è andato. E s’avvicina l’ora
di cominciare un nuovo amore
e insieme l’ora di finirlo.
Così passa l’età. Chissà se un segno
lasceremo, magari senza accorgercene:
una pietra squadrata tra le pietre
dell’enorme piramide, o una spoglia
d’ossa in un loculo.

Din drag de Calvino, chiar daca nu o am decat in italiana. Cred ca e totusi destul de usor de inteles si oricum exista dictionare online. Nu ma incumet sa traduc.

Pentru toti cei care au poza lui pe desktop si pentru toti cei care cred ca Orasele invizibile e o carte aproape insuportabil de minunata.

(Poza e de aici.)

p.d.s. 8 – cu grebla

Luiza ne-a dat tema pentru azi: grebla. Foarte, foarte greu. Intre timp si-a dat seama ca de fapt era furca, da’ acum ce sa mai facem, am cautat cu grebla, am gasit cu grebla, grebla sa fie!

Albinuta

Albinuta Zum-Zum-Zum
Pleaca la plimbare-acum
Treaba ea si-a terminat
Si-o vacanta si-a luat.

Vrea sa zboare, drept spre mare

Sa stea intinsa la soare
Bagajul l-a aranjat
De nimic nu a uitat.

Grebla, sita, lopatica

Galetusa mititica, palaria, ochelarii
Cei rotunzi facuti din floare
Papucii si un colac, puse bine in rucsac

Albinuta Zum-Zum-Zum,

Iti doresc drum bun, drum bun!

***

Cu multumirile de rigoare lui Alexandru, far’ de care ati fi citit o poezie plictisitoare in care grebla e luata-n serios.

p.d.s. 9 – poezia

Pentru ca tot am primit din greseala o editie bilingva a poeziilor lui Eugenio Montale, astazi un poem dedicat jocului nostru din fiecare sambata:

Poezia (În Italia) Din zorii secolului se discută dacă poezia este înăuntru sau afară. La început a învins înăuntrul, apoi a contraatacat violent afara şi după ani s-a ajuns la un forfait ce nu va putea dura, pentru că afara e înarmată până-n dinţi.

La Poesia (In Italia) Dagli albori del secolo si discute se la poesia sia dentro o fuori. Dapprima vinse il dentro, poi contrattaccò duramente il fuori e dopo anni si addivene a un forfait che non potrà durare perché il fuori è armato fino ai denti.

***

Si sa nu credeti ca trisez, o sa revin la p.d.s. 9 de la care am absentat motivat saptamana trecuta. Vad eu cand.

p.d.s. 10 – euglenele & co.

Vai mie, ce tema! Mi-a fost cam frica de ea fiindca in momentul in care ne-a propus-o Pobby nu-mi aminteam nici o poezie cu protozoare. Apoi am inceput sa caut si m-am mai linistit. Drept sa spun am cautat doar in limba romana (vad la ceilalti ca si in franceza sau engleza se gaseste cate ceva). Eu am gasit poezia asta a lui Alexandru Musina, nu e despre protozoare dar are protozoarele incluse:

Creierul lui Broca

Cînd eu spun “nu”, tu spui “da”.
Şi reciproca.
În spirt, creierul lui Broca
Aşteaptă, de secole, ca cineva
Să-i mîzgălească măcar cu carioca
Lobii frontali. Să-i mai dea
Şi lui o senzaţie, colo, ca-n vremea sa.
Degeaba! Nimic nu e moca.
Nici măcar joaca de copil tîmpit.
Iar el, printre foetuşi, reptile, protozoare,
Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie,
E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie,
Citită într-o doară, sictirit,
Înainte să merg la culcare.