Projet scolaire comenius 1

FÊTE DU MUZZUNI

Auteur et translateur : FARACI ROCCO,Liceo Sciencifico”Elio Vittorini” Gela

Et' la fête la plus ancienne du monde occidental. Vous depuis 4 mille ans. Ainsi au moins les chercheurs d'etnoantropologia ils assurent. Il est certain de toute façon qu'à l'Alcara Fondit les, patelin des Nebrodi, en province de Messine, au juin, depuis temps immémorial on célébre "U Muzzuni", un croisement entre les fêtes archaïques païennes qu'ils se déroulaient en honneur de la "Mère terre" c'est-à-dire Dèmetra et les rites orfici.

Une mixture extraordinaire d'odeurs, humeurs, chants, nourriture, danses et cachottières essences. Le paganisme dans cette fête primordiale assemble certainement miraculeusement intact jusqu'à les nos jours, il entre y tout. Et il n'est pas à exclure tout ce qu'il a écrit la douleur Alfredo Cattabiani, un des meilleurs essayistes de traditions populaires et ésotérisme, les disparus dans le mai 2003 que le "Muzzuni" d'Alcara Fondit je sois à réunir aux rites printaniers qui les célébraient dans l'ancienne Grèce et qu'ils marquaient les deux passages saisonniers du printemps et de l'été. en particulier les "Antesterie" qui pour trois jours les participants engageaient à boire le vin contenu dans les "phytòi", vases d'argile portés en offre au Dìoniso dans le "Sanctuaire" du Marécage. chaque s'abandonnait Ici à chaque dérèglement, cueilli par ébriété et euphorie. Mais l'identité la plus grande on la retrouve avec le cérémonial du deuxième jour de cette fête appelé jour "des brocs", en grec "coès", quand il se formait un cortège qu'il matérialisait l'arrivée de Dìoniso de la mer. Justement les brocs les sont au centre de la fête du "Muzzuni" d'Alcara Fondit, aux pieds des Forteresses du Crasto qui rappellent paysages dolomitici.

Au calar du soir, brocs avec le cou tranché, de celui-ci, probablement, le nom de la fête de lequel épointent épis de grain enveloppé en châles de soie et vous enrichissez avec splendides bijoux, elles sont déposées au centre d'altarini élevé en tous les quartiers du pays. Tout est vases d'orge grandis à l'obscurité comme ceux qui ornaient les célèbres "Jardins d'Adonis" autour, outils pour le travail dans les champs, entrelacements d'épis, ces "lavureddi" et fleurs. Aux murs elles sont accrochées les "pezzare" singuliers couvertures spéciales tissées par les femmes de l'endroit avec métiers à tisser traditionnels de bois. La fête est spontanée. Il y a un grand andrivieni de gens pour les quartiers, pendant qu'autour des altarini les âgés entonnent chants anciens accompagnés par un tambour. Vous boit, on, ils échangent effusions et en étant la nuit magique de Saint Giovanni, que, elle est éclairée par feux ailleurs, célébrez-les le rite spécial de comparanza en tressant les doigts de la main droite et en récitant une formule. ". Une fête singulière, donc, qu'elle n'est pas échappée à Giuseppe Pitrè dans son répertoire immense sur les traditions populaires siciliennes, qu'elle est citée encore par Cattabiani en le sur le "Almanach" et qu'il a inspiré une des scènes de plus poétiques Le sourire du "matelot" inconnu le roman qui révéla au grand public l'écrivain sicilien Vincenzo Consolé en 1976.

SĂRBĂTOAREA MUZZUNI

Autor: FARACI ROCCO,Liceo Sciencifico”Elio Vittorini” Gela

Este cea mai veche sărbătoare a lumii occidentale. Se celebrează de 4 mii de ani. Cel puţin aşa afirmă cercetătorii de etnoantropologie. În orice caz, este clar că la Alcara li Fusi, localitate din Nebrodi, provincia Messina, în iunie, din timpuri imemorabile, se celebrează "U Muzzuni", o încrucişare între sărbătorile arhaice păgâne care aveau loc în cinstea "Mamei pământ" sau Demetra şi riturile aurifere.

Un amestec extraordinar de parfumuri, stări de spirit, cântece, feluri de mâncare, dansuri şi esenţe misterioase. Desigur, în această sărbătoare primordială, ajunsă în mod misterios necontaminată până în zilele noastre, păgânismul îşi spune cuvântul. şi nu se poate exclude ceea ce a scris regretatul Alfredo Cattabiani, unul dintre cei mai mari cercetători ai tradiţiilor populare şi exoterismului, dispărut în mai 2003, faptul că "Muzzuni" din Alcara li Fusi este legat de tradiţiile de primăvară care se celebrau în Grecia antică şi care marcau cele două treceri de la un anotimp la altul, primăvara şi vara. În special cele numite "Antesterie", în cadrul cărora, timp de trei zile, participanţii beau vinul din "phytòi" (vase din argilă) adus ca ofrandă lui Dionisos în "Sanctuarul Mlaştinii". Aici fiecare se abandona oricărei neînfrânări, cuprins de beţie şi euforie.
Dar identitatea cea mai mare se face cu ziua a doua a sărbătorii numită ziua "ulcelelor" (în greacă "coès"), când se forma un cortegiu care simboliza sosirea lui Dionisos din mare.
Tocmai ulcelele sunt în centrul sărbătorii "Muzzuni" din Alcara li Fusi, la poalele Stâncilor Crasto, care amintesc de peisajele Dolomite.

La căderea serii, ulcelele cu gâtul retezat (de aici probabil şi numele sărbătorii) din care ies spice de grâu, înfăşurate în şaluri de mătase şi împodobite cu bijuterii splendide, sunt depuse în centrul altarelor înălţate în toate cartierele localităţii. În jur, sunt vase de orz crescute la întuneric (asemenea celor care împodobeau celebrele "Grădini ale lui Adonis"), unelte pentru muncile câmpului, cununi de spice (numite "lavureddi") şi flori. Pe pereţi sunt atârnate unicele "pezzare", cuverturi special ţesute de femeile din partea locului la războaiele din lemn tradiţionale. Sărbătoarea este spontană. Este o mare aglomeraţie în cartiere, în timp ce în jurul altarelor bătrânii intonează cântece foarte vechi, însoţiţi de un tambur. Se bea, se dansează şi se schimbă efuziuni, şi fiind noaptea magică a Sfântului Ioan, care, de altfel, este luminată de focuri, se celebrează ritul special “comparanza” prin împletirea degetelor de la mâna dreaptă, şi recitând o formulă. O sărbătoare unică, prin urmare, care nu i-a scăpat lui Giuseppe Pitrè în imensul repertoriu al tradiţiilor populare siciliene, care este citată şi de Cattabiani în "Lunario" şi care a inspirat una dintre cele mai poetice scene în "Zâmbetul marinarului necunoscut", romanul care în 1976 l-a revelat marelui public pe scriitorul sicilian Vincenzo Consolo.

FESTA DEL MUZZUNI

Auteur: FARACI ROCCO,Liceo Sciencifico”Elio Vittorini” Gela

E' la festa più antica del mondo occidentale. Si celebra da 4 mila anni. Così almeno assicurano i ricercatori di etnoantropologia. Comunque è certo che ad Alcara li Fusi, paesino dei Nebrodi, in provincia di Messina, a giugno, da tempo immemorabile si celebra "U Muzzuni", un incrocio tra le feste arcaiche pagane che si svolgevano in onore della "Madre terra" ovvero Dèmetra e i riti orfici. Una straordinaria mistura di odori, umori, canti, cibo, balli e misteriose essenze. Certo il paganesimo in questa festa primordiale, giunta miracolosamente incontaminata fino ai giorni nostri, c'entra tutto. E non è da escludere quanto ha scritto il compianto Alfredo Cattabiani, uno dei massimi saggisti di tradizioni popolari ed esoterismo, scomparso nel maggio 2003, che il "Muzzuni" di Alcara li Fusi sia da collegare ai riti primaverili che si celebravano nell'antica Grecia e che segnavano i due passaggi stagionali della primavera e dell'estate. In particolare le "Antesterie", che per tre giorni impegnavano i partecipanti a bere il vino contenuto nei "phytòi" (vasi di argilla) portato in offerta a Dìoniso nel "Santuario della Palude". Qui ciascuno si abbandonava ad ogni sfrenatezza, colto da ebbrezza ed euforia. Ma l'identità maggiore la si trova con il cerimoniale del secondo giorno di quella festa chiamato giorno "delle brocche" (in greco "coès"), quando si formava un corteo che simboleggiava l'arrivo di Dìoniso dal mare.Proprio le brocche sono al centro della festa del "Muzzuni" di Alcara li Fusi, ai piedi delle Rocche del Crasto, che richiamano paesaggi dolomitici. Al calar della sera, brocche con il collo mozzo (da questo, probabilmente, il nome della festa) dal quale spuntano spighe di grano, avvolte in scialli di seta e arricchite con splendidi gioielli, vengono deposte al centro di altarini innalzati in tutti i quartieri del paese. Tutt'intorno ci sono vasi di orzo cresciuti al buio (come quelli che ornavano i famosi "Giardini di Adone"), attrezzi per il lavoro nei campi, intrecci di spighe (detti "lavureddi") e fiori. Ai muri sono appese le singolari "pezzare", particolari coperte tessute dalle donne del luogo con tradizionali telai di legno. La festa è spontanea. C'è un grande andrivieni di gente per i quartieri, mentre attorno agli altarini gli anziani intonano canti antichissimi accompagnati da un tamburo. Si beve, si balla, si scambiano effusioni ed essendo la magica notte di San Giovanni, che, altrove, è illuminata da fuochi, si celebra il particolare rito di comparanza intrecciando le dita della mano destra e recitando una formula. ". Una festa singolare, dunque, che non è sfuggita a Giuseppe Pitrè nel suo immenso repertorio sulle tradizioni popolari siciliani, che è ancora citata da Cattabiani nel sul "Lunario" e che ha ispirato una delle scene più poetiche de "Il sorriso dell'ignoto marinaio" il romanzo che nel 1976 rivelò al grande pubblico lo scrittore siciliano Vincenzo Consolo.