Sau optimismul
Yüklə 3,13 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- MEDICUL
- PRINŢESA
- * Dialog extras din
- XXXIII DRUIZI* 86 (Scena se petrece în Tartar) FURIILE (înconjurate de şerpi şi cu biciul îninînă)
- 1772, (N. ed. fr.) 634
MEDICUL Le vindecăm fără greş pe toate cele care se vindecă singure. Cu cîteva excepţii, bolile interne sînt asemenea rănilor exterioare. Natura singură le vine de hac celor ce nu sînt mortale: celelalte nu află în medicină nici un sprijin. PRINŢESA Cum?! Toate acele secrete pentru purificarea sînge-lui despre care mi-au vorbit doamnele mele de companie, balsamul de viată al domnului le Lievre, prafurile domnului Arnoult, toate acele pilule lăudate de cameristele lor... MEDICUL Tot atîtea invenţii pentru a cîştiga bani şi a îmbrobodi bolnavii în timp ce natura lucrează de la sine. PRINŢESA Dar există medicamente specifice. MEDICUL
Da, Doamnă, aşa cum în romane există elixirul tinereţii. PRINŢESA Atunci în ce constă medicina? MEDICUL V-am spus deja: în a debarasa, a curăţa, a ţine în ordine casa ce nu mai poate fi reclădită. PRINŢESA Totuşi, există lucruri care fac bine şi altele care fac rau.
Aţi ghicit întregul secret. Mîncaţi cu măsură ceea ce ştiţi din experienţă că vă face bine. Nu e bun pentru corp decît ceea ce se poate digera. Ce leac vă va face să digeraţi? Mişcarea. Ce vă va reface forţele? Somnul. Ce anume va îmblînzi bolile incurabile? Răbdarea. Le poate schimba o constituţie prost alcătuită? Nimic. în toate bolile violente n-avem decît reţeta lui Moliere, saignare, purgar& şi, dacă vreţi, clysterium donare. 624 Nu există o a patra. Asta nu e altceva, după cum v-am spus, decît a mătura o Casă căreia nu-i putem adăuga nici un cui. întreaga află constă în a face ce trebuie. PRINŢESA Nu vă împodobiţi marfa. Sînteţi un om cinsiit. Dacă voi ajunge regină, vă voi face cel dintîi medic al meu. MEDICUL Cel dintîi medic să vă fie natura. Ea face totul. Priviţi-i pe toţi cei care au ajuns la o sută.de ani, nici unul nu era din meseria noastră. Regele Franţei a înmormîntat pînă acum vreo patruzeci dintre medicii săi, atît medici primi, cît şi medici de cartier şi consultanţi. PRINŢESA Aşa este, şi eu sper să va îngrop. XXX NATURA*, I5IALOG INTRE FILOZOF ŞI NATURA FILOZOFUL Cine eşti tu, natura? Trăiesc în tine; sînt cinciaeci de ani de cînd te caut şi încă n-am putut să te găsesc. NATURA Vechii egipteni, care trăiau, se spune, cîte o mie două sute de ani, mi-au făcut acelaşi reproş. Ei ma numeau Isus; mi-au pus un văl mare pe cap şi ai spus că nimeni nu poate să-I ridice. FILOZOFUL Tocmai de asta mă adresez ţie. Am putut să măsor unele dintre astrele tale, să le cunosc drumul, sa descopăr legile mişcării; dar n-am putut să aflu cine eşti. Eşti mereu în mişcare? Eşti nemişcată? Elementele tale s-au aranjat de la sine, aşa cum apa se aşază pe nisip, uleiul pe apă, aerul pe ulei? Ai o minte care con-
625
duce toate aceste operaţii, aşa cum conciliile sînt inspirate de îndată ce s-au adunat, deşi membrii lor sînt cîteodată nişte ignoranţi? îndură-te şi spune-mi cuvîn-tul care-ţi dezleagă enigma, NATURA
Eu sînt marele tot. Nu ştiu mai mult decît atît. Nu sînt matematiciană; şi totul s-a orînduit în mine după legi matematice. Ghiceşte dacă poţi cum s-au făcut toate acestea. FILOZOFUL Desigur, de vreme ce marele tău tot nu ştie matematică, iar legile tale sînt cea mai profundă geometrie, trebuie să existe un geometru etern care te îndrumă, o inteligenţă supremă care veghează asupra mişcărilor tale. NATURA
Ai dreptate, sînt apă, pămînt, foc, atmosferă, metal, mineral, piatră, vegetal, animal. Simt că există în mine o inteligenţă; şi tu ai o inteligenţă pe care n-o vezi. Nici eu nu-mi văd inteligenţa; simt această putere invizibilă; nu pot s-o cunosc; de ce ai vrea tu, care nu eşti decît o mica parte din mine, să ştii ceea ce eu nu ştiu? FILOZOFUL Sîntem curioşi. Aş vrea să ştiu în ce fel, fiind atît de neiscusitâ în munţii tăi, în deserturi, în mări, pari totuşi atît de iscusită în animalele şi vegetalele tale. NATURA
Sărmanul meu copil, vrei să-ţi spun adevărul? Acestea se datoresc faptului că mi s-a dat un nume ce nu mi se potriveşte; mi se spune natură, în timp ce eu sînt artă. FILOZOFUL Acest cuvînt îmi tulbură toate ideile. Cum?! Natura să nu fie decît artă? NATURA
Da, fără îndoială. Nu ştii, oare, că exista o artă infinită în aceşti munţi şi în aceste mări, pe care le gă- 626
seşti atît de neprelucrate? Nu ştii, oare, că toate aceste ape gravitează înspre centrul pămîntului şi nu se ridică decît împinse de legi imuabile; că aceşti munţi ce încoronează pămîntul sînt imensele rezervoare'ale zăpezilor eterne ce dau naştere fără încetare acestor izvoare, lacuri, fluvii, fără de care animalele şi vegetaţia ar pieri? Cît despre ceea ce se numeşte regnul animal, vegetal, mineral, nu vezi aici decît trei, dar află că am milioane. Dacă priveşti doar naşterea unei insecte, a unui spic de grîu, a aurului şi a cuprului, toate îţi vor părea minuni ale artei. FILOZOFUL Adevărat. Cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît mai mult văd că tu nu eşti decît arta nu ştiu cărei mari fiinţe puternice şi iscusite, care se ascunde şi-ţi dă naştere. Toţi gînditorii, de la Tales încoace şi, probabil, mult timp înaintea lui, s-au jucat de-a baba oarba cu tine; ei au spus: te-am prins, şi nu prinseseră nimic. Ne asemănăm toţi cu Ixion; credea c-o îmbrăţişează pe Iunona, şi nu ţinea în braţe decît un nor. NATURA
Dacă eu sînt tot ceea ce există, cum ar putea o fiinţă ca tine, o atît de mică parte din mine însămi, să mă cuprindă? Mulţumiţi-vă, atomi ai mei, să vedeţi cîţiva atomi ce vă înconjoară, să beţi cîteva picături din laptele meu, să creşteţi cîteva ciipe la pieptul meu şi să muriţi fără a vă fi cunoscut mama şi doica. FILOZOFUL Draga mea mamă, spune-mi pentru ce exişti, pentru ce lucrurile există. NATURA
îţi voi răspunde ceea ce răspund de atîtea secole tuturor celor ce-mi pun întrebări despre cele dintîi principii: „Nu ştiu nimic". FILOZOFUL Neantul ar fi mai bun decît toată această multitudine de existenţe făcute pentru a se risipi mereu, această mulţime de animale născute şi reproduse pentru a le devora pe altele şi pentru a fi devorate, această mulţime de fiinţe sensibile create pentru atîtea senzaţii dure- 627
roase, această mulţime de inteligente care atît de rar ştiu de raţiune. La ce bun toate astea, natură? NATURA Oh! întreabâ-l pe cel care m-a făcut. XXXI PROVIDENŢA* Mă aflam în dreptul zăbrelelor cînd sora Fessue îi spunea sorei Confite:— Providenţa are o deosebită grijă faţă de mine; ştii cît de mult îmi iubesc vrabia; ar fi fost moartă acum, dacă n-aş fi spus de nouă ori Ave Măria pentru a obţine vindecarea ei. Dumnezeu mi-a readus vrabia la viaţă; să mulţumim Sfintei Fecioare. Un metafizician îi spuse: — Soră, nu există rugăciune mai frumoasă decît Ave Măria, mai ales atunci' cînd o t-înără fată o spune în latineşte într-un cartier al Parisului. Eu nu cred însă că Dumnezeu se ocupă prea mult de vrabia dumitale, oricît ar fi ea de frumoasă: gîndeşte-te, rogu-te, că are alte lucruri de făcut. Trebuie să conducă încontinuu cursul a şaisprezece planete şi al inelului lui Saturn, în centrul cărora e aşezat Soarele, care este la fel de mare ca un milion de pă-mînturi de-ale noastre. El trebuie să conducă miliarde de miliarde de alţi sori, de planete şi de comete; legile sale imuabile şi acţiunea sa necontenită fac să se mişte întreaga natură; totul este legat de tronul său printr-un lanţ infinit, ale cărui inele nu pot niciodată să lipsească de la locul lor. Daca Ave Măria ar fi făcut ca vrabia sorei Fessue să trăiască o clipă mai mult decît trebuia sa trăiască, rugăciunea ar fi violat toate legile instituite pe veşnicie de marea Fiinţă; ai fi tulburat universul; ţi-ar fi trebuit o nouă lume, un nou Dumnezeu, o nouă ordine a lucrurilor. * Dialog extras din Questions sur l'Encydopedie, 1771. Asupra acestei idei a unei voinţe imuabile, ale cărei porunci sînt fixate o dată pentru totdeauna, vezi sfîrşitul lui Zadig (1748) şi Poeme sur leiesaştr^de Usbonne (1756). (N. ed. fr.) 628
SORA FESSUE Cum! Credeţi că Dumnezeu îi dă atît de puţină importanţă sorei Fessue? METAFIZICIANUL îmi pare rău că trebuie să-ţi spun că tiu eşti, ca şi mine, decft o mică verigă imperceptibilă din lanţul infinit; că organele dumitale, cele ale vrabiei dumitale şi ale mele sînt sortite să trăiască un număr determinat de minute în acest cartier al Parisului. SORA FESSUE Dacă este aşa, eu eram predestinată să spun Ave Măria de un număr de ori determinat. METAFIZICIANUL Da, însă rugăciunile dumitale nu l-au forţat pe Dumnezeu să prelungească viaţa vrabiei dincolo de termenul ei. Alcătuirea lumii prevedea ca în această mănăstire, la o anumită oră, dumneata să rosteşti ca un papagal anumite cuvinte într-o anumita limbă pe care n-o înţelegi; ca această pasăre, născută, asemenea dumitale, prin acţiunea irezistibilă a legilor generale, după ce a fost bolnavă, să se simtă mai bine; ca dumneata să-ţi închipui că ai vindecat-o cu ajutorul cuvintelor, iar noi să avem împreună această conversaţie. SORA FESSUE Domnule, acest discurs aduce a erezie. Duhovnicul meu, părintele de Menou, va conchide că nu credeţi în Providenţă. METAFIZICIANUL Eu cred în Providenţa generală, draga mea soră, cea din care a emanat pentru vecie legea care conduce orice lucru, aşa cum lumina ţîşneşte din soare; dar nu cred ca o Providenţă particulară să schimbe alcătuirea lumii pentru vrabia sau pisica dumitale. SORA FESSUE Şi totuşi, dacă aşa cum mi-a zis mie, duhovnicul meu v-ar spune că Dumnezeu îşi schimbă în fiecare zi voinţa în favoarea sufletelor credincioase? 629 METAFIZICIANUL El îmi va trînti cea mai gogonata prostie pe care un duhovnic de fete o poate spune unui om care gîn-deşte. SORA FESSUE Duhovnicul meu — un prost?! Maica Preacurata! METAFIZICIANUL Nu susţin asta; spun că el n-ar putea justifica decît printr-o prostie enormă principiile false pe care ţi le-a insuflat, poate cu foarte multa pricepere, pentru a te supune. SORA FESSUE Mda! Mâ voi gîndi la asta; e un lucru la care face să reflectezi. xxxn RAVAILLAC* Am cunoscut în copilăria mea un canonic din Pe-ronne, în vîrstă de nouăzeci şi doi de ani, care fusese crescut de unul dintre cei mai furioşi burghezi ai Ligii. El spunea întotdeauna: răposatul domn de Ravaillac. Acest canonic păstrase mai multe manuscrise foarte ciudate din acele timpuri apostolice, care nu fac multa cinste partidului său, iată unul pe care l-a lăsat unchiului meu. Dialog intre un paj al ducelui de Sully şi maestrul Fllesac, doctor al Sorbonei, unul dintre cei doi duhovnici ai lui Ravaillac MAESTRUL FILESAC Domnul fie lăudat, dragul meu copil, Ravaillac a murit ca un sfînt. L-am auzit spovedindu-se; s-a căit de păcatul său şi a făgăduit că n-o să mai păcătuiască. Voia sa primească sfînta împărtăşanie; dar noi nu avem, ca la Roma, acest obicei; penitenta sa a înlocuit-o şi este sigur ca el a ajuns în paradis. * Extras din Questions sur l'Encyclopedie, 1771. (N. ed. fr.) 630 PA.IUL
în paradis? în grădina? Monstrul acela! MAESTRUL FILESAC Da, frumosul meu copil, în grădină, în cer, e acelaşi lucru. -*• PAJUL Vreau să va cred; dar a luat-o pe drumul cel rău ca să ajungă acolo. MAESTRUL FILESAC Vorbeşti ca un tînar hughenot. Află ca tot ceea ce-ţi spun e sigur. S-a căit; iar căinţa, alaturîndu-se spovedaniei, duce cu siguranţă la mîntuire, care conduce direct în paradis, unde acuma se roagă lui Dumnezeu pentru tine. PAJUL Eu nu vreau ca el sâ-i vorbească lui Dumnezeu despre mine. Du>:â-se dracului cu rugăciunile şi căinţa lui! MAESTRUL FILESAC La drept vorbind, era un suflet bun. S-a lansat copleşit de zeul lui şi a făcut rău; dar nu cu rea intenţie. Căci în toate interogatoriile sale a răspuns ca-l asasinase pe rege pentru că acesta voia sa-i declare război papei, iar asta înseamnă să te războieşti cu Dumnezeu. Sentimentele sale erau foarte creştine. Este iertat, îţi spun; era legat, iar eu l-am dezlegat. PAJUL Pe legea mea, cu cit va ascult mai mult, cu atît îmi păreţi dumneavoastră înşivă bun de legat. Mâ faceţi sa ma îngrozesc. MAESTRUL FILESAC Asta pentru ca nu eşti încă pe calea cea buna: vei fi într-o bună zi. Ţi-am spus mereu că nu eşti departe de împărăţia cerurilor; dar încă n-a sosit clipa, 42 Voltaire 631
PAJUL Nu va veni niciodată clipa în care să mă faceţi să cred că l-aţi trimis pe Ravaillac în paradis. MAESTRUL FILESAC Cînd te vei fi convertit, aşa cum sper, ai să crezi la fel ca mine; dar, pîna atunci, află că tu şi ducele de Sully veţi îi osîndiţi pe vecie împreună cu Iuda Isca-riotul şi bogatul cel rau, în timp ce Ravaillac se afla în sinul lui Avram. PAJUL Aşa, tîlharule! MAESTRUL FILESAC Fără injurii, fiule; este interzis sâ-l numeşti raca pe aproapele tău. Altfel, te aşteaptă gheena de foc. Rabdă să te îndoctrinez fără sa te superi. PAJUL îmi pari atît de raca, încît n-am să mă mai supăr. MAESTRUL FILESAC îţi spuneam, deci, că e sigur că vei fi osîndit; şi, din nenorocire, dragul nostru Henric al IV-lea este gata osîndit, aşa cum Sorbona a prevăzut întotdeauna. PAJUL
Scumpul meu stăpîn-osîndit! Aşteaptă, descreiera-tule; daţi-mi un ciomag, un ciomag! MAESTRUL FILESAC Linişteşte-te; mi-ai promis să mă asculţi cu răbdare. Nu-i, oare, adevărat că marele Henric a murit fără spovedanie? Nu-i, oare, adevărat că păcătuia de moarte, fiind încă îndrăgostit de doamna prinţesă de Conde, şi că nu a avut timpul să se umilească, Dumnezeu îngăduind ca el să fie lovit în partea stîngă a inimii, astfel încît sîngele l-a sufocat într-o clipă? Nu vei afla cu siguranţă nici un bun catolic care să nu-ti spună aceleaşi adevăruri ca şi mine. PAJUL
Taci, nebunule: dac-aş crede că doctorii tăi predau 632
o doctrina atît de nelegiuită, m-aş duce de îndată să le dau foc în lojile lor. MAESTRUL FILESAC încă o dată, nu-ti ieşi din fire, mi-ai promis. Monseniorul marchiz de Concini, care este un bun catolic, ar şti să te oprească de la păcatul de ai njaltra-ta pe confraţii mei. PAJUL
Dar spune-mi cinstit, maestre Filesac, e adevărat ca voi gîndiţi astfel? MAESTRUL FILESAC Fii foarte sigur; acesta este catehismul nostru. PAJUL Ascultă, trebuie să-ţi mărturisesc că unul dintre sor-bonarzii tăi aproape că mă convinsese anul trecut. Mă făcuse să mă aştept la un venit de pe urma unei dregătorii bisericeşti. De vreme ce regele, îmi spunea el, a ascultat slujba în latineşte, tu, care nu eşti decît un mic gentilom, ai putea de asemenea s-o asculţi fără a te compromite. Dumnezeu are grijă de aleşii lui, le dă mitre, cîrje şi foarte mulţi bani. Reformaţii voştri merg pe jos şi nu ştiu decît să scrie. în sfîrşit, stăteam în Cumpăna; însă după ce mi-ai spus, mi-ar plăcea de o sută de ori mai mult să mă fac mahomedan decît să aparţin sectei tale. Acest paj greşea. Nu trebuie să te faci mahomedan pentru că eşti întristat; dar trebuie să-l iertăm pe un tînăr simţitor, care-l iubea atît de mult pe Henric al IV-lea. Maestrul Filesac vorbea potrivit teologiei sale, iar pajul — după cum îi poruncea inima.* * Teologia este adeseori atacată de Voltaire, mai ales în ceea ce priveşte osîndirea şi mîntuirea. Aceasta era o problemă mult reluată de filozofi: vezi. Belisair-e de Marmontel şi Anecdotes sur Belisairg (mai sus, op, 22), în care Voltaire aduce de asemenea în scenă un teolog şi-i ridiculizează edictul. 633
Haide, Barbaroquincorix druid celt, şi tu, detestabil Calchas87, hierofant grec, a venit clipa sa reînceapâ chinurile voastre; ora răzbunării a sosit. DRUIDUL ŞI CALCHAS Ah, capul meu, şoldurile, ochii, urechile, fundul! Iertare, doamnelor, iertare! CALCHAS Iată două vipere care-mi scot ochii. DRUIDUL
Un şarpe îmi pătrunde în măruntaie prin fund; sînt devorat. CALCHAS
Eu sînt sfîşiat; de ce ochii îmi cresc la loc în fiecare zi pentru a fi apoi scoşi?! DRUIDUL
De ce mie mi se reface pielea pentru a cădea apoi în Uşii! Ah, of! TISIFONA
Asta ca sa te înveţi minte, dfuid ticălos, să mai dai acea mizerabilă plantă parazită numită vîsc ca pe un leac universal. Ia spune! Ai să mai sacrifici zeului tău Theutates fetiţe şi băieţi? Ai să-i mai arzi în coşuri de răchită în sunetul tobelor? DRUIDUL
Niciodată, niciodată, niciodată, doamnă; aveţi puţină milă. TISIFONA
Tu n-ai avut niciodată. Curaj, şerpii mei; încă o lovitură de bici acestui mare ticălos. ALECTON
Să fîe ţesălat zdravăn acest Calchas care a venit înspre noi, Cu ochi sălbatic, "încruntat, şi păr zbirlit* CALCHAS
Mi se smulge părul, sînt ars, sînt bătut, sînt jupuit, sînt tras în ţeapă. ALECTON
Ticălosule! Ai să mai sugrumi o tînără fată în loc s-o măriţi, şi asta numai pentru a stîrni vîntul? CALCHAS ŞI DRUIDUL Ah, ce suferinţe! Ce dureri! Şi să nu poţi muri! ALECTON ŞI TISIFONA Ah! Ah! Aud muzică. Dumnezeu să mă ierte. Este Orfeu; şerpii noştri au devenit blînzi ca nişte mieluşei. CALCHAS Nu mai sufăr deloc; iată un lucru ciudat! DRUIDUL
M-am înzdrăvenit din nou. Oh, ce mare putere are muzica bună! Eh, cine eşti tu, om divin, care vindeci rănile şi înveseleşti infernul? ORFEU
Prieteni, sînt preot ca şi voi; dar n-am înşelat niciodată pe nimeni şi n-am sacrificat nici un băiat şi nici o fată. Cînd mă aflam pe pămînt, în loc să fac ca zeii să fie urîţi, am făcut să fie iubiţi; am îmblînzit purtările oamenilor care, datorită vouă, erau feroce; fac acelaşi lucru în infern. Am întîlnit doi preoţi barbari care erau bătuţi crunt: unul îşi tăiase pe vremuri regele în bu- * Extras din Questions şur^t'Encyclopedie, 1772, (N. ed. fr.) 634 'Vers din ultima scenă din Ifigenia. (N.ed. fr.) 635 căţi, celălalt tăiase capul propriei sale regine, la Poarta Caiior.* Am pus capăt penitenţei tor, le-am cîntat din vioară; mi-au promis că, atunci cînd vor reveni pe pă- mînt, vor trăi ca nişte oameni de lume.** DRUIDUL ŞI CALCHAS Şi nei îţi promitem acelaşi lucru, pe cinstea noastră de preoţi. ORFEU Da, dar passato ii pericolo, gabbato ii santo...*** (Scena se sfîrşeşte printr-un dans al lui Orfeu, al condamnaţilor şi al Furiilor şi cu o simfonie ioarte ptăcută.)
PUTERE**** CONVERSAŢIA REVERENDULUI PĂRINTE BOUVET, MISIONAR AL COMPANIEI LUI ISUS, CU ÎMPĂRATUL KANG-HI*****, ÎN PREZENŢA FRATELUI ATTIRET, IEZUIT, EXTRASA DIN MEMORIILE SECRETE ALE MISIUNII, ÎN 1772 Părintele Bouvet Da, Majestate, de îndată ce veţi avea fericirea de a fi botezat de mine, aşa cum sper, veţi fi uşurat de jumătate din povara imensă care vă copleşeşte. V-am vorbit despre povestea lui Atlas, care purta cerul pe umerii săi. Hercule l-a uşurat, ţinînd el cerul. Dumneavoastră sîn-teţi Atlas, iar Hercule este papa. Vor exista două puteri în imperiul dumneavoastră. Bunul nostru Cfement al Xl-lea va fi cea dintîi dintre ele. în felul acesta vă veţi bucura de cel mai plăcut lucru, acela de a trîndăvi în timpul vieţii, şi de a fi mîntuit după moarte. * Este vorba despre Joad şi Âthalie, personaje biblice (N.ed.fr.) ** Orieu, despre care Voltaire nu vorbeşte de obicei cu bunăvoinţă, nu este aici dectt un nume care simbolizează civilizaţia „oamenilor de lume". Vottaire opune permanent omenia cultivată ţi civilizată fanatismului crud al spiritelor primitive. (N.ed.fr.) *** Trecută primejdia, adio slinţi! (în Ib. it.). în sensul de: sfintul este luat în rîs de îndată ce nu mai ai nevoie de el. (N.t.) **** Extras din Questions sur VEncyclopedie. 1774. ***** împăratul Kang-hi şrtiul sau Yong-tching revin în mai multe lucrări ale lui Voltaire. Vezi dialogul XXV şi notele referitoare la el. 636
ÎMPĂRATUL Sînt foarte recunoscător papei, care binevoieşte să-şi dea această osteneală; dar cum va putea să conducă imperiul meu, care se afla la şase mii de mile distanţă de el? PĂRINTELE BOUVET Nimic mai uşor, Majestate imperială. Noi sîntem vicarii săi apostolici; el este vicar al lui Dumnezeu; deci, dumneavoastră veţi fi cîrmuiţi de Dumnezeu însuşi. ÎMPĂRATUL Ce plăcere! Nu-mi mai încap în piele de bucurie. Vicarul Dumnezeului vostru va împărţi, deci, cu mine veniturile imperiului? Căci orice osteneală trebuie răsplătită. PĂRINTELE BOUVET Vicarul Dumnezeului nostru este atit de bun, ineît nu va lua în mod obişnuit decît cel mult un sfert, în afară de cazurile de nesupunere. Beneficiile noastre nu se vor ridica decît la două milioane şapte sute cincizeci de mii de uncii de argint pur. E foarte puţin în comparaţie cu bunurile cereşti. ÎMPĂRATUL Da, adevărată pomană. Roma voastră scoate, se pare, la fel de mult de la marele mogul, vecinul meu, de la împăratul Japoniei, celălalt vecin al meu, de la împărăteasa Rusiei, altă bună vecină de-a mea, din imperiul Persiei, din cel al Turciei? PĂRINTELE BOUVET Nu încă, dar va veni şi timpul acela, mulţumită lui Dumnezeu şi nouă. ÎMPĂRATUL Şi vouă cît vă revine din toate acestea? PĂRINTELE BOUVET N-avem cîştiguri fixe; noi sîntem asemenea actriţei Principale din comedia unui oarecare conte de Cay-»us , compatriotul meu; tot ceea ce cîştie este pentru mine. 637
ÎMPĂRATUL Dar spune-mi dacă prinţii creştini din Europa îi plutesc italianului vostru proporţional cu taxa mea. PĂRINTELE BOUVET Nu, jumătate din Europa s-a despărţit de el şi nu-l plăteşte deloc- cealaltă jumătate plăteşte ctt mai puţin cu putinţa. ÎMPĂRATUL îmi spuneai acum cîteva zile ca e stapîn peste un ţinut destul de frumos. PĂRINTELE BOUVET Da, insa acest domeniu nu-i aduce prea mult1 este lăsat în paragină. ÎMPĂRATUL Sărmanul om! Nu ştie să-şi cultive pâmîntul şi are pretenţia să-l administreze pe al meu! PĂRINTELE BOUVET Pe vremuri, într-unui dintre conciliile noastre, adică într-un senat de preoţi, care avea loc într-un oraş numit Konstanz89, sfîntul nostru părinte a propus o taxă noua care să-i susţină demnitatea. Adunarea a răspuns că n-are decît să pună să i se are domeniul; dar el s-a păzit să facă acest lucru; i-a plăcut mai mult să trăiască din produsul celor care ară în alte regate. I s-a părut că acest fel de a trăi are mai multă măreţie. ÎMPĂRATUL Ei bine! Du-te şi spune-i că nu numai că pun să mi se are pămîntul, dar că îl ar eu însumi; şi mă îndoiesc că fac acest lucru pentru el. PĂRINTELE BOUVET Ah, sfîntâ fecioară Măria! Sînt înşelat. ÎMPĂRATUL Pleacă repede, am fost prea îngăduitor. 638
FRATELE ATTIRET, PĂRINTELUI BOUVET Ţi-am spus eu că împăratul, aşa bun cum este, are mai multă minte decît noi. XXXV DESPRE ENCICLOPEDIE* Un servitor ai lui Ludovic al XV-lea îm'i povestea ca într-o zi, în timp ce regele cina la Trianon într-o companie restrînsă, conversaţia s-a oprit mai 4ntîi asupra vînătorii, iar apoi asupra prafului de puşcă. Cineva spuse că praful cel mai bun se face din salpetru, sulf şi cărbune, în părţi egale. Ducele de la Valliere, mai priceput, susţinu că pentru a face un bun praf de puş'câ este nevoie de o singură parte de sulf şi una de cărbune la cinci părţi de salpetru bine filtrat, bine evaporat şi bine cristalizat. —. E ciudat, spuse ducele de Nivernois, că ne amuzăm zilnic omorînd potîrnichi în parcul de la Versailles, şi cîteodată ucigînd oameni sau lăsîndu-ne ucişi la graniţă, fără a şti exact ce folosim pentru a ucide. — Din păcate, acelaşi lucru se întîmplă cu toate celelalte lucruri, răspunse doamna de Pompadour; eu nu ştiu din ce este alcătuit roşul pe care II pun pe obraji, şi aş fi în mare încurcătură dacă m-ar întreba cineva în ce fel sînt făcuţi ciorapii de mătase pe care-i am în picioare. — E păcat, spuse atunci ducele de La Valliere, că Majestatea-Sa ne-a confiscat dicţionarele enciclopedice, care ne-au costat pe fiecare cîte o sută de pistoli: în ele am găsi răspuns la toate întrebările noastre. Regele îşi justifică hotarîrea: fusese avertizat că cele douăzeci şi unu de volume in-folio, ce puteau fi găsite pe toaleta tuturor doamnelor, erau lucrul cel mai periculos pentru regatul Franţei; şi dorise să afle el însuşi daca era adevărat, înainte de a permite ca această carte să fie citită.90 La sfîrşitul mesei, trimise trei camerişti să-i aducă un exemplar, iar ei' se întoarseră, aducînd fiecare cîte şapte volume, cu destulă dificultate. Text tipărit în 1774, ca. urmare la tragedia Don Pedjrt. (N.ed.fr.) 639 La articolul Praf, putură să-şi dea seama ca ducele de La Valliere avea dreptate; şi curînd doamna de Pom-padour află diîerenţa între vechiul roşu de Spania, cu care doamnele din Madrid îşi colorau obrajii, şi cel al doamnelor din Paris. Află, de asemenea, că femeile romane şi elene se vopseau cu purpură extrasa din murex. şi că, deci, roşul nostru aprins este purpura anticilor; că în roşul de Spania intri mai mult şofran, iar în cel de Franţa mai mult cîrmîz. Ea văzu cum se ies ciorapii la război; şi această maşina o umplu de uimire. — Ah, ce carte frumoasă! exclama. Sire, a{i confiscat, deci, acest magazin al tuturor lucrurilor utile pentru a-l poseda în exclusivitate şi pentru a fi singurul savant din regat? Fiecare se aruncă asupra volumelor asemenea fiicelor lui Lycomede asupra bijuteriilor lui Ulise. Fiecare găsea de îndată orice ar fi căutat. Cei care aveau procese erau suprinşi să găsească soluţia afacerilor lor. Regele citi toate drepturile coroanei sale. — într-adevăr, nu ştiu pentru ce mi s-a vorbit atît de râu despre această carte. — Ei, nu vă daţi seama. Sire, spuse ducele de Niver-nois, că aceasta se întîmplă numai pentru că este foarte bună? Nimeni nu se dezlănţuie împotriva mediocrităţii şi a platitudinii. Dacă femeile încearcă s-o acopere'de ridicol pe o nou-venită, e un lucru sigur că aceasta e mai frumoasă decît ele. în acest timp, ceilalţi răsfoiau cartea, iar contele de C... spuse cu voce tare: — Sire, sînteti prea fericit că sub domnia voastră s-au aflat oameni capabili să cunoască toate artele şi să le transmită posterităţii. Totul e aici, de la modul de a face un ac, pînâ la cel de a turna şi a folosi un tun: de la lucruri infinit de mici, pînă la cele infinit de mari. Mulţumiţi lui Dumnezeu că a făcut să se nască în regatul vostru cei ce au slujit astfel întregul univers. Trebuie ca popoarele celelalte să cumpere Enciclopedia sau s-o reproducă. Luati-mi toată averea dacă doriţi; dar înapoia{i-mi Enciclopedia. — Totuşi, se spune, răspunse regele, că sînt multe greşeli în această lucrare atît de necesară şi de admirabilă. — Sire, adăugă contele de O.., la cina asta au fost Yüklə 3,13 Mb. Dostları ilə paylaş:
|