Romania vazuta de la Bruxelles

Adevărul de Cluj, 3 august 2004
România şi Bulgaria nu reprezintă probleme reale pentru Uniunea Europeană
Preşedinte al Comisiei Europene în perioada 1985 - 1994, Jacques Delors, este autorul unor Memorii recent publicate la Paris. Este interesantă părerea sa despre integrarea europeană a României: “Ştiu că Bulgaria şi România sunt în urmă pe plan economic, dar acestea nu sunt ţările cele mai complexe. La frontierele lor, este dificil de trecut de o Iugoslavie”, sublinia fostul preşedinte european.
Sperăm ca încrederea faţă de România să fie transmisă şi celui care va prelua frânele Comisiei Europene de la 1 noiembrie 2004, portughezul Manuel Barroso. Într-o conferinţă de presă de după aprobarea sa de către Parlamentul European, dl. Barroso a anunţat că doreşte să îşi prezinte noua echipă în jur de 23 august 2004. El a spus că se aşteaptă ca statele membre să îi ofere mai mult de o alegere, nominalizând mai mult de un singur posibil comisar. El a mai îndemnat guvernele naţionale să nominalizeze candidaţi femei, noul Preşedinte al Comisiei dorind să aibă cel puţin opt femei în echipa de 25. Statele membre au răgaz până pe 20 august 2004 să îşi nominalizeze comisarii. Câteva state membre şi industria europeană şi-au exprimat dorinţa de a numi "supercomisari" responsabili cu economia şi concurenţa, pentru a aduce agenda Lisabona pe traseul stabilit.
Reamintim că noua Comisie Europeană va cuprinde 25 de comisari europeni, unul din partea fiecărei ţări membre a Uniunii Europene. Vechea noastră cunoştinţă, Günter Verheugen, actualul comisar pentru Extindere, doreşte să reprezinte din nou Germania la nivel european, dar de data aceasta gerând un sector economic, cel al pieţei interne. Dacă urmărim pe EurActiv.ro profilul celor propuşi de până acum observăm o tendinţă de a se desemna puternice personalităţi din Guvernele naţionale pentru a reprezenta ţara respectivă la nivel european.
Sunt de asemenea interesante propunerile venite din partea celor 10 ţări care au aderat anul acesta la Uniune. Majoritatea ţărilor au propus personalităţi vizibile, cu o importantă contribuţie la aderarea ţării la UE: fie fostul Negociator Şef (Slovacia), fie Ministrul Afacerilor Europene (Slovenia, Polonia), fie Ministrul Afacerilor Externe (Malta, Letonia), sau chiar foşti prim-miniştrii (Cehia, Estonia).
Rămâne să vedem pe cine va desemna România în (probabilul) 2007 pentru a deveni primul comisar european al României. Probabil că numele acestuia sau acesteia se va contura doar după alegerile din noiembrie 2004.

Adevărul de Cluj, 24 septembrie 2004
Dan LUCA, Preşedintele „Casei Europei” Cluj-Napoca:

„Românii din Bruxelles confirmă vocaţia europeană a României”

Născut la Cluj-Napoca, Dan LUCA îşi desfăşoară activitatea începând cu anul 1997 în capitala europeană - Bruxelles. Anul trecut a lansat cartea „România văzută de la Bruxelles”, o „privire europeană” asupra societăţii româneşti, cu ample comentarii asupra comunităţii clujene.
Adevărul de Cluj: Care sunt principalele noutăţi care domină cotidianul capitalei europene?

Dan Luca: Există o dinamică accentuată în Bruxelles, prilejuită în special de formarea noilor Comisii ale Parlamentului European şi debutului din 1 noiembrie 2004 a „Comisiei Barosso”, formată din 25 de comisari europeni. Decizia asupra deschiderii sau nu a negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea Europeană este poate cel mai important eveniment din aceste zile de la Bruxelles. Desigur pentru România data de 6 octombrie 2004 este o zi importantă, este momentul când Comisia Europeană va publica raportul anual. De rezultatele incluse în acest document depinde aderarea României la UE în ianuarie 2007.

Adevărul de Cluj: Există o implicare a românilor din Bruxelles-ul european în aderarea României la UE?

Dan Luca: Încă de anul trecut cei care lucrăm în sistemul european de la Bruxelles ne-am organizat într-o organizaţie, numită Clubul „România-UE” Bruxelles. În primul an de activitate al Clubului am avut deosebita onoare de a fi preşedintele acestei asociaţii, fiind astfel în permanent contact cu instituţiile europene, Misiunea României pe lângă UE şi cu toţi cei care activează în lumea afacerilor europene. Poate va surprinde, dar sunt zeci de români care s-au integrat perfect în „nucleul dur al afacerilor europene”. Acest grup de români asigură deja integrarea României în structura europeană. Este ceea ce putem numi o «avangardă românească la Bruxelles». Suntem în permanent contact cu România, dar şi integraţi perfect în «lumea de Bruxelles», confirmând într-un fel vocaţia europeană a României.

Adevărul de Cluj: Încă din 2001 faceţi parte din compania de presă europeană EurActiv. Care sunt dezvoltările în această direcţie?

Dan Luca: Când mi-am început contractul la EurActiv eram vreo 7-8 persoane, iar acum formăm o echipă de 25. În prezent, EurActiv este cea mai puternică şi numeroasă presă focalizată doar pe afaceri europene. O mare parte dintre corespondenţii de presă din UE utilizează deja reţeaua EurActiv ca principal instrument complementar la site-ul oficial Europa, precum şi ca instrument suplimentar de informare pe lângă briefing-urile oficiale, organizate, de regulă, în jurul prânzului de către Comisia Europeană. Această vizibilitate ne-a permis să ne extindem în alte ţări europene. Există deja 8 filiale EurActiv, inclusiv la Bucureşti. Comitetul de Administraţie al EurActiv.com a decis încă din octombrie 2003 să demarăm procedura de localizare a produsului EurActiv şi în România. Obiectivul principal este realizarea unui portal internet (www.euractiv.ro), în limba română, care să păstreze aceeaşi notă editorială specifică portalului european, dar cu o implicare activă a "actorilor români" în dezbaterea europeană. Deşi lansată recent, doar în mai 2004, agenţia de presă EurActiv.ro se bucură de o atenţie deosebită, fiind o unealtă deosebită pentru cei care urmăresc procesul aderării României la UE.

Adevărul de Cluj: Privind climatul politic actual din România, cum este văzut acesta de la Bruxelles?

Dan Luca: Dacă ne gândim că în curând vom avea alegeri în România, lupta pentru supremaţie este echilibrată. Nici PSD, în coaliţia pe care au stabilit-o cu PUR, şi nici alianţa DA, nu cred că vor avea majoritatea suficienţa guvernării, iar jocul celor de la PRM şi UDMR este de urmărit pentru a desemna învingătorul. Din punct de vedere al integrării europene a României, dezbaterea politică nu intră nici de data aceasta în profunzime, şi asta nu cred că surprinde. Dacă ne amintim campaniile pentru alegerile din Parlamentul European din primăvara lui 2004, observăm că şi aici „subiectele naţionale” au fost preferate. Cred însă că partidele politice din România pot face anumite eforturi în campania electorală pentru a înţelege ce implică aderarea europeană şi apoi pentru a comunica simplu spre cetăţeni.

Adevărul de Cluj: Să ne întoarcem la Cluj şi la dezvoltarea urbei noastre. Care sunt percepţiile europene?

Dan Luca: Ultimele 6 luni au fost spectaculoase, în care schimbarea administraţiei locale a dezmorţit monotonia cu care eram obişnuiţi. Autostrada se pare că va ajunge şi la Cluj, iar investiţiile directe vor veni şi ele. Drumul este ascendent, dar capcanele tranziţiei sunt mari. Este clar că aderarea României la UE „mişcă” deja comunitatea locală cu un interes sectorial remarcabil. Este necesar ca dezbaterea începută să fie continuată pe aceeaşi coordonate constructive, lăsând la o parte populismul şi băşcălia. Ceea ce aşteaptă cei de la Bruxelles de la ţările candidate este în primul rând seriozitate şi corectitudine, în care angajamentele făcute trebuie respectate, iar respectul pentru „celălalt” este hotărâtor.

Adevărul de Cluj: Care este ideea care stă la baza activităţii „Casei Europei” Cluj-Napoca, asociaţie pe care o coordonaţi?

Dan Luca: Încă de la începutul activităţii, principalul obiectiv al organizaţiei a fost realizarea unei legături reale între comunitatea locală clujeană şi Uniunea Europeană. Implicarea activă a cetăţenilor în problemele legate de integrarea României în Uniunea Europeană necesită crearea structurii adecvate care să permită realizarea acestui obiectiv. Aşa am făcut în 2003 cu publicarea în premieră a studiului „Impactul extinderii UE asupra Clujului”, aşa s-a întâmplat şi în primăvara 2004 cu proiectul „Guvernarea Clujului într-o Europă extinsă”. În prezent pregătim două proiecte, unul cu finalitate pe alegerile din 28 noiembrie 2004, intitulat „Parlamentarul european al Clujului”, iar al doilea pentru primăvara lui 2005. Sugerez celor interesaţi să acceseze pagina de web www.casaeuropei.com unde se găsesc toate documentele respective.

Adevărul de Cluj, 13 octombrie 2004
Parlamentarul european – reprezentantul local la Uniunea Europeană
Titlul de parlamentar european este unul la care mulţi politicieni râvnesc, acum când aderarea României la Uniunea Europeană prinde contur.
Tratatul de la Nisa a prevăzut repartiţia locurilor din Parlamentul European pentru fiecare ţară în parte începând cu alegerile din 2004. Dintre ţările foste comuniste, numărul cel mai mare de locuri îl deţine Polonia (50), urmată de România (33). Din totalul ţărilor membre şi al celor candidate, ţara noastră ocupă locul şapte în topul numărului de locuri în Parlamentul European pe care le va deţine.
Indirect, votul pentru Parlamentul României din 28 noiembrie 2004 va avea şi o rezonanţă europeană, parlamentarul ales în forumul democratic român pentru o legislatură de 4 ani, putând deveni în ianuarie 2007 reprezentantul nostru în Parlamentul European. Placând de la ipoteza, destul de plauzibilă, că distribuţia celor 33 de mandate va respecta criteriul geografic, reiese că un reprezentant ales pe listele electorale ale judeţului Cluj va reprezenta România şi, de ce nu, Clujul la Bruxelles.
Un subiect care a fost deosebit de mediatizat în preajma aderării celor 10 noi ţări la Uniunea Europeană a fost cel legat de salariul parlamentarului european. Acesta corespunde salariului parlamentarului din ţara de provenienţă. Astfel, se ajunge în situaţia ca un parlamentar leton, de exemplu, să aibă salariul cât jumătate din cel al unei femei de serviciu de la Parlamentul European. Desigur dezbaterea pe tema salarizării este departe de a fi încheiată, iar schimbări masive de abordare sunt aşteptate în următorii ani. Pe lângă salariu, parlamentarul dispune şi de un buget de cheltuieli, fix pentru toţi cei 732 de reprezentanţi din forul legislativ european.
Un rol important în activitatea legiuitorilor îl au asistenţii de parlamentari europeni. Având în vedere bugetul fix al fiecărui parlamentar, acesta decide câţi asistenţi doreşte să angajeze (între 1 şi 3). De multe ori stuctura naţională intervine în a regla managementul financiar al acestor Cabinete, cum este cazul Olandei care prin intermediul unei fundaţii gestionează aceste salarii. Salariile nu sunt fixe pentru asistenţi şi totul rezultă din negociere. De asemenea, asistenţii nu trebuie să provină din ţara de origine a parlamentarului, ceea ce a permis de-a lungul anilor ca o serie de români să aibă deja experinţă de „asistenţi de parlamentari europeni”.
Aşa cum se ştie, activitatea unui parlamentar european este derulată pe triunghiul Strasbourg, Bruxelles şi ţara de origine. Timpul petrecut de aceştia în Strasbourg în timpul sesiunilor plenare depinde de parlamentar şi de ţara din care provine. De exemplu, un parlamentar european olandez participă aproape la toate dezbaterile şi „se implică activ în dosare”, în schimb, pe unul italian îl vom întâlni o zi, poate două la Strasbourg şi aproape deloc în Bruxelles. În general vineri şi luni parlamentarii îşi desfăşoară activitatea în teritoriu, în ţara de unde provin.
În general, fiecare parlamentar face parte dintr-o comisie parlamentară, ca şi membru deplin, şi din altă comisie, ca şi membru supleant. Există însă şi excepţii, când un membru al Parlamentului European este implicat în mai multe comisii. De asemenea, au loc întâlniri ale grupurilor politice parlamentare, în care parlamentarul se implică în cazul în care consideră că este necesar.
Structurând puţin activitatea unui membru al Parlamentului European ajungem la două profile: primul, cel al unui deputat tânăr, dinamic, fără nume încă pe plan naţional şi care vede din structura europeană o perfectă trambulină politică, iar al doilea, o personalitate politică recunoscută deja, provenită chiar din categoria foştilor miniştri, şi pentru care Bruxelles-ul înseamnă o nouă provocare pentru activitatea sa de politician.
Ajutorul pe care un parlamentar european îl poate da oraşului sau regiunii din care provine este unul punctual, atrăgând în special atenţia asupra unor priorităţi regionale. Titlul de membru al Parlamentului European îi conferă o vizibilitate puternică, de care se poate folosi în interesul celor care l-au delegat să „reprezinte interesele”. Acest lucru depinde însă de agilitatea fiecăruia şi de rolul pe care este dispus să şi-l asume.

Adevărul de Cluj, 7 decembrie 2004
Proiecţia Parlamentului European pe Parlamentul României
Aşa cum bine se ştie recent a fost ales Parlamentul României. Anul 2004 a adus însă şi un nou Parlament European, când 732 parlamentari europeni au fost aleşi de cetăţenii celor 25 de ţări în cadrul scrutinului din iunie. Este interesant să încercăm o proiecţie a europeanului pe structura românescă şi, în prisma mult visatei aderări din 2007, să observăm cu cine vor lucra principalele forţe europene când este vorba de România.
Partidul Popular European şi Democraţii Europeni (PPE) dispun în Parlamentul European de 268 de deputaţi. 37% - o cifră imprisionantă cu care domină legislativul european. Ideea lui Corneliu Coposu de a ancora istoricul PNŢ de doctrina europeană creştin-democrată a fost o soluţie bună pentru acest partid, nu însă şi de durată. În 2004, PNŢCD a încearcat o revenire în planul politic, prezentându-şi un candidat pentru preşedenţie şi afirmându-şi dorinţa de a intra în Parlament. Rezultatele însă au fost dezastroase, nepermiţând PNŢ-CD să conteze pe plan naţional. Desigur există alte partide din România care ar dori o aderare la PPE şi aici ne referim la mesajul celor de la UDMR, sau chiar al celor de la PRM.
Dacă trecem la al doilea partid ca mărime în Parlamentul European întâlnim Partidul Socialist European cu 202 de deputaţi, 28% din numărul total al parlamentarilor. Pe flancul social-democrat situaţia este mai bună ca reprezentare în România. PSD dispune de un număr considerabil de deputaţi care permite socialiştilor europeni să aibă un partener de colaborare solid în România. Tot aici întâlnim PD-ul, care face parte din mişcarea socialistă europeană. Se pare însă că, în special datorită alianţei cu liberalii pentru alegerile din noiembrie 2004, democraţii români vor trebui să îşi reevalueze apartenenţa europeană.
Grupul European Liberal Democrat Reformator dispune în Parlamantul European de 88 de deputaţi, 12% din total. La nivelul României liberalii stau bine, printr-o reprezentare puternică în Senat şi Camera Deputaţilor, ceea ce va face uşoară colaborarea europeană pe axul liberal.
Partidele ecologiste dispun de 44 de locuri în Parlamentul European, adică 6% din locuri. "Verzii" lipsesc însă total din peisajul politic românesc, o caracteristică a climatului din Europa Centrală şi de Est. Este interesant de văzut care este strategia acestora faţă de piaţa românească pe viitor.

Adevărul de Cluj, 20 decembrie 2004
Priorităţile europene ale anului 2005
În câteva zile încheiem anul 2004, un an plin de evenimente politice atât pe plan naţional cât şi pe plan european. 2004 a însemnat pentru Uniunea Europeană alegerea noului Parlament European, în urma scrutinului din iunie şi validarea unei noi echipe a Comisiei Europene sub comanda portughezului José Manuel Barroso, care a preluat în noiembrie ştafeta de la Romano Prodi.
Au fost două Preşedenţii ale Uniunii Europene dinamice cu rezultate semnificative. Cele 6 luni ale Preşedinţiei irlandeze au însemnat în special trecerea de la 15 la 25 de state prin istorica extindere a UE din 1 mai 2004, dar şi propunerea pentru o nouă Constituţie europeană. Ultimele 6 luni, cele ale Preşedinţiei olandeze, s-au remarcat prin decizia asupra Turciei, prin care UE deschide oficial negocierile de aderare în anul 2005 şi stabilirea datei clare de aderare pentru România şi Bulgaria.
Ne aşteaptă un an 2005 interesant în care UE va face o analiză a jumătate de drum pentru îndeplinirea agendei de la Lisabona. Până în anul 2010 Uniunea Europeană şi-a propus, potrivit aşa numitei "strategii de la Lisabona" adoptată în anul 2000 să devină spaţiul cel mai dinamic şi mai bine dezvoltat economic din lume. La cinci ani de la adoptarea strategiei se constată însă că în atingerea acestui obiectiv s-au făcut până acum prea puţini paşi. Recent Prodi a spus chiar că "Lisabona este o mare ratare".
Cele două preşedenţii (Luxemburg şi apoi Marea Britanie) vor încerca şi ele să dinamizeze agenda europeană a anului 2005, iar experţii europeni prevăd ca priorităţi de dezbatere: securitatea cetăţenilor, dezvoltarea durabilă şi probabil noi idei de a face instituţiile europene mai înţelese de cetăţeni.
Totuşi să nu uităm esenţialul: 2005 înseamnă însă pentru noi românii anul semnării Tratatului de Aderare la UE. Aprilie 2005 este deja o dată istorică pentru România, concluzionarea unei perioade de tranziţii care a durat mai bine de 15 ani. Nu putem să nu ne amintim că încă din timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 unul dintre obiective menţionate a fost aderarea la Uniunea Europeană, un vis ce acum devine realitate.

2005
Adevărul de Cluj, 25 ianuarie 2005
Avantajul „aurului albastru”

Bruxelles-ul devine pe zi ce trece un conglomerat de lobby în afaceri europene. Este "noua Roma", în care fiecare încearcă să îşi găsească locul în mozaicul multicultural şi multilingvistic european. Recent, reprezentanţii Bruxelles-ului au explicat dezvoltarea oraşului prin găzduirea majorităţii instituţiilor europene, numindu-l "avantajul aurului albastru". Şi, dacă avem în vedere statisticile care arată ca Bruxelles-ul este cea mai bogată regiune din Europa, rezultă că pariul autorităţilor belgiene a fost câştigat.

Pe lângă jocurile reprezentării politice, există o faţă nevăzută, aceea a administraţiei europene. Apare în acest caz un paradox comparativ cu administraţia românească, ai cărei funcţionari sunt plătiţi la "limita sărăciei". Salariile din administraţia europeană încep însă de la 4.200 euro şi ajung la 10.000 euro pentru directori de Direcţii Generale (un fel de ministere europene). Aşa cum este normal, competiţia pentru aceste locuri este mare, căci, o dată trecut concursul de intrare, eşti asigurat pe viaţă. "Cuşca de aur" - astfel este numită administraţia europeană - şi, văzând avantajele, nu ne mirăm de ce nu prea multe persoane doresc să "evadeze".
Mecanismul complex al celor care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile europene începe să fie vizibil şi în România. Dar poza completă a celor care influenţează sistemul european este mult mai largă. Alături de instituţiile europene (Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul, Comitetul Regiunilor etc.), întâlnim reprezentanţii ţărilor şi regiunilor (ex: Misiunea Poloniei la UE, Reprezentanţa Bavariei la UE etc.), pe cei ai marilor companii (ex: Microsoft, Coca-Cola, France Télécom) şi ai federaţiilor industriale (Asociaţia Europeană a Constructorilor de Maşini, Federaţia Patronatului European), presa (aproximativ 3.000 de ziarişti acreditaţi la Comisia Europeană) şi sectorul non-guvernamental (Greenpeace, World Wide Fund for Nature-WWF, European Public Health Alliance). O estimare a numărului "actorilor europeni" ne conduce la circa 100.000 de persoane, dintre care două treimi îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles. Dacă ne referim la sectorul privat, alături de sediile europene ale multinaţionalelor, există aproximativ 3.000-4.000 de federaţii europene reprezentate la Bruxelles. Majoritatea regiunilor sau oraşelor au reprezentanţe la Bruxelles, iar rolul lor este deosebit de important în realizarea strategiilor de dezvoltare. După ultima statistică, există aproximativ 260 de sedii ale entităţilor regionale.
Sunt cu miile cei care doresc o infiltrare şi apoi o integrare în acest sistem. Semestrial, 700 de stagiari de la instituţiile europene îşi finalizează stagiul şi cel puţin 75% dintre aceştia doresc să rămână la Bruxelles. Anual, 200 de absolvenţi de la Colegiul Europei Bruge "vor Bruxelles-ul". Alţi 200 de tineri vin anual din Colegiul Europei Natolin (Polonia), cu aceleaşi intenţii. Dacă cifrele vorbesc de la sine, trebuie spus însă că menţinerea în "mediul de Bruxelles" nu este uşoară.

Adevărul de Cluj, 15 februarie 2005
Dan LUCA: „România trebuie să pregătească încă de acum momentul 2007”
Dan Luca este un clujean activ în Bruxelles-ul european încă din primăvara lui 1997. În prezent este preşedintele « Casei Europei » Cluj-Napoca (din 1996), iniţiatorul Clubului « România-UE » Bruxelles (în 2003), Manager la compania EurActiv din Bruxelles (din 2001) şi începând de anul trecut Preşedintele Comitetului Director al EurActiv în România.
Adevărul de Cluj: Care este atmosfera în Bruxelles-ul european?

Dan Luca: Punctul forte al agendei europene este desigur campania de promovare a constituţiei europene. Clasa politică este motivată pentru a o ratifica în ţările europene şi pot să spun că misiunea acestora nu este uşoară în unele cazuri. Desigur aşa numita « Agenda Lisabona » domină cotidianul european. Aşa cum se cunoaşte deja, Uniunea Europeană şi-a propus ca până în anul 2010, potrivit aşa-numitei "strategii de la Lisabona", adoptată în anul 2000, să devină spaţiul cel mai dinamic şi mai bine dezvoltat economic din lume. La cinci ani de la adoptarea strategiei se constată însă că în atingerea acestui obiectiv s-au făcut până acum prea puţini paşi.

Adevărul de Cluj: Din punct de vedere al României, care sunt priorităţile europene?

Dan Luca: Semnarea Tratatului de Aderare este planificată pentru 25 aprilie 2005 şi nu cred că va exista ceva să oprească această acţiune. Cred însă că România trebuie să gândească pragmatic momentul aderării, «momentul 2007». În prezent, vorbind de Bruxelles-ul european, suntem puţin descoperiţi. Creionând ceea ce avem în Bruxelles observăm Misiunea României pe lângă UE, o reprezentanţă permanentă a Confederaţiei Consiliilor Judeţene din România, un reprezentant al Patronatului Românesc (ACPR), precum şi reprezentanţii TVR şi Radio România Actualităţi la Bruxelles. Recent şi-a făcut apariţia în Bruxelles-ul european şi Centrul Român de Informare, care aparţine de Ambasada României în Belgia, dar care are ca principal scop promovarea iniţiativelor româneşti în mediul european. În rest doar apariţii meteorice de români care lucrează fie pentru presa europeană, fie în cadrul federaţiilor europene sau a firmelor de consultanţă din Bruxelles, majoritatea dintre aceştia grupaţi în Clubul « România-UE » Bruxelles.

Adevărul de Cluj: Cum se vede mişcarea politică din România şi care este opinia dumneavoastră despre posibilele fuziuni de partide din România?

Dan Luca: Ultimele 6 luni au marcat o dinamică fantastică în acest sector şi mă bucur că poate proiectul « Casei Europei » Cluj-Napoca din 2004 a anticipat dezbaterea. Dacă ne uităm la fiecare partid major din România, remarcăm poziţia bine ancorată în structurile europene a celor de la PSD, chiar dacă partidul se află în prezent în opoziţie. PNL-ul de asemenea este bine legat de Parlamentul European şi personal sunt surprins de ideile liberalilor de a părăsi Partidul Liberal Democrat şi Reformator European.  Dacă privim însă Partidul Democrat aici apare un paradox. Deşi în coaliţia câştigătoare a alegerilor din 2004, acumulând un capital electoral nesperat după alegerile din 2000, PD nu reuşeşte să se conecteze consistent la mişcarea europeană. În ecuaţie mai apare şi partidul domnului Ciuhandu, în ciuda faptului că nu contează pe plan naţional. Aici însă funcţionează ricoşeul european, iar cele afirmate de Wilfried Martens, Preşedintele PPE, cum că « Ciuhandu a primit mandatul să facă unificarea creştin-democrată şi populară din România », atârnă greu în jocul politic românesc. S-a vehiculat mult în ultimele săptămâni posibila fuziune între PNL şi PD, care mi se pare « o ecuaţie cu prea multe necunoscute ». Dacă PD doreşte să fuzioneze cu un partid şi să intre în Partidul Popular European, cel mai indicat este să discute cu primarul Timişoarei pentru o posibilă apropiere. O astfel de fuziune poate da bine pentru ambele partide atât pe plan european cât şi pe plan naţional.

Adevărul de Cluj: Ne-aţi explicat că România nu este suficient pregătită la Bruxelles pentru statutul de membru deplin. Care credeţi că sunt măsurile imediate ce se impun?

Dan Luca: Trebuie forţat încă din anul 2005 şi nu trebuie să aşteptăm ianuarie 2007. De exemplu imobilele sunt relativ ieftine în Bruxelles, dacă comparăm cu Paris-ul, Londra sau Haga şi cred că cei interesaţi pot investi în afaceri imobiliare de succes în capitala Europei. Sectorial cred că şi Camera de Comerţ şi Industrie a României trebuie să îşi deschidă un birou la Bruxelles. De asemenea mediul academic e bine să iasă puţin din moleşeală. Universitatea din Madrid are 10 oameni în permaneţă în Bruxelles-ul european pentru lobby şi gestionarea proiectelor europene de milioane de euro. Poate nu fiecare universitate românească trebuie să fie prezentă la Bruxelles, dar un « Consortium academic » s-ar potrivi perfect. De asemenea regiunile, judeţele şi marile oraşe din România trebuie să fie mult mai prezente la Bruxelles, integrandu-se în reţeaua de aproximativ 300 entităţi regionale din Bruxelles.

Adevărul de Cluj: Sunteţi un militant al conectării reale a Clujului la Uniunea Europeană. Care sunt dezvoltările pe această direcţie?

Dan Luca: Împreună cu colegii mei de la « Casa Europei » Cluj-Napoca am analizat încă din 2003 impactul extinderii UE asupra Clujului. Recent am demarat adâncirea acestui studiu, intenţionând de această dată să trecem de la stadiul de a constata la cel de a încerca să găsim soluţii concrete, eventuale mecanisme şi bugete necesare dezvoltărilor viitoare. În acest scop, realizăm o serie de interviuri cu importanţi „actori locali”, din diverse medii (instituţii, academic, industrie, politică, organizaţii nonguvernamentale, presă) pentru a identifica nevoile şi cerinţele acestora de la mediul european. De asemenea întâlnirile cu o serie de persoane care lucrează în Bruxelles ne ajută să conturăm posibilităţile de reprezentare a Clujului în Bruxelles. Totodată, „Casa Europei” Cluj-Napoca a lansat un concurs de eseuri pe aceeaşi temă a conectării Clujului la dezvoltările europene. Selectarea câştigătorilor este făcută de către un juriu european. Informaţii complete se pot accesa la pagina www.casaeuropei.com.

Adevărul de Cluj: Vizitaţi periodic Clujul. Ce lipseşte oraşului nostru pentru o mai bună conectare europeană?

Dan Luca: O analiză completă o vom prezenta în iunie 2005, cu prilejul prezentării raportului „Starea naţiunii: Cluj-Bruxelles”. Anticipând puţin cred că trebuie să ieşim din amorţeală. Avem nevoie de pârghii care să absoarbă în special investiţiile directe, dar cred că şi academicul poate să devină mai activ în parteneriate bilaterale şi multilaterale. Cred că încă Clujul nu oferă destule posibilităţi de distracţii şi divertisment. Nu trebuie să mergem pe ieftin şi prost, ci pe servicii de calitate la preţuri moderate. Trebuie să atragem turişti pentru a vizita „capitala Transilvaniei”. Sugerez doar o idee pentru strategii urbei: pachetul de „Week-end transilvan”, cu următoarea ofertă: avion dus-întors din capitalele vest europene şi două nopţi la hotel în Cluj - cea de vineri şi sâmbătă. Totul la maxim 200 euro / persoană. Asta se cere în Europa, la astfel de preţuri şi în felul acesta turcii sau alte naţii îşi promovează turismul.

Adevărul de Cluj: Lucrati pentru EurActiv – agenţia de presă europeană. Am înţeles că au fost dezvoltări deosebite în ultima perioadă?

Dan Luca: EurActiv a devenit cea mai puternică presă europeană focalizată pe afacerile europene. Cei care lucrează în Bruxelles-ul european, dar şi în capitalele europene, îşi încep ziua citind ceea ce scrie EurActiv-ul. Zeci de mii de persoane se informează prin EurActiv despre dezvoltările europene. Din decembrie 2004 sediul nostru este în inima Europei, lângă sediul Comisiei Europene, ceea ce face ca vizibilitatea noastră să fie extraordinară. Din 2004 am intrat şi pe piaţa românească cu agenţia de presă EurActiv.ro, acelaşi concept, dar totul tradus în limba română şi adaptat la piaţa românească.