Raportul anual privind starea factorilor de mediu apmb 2007

1.2. Resursele naturale
În ultimii ani tot mai mulţi dintre locuitorii Bucureştiului au conştientizat importanţa pe care protecţia mediului o poate juca în viaţa fiecăruia, în contextul dezvoltării durabile. Stabilirea unui echilibru între necesitatea creşterii nivelului de trai prin progres economic, calitatea factorilor de mediu şi starea de sănătate a populaţiei este determinantă în vederea integrării României în Europa.

Marea majoritate a suprafeţei Bucureştiului este ocupată de construcţii şi reţeaua de transport (auto şi căi ferate). Bucureştiul nu ocupă o suprafaţă întinsă, nu este situat într-o zonă care să dispună de resurse minerale importante şi, de asemenea, densitatea populaţiei este mare. Principalele probleme cu care se confruntă Bucureştiul sunt cele specifice dezvoltării urbanistice ale marilor oraşe: suprafaţă mică, dezvoltare preponderent pe verticală, lipsa spaţiilor verzi, salubrizare prost efectuată, trafic auto intens, în special în zona centrală a oraşului, poluare atmosferică generată de traficul auto şi centralele termice.

1.3. Date demografice
Oraşul Bucureşti este capitala României, cel mai mare şi important centru politic, economic, financiar-bancar, comercial, cultural-ştiinţific, de învăţământ, de trasnsport, informaţional, sportiv şi turistic al ţării. Este situat în S-SE ţării, în Câmpia Vlăsiei, la o altitudine de 60-90 m, pe râurile Dâmboviţa şi Colentina.

Principala aglomerare urbană cu peste 1924000 locuitori, municipiul Bucureşti concentrează singur 16,2% din populaţia urbană a ţării.

În ceea ce priveşte populaţia municipiului Bucureşti din ultimii 22 ani, aceasta a cunoscut o scădere semnificativă în anul 1996, ca mai apoi să se păstreze o tendinţă de uşoară scădere anuală.
F
ig. 1.3.1 Evoluţia numărului populaţiei municipiului Bucureşti în perioada 1981-2002
Tabel 1.3.1 Suprafaţa teritoriului după utilizarea fizică se prezintă astfel:

	ha
-teren agricol	5449
-păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră	611
-construcţii şi curţi	13499
-drumuri şi căi ferate	3231
-ape, bălti, lacuri	908
-alte suprafeţe	89
TOTAL	23787

Incluzând şi Sectorul Agricol Ilfov, din datele primite de la Direcţia Silvică Bucureşti, reies următoarele:

Ocolul Silvic Bucureşti administrează o suprafaţă de 6343 ha fond forestier, întreaga suprafaţă fiind încadrată în grupa I funcţională (păduri cu funcţii speciale de protecţie), din această suprafaţă, 6162 ha sunt reprezentate de păduri, iar restul suprafeţei fiind reprezentată de :

- terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică :41 ha

- terenuri care servesc nevoilor de administrare forestieră : 59 ha

- terenuri afectate împăduririi : 20 ha

- terenuri neproductive : 40 ha

- ocupaţii, litigii : 21 ha

Tabel 1.3.2 Concentrările urbane

Judetul/ Total Regiune	Zona urbană ( ha )	Intravilan ( ha )	% zona urbană din suprafaţa judeţului	Densitatea populaţiei în zona urbană (locuitori/kmp)
Municipiul Bucureşti	23800	23800	100	8099

Tabel 1.3.3

2007	Popluaţia	Suprafaţa  - Km.p	Densitatea  loc/km.p
TOTAL	1.927.559	238	8099,0
Sector 1	231.508	70	3307,3
Sector 2	361.403	32	11293,8
Sector 3	393.323	34	11568,3
Sector 4	300.144	34	8827,8
Sector 5	280.670	30	9355,7
Sector 6	360.511	38	9487,1

Capitolul 2. AERUL
2.1. Introducere
Poluarea aerului în municipiul Bucureşti are un caracter specific, datorită în primul rând condiţiilor de emisie, respectiv existenţei unor surse multiple, înălţimi diferite ale surselor de poluare, precum şi o repartiţie neuniformă a acestor surse, dispersate însă pe întreg teritoriul oraşului.
SURSE DE POLUARE A AERULUI

Concentrarea industrial - urbană a Capitalei cu larga sa diversitate de activităţi antropice prezintă şi dezavantajele generate de poluarea habitatului ca efect secundar al acestor activităţi.

Sursele de poluare a aerului sunt sursele fixe industriale, de obicei concentrate pe mari platforme industriale, dar şi intercalate cu zone de locuit intens populate (cu dezvoltări preponderent pe verticală), circulaţia auto, în special de-a lungul marilor artere incluzând şi traficul greu.

Sursele de poluare a aerului se pot grupa în câteva mari categorii principale, astfel:

OBIECTIVE INDUSTRIALE

Nevoia imediată de cazare a forţei de muncă a generat apariţia rapidă a marilor ansambluri de locuinţe colective, dimnesionate în medie pentru 250.000 – 400.000 locuitori.

Amplasarea lor s-a făcut, din considerente preponderent economice, pe principiul proximităţii cu zonele industriale, în ideea valorificării dotărilor edilitare create pentru acestea şi reducerii deplasărilor. Aceasta a condus la relaţia de vecinătate dintre zonele de locuinţe şi cele industriale; sursa principală de disconfort pentru locuire.

Astfel, în jurul unităţilor industriale sau a altor surse de poluare există perimetre – corespunzătoare zonelor de protecţie reglementare – în care locuinţele sunt potenţial expuse poluării.

Gama substanţelor evacuate în mediu din procesele tehnologice este foarte variată : pulberi organice şi anorganice care au şi conţunut de metale (Pb, Zn, Al, Fe, Cu, Cr, Ni, Cd), gaze şi vapori (SO2, NOx, NH3, HCL, CO, CO2, H2S), solvenţi organici, funingine etc;
TRAFICUL AUTO

Poluarea aerului cauzată de traficul auto este un amestec de câteva sute de compuşi diferiţi. Au fost evidenţiaţi în urma unor studii recente peste 150 de compuşi şi grupe de compuşi.

Măsurarea tuturor acestor poluanţi este imposibilă şi de aceea, evidenţierea se concentrează numai pe acei poluanţi care au cel mai larg impact asupra sănătăţii umane sau care sunt consideraţi buni indicatori.

Aceşti poluanţi, care sunt urmăriţi în mod curent atunci când se doreşte evaluarea impactului generat de traficul auto asupra calităţii aerului, sunt grupaţi în mai multe categorii :

• gazele anorganice : oxizii de azot, dioxidul de sulf, oxidul de carbon, ozonul

• pulberi : pulberi totale în suspensie, particule cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 µm sau decât 2,5 µm, fumul negru

• componente ale pulberilor : carbon elementar, hidrocarburi policiclice aromatice, plumb.

• compuşi organici volatili : benzen, butadienă.

Prin arderea completă a combustibililor în motoarele autovehiculelor, rezultă următoarele substanţe principale:

- vapori de apă = 13 %

- dioxid de carbon = 13 %

- azot = 74 %

În realitate însă, ţinând cont de caracterul incomplet al arderilor, în funcţie de calitatea amestecului (coeficientul de dozaj), se mai formează CO şi oxigen în cazul amestecurilor foarte sărace.

Prin ardere rezultă totodată, în proporţii reduse, oxizi de azot, hidrocarburi, produşi oxidanţi, oxizi de sulf, particule. Cu excepţia vaporilor de apă (azotul şi oxigenul fiind principalele elemente constituente ale aerului atmosferic), toate celelalte substanţe precizate mai sus sunt considerate emisii poluante.

Asocierea directă între poluarea aerului datorată traficului auto şi sănătatea umană este foarte dificil să se stabilească în termeni absoluţi, datorită numărului mare de variabile.

Arderea (combustia) benzinei sau a motorinei în motoarele autovehiculelor este generatoare de emisie a peste 100 compuşi chimici.

În urma a numeroase studii pe plan internaţional s-a dovedit că peste anumite niveluri de poluare apar efecte asupra sănătăţii oamenilor expuşi, dar pot fi afectate şi persoanele de vârstă foarte redusă, cei care suferă de astm sau cu probleme cronice respiratorii sau cardiovasculare.

Nivelurile de poluare a aerului datorate traficului auto sunt foarte variabile în timp şi spaţiu.

Impactul cel mai mare apare în zonele construite şi cu artere de trafic supraaglomerate, unde dispersia poluanţilor este dificil de realizat.

Concentraţiile poluanţilor atmosferici sunt mai crescute în zonele cu artere de trafic străjuite de clădiri înalte sub formă compactă, care împiedică dispersia.

La depărtare de arterele de trafic intens, poluarea aerului scade rapid şi este destul de rar semnalată în zonele suburbane sau rurale. Singura excepţie de la această regulă o face ozonul care este diferit faţă de ceilalţi poluanţi generaţi de traficul auto.
ŞANTIERE DE CONSTRUCŢIE ŞI BETONIERE

- deşi ponderea activităţilor de construcţii a scăzut foarte mult, aceste şantiere şi betoniere rămin surse potenţiale de poluare a aerului, în special cu pulberi.

CENTRALELE ELECTROTERMICE

- CET - urile reprezintă surse majore de poluare a aerului în zonele urbane, prin modul de funcţionare cu combustibili lichizi ce au un conţinut ridicat de sulf, deversând în atmosferă importante cantităţi de SO₂, NO_x, CO, CO₂, pulberi, fum, cenuşă volantă;

- instalaţiile de reţinere a principalilor poluanţi chimici, NO_x şi SO₂ , pentru care au fost alese variante constructive ce prevăd dispersia prin coşuri înalte care realizează concentraţii locale mai reduse, dar amplifică efectele de poluare la distanţă; uzura şi neetanşeităţile unor coşuri determină evacuarea gazelor la înălţimi intermediare cu efecte şi asupra zonei învecinate.
SURSE DIFUZE DE COMBUSTIE

- numeroasele centrale termice uzinale, de cvartal sau de bloc, din care multe funcţionează pe combustibil lichid sau solid, constituie o sursă de natura celei de la punctul precedent, lipsită însă, pe lângă instalaţii de epurare, şi de avantajul relativ al dispersiei prin coşuri înalte; combustia este de cele mai multe ori incompletă datorită neautomatizării arderii, randamentului redus şi a unei supravegheri precare ceea ce determină degajări de noxe deloc neglijabile care se dispersează exact în zonele de locuinţe, intens populate, pe care aceste centrale le deservesc;

- combustia neautorizată, în aer liber a unor deşeuri de tip menajer, cauciucuri uzate, mase plastice, deşeuri stradale în perimetrul urban, neîntreţinerea salubrităţii domeniului public, depozitarea inadecvată a reziduurilor industriale şi a deşeurilor menajere se constituie prin cumul într-o sursă globală de poluare permanentă cu pulberi organice, gaze nocive, fum, funingine, mirosuri dezagreabile, aspecte sesizabile mai ales în condiţii meteorologice nefavorabile (ceaţă, calm atmosferic, inversiune termică).
La începutul anului 2004 în cadrul unui program PHARE 2000 a fost pusă în funcţiune reţeaua automată de monitorizare a calităţii aerului în Capitală, care funcţionează la parametrii proiectaţi, respectând cerinţele Directivelor Uniunii Europene.

Datele referitoare la calitatea aerului în Municipiul Bucureşti (poluanţii măsuraţi fiind: SO₂, NO_x, CO, O₃, benzen, PM₁₀, PM_2,5, plumb) sunt furnizate în timp real – inclusiv publicului – şi provin de la cele 8 staţii automate, repartizate astfel :

- staţie de fond regională – Baloteşti;

- staţie de fond suburbană – Măgurele;

- staţie de fond urbană – Crângaşi (APM Bucureşti);

- 2 staţii de trafic – Sos. Mihai Bravu şi Cercul Militar Naţional;

- 3 staţii industriale – Drumul Taberei, Titan şi Berceni.

Punctele de informare pentru cetăţeni sunt în număr de şase şi sunt compuse din:

- 3 panouri de afişaj – Piaţa Universitaţii, Piaţa Sergiu Celibidache şi Mc Donald’s Obor;

- 3 display-uri montate la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, la Primăria Municipiului Bucureşti şi la A.P.M. Bucureşti.

2.2 Cadru legislativ
Legislaţia comunitară privind Protecţia atmosferei a fost printre primele domenii ale protecţiei mediului transpuse în legislaţia română.

OUG nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001 transpune Directiva Consiliului nr. 96/62/CE privind evaluarea şi managementul calităţii aerului.

Obiective principale ale protecţiei atmosferei sunt:

- menţinerea calităţii aerului în zonele care se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate

- îmbunătăţirea calităţii aerului în zonele în care unul sau mai mulţi indicatori de calitate nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare

- adoptarea măsurilor necesare pentru limitarea până la eliminare a efectelor negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontarier

Direcţiile generale de acţiune pentru îndeplinirea obiectivelor sunt:

- Înfiinţarea Sistemului Naţional de Monitorizare Integrată a Calităţii Aerului

- Stabilirea cadrului necesar pentru elaborarea actelor normative subsecvente care stabilesc modul în care se face evaluarea calităţii aerului, poluanţii de referinţă monitorizaţi şi procedura de elaborare şi punere în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului în vederea atingerii valorilor limită sau a valorilor ţintă într-o anumită perioadă de timp

- Stabilirea atribuţiilor şi responsabilităţilor altor autorităti (Autoritatea publică centrală pentru sănătate, Autoritatea publică centrală pentru transport) şi ale titularilor de activitate în ceea ce priveşte emisiile poluante în atmosferă

- Informarea publicului privind calitatea aerului
Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM_10, PM_2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul inconjurator transpune directivele fiice (Directiva Consiliului nr. 1999/30/CE privind valorile limită pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie şi plumb în aerul atmosferic, Directiva Consiliului nr. 2000/69/CE privind valorile limita pentru benzen şi monoxid de carbon în aerul înconjurator şi Directiva Consiliului nr. 2002/3/CE privind poluarea aerului cu ozon)

- Stabileşte criteriile de evaluare a calităţii aerului

- Stabileşte formatul de raportare a datelor (ce se raportează, modul în care se raportează şi frecvenţa)

- Stabileşte modul de informare a publicului

Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România stabileşte modul în care se clasifică zonele din punct de vedere al calităţii aerului în vederea realizării programelor de gestionare a calităţii aerului. Pentru zonele clasificate în listele 1, şi 2, adică acolo unde se depăşesc valorile limită pentru unul sau mai mulţi poluanţi, se întocmesc programe/programe integrate de gestionare a calităţii aerului.
H.G nr. 543 din 7 aprilie 2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului stabileşte cadrul procedural general de elaborare şi punere în aplicare a planurilor şi a programelor de gestionare a calităţii aerului în vederea menţinerii concentraţiilor poluanţilor în aerul înconjurător sub valoarea limită şi sub valoarea ţintă, stabilite prin reglementările în vigoare, şi atingerii într-o perioadă dată a acestora, în cazul în care sunt depăşite, precum şi stabilirea responsabilităţilor ce revin autorităţilor implicate în elaborarea acestor planuri şi programe de gestionare.

În zonele şi aglomerările în care, în urma evaluării calităţii aerului, se constată că valorile concentraţiilor în aerul înconjurător pentru unul sau mai mulţi poluanţi depăşesc valorile limită şi/sau valorile ţintă, autoritatea publică teritorială de protecţie a mediului iniţiază elaborarea programului de gestionare şi, respectiv, a programului integrat de gestionare în cazul în care poluarea atmosferei se datorează mai multor poluanţi. Prin ordin al prefectului, la propunerea autorităţii teritoriale de protecţie a mediului şi a consiliului judeţean, se înfiinţează la nivel judeţean Comisia tehnică pentru elaborarea programelor de gestionare. Pentru a putea lua cele mai eficiente măsuri, Comisia Tehnică trebuie să se bazeze pe date corecte, validate.

OM 35/2007 aprobă metodologia de întocmire a acestor planuri şi programe de gestionare a calităţii aerului, structura planurilor şi programelor precum şi indicaţii asupra modului în care îşi desfăşoară activitatea Comisia Tehnică.
2.4. Acidifierea.
2.4.1 Emisii anuale de SO₂. Poluarea aerului ambiental cu SO2

Principalele emisii de SO₂ evacuate în atmosferă, în Bucureşti, au fost:

Tabel 2.4.1.1 - Emisii anuale de SO₂

Municipiul Bucureşti	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007
Emisii anuale de SO2 (t/an)		28906	41483	31886	104097	25452	29382	9626	11110

Fig.2.4.1.1 - Distribuţia pe grupe a emisiilor de SO2

În anul 2007 emisiile de SO₂ au provenit în special de la CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică) şi trafic rutier (grupa 7).

2.4.2 Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot (NO_x)
Principalele emisii de NO₂ evacuate în atmosferă, (conform inventarului de emisii realizat), au fost:
Tabel 2.4.2.1 - Emisii anuale de NOx

Municipiul Bucureşti	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007
Emisii anuale de NO2 (t/an)		21301	22516	25405	44063	14173	12873	11304	12899

Fig.2.4.2.1 - Distribuţia pe grupe de activităţi a emisiilor de NOx (tone)

În anul 2007 emisiile de NOx au provenit în special de la CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică) şi instalaţii ardere neindustriale (grupa 2).

2.4.3 Emisii anuale de amoniac (NH3)
Tabel 2.4.3.1 - Emisii anuale de NH3

Municipiul Bucureşti	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007
Emisii anuale de NH3 (t/an)		30,5	38,7	40,2	56,83	32,7	29	33.7	38.55

Fig.2.4.3.1 - Distribuţia pe grupe de activităţi a emisiilor de NH3 (tone)

În anul 2007 emisiile de NH3 au provenit în special de la CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică) şi instalaţii ardere neindustriale (grupa 2).

2.5.Emisiile de COV Nemetanici
Emisiile anuale de NMVOC în anul 2007 au fost de 11478 tone

Tabel 2.5.1 - Emisii anuale de COV

Municipiul Bucureşti	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007
Emisii anuale de COV (t/an)		4520	4955	5526	68427	50053	27772	16071	11478

Fig.2.5.1 - Distribuţia pe grupe de activităţi a emisiilor de COV (tone)

În anul 2007 emisiile de COV au provenit în special din din trafic (grupa 7) şi grupa 6 (utilizarea solvenţilor şi a altor produse).

2.5.a Pulberi în suspensie
Tabel 2.5.a. 1 – Emisii anuale de Pulberi totale

Municipiul Bucureşti	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007
Emisii anuale de pulberi (t/an)		2676	2720	2880	2647,7	977	879.9	583.6	764.77

Fig.2.5.a.1- Distribuţia pe grupe de activităţi a emisiilor de pulberi totale (tone)

În anul 2007 emisiile de pulberi au provenit în special de la CET-uri (grupa 1- arderi în industria energetică) şi arderi în industria de prelucrare (grupa 3).

Tabel 2.5.a.2 – Emisii anuale de Pulberi PM10

Municipiul Bucureşti	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007
Emisii anuale de pulberi (t/an)		899	912	952	1591	502	570	254	297.2

2.6 Poluarea cu metale grele (mercur, cadmiu, plumb) şi poluanţi organici persistenti (POP)