Salpingitele acute

Rezultate şi discuţii

Conform datelor studiului efectuat s-a identificat prezenţa SE în preponderenţă la pacientele pluripare (72%) comparativ cu cele nulipare (28%). Pacientele au fost divizate în mai multe grupe de vârste, astfel încât, pacientele între 17-24 de ani au constituit 14% (14 paciente), între 25-29 de ani 33% (33 de paciente), între 30-34 de ani 29% ( 29 de paciente), între 35-39 de ani 14% (14 de paciente), între 40-44 de ani 8% (8 paciente) şi între 45-50 de ani 2% (2 paciente). Deci, conform studiului predomină femeile de vârstă tânără între 17-34 de ani ce constituie (76%), aceste date au caracter asemănător cu datele literaturii ştiinţifice [4], care prezintă un număr de 61,25% de apariţie a sarcinii ectopice între vârsta de 22-35 de ani.

După localizare SE se împarte în: tubară, abdominală, ovariană, intramurală şi cervicală.

Studiului efectuat prezintă urmatoarele localizări: 99% prezintă SE tubare şi doar 1% sarcină ectopică cervicală. Dintre sarcinile tubare au predominat cele ale zonei ampulare 80%, localizarea istmică constituie 12% şi zona pavilionară prezintă 7%.

În condiţii normale ovulul este fecundat în treimea externă a trompei, sarcina fiind iniţial extrauterină. Ca urmare a activităţii kinetice a trompei, oul format migrează spre cavitatea uterina unde ajunge în 5-6 zile. După o perioada de 2-3 zile de pauză, timp în care trece de la stadiul de 8 blastomere la cel de blastocist, are loc nidaţia ca urmare a acţiunii fagocitare şi proteolitice a trofoblastului (Bronstein). Pentru ca migraţia oului sa se desfăşoare normal, trebuie indeplinite câteva condiţii fiziologice: oul sa fie de dimensiuni normale, lumenul trompei să fie liber, mucoasa tubară să fie sănătoasă şi echipată cu cili vibratili, kinetica tubară să fie prezentă,echilibrul endocrin şi neuropsihic de care depinde kinetica tubară sa fie în limite fiziologice.Modificarea fiziologiei tubare (mecanică, dinamică, biochimică), a fecundaţiei sau a procesului de dezvoltare a oului poate crea premise unei nidaţii ectopice. Fecundaţia în afara trompei, precum şi orice factor care impiedică procesul de migrare obligă oul sa nideze acolo unde se gaseşte.Întârzierea nidării oului datorită unei cauze locale constituie patogenia cea mai frecventă a sarcinii ectopice (60 – 80%) [3]. Conform datelor studiului efectuat, s-a observat prezenţa salpingitei cronice uni sau bilaterale la 34% din bolnave supuse studiului, dintre care, la majoritatea au fost provocate de Chlamydia (60%) şi (40%) de tryhomonas vaginalis şi infecţia gonoreică.

Fig.1. Localizările conform Boccon-Gibold, Jean Lanasac.
Tabelul 1

Localizarea SE conform studiului efectuat şi datele literaturii

Localizarea SE	Conform Boccon Gibold	Conform studiului efectuat (%)
Tubară	98-99	99
Pavilionară	8	7
Ampulară	75	80
Istmică	15	12
Interstiţială	2	-
Cervicală	0,2	1
Abdominală	0,5-1	-
Ovariană	0,4-0,6	-

Intervenţiile chirurgicale abdominale sau pelvine,care determină apariţia aderenţelor, pot afecta trompele uterine crescând riscul SE [2].Intraoperator la 65% din bolnave analizate a fost depistat în bazinul mic un proces aderenţial foarte pronunţat, provocat în majoritatea cazurilor de intervenţiile anterioare efectuate, 9% au suportat operaţie cezariană,5% laparoscopii diagnostice din cauza infertilităţii, o pacientă cu 2 laparoscopii diagnostice şi 24% cu o SE tubară în anamneză rezolvată printr-o tubectomie laparoscopică.

Studiul prezintă 2 cazuri (2%) de SE tubară după tehnica concepţiei asistate, dintre care, un caz (1%) cu o sarcină ectopică tubară în anamneză. La 2 paciente intraoperator a fost depistat ţesut endometrial ectopic şi un număr de 16 paciente cu o anamneză ginecologică complicată cu infecţie uterină după suportarea unui avort medical.

Fumatul un alt factor de risc, prezent la 10% din paciente supuse studiului. Conform [5] riscul SE creşte de 1,5 ori la fumătoare de 1-9 ţigări/zi, de 2 ori la 10-19 ţigări fumate şi cu 2,5 la cele cu mai mult de 20 ţigări fumate pe zi.

De regulă, semnele şi simptomele SE apar la 5-8 săptămâni de amenoree (absenţa menstruaţiei),[1]. În studiul efectuat la 55% din paciente, semnele şi simptomele au apărut la 7 săptămâni de amenoree, la 35% la 6 săptămâni şi 10% la 5- 4 săptămâni. Simptomele variază foarte mult de la persoană la persoană şi în dependenţă de forma SE, care poate fi: SE întreruptă (şoc hemorgic, iritaţie peritoneală, urgenţa chirurgicală), forma atenuată -avort tubar, hematocel şi forma pseudoabortivă.

În studiul efectuat 79 % a fost internate cu SE întreruptă, şoc hemoragic de diferit grad, iritaţie peritoneală, 13% SE întreruptă sub formă de avort tubar şi 8 % sarcină în evoluţie.Deci, există o corelaţie dintre termenul sarcinii şi forma evolutivă, majoritatea (90%) s-au adresat tardiv la termen de 7- 6 săptămâni şi forma evolutivă cea mai frecventă (79%) a fost cea întreruptă prin ruptura tubară. După datele literaturii ştiinţifice localizarea ampulară rar se soldează cu ruptura tubară, ce se contrazice cu datele studiului efectuat.

În mediu, de la apariţia primelor simptome clinice şi solicitarea asistenţei medicale s-a scurs 5-7 zile.

-În primul rând, apar semnele unei sarcini: lipsa menstruaţiei (amenoreea semn clasic, care a fost întâlnit constant în toate cazurile studiate), apoi ameţeli (46%), tensiune în sâni (28%), greaţă (27%), vărsături (22%), urinări frecvente (21%).

-Durerea abdominală sau pelvină apare de obicei la 5-8 săptămâni şi se datoreşte distensiei tubare, efortului depus de musculatura trompei pentru eliminarea oului sau de ruptura tubară propriu-zisă. Un număr major din pacientele studiate (86%) prezentau dureri în regiunea inferioară a abdomenului, proiectată regiunii corespunzătoare de localizare a sarcinii ectopice. La 23% din paciente durerile iradiau spre umăr, la 12% spre rect, 42% durerile se accentuau la efort fizic şi la tuse.

-Predomină sarcina extrauterină pe stânga (52%) ,pe dreptea (48%).

-Sângerări vaginale (se datorează involuţiei endometrului şi clivajului deciduei).Acest simptom este unul constant prezent la 68% din femei cu sarcina ectopică.

-Semnele hemoragiei intraperitoneale: paloare intensă, buze violete, lizereu peribucal, respiraţie rapidă şi superficială, transpiraţii reci, lipotimii repetate, agravate de ortostatism. În studiul efectuat 79 % au fost cu semnele SE întrerupte. Tot acest număr prezentau paloare intensă, buze cianotice 52% , acufene 18% şi lipotimie la 19 % din lotul de paciente analizate.

Tabelul 2

Simptome şi semne clinice

Simptome şi semne clinice	Frecvenţa conform D.Bernard Blanc (%)	Frecvenţa conform studiului efectuat (%)
Amenoree	61-79	100
Dureri abdominale	87-89	86
Sângerări vaginale	48-86	68
Semne şi simptome unei sarcini	22-24	56
Dureri scapulare	5-22	23
Dureri la palparea anexială	87-99	89
Semne de iritaţie peritoneală	63	21
Şoc, lipotimie	2-7	19

Examenul clinic ginecologic efectuat, la 86% din ginecopate determină dureri în regiunea inferioară a abdomenului, în fosa iliacă corespunzătoare localizării sarcinii ectopice, cu semnul Blumberg pozitiv în 21% de cazuri. Tactul vaginal prezintă uter mărit, dar neconcordant cu vârsta de gestaţie, rămolit în 36% din cazuri şi laterouterin o impăstare dureroasă în 89% de cazuri studiate, cu variaţiile ale diametrului formaţiunii între 3-7 cm, de consistenţă elastică, tensionată, cu un caracter dureros. ,,Ţipătul Douglasului,, pozitiv în 48% din cazuri. Sarcina ectopică cervicală indentificată într-un singur caz.

Puncţia fundului de sac Douglas a fost pozitivă în 45 %, cu extragerea a câte 2-15 ml de sânge incoagulabil, în 2% - negativă ,dar nu se exclude diagnosticul de SE ,în restul cazurilor puncţia nu s-a efectuat.

Dozarea imunologică a hCG-ului poate fi utilă în confirmarea existenţei sarcinii fară să precizeze însă sediul ei. În primele săptămâni de sarcină normală, nivelul hCG trebuie să crească cu cel puţin 66% în 48 de ore şi de cel puţin dublu în 72 de ore. Un nivel scăzut sau un ritm de creştere mai mic al nivelului hCG, sugerează precoce o sarcină anormală. Toate femeile din lotul studiat au efectuat testul de sarcină care a fost pozitiv în 64 % din cazuri şi dubios 36%.

USG este investigaţia de bază în elaborarea diagnosticului de sarcină extrauterină, a fost efectuată în 100% din cazuri. Un număr major din femei cu SE ( 89%) prezentau o trompă lărgită cu dimensiuni variabile între 10 mm-18 mm, în restul cazurilor (10%) trompa a rămas nemodificată, însă cu prezenţa lichidului în spaţiul Douglas, absenţa sacului gestaţional în uter, corpul galben caracteristic stării de gestaţie, concomitent testele obiective şi subiective exprimau pozitivitatea diagnosticului. La USG sarcina ectopică cervicală evidenţia oul fetal în canalul cervical, BCF pozitiv.

Celioscopia sau laparoscopie ramâne metoda de diagnostic cea mai precisă în cazurile dubioase, atunci când elementele de diagnostic clinice şi paraclinice sunt inconstante şi necaracteristice. Vizualizarea aparatului genital intern stabileşte în majoritatea covărşitoare a cazurilor diagnosticul care poate fi vizualizat la 5-a săptămână de gestaţie.Laparoscopia a fost efectuată atât cu scop diagnostic cât şi tratament în 98% dintre cazurile din lotul studiat şi doar un singur caz a prezentat necesitatea efectuării laparotomiei. Toate au fost baza confirmării diagnosticului, cu identificarea proceselor aderenţiale în (65%) şi sânge în cavitatea micului bazin în (79%), cu variaţiile cantităţii sângelui colectat între 150-1500 ml.
Concluzii

• 
  După datele studiului retrospectiv efectuat, SE predomină la vârsta de 25-29 de ani - 33% , cu o mică diminuare la vârsta între 30-34 de ani - 29% şi cu o valoare a câte 14% la vârsta de 17-24 şi 35-39 ani, restul sarcinilor ectopice (10%) apărând cu precădere în domeniul al treilea de viaţă.
  
• 
  Din punct de vedere a localizării predomină sarcinile ectopice tubare (99%) şi (1%) sarcina ectopică cervicală. Dintre sarcinele ectopice tubare au predominat cele ale zonei ampulare 80%, zona istmică 12% şi cea pavilionară 7%.
  
• 
  Ca factori primordiali care favorizează apariţia sarcinii ectopice au fost indentificate prezenţa salpingitei cronice uni sau bilaterale la 34% din bolnave supuse studiului, dintre care, la majoritatea au fost provocate de Chlamydia (60%) şi (40%) de tryhomonas vaginalis şi infecţia gonoreică, un alt factor prezintă procesele aderenţiale care au fost indentificate intraoperator la 65% din bolnave analizate, dintre care 39% au suportat intervenţii chirurgicale.
  
• 
  Studiul nostru prezintă 2 cazuri (2%) de sarcină ectopică tubară după tehnica concepţiei asistate, dintre care, un caz (1%) cu o sarcină ectopică tubară în anamneză , deci se confirmă teoria fiziopatologică a refluxului uterin.
  
• 
  Majoritatea pacientelor au cerut asistenţă medicală în termeni de 7săptămâni de amenoree, cu o sarcină ectopică întreruptă în 79%, cu şoc hemoragic de diferit grad, iritaţie peritoneală şi doar 13% SE întreruptă sub formă de avort tubar şi 8 % sarcină în evoluţie.
  
• 
  Diagnosticul a fost bazat pe tabloul şi examenul clinic ginecologic, detectarea hCG-ului, USG şi în cazurile dubioase dianosticul a fost elaborat sau confirmat în timpul laparoscopiei. Totuşi, USG rămâne metoda de bază şi minim invazivă în elaborarea diagnosticului de sarcină extrauterină, un număr major din femei cu SE (89%) prezentau o trompă lărgită, iar în 10% trompa a rămas nemodificată însa s-a văzut lichid în spaţiul Douglas, absenţa sacului gestaţional în uter, corpul galben caracteristic stării de gestaţie.
  
• 
  O importanţă majoră în diagnostic a prezentat examenul ginecologic, care la tactul vaginal prezintă uter mărit, dar neconcordant cu vârsta de gestaţie şi în 89% din cazuri studiate a fost depistată laterouterin o impăstare dureroasă.
  
• 
  În majoritatea cazurilor (98%) a fost indeplinit tratamentul chirurgical laparoscopic şi doar un singur caz s-a efectuat laparotomia, cauza fiind multiple procese aderenţiale în micul bazin.
  

Bibliografie

1. ABBARA A. – In : Grossesse extra-utérine . Obstet. Gynecol ., 2008.

Available at:

http://www.alyabbara.com/livre_gyn_obs/termes/grossesse_extrauterine.html

2. BERNARD B., CHARLES S., CHRISTIAN J. - In the book: Traité de gynécologmédicale, 2004 , pag . 303- 312.

3. BENCHIMOL D. - In: Grossesse éctopique . Obstet. Gynecol ., 2008.

Available at: http://www.docteur-benchimol.com/grossesse_extra_uterine.html

4. BOCCON - GIBOLD L., LANSAC J.- In the book: Pathologie chirurgicale. Grossesse extra-utérine . 1992, p.352-362.

5.BOUZER J., COSTE J., FERNANDEZ H., JOB-SPIRA N. – In: Tabac et grossesse extra-utérine, arguments en faveur d'une relation causale. Revue d'épidémiologie et de santé publique, 1998, V 46(2) , pag. 93-99.

Available at:

http://www.authorstream.com/presentation/medespace-69709-tabac-fertilit-grossesse-medecine-et-science-technology-ppt-powerpoint

6. IFFY L. - In: Reflux theory of ectopic implantation, 1976, V2, pag. 1091.

COPII DUPĂ APLICAREA VACUUM EXTRACŢIEI. CINE SUNT EI?

Natalia Corolcova, C. Burnusus, Victoria Raetcaia, Gabriela Buruian

Catedra Obstetrică si Ginecologic USMF „Nicolae Testemiţanu”

Summary

Children after vacuum extraction. Who are they?

The article presents an analysis of 77 delivery cases using vacuum extraction. It shows application of vacuum extraction the status of the child during delivery and in the first year of life was satisfactory in most cases. The article demonstrates the effectiveness of vacuum extraction to improve the delivery of the fetus with acute and progressive hypoxia.

Rezumat

În articol sunt prezentate rezultatele analizei a 77 cazuri de naşteri, care s-au soldat cu aplicarea vacuum extracţiei. Studiul a demonstrat că în urma aplicării vacuum extracţiei starea copiilor la naştere şi pînă în primul an de viaţă a fost satisfăcătoare în majoritatea cazurilor. Sa stabilit eficacitatea vacuum extracţiei în scopul facilitării unei naşteri cu hipoxie acută şi progresantă a fătului.

Actualitatea temei

Avînd în vedere că pe parcursul mai multor ani RM s-a confruntat cu problema mortalităţii infantile, nivelul crescut al căreea a fost menţinut în mare parte de mortalitatea letală în timpul naşterii, astăzi se încearcă a găsi metode cît mai utile pentru evitarea acestui fapt [11]. O metodă din ce în ce mai des acceptată în mai multe ţări ale lumii, s-a dovedit a fi vacuum extracţia utilizată cu scopul facilitării unei naşteri complicate [1].

Pe lîngă alte metode instrumentale de facilizare a naşterii, cum ar fi forcepsul, vacuum extacţia se poate bucura de mai multe avantaje, printre care: reducerea în anestezie regională şi generală (durerea fiind percepută mai puţin în vacuum), reducerea leziunilor pelvine, posibilitatea de a interveni atunci cînd capul fetal se alia în deflexie [2.5.6.8].

În plus dacă este corect utilizată, metoda de vacuum extracţie are foarte puţine efecte negative asupra fătului [3.4.9.10]. Cea mai frecventă pare a fi cefalohematomul, însă acesta se reabsoarbe de sinestătător în cîteva săptămîni şi nu lasă sechele.

Fiind evoluaţi ulterior, pînă la vîrsta de 18 ani, copiii după vacuum extracţie nu prezintă deosebiri esenţiale faţă de cei născuţi pe cale naturală.

Rezultatele unui studiu efectuat în Israel au arătat că nivelul de inteligenţă a copiilor născuţi cu ajutorul vacuumului şi forcepsului este semnificativ mai mare (p<0-0001) decît la copiii născuţi prin naştere naturală şi cezariană, însă în ceea ce priveşte examenul medical, incidenţa complicaţiilor apărute, a fost nesemnificativ mai mare la copiii născuţi cu ajutorul vacuumului şi forcepsului [7].

Scopul lucrării

Ca scop al studiului a servit stabilirea corelaţiei dintre starea nou-născuţilor la naştere, dezvoltarea lor pe parcursul primului an de viaţă şi aplicarea oportună şi corectă a vacuum extracţiei.

Obiective

1. 
   Elucidarea patologiilor extragenitale materne.
   
2. 
   Stabilirea celor mai frecvente complicaţii din timpul sarcinii şi naşterii.
   
3. 
   Determinarea cauzelor ce au dus la apariţia şi progresarea suferinţei letale.
   
4. 
   Analiza stării nou-născuţilor imediat după naştere.
   
5. 
   Evaluarea dezvoltării copiilor pe parcursul primului an de viaţă.
   

Materiale şi metode

Studiul actual a fost efectuat în baza Clinicii de Obstetrică şi Ginicologie USMF "Nicolae Testemiţamu” în cadrul secţiilor de patologie a sarcinii: secţiile de patologie a nou-născutului: secţiile de reanimare si terapie intensivă a nou-născutului, a I.M.S.P. S.C.M.N.1 din mun. Chişinău. Cercetarea a fost efectuată prin studierea documentaţiei medicale (fişa de examinare obstetricală, fişa nou-născutului), examenele clinico-paraclinice, precum şi evaluarea ulterioară a copiilor, în perioada anilor 2009-2010.

Studiul a inclus 77 de mame care au născut prin vacuum extracţie precum şi copiii acestora care au fost studiaţi pe parcursul primului an de viaţă (56 de copii pînă la vîrsta de nouă luni şi 31 copii la vîrsta de un an).

În cadrul studiului prezent au fost utilizate mai multe metode de investigare: metoda de anchetă, care a inclus 96 întrebări referitoare la vîrsta mamei, patologiile suportate, evoluţia sarcinii, complicaţiile în timpul sarcinii, evoluţia naşterii, complicaţiile în timpul naşterii, situaţia înainte şi după aplicarea vacuum extracţiei. Metoda interviului a fost utilizată pentru introducerea unor date suplimentare, referitoare la dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor, alimentaţie, patologiile apărute pe parcursul pimului an de viaţă. Rezultatele au fost prelucrate statistic pe baza programei SPSS 16.

Rezultate şi discuţii

La finalul studiului efectuat s-a stabilit că (81.82% ± 4.39) din mamele care au născut prin vacuum extracţie au fost cu vîrsta cuprinsă între 20 - 30 ani, 7.79% ± 3 au avut vîrta cuprinsă între 18 - 19 ani, iar 10.39% ± 3.4 între 31-42 ani. Majoritatea femeilor au locuit în mediu urman (94.81% ± 2.52) şi doar 5.19% ± 2.52 în mediu rural. 45% ± 5.67 la sută din paciente au fost încadrate în cîmpul de muncă (efectuînd o muncă fizică uşoară sau intelectuală), dintre care 85.71% ± 5.91 au studii universitare superioare. Restul 54.55% ± 5.67 nu au fost angajate în cîmpul de muncă .

Este de remarcat faptul că majoritatea femeilor care au născut prin vacum extracţie au fost la prima sarcină (71.43% ± 5.1), 18.18% ± 4.3 au fost la a doua sarcină (dintre care 71.43% au născut pentru prima dată), 5.19% ± 2.52 au fost la a treia sarcină (dintre care 25% la prima naştere şi 75% la a doua naştere). Restul pacientelor (5.19% ± 2.52) au avut mai mult de trei sarcini, însă 50% au fost la prima naştere. Prin urmare, marea majoritatea a femeilor (8831% ± 3.66) cărora li sa aplicat ventuza obstetricală au fost au fost la prima naştere.

S-a stabilit că majoritatea femeilor (66.23% ± 5.3) pe parcursul sarcinii au fost normoponerale cu indicele masei corporale între 20-24.9 , 5.19% ± 2.52 au fost subponderale cu IMC mai mic de 20 şi 28.57% ± 5.14 au fost supraponderale, cu IMC mai mare de 25.

In anamneză pacientelor au predominat patologiile extragenitale cu o incidenţă de 19.48% ± 4.5L(Fig.1)

Fig.l. Reprezentarea grafică a patologiilor extragenitale

suportate de mame pe parcursul sarcinii
Termenul sarcinii la 63.64% ± 5.48 de paciente a fost de 40 - 41 săptămîni. La 24.68% ± 4.91 paciente a fost ele 38 - 39 săptămîni, la 6.49% ± 2.8 pînă la 38 săptămîni, iar la 5.19% ± 2.52 mai mult de 41 săptămîni. S-a determinat o prevalentă a sarcinilor fără complicaţii 76.62% ± 4.8. La restul pacintelor s-a înregistrat : anemie de gradul I în 15.58% ± 4.1 cazuri, hipertensiune arterială indusă de sarcina în 6.49% ± 2.8 cazuri, preeclampsie severă 1,30 % ± 1,2 cazuri. (Fig.2.)

Analgezia în timpul naşterii nu s-a practicat în 71.43% ± 5.1 cazuri, în restul cazurilor 28.57% ±5.1 a fost necesară efectuarea analgezia locale .

S-a înregistrat o durată a naşterilor de la 4:08 ore pînă la 16:40 ore, interesant fiind faptul că la mai mult de jumătate din paciente 50.65% ± 5.69 a doua şi a treia perioadă a naşterii a durat 40 minute şi respectiv 5 minute.

Fig.2. Reprezentarea grafică a complicaţiilor ce au survenit pe parcursul sarcinii

În majoritatea cazurilor 96.10% ± 2.2 naşterea a fost spontană, în 2.60% ± 1.8 cazuri a fost nevoie de declanşarea naşterii prin folosirea prostaglandinelor, în 1.30%± 1.2 s-a efectuat amniotomia.

În 19.48% ± 4.51 cazuri travaliul s-a complicat cu ruperea prematură a membranelor amniotice, iar în 20,78% ± 4,62 cazuri s-a înregistrat o insuficienţă a forţelor de contracţie. Astfel, situaţia înainte de vacuum extracţie ne-a permis să stabilim că contracţiile în timpul naşterii au fost suficiente în 79.22% ± 4.6 din cazuri, în 20.78% ± 4.62 cazuri contracţiile au fost insuficiente şi au necesitat a fi stimulate: de la 30 minute pînă la o oră în 5.19% cazuri, de la o oră pînă la două ore în 7.79% cazuri şi mai mult de două ore în 7.79% cazuri.

Calitatea lichidului amniotic a fost transparent în 98.70% ± 1.2 de cazuri, în 1.30% ± 1.2 caz de culoare verde, ceea ce serveşte drept semn de infecţie intrauterină a latului. Cantitatea lui a variat în limitele de 500 ml - 2 l în 97.40% ± 1.8 cazuri. Scurgerea în majoritatea cazurilor a fost la timp 79.22 % ± 4.62.

Circulare de cordon ombilical în jurul gîtului s-a înregistrat la 33.77% ± 5.3 de nou-nascuţi, iar la 1.30% ± 1.2 de nou-născuţi s-a înregistrat nod viridic de cordon.

La majoritatea naşterilor soldate cu aplicarea vacuum extracţiei s-a efectuat epiziotomiei 58.44% ±5.61, la 1.30% ± 1.2 de cazuri a fost efectuată amniotomia .

Interesant a fost faptul ca la nou-născuţi a predominat sexul masculin 62.34% ± 5.5 faţă de cel feminin 37.66% ± 5.5. Greutatea copiilor la naştere a fost în limitele normei (N = 2800 -4000 g) în 83.12% ± 4.2 cazuri, în 3.90% ± 2.2 cazuri au avut greutatea mai mică de 2800g. iar în 12.99% ± 3.8 cazuri mai mare de 4000 g. Talia nou-născuţilor a fost între 48 - 54 cm în 79.22% ± 4.6 cazuri, o talie mai mare s-a întîlnit în 15.58% ± 4.1 cazuri, şi o talie mai mică care a inclus şi 33 de cm în 5.19% ± 2.5 cazuri.

La naştere toţi nou-născuţii (100 %) au fost apreciaţi după scorul Apgar cu 5-8 puncte, astfel stabilindu-se următoarele rezultate: în primul minut 8 puncte în 3.90% ± 2.2 din nou-născuţi, 7 puncte în 88.31% = 3.6, 6 puncte în 5.19% - 2.5 şi 5 puncte în 2.60%) ± 1.8 în minutul 5, 8 puncte în 50.65% ± 5.6 din nou-născuţi, 7 puncte în 46.75% ± 5.6 si 6 puncte în 2.60% ± 1.8. (Fig. 3.)

Reieşind din aceste date starea copiilor după naştere a fost apreciată ca satisfăcătoare în 89.61% ± 3.4, totuşi 10.39% ± 3.47 de copilaşi au fost transferaţi în secţia de reanimare imediat după naştere.

Ulterior, starea de dezvoltare a copilaşilor a fost evaluată la domiciliu pe parcursul primului an de viaţă.

Fig.3. Reprezentarea grafică a scorului Apgar înregistrat la naştere

Astfel a fost stabilit că în prima lună de viaţă, dezvoltarea fizică în majoritatea cazurilor (50 din 56 cazuri) a corespuns vîrstei, adăugînd în medie 750 g în greutate. 5 cm în înălţime, 2 cm la perimetrul cranian şi 3 cm la perimetrul toracic, în luna a treia de viată s-au întîlnit în 3 cazuri o dezvoltarea fizică insuficientă conform vîrstei, şi tot în 3 cazuri accelerată. La şase luni copilaşii au adăugat în greutate corespunzător vîrstei în 45 cazuri, restul 11 cazuri înregistrînd valori mai mari (peste 500 g pe lună), în luna a noua de viaţă o acceleraţie a dezvoltării fizice s-a întîlnit în 9 cazuri, iar la un an din 31 de copii 7 au avut o greutate mai mare corespunzător vîrstei.Prin urmare, se poate conchide că dezvoltarea fizică a copilaşilor pe parcursul primului an de viaţă a fost satisfăcătoare.

Atît dezvoltarea cognitivă, emoţională şi socială a copiilor de asemenea au fost satisfacătoate pe parcursul primului an de viaţă. În prima lună nou-născuţii şi-au exprimă emoţiile prin plîns, grimase sau şi-au etalat o faţă vioaie şi veselă. Toţi copilaşii au reacţionat la lumină şi la apariţia unui zgomot mare în jur. La două luni sugarii au început să zîmbească şi sa gîngurească, cu excepţia a l caz. În 42 cazuri sugari au început sa-şi susţină căpuşorul la vîrsta de trei luni, iar în 55 cazuri au început s-o recunoască pe mama faţă de alte persoane. La patru luni toţi copilaşii au stat sprijiniţi pe şezute, iar pe la vîrsta de cinci luni au început să deosebească persoanele străine de cele familiale. La şase luni în 51 cazuri au reuşit să se întoarcă de pe spate pe abdomen, iar în 53 cazuri repetau deja silabe. La şapte luni majoritatea copiilor 53 cazuri au stat pe şezute nesprijiniţi. La opt luni 50 se rostogoleau şi stăteau pe picioare sprijinindu-se de obiectele din jur. La vîrsta de nouă luni în 48 cazuri au reuşit să se ridice singuri în picioare sprijinindu-se, la zece luni să se tоrоie. La vîrsta de unsprezece luni 41 cazuri din copilaşi au mers fiind susţinut de ambele mîini, iar la doisprezece luni au mers fiind susţinuţi de o singură mînă. Tot la această vîrstă 29 din 31 copii au început să vorbească, avînd în vocabular 2-4 cuvinte.

În urma anamnezei a fost stabilit că pe parcursul primului an de viaţă copiii au suportat mai multe afecţiuni, în prima lună s-a întîlnit: cefalohematom (50 cazuri) sindrom de hipertensiune intracraniană (2 cazuri), luxaţie de şold (2 cazuri), pneumonie (4 cazuri), colici abdominale (l l cazuri), alergie (5 cazuri), infecţie, infecţie CMV (l caz).

In luna a treia s-a păstrat sindromul de hipertensiunea intraraniana în aceleaşi 2 cazuri, pneumonia (4 cazuri), canal lacrimal închis (2 cazuri), colicile abdominale s-au întîlnit în 12 cazuri, alergia (6 cazuri). anemie (2 cazuri).

La şase luni sindromul de hipertensiunea intacraniană a fost depistată în 7 cazuri. Deasemenea s-a întîlnit şi alergia în 6 cazuri.

La nouă luni deasemenea s-a întîlnit otită, bronşică obstrucţivă în cîte un caz, iar sindromul de hipertensiune intracraniană s-a menţinut în 7 cazuri.

Iar la un an s-a întîlnit doar sindromul de hipertensiunea, frecvenţa căruia s-a depistat în 7 din 31 cazuri.

S-a observat că sindromul de hipertensiune intercraniană s-a menţinut pe tot parcursul primului an de viaţă, ceea ce ne face să conchidem că această afecţiune este consecinţa frecventă şi de durată a vacuum extracţiei.

Concluzii

1. 
   Starea copiilor la naştere, după aplicarea vacuum extracţiei, a fost apreciată ca satisfăcătoare în majoritatea cazurilor (89,61 % ±3,47), cu un scor Apgar de 8-7 puncte în minutul 1 şi 5 %, datorită aplicării oportune şi corecte a vacuum extracţiei.
   
2. 
   Starea copiilor care au avut la naştere scorul Apgar mic şi au trecut prin secţia de reanimare imediat după naştere (10,39% ±3,47), este în strînsă legătură cu complicaţiile materne din timpul sarcinii (HTA indusă de sarcină 6,49%, preenclampsia severă 1,3%, infecţie CMV 1,29%).
   
3. 
   Pe parcursul primului an de viaţă, starea de dezvoltare fizică, congnitivă, emoţională şi socială a copiilor a fost satisfăcătoare în marea majoritate a cazurilor. Excepţie au făcut parte cei care au suportat afecţiuni ca: pneumonie (4 cazuri), anemie (2 cazuri), şi care este în legătură strînsă cu starea lor intrauterină.
   
4. 
   Cea mai frecventă afecţiune care s-a întîlnit şi s-a menţinut la copii pe parcursul primului an de viaţă a fost sindromul de hipertensiune intercraniană(2 cazuri în lună 7 cazuri în 1 an), cauzat de hipoxia întrauterină fetală.
   
5. 
   Hipoxia intrauterină a fătului 48,05% ±5,69, (cauzată de patologia renală maternă 12,98% ±3,83, circulare de cordon în jurul 33,77% ±5,38, nodul virdic de cordon 1,3% ±1,29), a constituit cea mai frecventă cauză care a dus la suferinţa progresivă a fătului şi la necesitatea aplicării vacuum extracţiei, urmată de insuficienţa forţelor de contracţie 24,67%±4,91 şi ruperea prenatală a membranelor amiotice 19,48%±4,51.
   

Bibliografie

1. 
   ACOG committe opinion. Deliverz by vacuum extraction. Number 208. September 1998. Committe on Obstetric Practice. American College of Obstetrician and Gznecologists. Int J. Gynecol Obstet 1999;64(1)96.
   
2. 
   Bofill JA, Rust OA,Schorr SJ, Brown RC, Martin JN, et al. A randomized prospective trial of the obstetric forceps versus the M-cup vacuum extractor. Am J. Obstet Gynecol 1996; 175: 1325- 30.
   
3. 
   Bofill JA, Martin JN Jr, Morrison JC. The Mississippi Operative Vaginal Delivery Trail: lessons learned. Contemp Ob Gyn 1998;43:60-79.
   
4. 
   Bofill JA, Rust OA,Schorr SJ, Brown RC, Roberts WE, Morrison JC. A randomized trial of two vacuum extraction techniques. Obstet Gynecol 1997; 89: 758- 62.
   
5. 
   Chadwick LJ, Pemberton PJ, Kurincyuk JJ. Neonatal subgaleal haematoma: associated risk factors, compliated and outcome. J Paediatr Child Health 1996;32:228-32.
   
6. 
   Johanson R. Menon V. Soft versus rigid vacuum extraction cups for assisted vaginal delivery. Cochrane Database Syst Rey 2000;2:CD000446.
   
7. 
   Vacca A. Vacuum- assisted delivery. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. Feb 2002;16(1):17-30.
   
8. 
   Viktrup L. The risk of lower urinary tract symptoms five yaers after the first delivery. Neurourol Urodyn.2002;21(1):2-29.
   
9. 
   Viswanathan M,Hartmann K, Palmieri R, et al. The use of episiotomy in obstetrical care: A systematic review. AHRQ Evidence Report\Technology Assessment. May 2005;No. 112.
   
10. 
    Wong GY, Mok YM, Wong SF. Transabdominal ultrasound assessment of the fetal head and the accuracy of vacuum cup application. Int J Gynaecol Obstet. Aug 2007;98(2):120-3.
    
11. 
    http:\\www.ms.gov.md\_files\147-15_sanatatea _copiilor.pdf
    

COMPLICATIILE PERINATALE SI OBSTETRICALE IN PATOLOGIA LICHIDULUI AMNIOTIC

Natalia Corolcova, C. Burnusus, Victoria Raetcaia, Eugenia Cebotari, Gabriela Buruian

Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF “Nicolae Testemiţanu”

Summary

The obstetrical and perinatal complications in the oligoamnios and hydroamnios

The article presents the results of an analysis of 94 cases of pregnancies complicated oligoamnios and hydroamnios compared with 30 normal pregnancies. This study established the maternal and fetal factors in the occurrence of amniotic fluid abnormalities, the evolution of the pregnancies and the deliveries. The newborns’ health has been evaluated, the congenital malformations and diseases developed and in infant aged up to three months having also been detected.

Rezumat

În articol sunt prezentate rezultatele analizei a 94 cazuri de sarcini complicate cu oligo- şi hidroamnios în comparaţie cu 30 de sarcini fiziologice. Studiu a stabilit factorii materni şi fetali în apariţia patologiei lichidului amniotic, evoluţia sarcinii şi naşterii în aceste patologii. S-a efectuat evaluarea stării sănătăţii nou-născuţilor depistînd patologii şi malformaţii congenitale sugarilor în decursul a primelor 3 luni de viaţă.

Actualitatea temei

Patologia lichidului amniotic este o problemă actuală în obstetrica contemporană prin faptul că este o complicaţie serioasă a gravidităţii, o dereglare a homeostaziei fetoplacentare şi determină un risc înalt al morbidităţii şi mortalităţii perinatale.

După cum se ştie, patologia lichidului amniotic se realizează sub două forme: hidroamnios şi oligoamnios. Aceste patologii reprezintă un răspuns integrat al organismului feminin şi fetal la o problemă exprimată în starea sănătăţii gravidei şi a fătului, legată de infecţii suportate, patologii endocrine şi alţi factori nefavorabili ai mediului intern, cît şi a celui extern. Pe plan mondial, frecvenţa oligoamniosului variază de la 2,5% pînă la 4,2% conform datelor diferitor autori, iar a hidroamniosului oscilează în jurul cifrelor de 0,12% - 3% din totalul gravidelor.

Reeşind din cele expuse ca scop al studiului a servit stabilirea factorii materni şi fetali în apariţia patologiei lichidului amniotic, evoluţia sarcinii şi naşterii în aceste patologii, evaluarea stării nou-născuţilor şi sugarilor în decursul a primelor 3 luni de viaţă.

Materiale şi metode

Pentru realizarea acestui studiu, au fost luate la evidenţă 94 de gravide diagnosticate cu patologia lichidului amniotic şi 30 de parturiente cu sarcină fiziologică internate în Spitalul Clinic Republican Nr. 1 Chişinău, în perioada primele 4 luni anul 2010.

În cadrul studiului a fost utilizată metoda analizei retrospective bazată pe anchetă care a cuprins 152 întrebări referitoare la vîrsta gravidei, factorii nocivi, anamneza ginecologică şi obstetricală, evoluţia naşterii prezente, complicaţiile în timpul naşterii şi în perioada post-partum.

Ancheta a cuprins un capitol dedicat nou-născutului: datele antropometrice, starea sănătăţii, patologiile depistate la naştere, precum şi dezvoltarea lor fizică, cognitivă şi emoţională în decursul primelor 3 luni de viaţă.

Au fost studiate fişele de observaţie clinică a gravidelor, datele din carnetul perinatal, rezultatele investigaţiilor ultrasonografice în timpul sarcinii, fişele de observaţie a nou-născuţilor şi fişele dezvoltării nou-născuţilor. În studiu a fost efectuată analiza retrospectivă a documentaţiei medicale a gravidelor, anamnezei obstetricale, evoluţiei sarcinii şi naşterii prezente, stării nou-nascuţilor la naştere şi pe parcursul a 3 luni ale vieţii.

Analiza statistică ale datelor detectate au fost afectuată cu folosirea programelor SPSS 13 şi Microsoft Excel 2000.

Rezultate şi discuţii

În urma analizei rezultatelor studiului, s-a stabilit că din 94 de gravide diagnosticate cu patologia lichidului amniotic, 68,1% (64) au suferit de hidroamnios şi, respectiv, 31,9% (30) de oligoamnios. Lotul de control a fost format din 30 de parturiente cu sarcină fiziologică.

La analiza rezultatelor primite, am obţinut următoarele date: în lotul pacientelor diagnosticate cu hidroamnios vîrsta pacientelor a fost cuprinsă în intervalul 19-34 ani în 85,9% (55) şi peste 35 ani a constituit 14,1% (9).Vîrsta pacientelor evaluate cu oligoamnios au fost pînă la 18 ani 3,3% (1), 19-34 ani au constituit 90% (27) şi mai mult de 35 ani au fost 6,7% (2). Similar, în lotul de control intervalul de vîrstă majoritar a fost 19-34 ani – 96,7% (29), iar pînă la 18 ani au fost 3,3% (1) gravide.

În lotul pacientelor cu hidroamnios primipare au fost 35,9% (23), iar 60,9% (39) erau primigeste. Procentajul primiparelor în lotul gravidelor cu oligoamnios a constituit 50% (15) , iar a primigestelor a fost 66,7% (20). Pe cînd în grupa de control aceşti indici au valori mai mari, primipare fiind 76,7% (23) şi primigeste 83,3% (25).

Cea mai frecventă grupă sanguină în lotul pacientelor diagnosticate cu hidroamnios a fost a II (A)- 45,3% (29), pe cînd în lotul gravidelor cu oligoamnios a fost I(0) în valoare de 43,3% (13). Rh negativ s-a întîlnit în lotul pacientelor cu hidroamnios fiind 18% (12), pe cînd în lotul gravidelor cu oligoamnios a fost reprezentat în 23,3% (7).Asemănătoare sunt rezultatele în lotul de control unde grupa sanguină II (A) prevalează – 56,7 % (17) , iar Rh negativ a constituit 10% (3).

7,8% (5) de paciente din lotul evaluate cu hidroamnios erau purtătoare de HBsAg, dar toate au fost diagnosticate negativ la HIV SIDA şi RW. În lotul gravidelor stabilite cu oligoamnios purtătoare de HBsAg erau 6,7% (2), investigaţia la RW a fost negativă în 100% (30) şi 3,3% (1) caz depistat HIV SIDA pozitiv. Comparativ cu grupa de control, în care nici o gravidă nu a fost purtătoare de HbsAg, RW şi nu suferă de HIV SIDA.

Dintre factorii nocivi studiaţi la gravide, a fost evidenţiat tabagismul, care a constituit 1,6% (1) în lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios şi 6,7% (2) în lotul de gravide diagnosticate cu oligoamnios. În comparaţie cu grupa de control, în care acest indice este nul.

Din lotul de paciente diagnosticate cu hidroamnios 60% (18) aveau anamneza obstetricală complicată, dintre care au suportat un avort spontan 73,4% (47), avort artificial în 28,1% (18), infecţii urogenitale 10,9% (7), cu sterilitate primară- 1,6% (1), sarcini extrauterine în trecut 1,6% (1), naştere prematură în anamneză 1,6% (1) şi uter cicatrizant 3,3% (1) . Pe cînd în lotul de gravide studiate, 60,% (18) aveau anamneza obstetricală compicată, dintre care paciente care au suportat un avort spontan în trecut au fost 73,4% (47),cu avorturi artificiale 20% (6), infecţii urogenitale 16,7% (5), cu sterilitate primară- 3,3% (1), cu sterilitate secundară- 6,7% (2), multigestă şi multipară 3,3% (1), şi avort medical după indicaţie socială 1,1% (1). Pe cînd în lotul de control luat la evidenţă 6,7% (2) din gravide aveau o anamneză obstetricală complicată din cauza avorturilor artificiale efectuate în trecut.

Din pacientele din lotul diagnosticat cu hidroamnios, 31,2% (20) din gravide sunt purtătoare de agenţi patogeni, dintre care 10,9% (7) au suportat forma acută a infecţiei corespunzătoare în timpul sarcinii actuale, iar 4,7% (3) forma cronică. Paciente purtătoare de citomegalovirus au constituit 7,8% (5), chlamidia trachomatis 3,1% (2), toxoplasmoză 1,6% (1); asocierea dintre citomegalovirus, chlamidia trachomatis, herpes simplex tip II 7,8% (5), citomegalovirus, toxoplasmoza, herpes simplex tip II 4,7% (3), citomegalovirus şi micoplasma 1,6% (1) şi citomegalovirus cu herpes simplex tip II constituie 4,7% (3). În lotul pacientelor diagnosticate cu oligoamnios, 46,7% (14) din gravide sunt purtătoare de agenţi patogeni , cu forma acută a infecţiei corespunzătoare suportate în timpul sarcinii actuale 16,7% (5). Paciente purtătoare de citomegalovirus au constituit 10% (3), chlamidia trachomatis 13,3% (4), herpes simplex tip II constituie 3,3% (1); asocierea dintre citomegalovirus, chlamidia trachomatis, herpes simplex tip II 10% (3), citomegalovirus, toxoplasmoza, herpes simplex tip II 2% (6,7) , şi citomegalovirus cu herpes simplex tip II constituie 3,3% (1).Comparativ cu grupa de control, în care lipsesc infecţiile sus-numite.

Reprezentarea grafică a agenţilor patogeni depistaţi la gravide în procente

În urma interogatoriului s-a constatat faptul că în lotul de paciente diagnosticate cu hidroamnios 7,81% (5) multigeste sarcinile trecute s-au complicat cu : sarcină extrauterină 1,6% (1), naştere prematură 1,6% (1), moarte anenatală a fătului 1,6% (1), sarcină stagnată 1,6% (1), făt cu viciu cardiac congenital şi deces neonatal 1,1% (1). În lotul de gravide diagnosticate cu oligoamnios 23,34% (7) s-au complicat cu : sarcină extrauterină 3,3% (1), făt cu microcefalie 20% (6), naştere prematură 3,3% (1). Spre deosebire de grupa de control, în care 23,3% (7) multigeste au avut sarcini fiziologice cu nou-născuţi sănătoşi.

Din lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios luate la evidenţă 11% (7) suferă de patologii cardiovasculare, în 9,4% (4) suferă sistemul digestiv, 31,25 % (20) este afectat aparatul urogenital, sistemul endocrin este afectat în 9,4 % (6), sistemul osteoarticular 3,1% (2)şi aparatul vizual 1,6% (1) , sistemul hematopoetic este afectat în 40,6% (26). Patologiile sistemului endocrin sunt reprezentate prin obezitate gradul II 6,3% (4), infantilism general 1,6% (1), hipotrofia glandei tiroide gr. II 1,1% (1). Afecţiuni ale sistemului osteoarticular prezente la gravide sunt reprezentate doar de bazin strîmtat 3,1% (2). Patologiile aparatului urogenital sunt repartizate astfel: pielonefrita cronică 23,4% (15), chistectomia ovariană 1,6% (1), DEE a colului uterin 1,6% (1), iar uter bicorn, miom uterin, uter bicorn cîte 1,6% (1). În lotul de gravide diagnosticate cu oligoamnios luate, în 3,3% (1) suferă patologii ale sistemului respirator, 33,3% (10) este afectat aparatul urogenital, sistemul endocrin este afectat în 6,6 % (2),sistemul hematopoetic este afectat în 60% (18). Patologiile sistemului endocrin sunt reprezentate prin diabet zaharat tip II 3,3% (1) şi tiroidită autoimună 3,3% (1). Patologiile aparatului urogenital sunt repartizate astfel: pielonefrita cronică 20% (6), chistectomia ovariană 3,3% (1), DEE a colului uterin 3,3% (1), endocervicoză 3,3% (1) şi pieloectazie în 3,3% (1). Afecţiunile sistemului respirator au fost reprezentate prin tuberculoză pulmonară 3,3% (1).Pe cînd în lotul de control, din 30 de gravide doar 6,7% (2) sufereau de patologii somatice, şi acestea reprezentau sistemul genitourinar. Pielonefrită cronică a fost depistată în 3,3% (1) şi DEE a colului uterin în acelaşi procentaj 3,3% (1).

Interesant este faptul că 70,3% (45) de sarcini diagnosticate cu hidroamnios şi 73,3% (22) sarcini stabilite cu oligoamnios au fost planificate. Aceste date fiind similare cu cele obţinute la studierea lotului de control, unde 76,7% (23) de sarcini au fost planificate.

Dupa datele noastre 3,2% (3) sunt sarcini duplex în lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios, iar 95,3% (11) reprezintă sarcini monofetale. În lotul de gravide stabilite cu oligoamnios toate sarcinile 100% (30) au fost monofetale. În grupa de control toate sarcinile 100% (30) au fost monofetale.

În majoritatea cazurilor a fost depistată anemie fierodeficitară în 77,7% (73) , cea mai frecventă fiind anemia de gradul I- 57,8% (37) în lotul de paciente diagnosticate cu hidroamnios şi 40% (12) în grupa gravidelor cu oligoamnios. Studiind rezultatele grupei de control, putem afirma că anemia a constituit 13,3% (4) în aceste sarcini şi a fost de gradul I.

Dupa datele noastre 3,3% (1) sarcini s-a complicat cu toxicoză precoce de gradul II, din lotul pacientelor diagnosticate cu oligoamnios , iar sarcini cu toxicoză tardivă nu s-au depistat în nici o grupă. Asemănător cu lotul de control, în care aceste cifre sunt nule.

În lotul de paciente diagnosticate cu hidroamnios adaosul ponderal al gravidelor în timpul sarcinii a costituit în proporţia cea mai mare 64,1% (41) 10-19 kg, 10,9% (7) pînă la 10 kg, între 20-29 kg au adăugat 23,4% (15), iar peste 30 kg a adăugat 1,6% (1). Datele grupului de gravide diagnosticate cu oligoamnios sunt asemănătoare: ponderea cea mai mare a constituit 60% (18) 10-19 kg, 30% (9) pînă la 10 kg, între 20-29 kg au adăugat 10% (3). În 29,7 % (19) sarcini din lotul celor diagnosticate cu hidrosmnios a fost suspectat făt macrosom,pe cînd în grupa diagnosticată cu oligoamnios s-a presupus un făt macrosom în 6,7% (2) . Asemănător cu grupa de control, în care 93,3% (28) de gravide au adăugat în cîntar 10 – 19 kg şi doar 6,7% (2) au adăugat 20-29 kg.Din rezultatele studiului acestui lot conchidem că în 10% (3) a fost suspectat făt macrosom.

Din lotul de gravide evaluate cu hidroamnios la 15,6% (10) s-au depistat edeme gestaţionale, pe cînd 3,1% (2) de paciente au suferit de hipertensiune indusă de sarcină. Eminenţa de naştere prematură s-a întîmplat în 9,4% (6), iar insuficienţa fetoplacentară s-a diagnosticat în 4,7% (3). În celălalt lot diagnosticat cu oligoamnios la 3,3% (1) s-au depistat edeme gestaţionale şi 3,3% (1) de paciente au suferit de hipertensiune indusă de sarcină. Eminenţa de naştere prematură s-a stabilit în 13,3% (4) şi insuficienţa fetoplacentară s-a diagnosticat în 10% (3). La gravide din grupa de control au lipsit edemele gestaţionale, insuficienţa fetoplacentară şi hipertensiune indusă de sarcină, iar naşterea nu s-a complicat cu eminenţa de naştere prematură.

În lotul de gravide cu hidroamnios în majoritatea cazurilor a fost stabilit situs fetal longitudinal 95,% (61), dintre care prezentaţia craniană a fost în 95,3% (61), podalică în 1,6% (1) şi în 3,1% (2) a fost situs transversal. Din lotul de gravide cu oligoamnios s-a stabilit situs fetal longitudinal 96,7% (29), dintre care prezentaţia craniană a fost în 83,3% (25), podalică în 13,3% (4) şi în 3,3% (1) a fost situs transversal. Comparativ cu grupa de control ,în care situs fetal longitudinal a constituit 100% (30). Preponderent placenta era situată pe peretele posterior a uterului atît în lotul de gravide cu hidroamnios 96,9% (62), cît şi în grupa cu oligoamnios 90% (27),în care în 1,1% (1) s-a depistat placenta previae. Pe cînd în lotul de control inserţia placentei pe peretele posterior a constituit 90% (27), iar placenta previae nu a fost diagnosticată .

În lotul de paciente cu hidroamnios, retardul fetal a fost prezent în 7,8% (5), de gradul I fiind 4,7% (3), de gradul II constituind 6,3% (4). Pe cînd în lotul de gravide cu oligoamnios, retardul fetal a fost diagnosticat în 26,7% (8) , de gradul I fiind 10% (3), de gradul II constituind 10% (3), iar de gradul III – 6,7% (2), comparativ cu lotul de control în care nu s-a stabilit acest diagnosis.

Dupa datele noastre, naşterea s-a declanşat între 37- 42 săptămîni în lotul cu hidroamnios în 92,2% (59), naştere prematură a avut loc în 3,1% (2), iar cea supramaturată peste 42 săptămîni – în 4,7% (3). Preponderent, în 89,1% (57) a fost naştere de urgenţă, iar în 10,9% (7) a fost planică. În lotul de paciente diagnosticate cu oligoamnios, naşterea s-a declanşat între 37- 42 săptămîni în 63,3% (19), naştere prematură a avut loc în 3,3% (1), iar cea supramaturată peste 42 săptămîni – în 33,3% (10). Preponderent, în 86,7% (26) a fost naştere de urgenţă, iar în 13,3% (4) a fost planică.

În lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios, în 75% (48) naşterea a decurs per vias naturalis, iar în 25% (16) naşterea s-a rezolvat prin operaţie cezariană.Similare sunt rezultatele din lotul de gravide diagnosticate cu oligoamnios: per vias naturalis au născut 66,7% (20) şi prin operaţie cezariană 33,3% (10). Analizînd rezultatele obţinute din studiul lotului de control, putem afirma că preponderent în 90% (27) cazuri naşterea s-a declanşat la termenul de 37- 42 săptămîni, pe cînd 10% (3) naşteri au avut loc după 42 săptămîni. În 100% (30) naşterile au fost de urgenţă şi au decurs per vias naturalis.

În cazul naşterii pe cale vaginală, durata perioadei I a travaliului a constituit preponderent pînă la 12 ore în ambele loturi: cu hidroamnios - 59,4%(38), iar cu oligoamnios – 50% (15). Perioada II a durat în lotul cu hidroamnios 39,1% (25) între 30 min-2 ore,iar în lotul cu oligoamnios- 30% (9). Durata perioadei III a travaliului pînă la 30 minute a avut loc în 78,1% (50) în lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios şi 60% (18) în grupa cu oligoamnios. Durata perioadei alichidiene a constituit pînă la 17 ore în 73,4% (74) în lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios şi 66,7% (20) în grupa cu oligoamnios. În lotul de paciente diagnosticate cu hidroamnios lichidul amniotic a fost clar, transparent în 75%(48 ), meconiale în 1,6% (1), verzui în 20,3% (13) şi verzui-meconiale în 1,6% (1). . În lotul de paciente evaluate cu oligoamnios lichidul amniotic a fost clar, transparent în 46,7%(14), meconiale în 10% (3), verzui în 6,7% (2).

Repartizarea caracteristicii lichidului amniotic


În lotul de control durata perioadei I a travaliului preponderent a constituit pînă la 12 ore 83,3% (25), perioada II 30 min- 2 ore a fost 56,7% (17) ,durata perioadei III a travaliului pînă la 30 minute a avut loc în 100% (30). Durata perioadei alichidiene a constituit pînă la 17 ore în 100% (30). Lichidul amniotic a fost clar, transparent în totalitate 100%(30 ).

Hemoragia în perioada post-partum a constatat pînă la 500 ml în naşteri fiziologice şi pînă la 1000 ml în operaţii cezariene.

În lotul de paciente diagnosticate cu hidroamnios, cordonul circular a fost prezent în 37,5% (24), dintre care în 26,6% (17) a fost unicircular, în 9,4% (6) a fost dublu circular şi în 1,6% (1) triplucircular. În lotul de paciente evaluate cu oligoamnios, cordonul circular a fost constatat în 20% (6), dintre care în 3,3% (1) a fost unicircular, în 13,3% (4) a fost dublu circular şi în 3,3% (1) triplucircular.În lotul de control cordonul ombilical circular a fost prezent în 13,3% (4) sarcini, dintre care în 10% (3) a fost monocircular şi în 3,3% (1) caz a fost dublu circular.

Lotul de paciente diagnosticate cu hidroamnios: La aprecierea stării nou-născutului după naştere au fost apreciaţi sănătoşi – 62,5% (40), feţi supramaturaţi au constatat 17,2% (11), feţi hipotrofici -3,1% (2). Într-un caz 1,1% s-a înregistrat un deces prenatal, cauză fiind anomaliile de dezvoltare ale fătului. Precum şi s-au constatat 7,4% (7) feţi cu malformaţii congenitale şi 1,1% (1) cu sindrom de infectare intrauterină. În lotul de paciente evoluate cu oligoamnios: nou-născuţii după naştere au fost apreciaţi sănătoşi – 53,3% (16), feţi supramaturaţi au constatat 16,7% (5), feţi hipotrofici tip asimetric -6,7% (2). Precum şi s-a constatat 3,3% (1) feţi cu malformaţii congenitale a sistemului osteoarticular.Pe cînd în grupa de control 96,7% (29) nou-născuţi au fost diagnosticaţi ca sănătoşi, şi doar 3,3% (1) caz apreciat ca supramaturat.

La majoritatea noi-născuţilor masa corporală a fost cuprinsă între 2500-4499g 83% (78), ceea ce este reprezentat în figură

1. 1500-1999g

2.2000-2499g

3.2500-4499g

4.peste-4500g

În lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios, masa corporală a nou-născuţilor a fost preponderent 2500- 4499 g în 89,1% (57), între 1500-1999 g 3,1% (2) şi supraponderali 4,7% (3). Talia noi-născuţilor a variat: între 48-52 cm la 53,1% (34) cazuri, pînă la 47 cm 4,7% (3) cazuri , iar peste 53 cm s-au depistat 42,2%(27). În lotul de gravide evaluate cu oligooamnios, masa corporală a nou-născuţilor a fost preponderent 2500- 4499 g în 70% (21), între 2000-2499g 26,7% (8) şi supraponderali 3,3% (1). Talia nou-născuţilor a variat: între 48-52 cm la 63,3% (19) cazuri, pînă la 47 cm 10% (3) cazuri , iar peste 53 cm s-au depistat 26,7%(8). Masa nou-născuţilor din grupa de control a fost stabilită între 2500-4499 g în 100 % (30), iar talia a constituit 48-52 cm în 70% (21) şi 30% (9) nou-născuţi peste 53 cm.

La naştere toţi nou-născuţii au fost apreciaţi după scara lui Apgar cu 0- 10 puncte în primul şi al cincilea minut , astfel stabilindu-se următoarele rezultate 0 puncte în 1,1% (1), 4-6 puncte în 1,6% (1) şi cu 7-10 puncte 96,9% (62) în lotul de gravide diagnosticate cu hidroamnios. În celălalt lot, punctajul cuprins între 7-10 puncte a fost atribuit în 96,7% (29) şi 4-6 puncte în 3,3% (1). În lotul de control toţi nou-născuţii 100% (30) au fost apreciaţi cu 7-10 puncte după scara lui Apgar.

La aprecierea stării sănătăţii nou-născuţilor după sisteme s-au constatat anomalii şi patologii ale diferitor sisteme. În lotul de paciente cu hidroamnios s-au depistat următoarele patologii: ale sistemului cardiovascular 3,2% (3), respirator 3,2% (3), digestiv 2,2% (2), osteoarticular 5,3% (5) şi a învelişului cutanat 5,3% (5). Iar în lotul cu gravide diagnosticate cu oligoamnios au fost următoarele rezultate: endocrin 3,3% (1), osteoarticular 6,3% (2) şi a învelişului cutanat 6,3% (2).

Anomaliile sistemului cardiovascular au fost constituite din ventriculomegalie 2,1% (2) şi 1,1% (1) cu cardiomegalie şi hipoplazia ventriculului drept. Patologiile sistemului respirator au fost 1,1% (1) caz de hidrotorax şi 2,1% (2) cu suferinţă respiratorie uşoară. Afecţiunile sistemului digestiv a fost reprezentate de ascită 1,1% (1) şi atrezia anusului 1,1% (1).

Anomaliile sistemului nervos la nou-născuţi au fost constituite din hidrocefalie 2,1% (2) şi dolicocefalie 1,1% (1). Afecţiunile sistemului endocrin au fost reprezentate exclusiv de diabet zaharat tip I în 1,1% (1). Malformaţiile aparatului osteoarticular au constatat din displazie coxo-femurală bilaterală în 2,1% (2), picior strîmb şi gît strîmb cîte 1,1% (1), genu valgus în 1,1% (1), iar malformaţia coloanei vertebrale în 1,1% (1). Afecţiunile ale învelişului cutanat au fost reprezentate de eritem alergic în 1,1% (1), piodermie în 2,1% (2) şi sindrom hemoragic cutanat în 2,1% (2). În comparaţie cu lotul de control, în care nu s-a diagnosticat nici o malformaţie congenitală sau patologie la nou-născuţi.

Conform datelor obţinute în urma anchetării copiilor în primele trei luni de viaţă s-a stabilit că în majoritatea cazurilor 64,9% (61) dezvoltarea fizică a corespuns cu vîrsta de o lună, cîntărind în jurul 3300- 4799 g în 60,9% (39) în lotul de paciente cu hidroamnios, iar în grupa cu oligoamnios acest indice este 73,3% (22). Sugari supraponderali din ambele grupe peste 4800 g s-au depistat 19,1% (18) cazuri. În lotul de paciente cu hidroamnios talia sugarilor pe parcursul primei luni a crescut cu 5 cm la 68,8% (44) constituind 50 -55 cm, în 7,8 % (5) înălţimea a constatat sub 49 cm şi peste 56 cm talia a fost reprezentativă în 21,9% (14). Acelaşi raport s-a menţinut la a treia lună de viaţă în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică. Conform datelor obţinute referitor la lotul de control s-a stabilit că la toţi copilaşii 100% (30) dezvoltarea fizică a corespuns vîrstei, adăugînd în medie 750 g în greutate şi 5 cm în înălţime în fiecare lună a I trimestru de viaţă.

Dezvoltarea cognitivă şi emoţională decurge conform vîrstei în 93,3% (28) în lotul cu gravide diagnosticate cu oligoamnios şi în 6,7% (2) întîrzie , iar în grupa de gravide evaluate cu hidroamnios dezvoltarea este corespunzătoare în 87,5% (56).În prima lună sugarii emit sunete laringiene mici, îşi exprimă emoţiile prin plîns. La trei luni sugarii deja încep să ţină capul în poziţie verticală, să zîmbească, să gîngurească. În lotul de control, dezvoltarea cognitivă în 100% (30) cazuri este satisfăcătoare.

Toţi sugarii au fost examinaţi de pediatri, 4,3 % (4) copii se află la evidenţa neurologului.

În majoritatea cazurilor 71,3% (67) în prima lună de viaţă a sugarului nu au suferit de patologii. În lotul de gravide cu hidroamnios s-au depistat pe parcursul a trei luni de viaţă :o pneumonie 7,8% (5), malformaţii a sistemului osteoarticular 3,2% (3), patologie a sistemului nervos a constituit 3,2% (3), patologia cardiacă a constituit 3,2% (3), , patologie renală - 1,1% (1), omfalită, atrezia anusului a fost constatată în 1,1% (1), fenilcetonurie a fost stabilit 1,1% (1), dereglări ale hematopoiezei în 2,1% (2). Acelaşi raport de patologii s-a stabilit şi în următoarele luni.În lotul de gravide cu oligoamnios s-a stabilit prezenţa la copilaşi a malformaţiilor sistemului osteoarticular 6,6% (2), diabet zaharat tip I 3,3% (1), patologii cutanate 7,8% (4).Copilaşii din grupa de control se află 100% la evidenţă la pediatru şi evaluaţi ca sănătoşi fără depistarea vreunei patologii.

Concluzii

1. 
   Conform datelor noastre factorii suspectaţi ce au declanşat oligoamniosul şi hidroamnios au fost: infecţiile ale aparatului urogenital cu citomegalovirus, chlamidia, toxoplasmoza, micoplasma, herpes simplex tip II - 36,2%; patologii extragenitale ale gravidelor ca diabet zaharat 1,1%, hipotrofia glandei tiroide 1,1%, tiroidita autoimună 1,1%; tabagismul, care s-a depistat în 3,2%.
   
2. 
   Malformaţii congenitale ale fătului, care în literatură se consideră principala cauză a hidroamniosului şi oligoamniosului, în studiu a constituit 23,4%. Malformaţiile congenitale la nou-născuţi depistate în patologia lichidului amniotic au fost reprezentate de anomalii ale sistemului cardiovascular 3,2%, ale sistemului respirator în 3,2%, sistemului digestiv 2,2%, sistemului nervos în 3,2%, sistemului endocrin 1,1% şi osteoarticular în 5,5%.
   
3. 
   Evoluţia sarcinilor cu oligoamnios şi hidroamnios decurge cu anemie fierodeficitară 77,7 %, toxicoză precoce gradul II în 1,1%, preeclampsie în 1,1%, edeme gestaţionale 11,7%, hipertensiune indusă de sarcină în 3,2%, eminenţă de naştere prematură în 10,6% , insuficienţă fetoplacentară în 6,4% şi retard fetal în 13,8%.
   
4. 
   Naşterile în sarcini cu oligoamnios şi hidroamnios au avut loc în majoritatea cazurilor la termen 83%, procentajul premature este de 3,2%, iar cele supramaturate în 13,8%. În 27,7% naşterea s-a rezolvat prin operaţie cezariană ca consecinţă a complicaţiilor perinatale.
   
5. 
   Caracteristica lichidului amniotic care au fost patologice în 34% poate fi un indicator al infecţiei intrauterine.
   
6. 
   Dezvoltarea ulterioară a sugarului în primele luni de viaţă depinde de starea lor generală la naştere, parametrii antropometrici proprii, prezenţa malformaţiilor congenitale şi patologii prezente în decursul vieţii.
   
7. 
   Datorită asistenţei medicale cuvenite şi la timp a gravidelor pe parcursul sarcinii, la naştere, cît şi participarea activă la îngrijirea copiilor la naştere şi pe parcursul vieţii avem un procentaj impunător 71,3% de copii in starea satisfacatoarea si cu dezvoltarea psiho-emotională normală.
   

Bibliografie

[1] - United Nations. Report of the International Conference on Population and Development. New York, United Nations, 1994.

[2] - Essential Medicines: WHO Model List (revised March 2005) 14th edition. At: