Romania curtea de apel constanţA

2. Plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza contractului de muncă şi drepturile salariale acordate diminuat.

Contractul colectiv de muncă la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate. Contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin cererea formulată de Tribunalul Tulcea, reclamanţii G.P. ş.a. şi moştenitorii reclamantului CN. - C.S., C.N., C.E., reprezentanţi de Sindicatul Liber al Salariaţilor din S.C. T.P. S.A. Tulcea, au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. T.P. S.A. Tulcea, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reţinute lunar din salariul brut realizat) în procente de 5-15% în perioada ianuarie – septembrie 2005;

- plata sporurilor pentru condiţii deosebite de muncă (condiţii periculoase, nocive, grele, stres), categoriilor de personal prevăzute în anexa 5 la C.C.M. pentru perioada 01 oct.2005 – 30 iunie 2006;

- acordarea salariului minim pe ramură, respectiv 450 RON, începând cu 01 ianuarie 2006.

- acordarea zilelor suplimentare de concediu.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că în perioada 1.01.2005 – 20.09.2005, lunar din salariul brut realizat, salariaţilor li s-au reţinut sume în procente între 5-15% motivându-se criteriul de performanţă prevăzut în contractul de management al directorului general care prevede că ponderea cheltuielilor cu personalul în cifra de afaceri să reprezinte maxim 42% o formulare în acest sens a fost inserată în CCM 2004 – 2005 la alin.3 art.44.

Codul muncii (art.38, art.164-166), dispune prin norme imperative – interdicţia salariaţilor de a renunţa în tot sau în parte la drepturile legale, precum şi nulitatea actelor de acceptare tacită a unor drepturi salariale diminuate.

Contractul Colectiv de Muncă 2004 – 2005 prevede în Capitolul III - Condiţii de muncă – Protecţia muncii PSI şi în Cap.IV – Salarizarea şi alte drepturi salariale – art.47 – categoriile de sporuri pentru condiţii deosebite de muncă şi procentul în care acestea se acordă, iar în anexa 5 la CCM sunt prevăzute locurile de muncă cu condiţii deosebite şi categoriile de personal beneficiare.

În septembrie 2005, patronatul a solicitat sindicatului acordul pentru suspendarea acordării acestor sporuri până la 01.11.2005, timp în care acesta să aducă la îndeplinire măsurile obligatorii stabilite de ITM în urma controlului efectuat în august 2005.

Normalizarea situaţiei însă nu s-a realizat, deoarece singurele măsuri luate de către patronat au constat în montarea a două ventilatoare ce nu au avut capacitatea de a ventila suficient încăperea cu noxe. Până la introducerea cererii, sporurile nu au mai fost acordate, sindicatul fiind cel care a solicitat ITM-ului efectuarea unui nou control.

Sindicatul este afiliat din anul 1991 la matura SIGOL – Servicii Publice.

Contractul Colectiv de Muncă 2005 – 2006 la nivel de ramură, prin actul adiţional nr.1/19.12.2005 prevede la art.49 (4) salariul de bază minim pe ramură pentru anul 2006 în cuantum de 450 RON.

Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.

Salariul de bază minim în societate este de 420 RON.

Art.69 CCM ramură 2006 prevede obligativitatea acordării anual a trei zile de concediu de odihnă suplimentar pentru salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare.

La nivel de societate CCM 2005 prevedea în anexa 10, locurile de muncă cu condiţii deosebite şi numărul de zile de concediu de odihnă suplimentar.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare a arătat că în conformitate cu art.44 pct.III din CCM nivelul drepturilor salariale nu vor depăşi procentul stabilit în criteriile de performanţă aprobate prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tulcea şi vor fi corelate cu volumul veniturilor lunare realizate pe total de unitate.

Prin actul adiţional nr.11011/4.10.2004 s-a renunţat la criteriul „volumul veniturilor lunare realizate pe total unitate”, dar s-a menţinut procentul stabilit în criteriile de performanţă aprobate prin HCL al Municipiului Tulcea.

Societatea a respectat întocmai dispoziţiile art.44 pct.3 din CCM, astfel că acest capăt de cerere este nefondat.

Cu privire la al doilea capăt de cerere, prin actul adiţional nr. 11011/4.10.2004 la CCM, de comun acord s-a hotărât ca sporurile pentru condiţii deosebite de muncă să se discute după finalizarea determinărilor efectuate de ITM, astfel că art.47 din CCM s-a suspendat.

În perioada suspendării s-au efectuat controale şi s-a impus luarea unor măsuri.

Cu adresa nr.2722/31.10.2005 s-a comunicat ITM-ului măsurile aplicate.

În iunie 2006 s-au verificat locurile de muncă, constatându-se că s-au îndeplinit măsurile impuse prin procesul verbal nr.74449/23.06.2006.

În urma măsurătorilor s-a constatat că sunt locuri cu condiţii deosebite la anumite secţii şi în consecinţă, s-a emis decizia nr. 37/21.08.2006, pentru plasta sporurilor de 10% pentru condiţii deosebite.

Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea salariului minim de 450 RON, în legătură cu această cerere nu s-a realizat un acord prin actul adiţional nr.11011/4.10.2004, stabilindu-se un venit minim de 420 RON.

Neexistând negocieri – urmate de încheierea unei convenţii, patronatul nu poate aplica o normă din CCM la nivel de ramură.

Cu privire la ultimul capăt de cerere, acesta a fost rezolvat prin emiterea deciziei nr.37/21.08.2006, prin care s-au stabilit locurile de muncă cu condiţii deosebite, urmând ca cei care lucrează în astfel de condiţii să primească şi zilele de concediu suplimentar.

Tribunalul Tulcea prin sentinţa civilă nr.141 din 24 ianuarie 2007, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru primul capăt de cerere, ca nefondată, a respins capătul de cerere pricind plata drepturilor salariale actualizate pentru perioada ianuarie – septembrie 2005, ca nefondat, a respins capătul de cerere privind plata sporurilor pentru condiţii deosebite de muncă pentru perioada 1.10.2005 – 4.01.2006, ca prescris.

A fost respins capătul de cerere privind plata sporurilor pentru condiţii deosebite de muncă pentru perioada 5 ian.2006 – 30 iunie 2006, ca nefondat.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea salariului minim pe ramură, pentru perioada 1 ianuarie – 4 ianuarie 2006, ca fiind prescris.

A fost obligată pârâta să acorde reclamanţilor salariul minim pe ramură, de 450 lei RON, începând cu data de 5 ian.1006, a respins capătul de cerere privind acordarea zilelor suplimentare de concediu de odihnă pentru perioada 1 ianuarie – 4 ianuarie 2006, ca fiind prescris, a respins capătul de cerere privind acordarea zilelor suplimentare de concediu de odihnă pentru perioada 5 ian.2006 – 30 iunie 2006, ca nefundat şi a obligat reclamanţii să plătească pârâtei suma de 2.205 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Constanţa prin decizia nr.186/CM/5.06.2007, a admis recursurile formulate de reclamanţi prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din S.C. T.P. S.A., a casat sentinţa civilă nr.141/24.01.2007 a Tribunalului Tulcea şi a trimis cauza spre rejudecare, în vederea soluţionării pe fond a tuturor capetelor de cerere.

Procedându-se la rejudecarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 1736/4.10.2007.

Tribunalul Tulcea a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca nefondat şi a admis în parte cererea formulată de reclamanţi prin Sindicatul Liber al Salariaţilor S.C. T.P. SA Tulcea.

A obligat societatea pârâtă să plătească reclamanţilor drepturile salariale neîncasate reprezentând diferenţa între drepturile salariale cuvenite în baza contractului de muncă şi drepturile salariale încasate prin aplicarea clauzei înserată în art.44 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru intervalul 1 ianuarie 2005 – septembrie 2005.

A obligat pârâta să plătească sporul pentru condiţii deosebite de muncă (periculoase, grele, nocive, stres) pentru acei reclamanţi care se încadrează în categoriile de personal enumerate în anexa 5 a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate şi au locurile de muncă enumerate în această anexă, în intervalul 1 octombrie 2005 – 31 decembrie 2005.

A obligat pârâta să plătească sporul pentru condiţii deosebite de muncă (periculoase, grele) şi condiţii nocive de muncă pentru reclamanţii ce desfăşoară o activitate ce se încadrează în aceste categorii, pentru intervalul 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006.

A obligat societatea pârâtă să plătească reclamanţilor salariul minim pe ramură de 450 lat pârâta să acorde zilele suplimentare de concediu de odihnă acelor reclamanţi care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite, pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006.

A obligat pârâta la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi

În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarele considerente :

Acţiunea formulată de reclamanţi, în integralitatea sa are ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a unor drepturi salariale cuvenite şi neachitate.

Potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c) din Codul muncii:

„Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate… în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat…”

Prin alin.3 al art.44 din C.C.M. la nivel de unitate s-a stabilit nivelul drepturilor salariale lunare la societatea pârâtă, va fi corelat, cu volumul veniturilor lunare realizate pe total unitate şi nu va depăşi procentul stabilit în criteriile de performanţe aprobate prin Hot.Consiliului Local al Mun.Tulcea şi se va aplica tuturor salariaţilor, indiferent de forma de salarizare.

Instanţa a apreciat că, sensul art.44 alin.3 din CCM la Nivel de Unitate pentru anii 2004-2005, nu poate fi interpretat în sensul diminuării salariilor atunci când nu se realizează venituri ci acela de limitare a acestora la nivelul negociat, aceasta şi prin raportarea la prev.art.13 din C.C.M. la nivel de unitate prin care se prevede interdicţia recucerii unor drepturi colective sau individuale negociate la nivel de ramură.

Analizând contul de profit-pierdere al societăţii, instanţa a reţinut că, în anul 2005, salariile brute achitate salariaţilor au reprezentat numai 31,2% din totalul veniturilor.

Societatea pârâtă a făcut reţineri salariale, susţinând că a făcut aplicarea art.44 alin.3 din C.C.M. 2004 – 2005 la nivel de unitate, dar raportându-se şi la criteriul de performanţă prevăzut în contractul de management al directorului general, care prevede că ponderea cheltuielilor cu personalul în afară de afaceri să reprezinte maxim 42%.

Aşa fiind, instanţa a obligat societatea pârâtă să plătească reclamanţilor deferenţa dintre drepturile salariale cuvenite în baza contractului de muncă şi drepturile salariale încasate prin aplicarea clauzei înserate la art.44 alin.3 din CCM la nivel de unitate pentru invervalul 01.01.2005 – 09.2005.

CCM 2004 – 2005 la nivel de unitate prevede la art.47 categoriile de sporuri pentru condiţii deosebite de muncă şi procentul în care acesta se acordă, iar în anexa 5 la CCM sunt prevăzute locurile de muncă cu condiţii deosebite şi categorii de personal beneficiare.

La dosar au fost depuse procese-verbal de control efectuate de ITM Tulcea începând cu 31.08.2005, iar în buletinele de analiză şi anexele la procesul verbal de constatare s-au constatat existenţa unor nereguli.

În urma controlului efectuat, I.T.M. Tulcea s-au dispus o serie de măsuri obligatorii prin care pârâta se obliga să respecte normele de protecţie a muncii şi să monteze instalaţii şi dispozitive de normalizare a microclimatului şi să intervină pentru buna funcţionare a celor deja existente.

S-a reţinut că, în urma contractului efectuat de I.T.M. Tulcea la data de 23.06.2006, control având ca obiectiv verificarea măsurilor privind noxele profesionale existente în hala de reparaţii aşa după cum rezultă din procesul-verbal nr.7449, au fost din nou constatate o serie de nereguli şi stabilite o serie de măsuri, pe care însă pârâta nu a dovedit că le-ar fi respectat.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că pârâta nu a respectat nici prevederile art.47 (1) din Actul adiţional la C.C.M. 2004-2005 la Nivel de Unitate potrivit cu care sporurile pentru condiţii deosebite de muncă [lit.a);b); c)], se vor discuta după finalizarea determinărilor efectuate de I.T.M., începând cu data de 01.11.2005.

Conform prevederilor art.49(4) din Actul Adiţional nr.1 la CCM 2005-2006 la Nivel de Ramură, salariul de bază minim pe ramură, pentru anul 2006 a fost stabilit la un cuantum de 450 RON.

Conform prevederilor art.8 alin.2 şi 11 din Legea nr.130/1996 şi ale art.238 alin.1 din C.muncii modif., C.C.M. încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură, constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate.

Aşa după cum rezultă din adresa nr.3/30.01.2006, Sindicatul Liber al Salariaţilor din S.C. T.P. S.A.Tulcea a solicitat patronatului, respectiv societăţii pârâte declanşarea negocierilor în vederea aplicării C.C.M. la nivel de ramură, solicitare care nu s-a dovedit a fi soluţionată de pârâtă în vreo manieră.

În aceste condiţii, nu se putea reţine apărarea pârâtei care susţine prin întâmpinare că nu a aplicat C.C.M. la nivel de ramură deoarece nu au existat negocieri urmate de încheierea unei convenţii.

Potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii:

„Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare… beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.

Conform prevederilor art.69 din C.C.M. pe 2006 la Nivel de Ramură, salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite, beneficiază de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile pe an.

Având în vedere că la nivel de unitate nu s-a încheiat C.C.M. pentru anul 2006 şi având în vedere că sindicatul a solicitat patronatului declanşarea negocierilor C.C.M. la nivel de unitate şi faţă de considerentele avute în vedere anterior, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art.69 din C.C.M. pe 2006 la Nivel de Ramură.

În cauză nu se poate acorda îndemnizaţia cuvenită zilelor de concediu de odihnă suplimentar deoarece conform prevederilor art.141 (4) din C.muncii compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, aspect care nu a fost dovedit.

Astfel, instanţa a obligat pârâta să acorde zilele suplimentare de concediu de odihnă acelor reclamanţi care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite, pentru perioada 1 ian.2006 - 30 iunie 2006.

Având în vedere că în cauză au fost efectuate cheltuieli de judecată şi faţă de prevederile art.274 din C.proc.civ., instanţa a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 140 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.2435 din 20.12.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a admis cererea formulată de reclamanţi prin Sindicatul Liber din SC T.P. SA Tulcea şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua şi dispozitivul sentinţei civile nr.1736/4.10.2007 a Tribunalului Tulcea, în sensul că în loc de T.G., M.N. şi S.P., cum greşit s-a trecut, se va trece corect reclamanţii: T.G., M.N. şi S.P.

S-a dispus completarea aceleaşi sentinţe civile în sensul că „obligă societatea pârâtă la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2005 – septembrie 2005, actualizate în raport cu rata inflaţiei la data plăţii”.

Pârâta SC T.P. SA Tulcea, a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr.1736/4.10.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Reclamanţii, prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din SC T.P. SA, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.2435/20.12.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale şi completarea sentinţei civile nr.1736/4.10.2007 a Tribunalului Tulcea.

În motivarea cererii, pârâta a invocat în esenţă următoarele motive de recurs:

În mod greşit prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor de a li se plăti o diferenţă de salariu pe perioada ianuarie 2005 – septembrie 2005, înlăturând expertiza contabilă care a concluzionat că procentele acordate cheltuielilor cu salariile depăşesc cu două excepţii, aprilie şi mai 2005, procentele de 42% din veniturile totale realizate de societate.

Negocierile purtate pentru stabilirea locurilor de muncă ce ar putea fi periculoase sau nocive au fost suspendate la 21.09.2005 de comun acord conform protocolului încheiat între patronat şi sindicat.

Patronatul s-a conformat măsurilor obligatorii impuse de ITM prin procesul verbal nr.6799/31.08.2005, astfel la 31.10.2005, în atelierul de centicumbat pompe de injecţie şi în hala de forje nu mai există astfel de noxe.

În anul 2005 nu s-a stabilit care locuri de muncă au condiţii periculoase sau nocive, iar în anul 2006 nu există CCM încheiat, astfel că acţiunea reclamanţilor nu are temei legal.

Constatarea în luna iunie 2006 că, în cele două ateliere din nou sunt noxe nu poate demonstra că şi în perioada anterioară au existat.

In conformitate cu art.49 alin.11 din CCM la nivel de ramură, negocierea salariilor se va face cu urmărirea principalelor obiective ale unităţii în condiţii de rentabilitate şi eficienţă. În acest sens s-a procedat la efectuarea unui studiu ce s-a comunicat sindicatului. Sindicatul cu adresa nr.10/4.04.2006 a refuzat începerea negocierilor pe acest studiu.

Expertiza contabilă efectuată în cauză a prezentat în detaliu situaţia economico-financiară deficitară a societăţii, ce nu ar di putut susţine o astfel de salarizare de 450 RON.

Reclamanţii, prin Sindicatul Liber al salariaţilor SC T.T.P. SA au invocat următoarele motive de recurs.

Prin cererea de îndreptare şi completare a sentinţei civile nr. 1736/4.10.2007 au solicitat completarea dispozitivului şi cu privire la cererea prin care au cerut plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflaţie pentru toate cele patru capete de cerere.

Cu toate acestea, instanţa, deşi a admis cererea completatoare, a dispus actualizarea cu rata inflaţiei la data plăţii numai pentru diferenţele salariale aferente perioadei 1.01.2005 – septembrie 2005.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate de către pârâtă, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs privind plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza contractului de muncă şi drepturile salariale acordate diminuat în perioada ianuarie – septembrie 2005.

Instanţa de fond în temeiul principiului rolului activ al judecătorului instituit de art.129 Cod pr.civilă şi-a exercitat prerogativa de a stabili corect împrejurările de fapt şi de drept analizând întregul material probator administrat în cauză. Cu privire la forţa probantă a expertizei, instanţa nu este legată de concluziile acesteia, care constituie numai elemente de convingere lăsate la aprecierea judecătorului, ca toate celelalte mijloace de probă.

Prin dispoziţiile art.44 alin.3 din CCM la nivel de unitate, s-a stabilită că nivelul drepturilor salariale lunare la societatea pârâtă va fi corelat cu volumul veniturilor lunare realizate pe total unitate şi nu va depăşi procentul stabilit în criteriile de performanţă aprobate prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tulcea şi se va aplica tuturor salariaţilor, indiferent de forma de salarizare.

Aceste prevederi legale nu pot fi interpretate în sensul diminuării salariilor, atunci când nu se realizează venituri, ci în sensul limitării acestora la nivelul negociat.

Prin încheierea CCM, drepturile salariale sunt stabilite pentru toţi lucrătorii, drepturile născându-se individual în patrimoniul acestora. Diminuarea salariilor lunare cu procentul de nerealizare a veniturilor preconizate în B.V.C. nu poate fi reţinută ca apărare, întrucât. Conform art.164 Codul muncii, angajatorul nu poate face nici o reţinere din salariu, cu excepţia cazului în care salariatul are o datorie scadentă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească.

În acelaşi sens, CCM 2004 – 2005 la nivel de unitate, prevede la alin.1 şi 2 ale art.44: dreptul fiecărui salariat pentru munca prestată la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncă, art.52 alin.1: plata drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor înaintea oricăror obligaţii băneşti ale societăţii, art.13 alin.1: interdicţia reducerii unor drepturi colective sau individuale negociate la nivel de ramură.

Referitor la plata sporului pentru condiţii deosebite de muncă :

CCM 2204 – 2205 la nivel de unitate prevede la art.47 categoriile de sporuri pentru condiţii deosebite de muncă şi procentul în care acesta se acordă, iar prin anexa 5 la CCM sunt prevăzute locurile de muncă cu condiţii deosebite şi categoriile de personal beneficiare.

Prin procesele verbale de control efectuate de Inspectoratul Teritorial de muncă Tulcea începând cu data de 31.08.2005, s-au constatat existenţa unor nereguli în legătură cu funcţionarea instalaţiilor de eliminare a noxelor.

În urma controlului efectuat ITM Tulcea a dispus o serie de măsuri prin care pârâta era obligată să respecte normele de protecţie a muncii şi să monteze instalaţii şi dispozitive de normalizare a microclimatului şi să intervină în buna funcţionare a celor deja existente, stabilindu-se termen limită de realizare a acestor obiective 25.10.2005.

Din anexa 2 a procesului verbal nr.6799/31.08.2005, rezultă că ITM Tulcea a stabilit în sarcina pârâtei ca după punerea în funcţiune a instalaţiilor de ventilaţie să se verifice dacă s-a realizat încadrarea nivelului noxelor în limitele admise, prin măsurători efectuate de către organisme abilitate, în următoarele 10 zile de la punerea în funcţiune a respectivelor instalaţii de ventilaţie, obligaţie pe care pârâta nu a făcut dovada că a respectat-o.

În urma controlului efectuat de ITM Tulcea la data de 23.06.2006, control având ca obiectiv verificarea măsurilor, privind noxele existente în hala de reparaţii, aşa cum rezultă din procesul verbal nr.74449, au fost constatate din nou o serie de nereguli şi stabilite o serie de măsuri pe care pârâta nu a dovedit că le-a respectat.

Din CCM la nivel de unitate pentru anii 2004 – 2005 a expirat, pentru anul 2006 este aplicabil art.50 din CCM la nivel de ramură SIGOL – Servicii Publice 2005 – 2006.

Potrivit art.241 alin.1 lit.c) din Codul muncii şi art.,247 din acelaşi cod, potrivit cărora, în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

Referitor la motivul de recurs privind acordarea în 2006 a salariului minim brut de 450 RON.

Conform art.49(4) din Actul Adiţional nr.1 la CCM 2005 -2006 la nivel de ramură, salariul de bază minim pe ramură pentru anul 2006 a fost stabilit la un cuantum de 450 RON:

Prin art.8 alin.2, art.11 din Legea nr.130/1996 şi art.238 alin.1 din Codul muncii, se prevede faptul că, CCM încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură, constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, iar contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

În acelaşi sens, art.247 din codul muncii prevede că în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

Prin urmare nu se poate reţine apărarea pârâtei că nu a aplicat clauzele mai favorabile prevăzute în CCM la nivel de ramură, deoarece nu au existat negocieri urmate de încheierea unei convenţii.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtă şi a menţinut sentinţa civilă nr.1736/4.10.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea, ca legală şi temeinică.

Cu privire la recursul formulat de către reclamanţi prin Sindicatul Liber al Salariaţilor din SC T.P. SA Tulcea împtoriva sentinţei civile nr.2435/20.12.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Recursul este fondat.

Prin cererea completatoare formulată, reclamanţii prin reprezentant legal au solicitat completarea sentinţei civile nr.2435/20.12.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale solicitate actualizate cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective.

Prima instanţă deşi a admis cererea completatoare în totalitate, a obligat pârâta la plata actualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii numai a diferenţelor salariale aferente perioadei 1.01.2005 – 1.09.2005.

Ori, prin cererea formulată la data de 9.08.2006, la instanţa de fond, reclamanţii prin reprezentant legal şi-au modificat acţiunea iniţială solicitând în completare obligarea angajatorului la acordarea tuturor drepturilor salariale restante actualizate în funcţie de indicele de inflaţie.

Pentru considerentele arătate, potrivit art. 312 Cod pr.civilă, Curtea a admis recursul formulat de reclamanţi prin reprezentant legal şi a modificat în parte sentinţa civilă nr.2435/20.12.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale datorate – actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii, menţionând restul dispoziţiilor.

Decizia civilă nr. 216/CM/08.04.2008

Preşedinte Secţie civilă,

MIHAELA POPOACĂ