Projet scolaire comenius 1
L’Annunciazione (25 marzo)
Yüklə 358,27 Kb.
|
L’Annunciazione (25 marzo) Autor: Deordea Claudia, Scoala de Arte si Meserii Butea L’Annunciazione rappresenta il momento in cui l’Buna Vestire reprezintă momentul în care îngerul Gabriel o anunţă pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Isus Cristos. Tradizioni * Conforme alla tradizione, è bene mettere pane e sale sulla soglia per il nutrimento degli Angeli. * Si racconta che è bene mangiare il pesce in questo giorno e si evitino i litigi. È anche raccomandato di andare incontro al primo canto del cuculo (che ha luogo nel giorno dell’Annunciazione) con i vestiti puliti, con la gioia e con i soldi in tasca.
A l’époque, à la veille du1er mars, le plus souvent le 24 février, les gens fêtaient le Dragobete, la journée des amoureux, le commencement du printemps, les fiançailles des oiseaux. Le mois de février était probablement considéré un mois de printemps, car le 24 février marquait le commencement de l’an agricole. C’était le jour où l’ours sortait de sa tanière, le moment où la nature se réveillait, les oiseaux cherchaient leur nid et les gens, surtout les jeunes, entraient eux-mêmes en résonance avec elle. Dragobetele sărbătoarea tinereţii şi a iubirii! Când se serbează Dragobetele? Autor: Cichi Cristian, Scoala de Arte si Meserii Butea Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii sărbătoreau Dragobetele (Ziua Îndrăgostiţilor, Cap de primăvară, Logodnicul Păsărilor). Luna februarie era probabil considerată luna de primăvară, pentru că pe 24 era începutul anului agricol. Era ziua ieşirii ursului din bârlog, momentul în care natura se trezeşte, păsările îşi caută cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, intră şi ei în rezonanţă cu ea. Dragobetele, la festa dei giovani e dell’amore! Quando si festeggia la festa dei giovani e dell’amore? Autor: Cichi Cristian, Scoala de Arte si Meserii Butea In passato, vicino alla festa del 1 marzo, spesso il 24cfebbraio, gli uomini festeggiavano la festa dei giovani e dell’amore (giorno degli innamorati, capo della primavera, l’innamorato degli uccelli). Il mese di febbraio era probabilmente considerata il mese della primavera, perchè il 24 incominciava l’anno agricolo. Era il giorno in cui l’orso usciva dalla tana, il momento in cui la natura si sveglia, gli uccelli cercano il nido, ma gli uomini, specialmente i giovani, entrano in risonanza con la natura. Qui est le Dragobete ? Auteur et translateur: Deordea Beatrice, Ecole d’Arts et Métiers Butea Il est un Cupidon ou Eros roumain, mais pas aussi tendre que le Saint Valentin, qui était très affectueux. Le Dragobete est le fils de Dochia, un beau jeune homme impétueux, qu’on peut comparer à « une figure cosmique ». C’est lui qui célèbre dans le ciel les noces de tous les animaux. Au long des années, cette tradition a été assumée par les gens. Cine este Dragobetele? Autor: Deordea Beatrice, Scoala de Arte si Meserii Butea Dragobete este un Cupidon sau un Eros român, dar nu atât de blând ca Sf. Valentin, era foarte afectuos. El era fiul Dochiei, un bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare. El era la daci, ca un "naş cosmic", care oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni. 
Chi è Dragobete? Autor: Deordea Beatrice, Scoala de Arte si Meserii Butea Dragobete è un Cupido oppure un Eros rumeno, ma non così mite come San Valentino, era molto affettuoso. Era il figlio di Dochia, un uomo bello e amante delle cose grandi. Lui era dai daci come un “compare cosmico”, che celebrava in cielo, all’inizio della primavera, il matrimonio di tutti gli animali. Dopo diversi anni, questa tradizione si è estesa anche agli uomini. Taditions
Le jour du Dragobete, les jeunes filles et les jeunes hommes se rencontrent pour que leur amour dure toute l’année. Cette coutume est similaire à celle des oiseaux qui se fiancent ce jour. La signification de cette similitude est très profonde. On sait que les oiseaux sont les messagers des Divinités. Le mot pasare vient du Grec et signifie le messager du ciel. Le Dragobete est une divinité qui représente la bonne humeur. Cette fête préfigure les futurs mariages.
A l’époque, on entendait souvent dans les villages « Le Dragobete embrasse les filles ». Selon la croyance populaire roumaine, ceux qui participaient à la fête du Dragobete n’étaient plus malades. Donc, le matin de cette journée, habillés de leurs plus beaux vêtements, les jeunes se rencontraient au centre du village ou devant l’église. S’il faisait beau, ils allaient par groupes dans les forêts ou les champs. Ils cherchaient les perce-neiges et d’autres plantes miraculeuses (utilisées pour les incantations d’amour). S’il faisait mauvais, ils jouaient des jeux ou se racontaient des histoires. Le jour du Dragobete, on se fiançait de manière symbolique pour que pendant l’année qui suivait, ces fiançailles deviennent vraies. Les jeunes se choisissaient des frères germains et ils discutaient dans la forêt, autour d’un grand feu. Les filles cueillaient des violettes qu’elles gardaient à l’icône pour les utiliser plus tard aux incantations d’amour. Les filles collectaient l’eau de neige sur les fleurs des fraises. Cette eau avait des propriétés magiques, elle provenait des souris des fées. Elle pouvait rendre les filles plus belles et plus amoureuses. Elles collectaient aussi l’eau de pluie pour laver leurs cheveux. A midi, les filles commençaient à courir vers le village. Dans le sud de la Roumanie, cette course était connue comme le zburatorit. Chaque jeune homme suivait la fille aimée et s’il la rattrapait, il pouvait l’embrasser devant tout le monde. Le baiser scellait les fiançailles ludiques des deux jeunes. Ces fiançailles précédaient les vraies. La communauté était intéressée par tout ce qui se passait. Ils savaient ainsi quelles seraient les noces de l’automne. Ce même après-midi, l’amusement continuait, ils chantaient, jouaient, dansaient. Il était très important de toucher une personne de sexe opposé ce jour-ci. Les femmes avaient l’habitude de toucher un homme d’un autre village, pour qu’elles soient amoureuses pendant toute l’année. Les femmes nourrissaient bien les volailles et les oiseaux du ciel. On ne sacrifiait pas d’animaux ce jour-ci. Les jeunes hommes s’amusaient bien lors du DragobeteCette pour avoir une bonne année agricole. On ne faisait pas les mêmes travaux que les jours habituels, mais on nettoyait les maisons. Parfois, les filles travaillaient parce qu’elles considéraient que le Dragobete était leur protecteur, comme un vrai Cupidon.
De Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru că iubirea lor să ţină tot anul. Acest obicei este asemănător cu al păsărilor ce se "logodesc" în această zi.Motivaţia preluării obiceiului păsărilor era profundă. Se spune că păsările erau privite ca mesagere ale zeilor. Cuvântul grecesc "pasăre" înseamnă "mesaj al cerului". Dragobete este si un zeu al bunei dispoziţii de ziua lui făcându-se petreceri, iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii... Înainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele sărută fetele!". Autor: Gîlcă Ana, Scoala de Arte si Meserii Butea Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. Aşadar: dimineaţa, îmbrăcaţi în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor şi a altor plante miraculoase (folosite pentru descântece de dragoste). Dacă vremea era urâtă se adunau la unii dintre ei acasă şi se ţineau de jocuri şi de poveşti. De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor care uneori deveneau logodnele adevărate. Fetele şi băieţii se făceau fraţi de sânge şi stăteau de vorbă în pădure, în jurul focurilor aprinse. Fetele strângeau viorele, pe care le păstrau la icoane, pentru a fi folosite în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, există obiceiul ca fetele să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă era păstrată cu mare grijă pentru ca avea proprietăţi magice (se spunea ca e "născută din surâsul zânelor"). Ea putea face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă nu erau omăt şi fragi fetele adunau apa de ploaie pentru spălatul părului. 
La prânz, fetele începeau să coboare spre sat în fugă. În sudul României această goană era numită "zburătorit". Fiecare băiat urmărea fata care îi plăcea. Dacă flăcăul era iute de picior şi fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai îndelungată în văzul tuturor. Sărutul era logodna ludică a celor doi. De multe ori astfel de logodne veneau înaintea logodnelor adevărate. Comunitatea era foarte interesată de ce se întâmpla, deoarece încă de pe acum se poate afla la ce nunţi vor merge toamna. După-amiaza are loc petrecerea, unde toată lumea, fie că este membru al unui cuplu, fie că nu, dansează, cântă, se simte bine. Era foarte important ca fiecare să vadă o persoană de sex opus, altfel nu-şi vor mai găsi tot restul anului perechea. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete ca să fie drăgăstoase tot anul. Ele aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte, păsărilor cerului. Nici o vietate nu se sacrifica în acea zi. Flăcăii petreceau din plin de Dragobete şi prin satele vecine, ca să le meargă bine peste vară. Se credea că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi. În această zi oamenii nu munceau ca în zilele cu sărbători religioase, doar îşi făceau curăţenie prin case. Uneori fetele îndrăzneţe lucrau pentru că doreau să fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar dacă mai "pedepsea" femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc îndrăgostiţilor, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc. Tradizioni d’amore Autor: Gîlcă Ana, Scoala de Arte si Meserii Butea Le ragazze e i ragazzi, nel giorno di Dragobete (festa dei giovani e dell’amoreì), si incontrano perchè il loro amore duri tutto l’anno. Questa usanza è simile a quella degli uccelli che sio “fidanzano” in questo giorno. Il motivo di questa usanza degli uccelli era profonda. Si racconta che gli uccelli erano visti come messaggeri degli dei. La parola “Uccello” in greco significa “messaggio del cielo”. Dragobete è anche un dio della buona disposizione nel suo giorno, facendosi feste, ma di qua partivano molte volte futuri matrimoni..... Prima del tempo, dappertutto nei paesi, si sentiva il detto: “ Dragobete saluta le ragazze!”. La fede popolare rumena dice che chi partecipa alla festa di Dragobete, saranno protetti dalle malattie tutto l’anno. Così: la mattina, vestiti con i vestiti più buoni, i giovani si incontravano nel centro del paese o davanti alla chiesa. Se il tempo era favorevole, in gruppi partivano cantando verso il bosco, oppure attraverso la pianura, in cerca dei bucanevi e di altre piante miracolose (usate per incantesimi d’amore). Se c’era brutto tempo, si radunavano a casa di uno di loro e giocavano o raccontavano racconti. Dalla festa di Dragobete si facevano fidanzamenti per il prossimo anno che qualche volta diventavano veri fidanzamenti. Le ragazze e i ragazzi si facevano fratelli di sangue e stavano a parlare nella pianura, intorno al fuoco acceso. Le ragazze raccoglievano le viole, che conservavano come quadri, per essere poi usate in diversi farmaci d’amore. In qualche posto esiste l’usanza che le ragazze raccolgano l’acqua dalla neve non sciolta oppure dai fiori delle fragole. Quest’acqua era conservata con molta attenzione perchè aveva proprietà magiche (si diceva che è nata dal “sorriso delle dee”). Lei poteva fare ragazze più belle e più amorose. Se non erano tenere, le ragazze raccoglievano l’acqua piovana per lavare i capelli. A pranzo, le ragazze incominciavano a scendere nel paese correndo. Nel sud della Romania, questa corsa era chiamata “volo”. Ogni ragazzo seguiva la ragazza che gli piaceva. Se il ragazzo era veloce e alla ragazza le piaceva il rispettivo inseguimento, seguiva davanti a tutti un lungo saluto. Il saluto era il fidanzamento di quei due. Molte volte, simili fidanzamenti erano già fatti prima dei fidanzamenti veri. La Comunità era molto interessats a quello che succede, perchè già da questo momento si può scoprire a quali matrimoni si può andare in autunno. Dopo pranzo, ha luogo la festa, dove tutta la gente, sia che è membro di una coppia, sia che no, danza , canta e si sente bene. Era molto importante che ognuno si incontri con una persona di sesso opposto, altrimenti non avrebbe più trovato il patner tutto il resto. Le donne avevano l’abitudine di toccare un uomo di un altro paese nel giorno di Dragobete affinchè siano affettuosi tutto l’anno. Loro facevano attenzione di dare da mangiare ai polli del cortile, uccelli del cielo. Nessuna creatura non si sacrifica in quel giorno. I ragazzi festeggiavano nel giorno di Dragobete in pieno anche nei paesi vicini, affinchè in estate vada tutto bene. Si credeva che Dragobete aiutasse i contadini ad avere un anno più ricco degli altri anni. In questo giorno gli uomini non lavoravano, come nei giorni di feste religiose, facevano solo pulizia in casa. Qualche volta le ragazze furbe lavoravano perchè desideravano essere castigate da Dragobete. Anche se “castigava” le donne, si pensava che Dragobete proteggesse e portasse fortuna agli innamorati, ai giovani in generale, potendo essere riconosciuto un vero Cupido rumeno. Les traditions et les coutumes des Pâques Les coutumes du Carême Auteur et translateur :Tiba Ştefan Marian, Ecole d’Arts et Métiers Butea Le premier jour du Carême s’appelait le Lundi propre et les gens avaient l’habitude de se purifier, nettoyer les espaces où ils vivaient par des rituels. En Banat, le premier jour du Carême est aussi appelé Spolocanie. Les gens se lavaient avec la boisson au bistrot du village. A l’époque, les femmes participaient aussi à ce rituel. Dans d’autres parties du pays, le jour de la Spolocanie on faisait la vaisselle avec de la lessive et on la montait au grenier jusqu’à Noël. Une autre coutume spécifique au premier jour de Carême est la fête des coucous. Les filles et les jeunes hommes se déguisaient en divers animaux. Ils mettaient des jupes, un capuchon sur la tête, un manteau sur leur dos et couraient après les enfants, les filles et les gens en général, pour les toucher d’un bâton et qu’ils tombent par terre. Le soir, les coucous se rencontraient et allaient chez les gens pour danser dans les cours. Cette coutume a été très fréquente au sud du pays jusqu’à la fin du 19ème siècle. De nos jours, elle a survécu uniquement dans le village de Branesti, le département de Calarasi. Ceux qui n’avaient pas été touchés par le bâton des coucous n’étaient pas en bonne santé. 1. Obiceiuri din Postul Mare Autor: Tiba Ştefan Marian, Scoala de Arte si Meserii Butea Prima zi a postului Mare se mai numeşte şi Lunea curata, zi în care potrivit tradiţiei, oamenii obişnuiesc să purifice, să cureţe spaţiul în care trăiesc prin obiceiuri rituale. În Banat, prima zi de post se numeşte Spolocanie. Atunci oamenii se spală cu băutură la cârciuma satului. În trecut, la aceste petreceri cu băutură participau şi femeile care veneau, de ochii lumii, cu furca de tors la brâu. În alte părţi ale ţării, în ziua de Spolocanie vasele din care s-a mâncat până la Lăsatul Secului se spălau cu leşie şi se urcau în pod, unde se păstrau până la Crăciun.
Nel Banato, il primo giorno si chiama Le Ceneri. Allora gli uomini si lavano all’osteria del paese con bevande. In passato, a queste feste con le bevande partecipavano anche le donne che venivano, davanti agli occhi della gente con la forcella della cintura. In Altre parti del Paese, nel giorno delle Ceneri, i piatti in cui si mangiava a sazietà, si lavavano con la liscivia e si portavano in pod, dove si conservavano fino a Natale.
A l’aube du premier jour du Carême, les femmes allumaient un petit feu à la racine des arbres fruitiers, elles les enfumaient tout en prononçant quelques incantations magiques pour les rendre fertiles. Les mots suivants étaient répétés trois fois de suite : « Arbre, arbre, tu me donneras des fruits, sinon je te couperai ». Descântatul pomilor Autor: Măi Mihai Alexandru, Scoala de Arte si Meserii Butea În prima zi a postului, dis de dimineaţă, femeile fac foc mic la rădăcina pomilor fructiferi, afumându-i şi rostind anumite descântece cu valoare magică pentru a rodi. Se repeta de trei ori cuvintele: " Pomule, pomule rod să-mi dai, de nu te tai" . L’incantesimo degli alberi Autor: Măi Mihai Alexandru, Scoala de Arte si Meserii Butea Nel primo giorno di Quaresima, verso la mattina, le donne fanno un piccolo fuoco alle radici degli alberi che fanno frutto, affumicandoli e pronunciando anumiti incantesimi con valore magico per dare frutto. Si ripete per tre volte le parole: “Albero, albero, dammi il frutto, se no ti taglio”. Le nettoyage des chevaux Auteur et translateur: Nastase Alexandru, Ecole d’Arts et Métiers Butea Le jour de la Sainte Toader, après une semaine de Carême, les chevaux étaient sortis de leurs étables, bien étrillés, nettoyés, ornés avec des rubans et chevauchés à travers le village pour se réhabituer aux travaux qui venaient de commencer. Incuratul cailor Autor: Nastase Alexandru, Scoala de Arte si Meserii Butea In ziua de Sf. Toader, la o săptămână după Lăsatul secului, caii sunt scoşi din grajduri, după iernat. Sunt ţesălaţi bine, curăţaţi la copite, gătiţi cu panglici, după care sunt călăriţi prin sat, pentru a se reobişnui cu muncile pe care urmau sa le înceapă. Autor: Nastase Alexandru, Scoala de Arte si Meserii Butea Nel giorno di Sf. Toader, i cavalli vengono fatti uscire dalle stalle, dopo lo svernamento. Sono strigliati bene, puliti agli zoccoli, ornati con nastri, dopo dopo, guidatidaicavaglieri, vanno per il paese, per riabituarsi ai lavori che dovevano dinuovo incominciare. Les jours des œufs Auteur et translateur :Pere Daniel, Ecole d’Arts et Métiers Butea Au beau milieu du Carême, le mercredi de la quatrième semaine du Carême, nos ancêtres fêtaient les œufs, la fête appelée la mie ou mie Paression Paretti, le mot « paresimi » provenant du latin quadragesiune, ce qui signifiait 40 jours – la durée du Carême. La semaine sainte a un statut spécial. Parete divise le Carême en deux parties.
Exact la jumătatea Postului Mare, în miercurea din săptămâna a patra a Postului Mare, strămoşii noştri ţineau Sărbătoarea Ouălor, sărbătoare numită şi Miezul sau Miaza Paresii sau Paretii; cuvântul „paresimi" provine din latinescul „quadrogesimo", care însemnă 40 de zile", adică cât se considera că ţine efectiv Postul Mare. Săptămâna patimilor avea un statut special. În timp, şi această săptămână a intrat în ceea ce numim obişnuit Postul Mare. Astfel, dacă Miezul Paretii cădea la 24 de zile de la Lăsata Secului de brânză, acum el desparte Postul Mare în doua. Il giorno delle uova Autor: Pere Daniel , Scoala de Arte si Meserii Butea Esatto a metà della quaresima, il mercoledì della quarta settimana della quaresima, i nostri bisnonni conservavano la Festa delle Uova, festa chiamata anche Nocciolo, oppure “Miaza paresi”; la parola “paresimi” proviene dal latino “quadrogesimo”, che significa “40 giorni”, cioè qunato si considera che tiene esattamente la Quaresima. La Seppimana della Passione aveva uno statuto particolare. Nel tempo, anche questa settimana è entrata a far parte in quella che chiamiamo abitualmente Quaresima. Così, se la festa de “Miezul Paretii cadeva a 24 giorni dalla festa “Lasata Secolului” del formaggio, adesso divide la Quaresima in due. Traditions Auteur et translateur:Petrariu Cristina, Ecole d’Arts et Métiers Butea Les jours des œufs Au beau milieu du Carême, le mercredi de la quatrième semaine du Carême, nos ancêtres fêtaient les œufs, la fête appelée la mie ou mie Paression Paretti, le mot « paresimi » provenant du latin quadragesiune, ce qui signifiait 40 jours – la durée du Carême. La semaine sainte a un statut spécial. Parete divise le Carême en deux parties. Les femmes fêtaient la Sainte Paresimi comme un dimanche quelconque, c’est-à-dire elles ne travaillaient pas. Les gens qui travaillaient ce jour risquaient de devenir fous. Les femmes risquaient d’attraper une maladie appelée dansele. Cette maladie se manifestait par de grandes douleurs des mains, des pieds et des os en général. Les paresseux n’avaient pas le droit de fêter, mais ils faisaient un travail, notamment le compte des œufs, des écheveaux d’in, de chauve ou de laine. On ne devait pas prendre les œufs des nids avant la mie Paresimi. Si toutefois on avait besoin d’un œuf, on le crachait en seulement ensuite on le prenait du nid. L’explication de cette coutume est le fait que les œufs ne devaient pas être mangés avant les Pâques. On espérait ainsi que les poules pondraient beaucoup d’œufs. Les femmes gardaient les œufs pour la préparation des brioches. En Oltenia, le compte des œufs se faisait au milieu du Carême. Les enfants attendaient ce jour avec grande impatience. Ils aidaient leurs mères, ils voulaient choisir les meilleurs œufs pour les peindre en rouge. Les petits enfants choisissaient les œufs des poules noires, ces œufs étant appelés « harapesti ». Leur coquille était jaune et plus dure que celle des autres œufs. Avec ces œufs, ils pouvaient gagner beaucoup d’œufs aux Pâques. Tradiţii Autor: Petrariu Cristina, Scoala de Arte si Meserii Butea Pe vremuri, mai ales femeile ţineau Sfintele Paresimi ca pe o duminica, fiind interzise cu desăvârşire anumite munci. Cele care se încumetau să muncească riscau să înnebunească. Femei care nu o ţineau se îmbolnăveau de „dansele". Aceasta boală se manifesta mai întâi prin dureri ale mâinilor, picioarelor, apoi ale oaselor. Leneşii nu trebuie să se bucure prea mult pentru că se putea face în această zi, anume număratul ouălelor şi al calupelor de in, de cânepă şi de lână. Era interzis să iei ouă de pe cuibare înainte de Miezul Paresimilor. Dacă trebuia neapărat să iei un ou, atunci mai întâi trebuia scuipat. Explicaţia acestui obicei este faptul că ouăle nu trebuiau mâncate înainte de Paşti pentru a nu se strica. Femeile păstrau aceste ouă pentru a le face roşii sau pentru prepararea cozonacului şi păştii, toate ouăle acestea nefiind bune de clocit.
In passato, soprattutto le donne, tenevano la festa dei Santi Paresimii come una Domenica, essendo interdette lavori specofoci. Quelli che osavano lavorare, rischiavano di impazzire. Le donne che osavano lavorare si ammalavano “dei balli”. Questa malattia si manifesta prima con dolori alle mani, ai piedi, poi alle ossa. I pigri non dovevano gioire molto perchè in questo giorno si potevano contare le uova in sacchi di lino, di canepa e di lana . Era vietato prendere le uova dai nidi prima del “Miesul Paresimilor”. Se era obligato prenderne uno, prima bisognava sputare. La spiegazione di questa usanza era che le uova non dovevano essere mangiate prima di Pasqua, perchè non vadano a male. Le donne conservavano queste uova per colorarle di rosso oppure per fare un dolce di Pasqua e paste. In Oltenia, doveva obbligatorio essere fatto a metà Quaresima, così la donna respettiva in questo periodo poteva ammutolire. Il giorno delle uova era molto aspettato dai bambini. Questi aiutavano le mamme a scegliere le più buone uova che sarebbero poi state colorate di rosso. Così i bambini sceglievano specoalmente le uova di gallina nere, uova chiamate “Harapesti”. Queste uova avevano il guscio giallo, essendo molto più dure delle altre. Messe da parte, colorate di rosso in un modo particolare, queste aiutavano i possessori a vincere ancora altre uova!
Chaque année, lorsque les arbres sont fleuris et le soleil envoie ses rayons par des rideaux de saules, nous attendons tous être les témoins de notre propre résurrection. Comme dans un rituel, à la suite duquel on peut renaître. Les Pâques c’est la fête qui touche tous les Roumains, au seuil vers le printemps. Nous fêtons tous la résurrection de Jésus Christ. III. Paştele la români Autor: Bitiuşcă Simona, Scoala de Arte si Meserii Butea În fiecare an, când copacii sunt înfloriţi şi soarele îşi trimite razele sale printre perdelele de sălcii, fiecare se aşteaptă să devină martorul propriei ÎNVIERI. Este ca într-un ritual în care te naşti altul de fiecare dată. Sărbătoarea care ne marchează pe noi toţi, românii, în fiecare prag de primăvara e PAŞTELE. Este perioada din an când cu toţii sărbătorim ÎNVIEREA LUI HRISTOS. 
III. La Pasqua dei Rumeni Autor: Bitiuşcă Simona, Scoala de Arte si Meserii Butea In ogni anno, quando gli alberi sono fioriti ed il sle manda i suoi raggi attraverso le tende dei salici, ognuno aspetta di diventare testimone della propria risurrezione. È come in un rituale in nasci diverso ogni volta. La festa, che segna tutti noi, rumeni, a ogni soglia della primavera è Pasqua. È il periodo in cui tutti quanti festeggiamo la RISURREZIONE DI GESU’ CRISTO. Les Pâques et l’œuf Auteur et translateur : Ante Camelia, Ecole d’Arts et Métiers Butea L’œuf est le symbole de la création et en même temps celui de la fécondation. L’œuf a inspiré, des les temps les plus anciens, plusieurs légendes, contes, toute une littérature. Dans la culture roumaine, deux grands artistes, notamment Constantin Brancusi et Ion Barbu, ont considéré l’œuf comme une forme géométriquement parfaite, car nous en retrouvons la trace dans toute leur œuvre. PAŞTELE SI OUL Autor: Ante Camelia, Scoala de Arte si Meserii Butea Oul reprezintă simbolul creaţiei şi în acelaşi timp al zămislirii vieţii. El a înspirat, din vechi timpuri, numeroase legende, basme, o întreagă literatură. În cultura românească, doi reprezentanţi de seamă: Constantin Brâncuşi şi Ion Barbu, a căror operă gravitează în jurul acestui subiect, au considerat oul ca formă geometrică perfectă. PASQUA E L’UOVO Autor: Ante Camelia, Scoala de Arte si Meserii Butea L’uovo rappresenta il simbolo della creazione e nello stesso tempo del parto. Lui ha ispirato in passato molte leggende, favole, una letteratura completa. Nella cultura rumena, due rappresentanti dello stesso periodo, Constantin Brâncuşi e Ion Barbu, le quali opere parlano intorno a questo soggetto, hanno considerato l’uovo come forma geometrica perfetta. Auteur et translateur : Demeter Mihaela, Ecole d’Arts et Métiers Butea L’origine de la peinture des œufs date des périodes préchrétiennes. A l’époque, on fêtait le nouvel an lors de l’équinoxe de printemps. Les œufs étaient offerts en cadeau. Ils étaient un symbole d’équilibre, de création et de fécondation. Les Romains fêtaient Janus avec des œufs rouges, qu’ils utilisaient aux jeux et aux cérémonies religieuses. Cette coutume a été transmise aux chrétiens et est devenue la pratique des peuples européens et asiatiques. Les Roumains ont bien conservé cette tradition et ils ont même transformé la peinture des œufs en art. Les œufs peints sont le témoin des coutumes pascales et des croyances religieuses. Leur peinture est une vraie définition des particularités ethniques du peuple roumain. Le folklore garde encore bon nombre de légendes chrétiennes qui expliquent pourquoi les œufs sont peints en rouge aux Pâques, pourquoi ils sont devenus le symbole de la résurrection de Jésus Christ. La plus connue est celle qui raconte l’arrivée de la Vierge pour pleurer son fils crucifié. Elle a mis le panier avec les œufs près de la croix. Les œufs ont été rougis par le sang qui coulait des blessures de Jésus. Dieu a dit « Rougissez des œufs pour vous rappeler du sacrifice de Jésus ». Autor: Demeterc Mihaela , Scoala de Arte si Meserii Butea Originea colorării ouălelor datează din epoca precreştină, din timpurile când Anul Nou se sărbătorea la echinocţiul de primăvară. Ele erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creaţiei şi fecundităţii. Romanii, sărbătoreau Janus cu ouă colorate în roşu care erau folosite la diferite jocuri şi ceremonii religioase. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor şi este încă practicat mai ales la popoarele Europei şi Asiei. Românii au păstrat această tradiţie şi chiar au transformat încondeierea ouălelor în artă. Ouăle "încondeiate" sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale. Încondeierea lor este o adevărată definiţie a particularităţilor etnice ale poporului român. Folclorul păstrează încă numeroase legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul Învierii Domnului. Cea mai cunoscută relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a pus coşul cu ouă lângă cruce. Acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: "De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii întru aducere aminte de răstignirea mea.".
L’usanza di colorare le uova si è trasmessa ai cristiani ed è ancora praticata, specialmente nell’Europa popolare e nell’Asia. I rumeni hanno conservato questa tradizione e hanno trasformato l’ornamento delle uova in arte. Le uova ornate sono una testimonianza dei costumi, delle credenze e delle usanze pasquali. Il loro ornamento è una vera definizione alle particolarità etniche della popolazione rumena.
Il folclore conserva ancora numerose leggende cristiane che spiegano il perchè si colorano di rosso le uova di Pasqua e perchè sono diventate simbolo della Risurrezione del Signore. Quella più conosciuta racconta che la Madre di Dio, venuta a piangere il Figlio crocifisso, ha messo un cestino con delle uova vicino alla croce.Queste sono diventate rosse dal sangue che gocciolava dalle ferite di Gesù. Il Signore, vedendo che le uova erano diventate rosse, a detto ai presenti: “da questo momento, colorate anche voi le uova in rosso in ricordo della mia crocifissione”. Materiels :
Les outils : - Plume d’oie - « chisita » (outil spécial, consistant d’un mince tube en métal, avec un très petit diamètre, à l’intérieur duquel on passe un poil de cochon), utilisé pour l’écriture des motifs - la brosse / l’outils utilisé pour couvrir les surfaces plus grandes, pour tracer des lignes plus grosses, des points etc. Les couleurs végétales
Autor: Bălăucă Simona , Scoala de Arte si Meserii Butea Materiale: * ou de găină (tradiţional) * culori vegetale * ceară de albine
* "chişita" ( unealtă specială, făcută dintr-o ţeavă subţire din metal, cu diametrul foarte mic, în interiorul căreia se trece un fir de păr de porc) care foloseşte la "scrierea" motivului. * "pămătuf" (unealtă care foloseşte pentru acoperirea suprafeţelor mai mari - linii groase, puncte, etc).
* albastru: flori de viorele. * verde: frunze de nuc, coajă de arin, coajă şi mugur de măr pădureţ, floarea-soarelui, etc. * galben: coji de ceapă, coajă de lemn pădureţ,etc. * negru (ouăle negre simbolizează durerea lui Isus): coaja verde a nucilor, coajă şi fructe de arin, etc.
* colori vegetali * cera d’api
* "pennello" ( speciale per dipingere le uova di pasqua, fatta di una canna sottile di metallo, con il diametro molto piccolo, nel suo interno passa un filo di capelli del maiale) che serve per scrivere il motivo. * "il pennello" (che serve per coprire le superfici più grandi – linee grosse, punti, ecc.).
* blu: fiori di viola,. * verde: foglie del noce, le foglie dell’ontano, la buccia ed il bocciolo del melo delbosco, il girasole, ecc. * giallo: le bucce della cipolla, la buccia del legno del bosco, ecc. * nero: (le uova nere simboleggiano la sofferenza di Gesù): la buccia verde delle noci, la buccia ed frutti dell’ontano, ecc.
Nous présenterons deux techniques ci-dessous :cuisson avant ou évacuation. Ce sont des œufs destinés à être décorés. Pour la décoration, on utilise de la cire chaude, avec laquelle on trace les dessins sur l’œuf blanc, on les laisse dans la couleur préparée d’avance et ensuite on « écrit » les motifs à cire. Ensuite, pour enlever la cire, on met l’œuf près d’une source de chaleur et on l’essuie avec un torchon. A la fin, on graisse l’œuf à l’huile ou à la graisse pour lui donner de l’éclat. Les décorations Le long des siècles, les motifs de décoration sont devenus de plus en plus compliqués (tout comme les couleurs), bien que le symbole ne soit plus connu que par les vieilles femmes du village. La plupart des motifs sont de motifs géométriques, phytomorphes, zoomorphes, anthropomorphes ou inspiré de la nature tout simplement, représentant des animaux, des oiseaux, même des scènes bibliques, dans des combinaisons variées. Les couleurs et les motifs décoratifs sont différents d’une région à l’autre, même d’un créateur à l’autre, car l’imagination y joue un rôle important.
Sunt două posibilităţi de pregătire a oului pentru "împistrire"- fierberea lui înainte sau golirea. Acestea sunt păstrate ca ornament. Pentru ornamentare se foloseşte ceara caldă, cu care se trasează desenul pe oul alb, se cufundă în culoarea pregătită dinainte, apoi "se scriu" motivele cu ceară. Pentru a îndepărta ceara, se pune oul aproape de o sursă de căldură şi se şterge cu o pânză. La sfârşit se unge cu ulei sau grăsime pentru a-i da strălucire. Ornamente: De-a lungul timpului, motivele ornamentale au devenit din ce în ce mai complicate (ca şi culorile), chiar dacă simbolul nu mai este cunoscut decât de bătrânele satului. Majoritatea motivelor sunt cele geometrice, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe sau inspirate din natură, reprezentând animale, păsări, sau chiar scene biblice, în diferite combinaţii. Cromatica şi motivele decorative diferă de la o zonă la alt şi chiar de la creator la creator, totul depinzând de imaginaţie care joacă un rol foarte important. Tecniche: Autor: Petrariu Cristina, , Scoala de Arte si Meserii Butea Ci sono due possibilità per preparare l’uovo e ornarlo – bollirlo prima oppure svuotarlo. Queste sono conservate come ornamento. Per ornare l’uovo si usa la cera calda con la quale si disegna sul l’uovo bianco, si immerge nel colore preparato prima, poi “si scrivono” i motivi con la cera. Per allontanare la cera, si mette l’uovo vicino ad una fonte di calore e si pulisce con uno straccio. Alla fine si unge con l’olio oppure del grasso affinche brilli. Ornamenti: Da molto tempo, i motivi ornamentali sono diventati poco per volta più complicati (come anche il colore), anche se il simbolo non è stato mai riconosciuto, solo le anziane del paese lo conoscevano. La maggior parte dei motivi sono quelli geometrici , fitomorfi, zoomorfi, antropomorfi oppure ispirate dalla natura, rappresentando animali, uccelli, oppure anche scene bibbliche, in differite combinazioni. La cromaticità e i colori decorativi sono diversi da una zona all’altra, e anche dal creatore al creatore, dipendendo tutto dall’immaginazione che gioca un ruolo molto importante. Traditions Auteur et translateur : Mitricioaie Mihai, Ecole d’Arts et Métiers Butea Les œufs peints ne sont pas seulement des objets décoratifs, mais aussi des symboles, puisqu’ils sont utilisés pour des rituels. En Bucovine, on jette dans une rivière les coquilles des œufs et les restes alimentaires, car l’eau les portera aux Blajini (se sont des êtres imaginaires, réincarnation des enfants morts avant leur baptême ; leur place est « au bout du monde », près de l’eau des samedis). Ainsi, les Blajini savent que les Pâques sont arrivées. Une autre tradition est celle de l’annonce de la résurrection du Christ faite par des jeunes hommes et filles, qui reçoivent des brioches et des œufs peints, en échange. Dans les villages du nord du pays, notamment à Suceava, on fait des gâteux, surtout des « vieilles » (brioches dans des formes spéciales). Les vieilles sont emportées à l’église, à la messe de la résurrection, pour être bénis. Ensuite les fidèles vont au cimetière brûler une chandelle pour éclairer la voie des ceux qui ont quitté ce monde. Ces gâteux sont distribués aux pauvres.
Ouăle încondeiate sunt folosite nu numai ca obiect de decor, ci au o încărcătură simbolică religioasă aparte. În Bucovina cojile ouălor de Paşti, împreună cu alte resturi alimentare, sunt aruncate în râu, pentru ca apa să le poarte la "Blajini" (fiinţe imaginare, încarnări ale copiilor morţi nebotezaţi, al căror loc de vieţuire se află la "capătul ). 
* Un alt obicei de Paşti este vestirea Învierii Domnului de către băieţi pe la casele fetelor care în schimbul urărilor primesc cozonac şi ouă roşii. * În satele din nordul ţării, în special din Suceava, se pregătesc diferite dulciuri mai ales "Babele" (prăjitură făcută din cozonac). "Babele" sunt duse la slujba de Înviere şi sfinţite. După terminarea acesteia, credincioşii merg la cimitir, cu lumânările aprinse, pentru a aduce lumină celor dragi, plecaţi la viaţa veşnică. Aceste prăjituri vor fi împărţite celor săraci. 
* În Bucovina, în noaptea de Înviere fetele se duc în clopotniţă şi spălă limba clopotului cu apă neîncepută (de izvor). Cu aceasta apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul. Le tradizioni Autor: Mitricioaie Mihai, Scoala de Arte si Meserii Butea Le uova dipinte sono usate non solo come oggetto di decoro, ma hanno una caricatura simbolica religiosa da parte. In Bucovina, il guscio dell’uovo di pasqua, insieme con altri resti alimentari, vengono buttati nel fiume, affinchè l’acqua li porti ai “Mansueti” (“Blajini” – persone immaginarie, l’incarnazione di bambini morti non battezzati). * Un’altra usanza di Pasqua è l’annuncio della Risurrezione del Signore da parte dei ragazzialle case delle ragazze che a loro volta ricambiano con dei dolci e uova rosse. * Nei paesi del nord della nazione, in particolare in Suceava, si preparano dolci diversi, soprattutto le “Vecchie”. "Le Vecchie" sono portate alla Messa di Risurrezione e benedette. Terminato, i fedeli vanno in cimitero, con le candele accese, per portare la luce ai loro cari partiti per la vita eterna. Questi dolci saranno dati ai poveri.
En Bucovine, la nuit de la Résurrection, les filles allaient dans le clocher pour laver la langue de la cloche avec de l’eau fraîche. Avec cette eau, elles se lavaient à l’aube du jour des Pâques pour être belles toute l’année. Le dimance matin, dans la région de Campulung Moldovenesc, les fidèles sortaient dans la cour de l’église en portant des chandelles allumées et en attendant le prêtre. Le panier plein d’oeufs et de brioches attendait d’être béni. Ce panier contenait les symboles de la joie pour toute l’année : grains de pavot (parsemés pour éloigner la sécheresse), du sel (gardé pour apporter l’abondance), de la farine (pour que le blé soit riche), de l’oignon et de l’ail (pour protéger cotre les insectes), du fromage, des oeufs rougis, des oeufs peints, de l’argent, des fleurs, du poisson enfumé, de la betterave rouge, du raifort, des gâteaux). Après la bénédiction du panier, le rituel des Pâques continuait en famille. Avant le festin, chaque membre de la famille se lavait et ensuite ils pouvaient commencer à manger.
* În zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. Acest coş conţine simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac ( vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta ), sare ( va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr ( folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină ( pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor), brânză, ouă roşii, dar şi ouă încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie. Înainte de a începe degustarea bucatelor, fiecare membru al familiei se "spălă" pe faţă cu un ou roşu, pentru a fi sănătos. * In Bucovina, nella notte di Risurrezione le ragazze salgono sul campanile e lavano la lingua delle campane con acqua non ancora usata (presa dal fiume). Con questa acqua si lavano la faccia all’alba del mattino di Pasqua, affinchè siano belle tutto l’anno. Autor: Bitiuşcă Simona, Scoala de Arte si Meserii Butea * Nella zona di Câmpulung Moldovenesc, all’alba della domenica, i fedeli nel cortile della chiesa, portando le candele accese in mano, aspettando il Sacerdote che benedica i pezzi che sono nel cestino pasquale. Questo cestino contiene i simboli della gioia per tutto l’anno: semi di papavero (che si butteranno nel fiume per allontanare la siccità), il sale (sarà conservato per portare l’abbondanza) lo zucchero (usato tutte le volte che gli animali si ammaleranno), la farina (affinchè il frutto del grano sia ricco ), la cipolla e l’aglio (con il ruolo di protezione contro gli insetti), il formaggio, le uova rosse, ma anche uova non dipinte, i soldi, i fiori, il pesce affumicato, la barbabietola rossa, il renno e i dolci. Dopo la benedizione di questo cestino pasquale, rito del pesce si continua in famiglia. Prima di gustare i pezzi, ogni membro della famiglia si “lava” la faccia con un uovo rosso, per avere salute. Auteur et translateur: Dămătârcă Elena, Ecole d’Arts et Métiers Butea En Maramures, dans la région de Lapus, le premier jour de Pâques, les enfants allaient chez des amis et des voisins pour annoncer la Résurrection de Jésus. L’hôte donnait à chaque enfant un oeuf rouge. Les enfants en remerciaient et s’en allaient, en souhaitant aux hôtes Joyeux Pâques : Il est recommandé qu’un garçon entre le premier dans la maison. Autor: Dămătârcă Elena, Scoala de Arte si Meserii Butea * În Maramureş, în zona Lăpuşului, în prima zi de Paşti, copiii merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. Copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor "Sărbători fericite". La aceasta sărbătoare este obiceiul ca să fie trecut pragul casei mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului. Autor: Dămătârcă Elena, Scoala de Arte si Meserii Butea * A Maramureş, nella zona di Lapusului, nel primo giorno di Pasqua, i bambini vanno dagli amici e dai vicini ad annunciare la Risurrezione del Signore. Il padrone di casa dona ad ogni persona, che è venuta ad annunciare la Risurrezione del Signore, un uovo rosso. I bambini ringraziano per il dono e e fanno gli auguri ai massai di “Buone Feste” a questa festa c’è l’abitudine che prima il ragazzo passi la soglia della casa, affinchè non ci sia in quella casa discordia tutto l’anno. Auteur et translateur : Mihalcea Mihai Silviu, , Ecole d’Arts et Métiers Butea En Banat, lors du petit déjeuner le jour de Pâques en bénissait les plats avec de l’encens. Ensuite, tout le monde recevait la communion (du vin et de pain). Le menu de ce festin à l’os du porc bouilli, oeufs blancs, plats traditionnels et le gigot. Le dimanche des Pâques, personne ne devait dormir, on ne devait pas payer ses dettes, on ne prêtait rien à personne. À Pâques, on se souvenait des morts, la porte du Paradis était ouverte et les âmes des morts passaient au Paradis. Toujours dans cette période, on faisait des incantations d’amour.
* În duminica Paştelui nu se doarme, pentru că altfel omul va fi leneş tot anul, nu se plătesc datoriile, nu se dă nimic împrumut. Obiectele care au fost împrumutate trebuie restituite înaintea sărbătorii. * La Paşti se pomenesc morţii pentru că poarta Raiului este deschisă, iar sufletele morţilor au voie să petreacă o perioada de timp în Rai. * Perioada Paştelui este potrivită pentru vrăjile de dragoste. Autor: Mihalcea Mihai Silviu, Scoala de Arte si Meserii Butea * Nel Banato, alla colazione del primo giorno di Pasqua, si pratica l’incensamento dei pezzi. Poi, tutta la gente riceve un cucchiano pane e vino benedette. Il menù di questa tavola festiva comprende l’osso di porco bollito, uova bianche, cibo tradizionale e agnello fritto. * Nella Domenica di Risurrezione non si dorme, affinchè l’uomo in tutto l’anno non sia pigro, non si pagano i debiti, non si dà niente in prestito. Gli oggetti che sono stati imprestati devono essere restituiti prima delle feste. * A Pasqua si ricordano i defunti perchè la porta del Paradiso è aperta, ma le anime dei morti hanno bisogno di passare un periodo di tempo in Paradiso. * Il periodo di Pasqua è adatto per le magie d’amore.
Într-un lighean se pune un ou roşu, în unele locuri două, şi o monedă de argint. Se toarnă apă proaspătă (neîncepută) adusă de la fântână. Toţi membri familiei se spală cu această apă, apoi fiecare îşi va da cu oul roşu peste obraz spunând următoarele : « Să fiu sănătos, şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; să fiu iubit ca ouăle în zilele Paştelui ». Apoi se ia moneda de argint şi trecând-o peste faţă se zice : « Să fiu mândru şi curat ca argintul » Fetele mai zic « să trec la joc din mână-n mână ca şi banul; să fiu uşoară ca şi cojile de ouă, care trec plutind pe apă ». În unele sate, în lighean se pune şi o crenguţă de busuioc, pentru a fi cinstit ca busuiocul. Lavare il mattino della Risurrezione Autor: Gîrleanu Irina, Scoala de Arte si Meserii Butea In una bacinella si mette un uovo rosso, in alcuni posti due, ed una moneta di argento. Si versa l’acqua fresca (non usata) portata dal pozzo. Tutti i membri della famiglia si lavano con quest’acqua, poi ognuno si passerà con l’uovo rosso sulle guance dicendo: “Che io sia in salute, e che io abbia le guance rosse come l’uovo; che io sia amato come le uova nel giorno di Pasqua”. Dopo si prende la moneta d’argento e, passandola sulla faccia, si dice: “Che io sia orgoglioso e curato come l’argento”. Le ragazze dicono ancora: che io passi al gioco di mano in mano come la moneta; che io sia leggera come i gusci d’uovo, che passano galeggiando sull’acqua”. In qualche paese, nella bacinella si mette anche un ramoscello di basilico, per essere onesti come il basilico. Les plats des Pâques Auteur et translateur: Cozma Maria Cătălina, Ecole d’Arts et Métiers Butea Une fois rentrés de l’église, les membres de la famille se mettent à table et commencent par manger des oeufs et de la brioche. Ils trinquaient des verres de boisson et on cassait les oeufs, selon un rituel, à commencer par la personne la plus âgée, qui dit « Jésus est rené », la réponse étant « Il est vraiment rené ». Sur la table il devait avoir des oeufs, du fromage, de la salade, de l’oignon vert, des radis, du gigot. Masa de Paşti Autor: Cozma Maria Cătălina, Scoala de Arte si Meserii Butea 
Întorşi de la biserică, membrii familiei se aşază la masă, şi gustă mai întâi din ouăle şi pasca sfinţite. Ciocnesc câte un pahar de băutură, apoi ouă după un anumit ritual: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mâna de un comesean, în timp ce rosteşte cunoscuta formula < Yüklə 358,27 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
