Secţia I civilă Competenţa teritorială în litigiile civile născute dintr-o faptă penală soluţionată printr-o hotărâre distinctă. Art. 07 Noul Cod de procedură civilă Art. 113 al. Noul Cod de procedură civilă

12. Soluţionarea cauzei după repunerea pe rol a acesteia pentru a se pune în discuţie schimbarea încadrării juridice. Nulitatea absolută a sentinţei pronunţate de prima instanţă.

Art. 281 alin. 1 lit. f) Cod de procedură penală
Soluţionarea cauzei, după repunerea pe rol a acesteia pentru a se pune în discuţie schimbarea încadrării juridice, fără a se acorda cuvântul în dezbateri procurorului şi avocatului inculpatului, atrage nulitatea absolută a sentinţei pronunţate de prima instanţă, în condiţiile art. 281 alin. 1 lit. f) Cod de procedură penală.
(Decizia penală nr. 190/A/16 martie 2015)
Prin sentinţa penală nr. 97 din data de 08 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul BG, din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal 1969 în infracţiunile prevăzute de art. 371 Cod penal şi de art. 375 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul BG din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul BG pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 372 alin. 1 lit. a Cod penal.

În baza art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 61 alin. 2 şi 4 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul BG la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 de lei (120 zile-amendă a câte 10 lei).

În baza art. 375 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 61 alin. 2 şi 4 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul BG la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 de lei (120 zile-amendă a câte 10 lei).

În baza art. 38 alin. 1 raportat la art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda de 1.200 de lei, la care s-a adăugat un spor de 400 de lei, urmând ca inculpatul BG să execute pedeapsa rezultantă de 1.600 de lei.

În baza art. 398 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1551/P/2011 din data de 25.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul BG, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin 1 Cod penal şi de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991.

În conţinutul rechizitoriului s-a arătat, în esenţă, că la data de 16.10.2011, învinuitul Bloj Gruia s-a deplasat la localul SC ANBI SRL unde, pe fondul consumului de alcool, în prezenţa martorilor GDS, GM, CGA, NN, GG, TAA, BF şi BG a avut un comportament vulgar şi violent asupra persoanelor din local. Învinuitul a spart mai multe sticle de vin cu care a început să ameninţe persoanele prezente. Acţiunile de atingere a bunelor moravuri şi scandal public au continuat prin proferarea de injurii, prin spargerea de pahare şi sticle şi prin arătarea organelor genitale persoanelor prezente în local. Numai intervenţia fermă a persoanelor prezente urmată de transportarea învinuitului la domiciliul său l-au determinat pe acesta să înceteze.

S-a mai reţinut că, în noaptea de 27/28.10.2013, învinuitul s-a deplasat la localul I.I. BCV din com. Nucşoara, jud. Argeş, unde, pe fondul consumului de alcool, a ameninţat cu un cuţit pe numitul TAA şi TG. Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul FA, care a fost tăiat la mâna dreaptă cu respectivul cuţit de către învinuitul BG. După acest incident, conflictul s-a încheiat.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: rezoluţie de conexare a dosarului nr. 188/P/2013 la dosarul nr. 1551/P/2011; proces-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile învinuitului şi prezentarea materialului de urmărire penală; declaraţiile martorilor; adresa nr. 3600 din 23.07.2012 a Primăriei comunei Nucşoara; fişa de cazier judiciar a învinuitului; sesizare BCV; proces-verbal de ridicare în vederea confiscării; referat de cunoaştere privind pe învinuit.

La termenul din data de 18.11.2013, instanţa a procedat la audierea inculpatului iar la termenul din data de 20.01.2014 au fost audiaţi martorii TAA, GG, NN, CGA, GM. La termenul din data de 17.02.2014, au fost audiati martorii GIC,TG, BCV, BF.

La termenul din data de 17.02.2014, instanţa a pus în discuţie solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, respectiv din cea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal în cea prev. de art. 371 Cod penal şi din cea prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în cea prev. de art. 372 Cod penal. Pentru lipsa martorului GDS, faţă de care nu s-au putut executa mandatele de aducere emise pe numele său, instanţa a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 381 alin. 7 Cod procedură penală.

La termenul din data de 17.03.2014, au fost audiaţi martorii CMD şi BG.

La data de 25.03.2014, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol pentru reluarea dezbaterilor în privinţa încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal de la 1969 în infracţiunea prev. de art. 371 Cod penal, respectiv 375 Cod penal (nou).

Din materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, la data de 16.10.2011, inculpatul BG s-a deplasat la localul SC ANBI SRL unde, pe fondul consumului de alcool, în prezenta martorilor GDS, GM, CGA, NN, GG, TAA, BF şi BG a avut un comportament vulgar şi violent asupra persoanelor din local. Inculpatul a spart mai multe sticle de vin cu care a început să ameninţe persoanele prezente. Acţiunile de atingere a bunelor moravuri şi scandal public au continuat prin proferarea de injurii, prin spargerea de pahare şi sticle şi prin arătarea organelor genitale persoanelor prezente în local. Numai intervenţia fermă a persoanelor prezente urmată de transportarea inculpatului la domiciliul său l-au determinat pe acesta să înceteze.

În noaptea de 27/28.10.2013, inculpatul s-a deplasat la localul I.I. BCV din com. Nucşoara, jud. Argeş, unde, pe fondul consumului de alcool, a ameninţat cu un cuţit pe numiţii TAA şi TG. Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul FA, care a fost tăiat la mâna dreaptă cu respectivul cuţit de către inculpatul BG.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, precizând că a spart doar o sticlă în incinta barului, unde a fost bătut de mai multe persoane, respectiv de TI, TA şi BF, care au sărit asupra sa şi l-au tăiat, iar una din aceste persoane i-a dat pantalonii jos pentru a se uita la tăietura provocată. Cu privire la cea de-a doua faptă, inculpatul a susţinut că a fost o înscenare.

Versiunea şi apărările inculpatului au fost infirmate de martorii audiaţi în cauză.

Faţă de declaraţiile martorilor GDS, GM, CGA, NN, GG, TAA, BF şi BG, care au arătat că inculpatul a avut un comportament vulgar şi violent asupra persoanelor din local, a spart mai multe sticle de vin cu care a început să ameninţe persoanele prezente şi a arătat organele genitale persoanelor prezente în local, prima instanţă nu a primit susţinerile inculpatului, întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Cu privire la fapta săvârşită de inculpat în noaptea de 27/28.10.2013, martorul CMD a arătat că, pe fondul consumului de alcool, „inculpatul a fost lovit cu pumnii de numiţii TI şi CB, care l-au pus jos, după care inculpatul a luat de pe masă un briceag cu lama de 2-3 cm. Una din persoane i-a luat inculpatului briceagul din mână după care inculpatul a plecat din bar”.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 5 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cauza de faţă, instanţa de fond a notat că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată în cursul anului 2013, sub imperiul Codului penal anterior, iar Legea nr. 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012 şi intrată în vigoare la 01.02.2014, deci în timp ce cauza de faţă era în cursul cercetării judecătoreşti. Faţă de o atare succesiune de legi penale în timp, instanţa a constatat că tragerea la răspundere penală pentru această faptă trebuie supusă regimului dispoziţiilor art. 5 din noul Cod penal, primind încadrarea juridică potrivit legii penale mai favorabile, intervenită de la data comiterii şi până la judecarea definitivă a cauzei.

S-a observat că analiza comparativă a celor două reglementări penale confirmă concluzia că incriminarea actelor materiale din art. 321 din vechiul Cod penal se regăseşte în noul Cod penal în cuprinsul a două texte de lege diferite, respectiv art. 371 şi art. 375 din noul Cod penal, care prevăd limite de pedeapsă mai mici. Pentru aceste considerente, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul BG, din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal 1969 în infracţiunile prevăzute de art. 371 Cod penal şi de art. 375 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Având în vedere că incriminarea actelor materiale din art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 se regăseşte în noul Cod penal în cuprinsul art. 372 alin. 1 lit. a din noul Cod penal şi acesta prevede limite de pedeapsă mai mici, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul BG, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a Cod penal, instanţa a constatat că fapta a fost comisă de inculpat într-un bar al Î.I. BC, iar un astfel de loc nu se încadrează în cele prevăzute de art. 372 alin. 1 Cod penal. Prin urmare, fapta săvârşită de inculpat nu mai este prevăzută de noua lege penală, care este astfel mai favorabilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, prima instanţă l-a achitat pe inculpatul BG pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 372 alin. 1 lit. a Cod penal.

Fapta inculpatului care în public a spart mai multe sticle de vin cu care a început să ameninţe persoanele prezente, a proferat injurii, a spart pahare şi sticle a fost încadrată în dispoziţiile art. 371 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, instanţa a constatat că existenţa elementului material, respectiv actele de a spart mai multe sticle de vin, de ameninţare a persoanele prezente, proferarea de injurii, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Fapta inculpatului care în public şi-a expus organele genitale în faţa persoanelor prezente în local a fost încadrată în dispoziţiile art. 375 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, instanţa de fond a constatat că existenţa elementului material, respectiv actele de exhibiţionism, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

S-a notat că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie indirectă, acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale constând în tulburarea ordinii şi liniştii publice şi respectiv ultrajul contra bunelor moravuri şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 din noul Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu a mai săvârşit fapte de natură penală, însă a mai fost sancţionat contravenţional pentru fapte prevăzute de Legea nr. 61/1991.

Prin urmare, în baza art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal cu referire la art. 61 alin. 2 şi 4 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul BG la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 de lei (120 zile-amendă a câte 10 lei) şi, în baza art. 375 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 61 alin. 2 şi 4 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul BG la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 de lei (120 zile-amendă a câte 10 lei).

În baza art. 38 alin. 1 raportat la art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, judecătorul fondului a contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda de 1.200 de lei, la care s-a adăugat un spor de 400 de lei, urmând ca inculpatul BG să execute pedeapsa rezultantă de 1.600 de lei.

Împotriva sentinţei, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de apel fiind pe larg expuse în considerentele scrise, precum şi în practicaua încheierii din data de 9 martie 2015.

Examinând sentinţa supusă apelului, din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 Cod de procedură penală, Curtea, din oficiu, a examinat existenţa unui caz de nulitate absolută privind aplicarea regulilor de procedură penală.

Din actele dosarului rezultă că prima instanţă, prin încheierea din data de 25 martie 2014, în baza dispoziţiilor art. 395 alin. 1 Cod de procedură penală, a repus cauza pe rol pentru reluarea dezbaterilor, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului BG prin actul de sesizare a instanţei. S-a stabilit termen de judecată la data de 28 aprilie 2014 şi s-a citat inculpatul.

La termenul din data de 28 aprilie 2014, instanţa de judecată a avut în vedere strict motivul pentru care s-a repus pe rol cauza, respectiv punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice. A mai constatat că la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile pe fond inculpatul nu a fost prezent.

Din hotărârea supusă apelului rezultă că la termenul din data de 28 aprilie 2014, dată la care s-a dispus reluarea dezbaterilor, inculpatul a fost prezent.

Prima instanţă nu a trecut la dezbaterea asupra fondului şi, la termenul mai sus-menţionat, nu s-a acordat cuvântul în dezbateri procurorului şi nici avocatului inculpatului, deşi acesta din urmă era prezent. Inculpatul a avut ultimul cuvânt.

În raport cu această situaţie, Curtea a constatat că soluţionarea cauzei, după repunerea pe rol, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 388 Cod de procedură penală, deoarece lipsesc dezbaterile asupra fondului cauzei.

Se reaminteşte, cu acest prilej, că reluarea cercetării judecătoreşti, în raport cu dispoziţiile art. 395 Cod de procedură penală, indiferent de motivul care a determinat o astfel de decizie a instanţei, implică şi dezbaterile asupra fondului cauzei, în concret acordarea cuvântului procurorului şi părţilor prezente pentru susţinerea acuzării şi respectiv a apărării. Simplul fapt că s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului nu este de natură să acopere acest viciu.

În plus, împrejurarea că după reluarea cercetării judecătoreşti nu s-a acordat cuvântul procurorului asupra fondului cauzei echivalează cu lipsa reprezentantului parchetului, deoarece reglementările normative în materie nu au în vedere o simplă prezenţă fizică a procurorului, ci exercitarea atribuţiilor acestuia în instanţă, potrivit legii. Prin urmare, există cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. d) Cod de procedură penală.

De asemenea, simpla prezenţă a avocatului inculpatului în instanţă, după repunerea cauzei pe rol, nu este în măsură să satisfacă cerinţele legii privind exercitarea apărării efective atâta timp cât nu s-a acordat cuvântul în dezbateri asupra fondului. O astfel de situaţie corespunde cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. f) Cod de procedură penală, cu menţiunea că legea are în vedere nu simpla prezenţă fizică a apărătorului inculpatului, ci participarea efectivă a acestuia în procesul penal, prin exercitarea atribuţiilor care îi revin potrivit mandatului şi dispoziţiilor legale aplicabile în materie.

Având în vedere aceste aspecte care atrag nulitatea absolută a sentinţei pronunţate de prima instanţă, celelalte motive de apel invocate de către parchet nu vor mai fi examinate de către Curte, urmând a fi avute în vedere de prima instanţă cu ocazia rejudecării fondului.

Pentru argumentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) Cod de procedură penală, Curtea a admis apelul declarat în cauză, a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, respectiv Judecătoria Curtea de Argeş.

13. Condamnarea autorilor infracţiunii de furt în condiţiile art. 83 din noul Cod penal. Stabilirea unui termen de supraveghere, în condiţiile art. 84 Cod penal, iar nu a unui termen de încercare.

Art. 83 din noul Cod penal

Art. 84 din noul Cod penal
Achitarea inculpatului care a transportat bunurile sustrase de alţi doi coinculpaţi, în condiţiile în care nu există nici o dovadă de nicionatură din care să reiasă că a existat o înţelegere între primul şi ceilalţi doi şi nici că primul s-ar fi înţeles cu ceilalţi să obţină un folos material sau de orice altă natură de pe urma transportului bunurilor sustrase, este legală şi temeinică.

Condamnarea autorilor infracţiunii de furt în condiţiile art. 83 din noul Cod penal presupunea stabilirea unui termen de supraveghere, în condiţiile art. 84 Cod penal, iar nu a unui termen de încercare.
(Decizia penală nr. 204/A/19 martie 2015)
Prin sentinţa penală nr.2798 din 27 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-as hotărât:

„1. Condamnă, pe inculpatul IBA pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 C.pen. comb cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 83 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. amână aplicarea pedepsei.

În baza art. 84 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. fixează termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenţia asupra disp art. 83 alin. 4 C.pen.

În baza art. 85 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă;

În baza art 45 N.C.pen. şi art. 65 N.C.pen. rap la art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi.

În baza art. 72 N.C.pen. compută durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 19.10.2012 şi până în data de 18.01.2013.

2. Condamnă pe inculpatul FM pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 C.pen. comb cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 83 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. amână aplicarea pedepsei.

În baza art. 84 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. fixează termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenţia asupra disp art. 83 alin. 4 C.pen.

În baza art. 85 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

f) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

g) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

h) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

i) să comunice schimbarea locului de muncă;

j) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă;

În baza art 45 N.C.pen. şi art. 65 N.C.pen. rap la art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi.

În baza art 72 N.C.pen. compută durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 19.10.2012 şi până în data de 18.01.2013.

3. Achită, în baza art. 396 punctul 5 C.p.pen. şi art. 16 punctul 1, litera b) teza a IIa C.p.pen. pe inculpatul NIV, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 C.pen. comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b) C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. întrucât fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prev. de lege.

Ia act în baza art. 19 şi 20 C.p.pen. că partea vătămată SC AD SA, cu sediul în Mioveni, nu s-a constituit parte civilă în proces întrucât întreaga pagubă a fost recuperată în întregime în natură.

În baza art. 275 C.p.pen. obligă pe inculpaţii IBA şi FM la plata sumei de 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat iar onorariul av.of. va fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit art. 272 C.p.pen.”

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut:

„La data de 10.01.2013, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Piteşti, rechizitoriul nr.8367/P/2012, al procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

Prin actul de sesizare al instanţei, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpatul FM, şi în stare de arest preventiv inculpaţii IBA şi NIV, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 al.1 C.p. şi art. 209 al. 1 C.p C.pen.

Învinuirea constă în faptul că, în noaptea de 18/19.10.2012, inculpaţii au sustras împreună un număr de 30 bucăţi piese auto „ansamblu direcţie” din incinta SC AD SA, creând părţii vătămate un prejudiciu de 72.450 lei.

La data de 04.06.2014, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat în parte, din infracţiunile prevăzute de art. 208 alin 1 VCp comb. cu art. 209 alin 1 lit. a şi g V. Cp, în infr. prev. de art. 228 NCP comb. cu art. 229 alin 1 lit. b NCp, cu aplic.art.5 NCp.

Partea vătămată SC AD SA nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât întreaga pagubă a fost recuperată în întregime în natură, prin restituirea bunurilor sustrase.

Pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate; proces verbal de surprindere în flagrant; proces verbal de cercetare a locului faptei; declaraţiile inculpaţilor, declaraţii de martori; procese verbale de examinare şi primire/predare a bunurilor, acte de stare civilă, proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti nr. 8367/P/2012 din 19.10.2012, planşe foto, alte acte si date aflate la dosarul cauzei.

În baza probelor administrate instanţa constată următoarea situaţie de fapt:

data de 19.10.2012, în jurul orelor 05.06, Poliţia orş. Mioveni a fost sesizată telefonic de către reprezentanţi ai S.C. AD S.A. cu privire la faptul că la poarta de acces nr. 6 a societăţii au fost descoperite piese auto sustrase din incinta uzinei şi ascunse într-o autoutilitară de colectare a deşeurilor.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, lucrătorii de poliţie au identificat în incinta uzinei autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare ***. Organele judiciare au stabilit că autoutilitara aparţine S.C. SP S.R.L. şi era destinată colectării şi transportului de deşeuri din uzină.

Totodată, lucrătorii de poliţie i-au identificat la faţa locului pe inculpaţii NIV, conducător al autoutilitarei menţionate anterior IBA, angajat al societăţii de colectare deşeuri şi FM, angajat la S.C. AD S.A. ca stivuitorist.

În interiorul autoutilitarei au fost identificate de către agenţii de pază ai uzinei 6 cutii din carton care conţineau 30 bucăţi casete de direcţie.

Instanţa constată că autorii faptei de dustragere a acestei fapte auto au fost identificaţi de către organele de urmărire penală în faza de urmărire penală a procesului penal ca fiind inculpaţii FM, NIV şi IBA.

Constată încă că în noaptea de 18 /19. 10. 2012, inculpaţii IBA şi FM au sustras împreună un număr de 30(treizeci) bucăţi piese auto „ansamblu direcţie” din incinta S.C AD S. A. Mioveni, creând părţii vătămate un prejudiciu de 72.450 lei.

Aşa cum rezultă din toate probele existente la dosarul cauzei, în seara zilei de 18.10.2012, inculpatul FM, angajat ca stivuitorist la SC AD SA, se afla în timpul serviciului la SC AD SA, a luat fără drept cutiile de carton care conţineau un număr de 30 casete de direcţie şi le-a deplasat, tot în incinta societăţii, cu ajutorul unui stivuitor până la autoutilitara marca Mercedes Benz, care în acel moment presa deşeuri provenite de la uzină.

Inculpatul IBA, era manipulatorul presei, a văzut bunurile transportate de către inculpatul FM, şi în înţelegere cu acesta a încărcat cutiile cu casete de direcţie în partea din spate a autoutilitarei, punând peste acestea suficiente deşeuri de carton pe care le-a presat în aşa fel încât să acopere bunurile sustrase.

În această manieră, în înţelegere, cei doi au considerat că pot scoate din incinta uzinei de automobile bunurile sustrase, urmând ca ulterior aceştia să intre în posesia lor.

Inculpatul IBA l-a contactat telefonic pe şoferul autoutilitarei NIV, care nu se afla în incinta uzinei de automobile, întrucât procesul de încărcare al autoutilitarei este de lungă durată, iar procedura de evacuare a acestor deşeuri prevede ca şoferul autoutilitarei să nu rămână la faţa locului pe perioada cât autoutilitara este încărcată cu deşeuri.

Practic, doar containerul aferent acestei autoutilitare era lăsat la faţa locului pentru a fi încărcat de către cel de-al doilea inculpat mai sus precizat.

Inculpatul acesta, respectiv IBA, observând că, containerul cu deşeuri este aproape plin l-a sunat pe şoferul de pe autoutilitară, respectiv pe inculpatul NIV şi a cerut acestuia să se prezinte la locul de muncă, potrivit protocolului de evacuare al deşeurilor. I-a cerut acestuia practic, să schimbe containerul plin cu unul gol, iar pe cel plin să-l transporte afară din incinta uzinei în locul prevăzut pentru debarasarea acestor deşeuri din localitatea Mărăcineni.

Nu există nicio dovadă de nicio natură în care să reiasă că între inculpaţii IBA şi FM, cei care au luat din posesia părţii vătămate bunurile, aveau o înţelegere cu inculpatul NIV, şoferul autoutilitarei, pentru ca în procedura de evacuare a acestui container, acesta să transporte afară din incinta uzinei de automobile bunurile sustrase.

Nu există, de asemenea, nicio dovadă ca în urma acestei presupuse înţelegeri acest inculpat să obţină un folos material sau de orice altă natură de pe urma transportului bunurilor sustrase.

Inculpatul NIV s-a prezentat la locul de preluare al containerului şi conform imaginilor video aflate al dosarul cauzei a preluat acel container, fără a da de înţeles sub nicio formă că ar existat o înţelegere între acesta şi ceilalţi doi inculpaţi. Acesta nu a verificat modalitatea în care bunurile sustrase erau ascunse în interiorul containerului pentru a se asigura că nu va fi descoperit de către paza unităţii.

Activităţile desfăşurate de către acesta sunt normale, fără a da impresia că ştie de existenţa în interiorul containerului pe care îl preia de la rampa de încărcare a deşeurilor a unor bunuri ce ar aparţine SC AD SA, sens în care după preluarea containerului acesta se deplasează înspre poarta nr. 6, unde agenţii de pază îl întreabă dacă în interiorul containerului sunt şi alte bunuri ce aparţin părţii vătămate în afară de deşeuri de carton.

Potrivit probelor aflate la dosarul cauzei, respectiv înregistrări video ale sistemului de pază ale societăţii comerciale, agenţii de pază au ştiut încă din momentul sustragerii bunurilor că acestea sunt sustrase de cei doi inculpaţi mai sus arătaţi şi sunt introduse în interiorul containerului în modalitatea expusă anterior.

Surprinzător este faptul că aceştia nu au intervenit pentru recuperarea bunurilor după ce acestea ieşiseră din posesia părţii vătămate, fiind introduse deja în container. Acest lucru ar putea fi o deficienţă a sistemului de pază de la SC AD SA, întrucât de vreme ce bunurile ieşiseră din posesia părţii vătămate, fiind „apropiate” de inculpaţi, intervenţia agenţilor de pază trebuia să fie promptă, în vederea identificării autorilor şi a recuperării pagubei.

Versiunea acestora precum că, au dorit să-l identifice şi pe acesta din urmă autoutilitarei a creat această confuzie în ceea ce-l priveşte pe acesta sub aspectul stabilirii calităţii de autor, fără să existe vreo probă cu privire la participarea sa la comiterea faptelor sau existenţa unei înţelegeri între acesta şi ceilalţi doi inculpaţi.

Alegerea momentului în care agenţii de pază au ales să intervină pentru identificarea autorilor şi recuperarea pagubei a determinat introducerea numitului NIV în grupul celor doi autori, în calitate de inculpat.

În aceste condiţii, instanţa constată faptul că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni de rezultat, prev. de art. 228 C.pen. comb cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen.

Fapta inculpatului Ilie M. Bogdan Adrian de a lua un bun mobil din posesia părţii vătămate fără consimţământul acesteia pe timpul nopţii, cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept împlineşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 228 C.pen. comb cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen, respectiv furtul calificat.

Astfel, instanţa va condamna, pe inculpatul IBA, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 C.pen. comb cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 83 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. va amâna aplicarea pedepsei.

Pentru proporţionalizarea pedepsei, instanţa a ţinut cont de gradul de pericol social al infracţiunii şi de împrejurările în care a fost comisă fapta.

Inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârşirea infracţiunii, s-a prezentat în faţa organelor judiciare având o comportare sinceră în cursul procesului.

Instanţa constată şi faptul că judecata s-a produs în cadrul unui proces în care inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia până la începerea cercetării judecătoreşti, potrivit art.375 NCpp.

În acest sens, acesta a beneficiat la stabilirea duratei pedepsei şi de disp. art. 396 alin. 10, în sensul că acesta a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Având în vedere durata pedepsei pronunţate, dar şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în raport de persoana acestuia, de eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

De asemenea, consideră că inculpatul îşi poate forma o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială şi fără executarea pedepsei în condiţii de detenţie, sens în care va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei.

În baza art. 84 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. va fixa termen de încercare de 3 ani.

Va atrage atenţia asupra disp art. 83 alin. 4 C.pen.

În baza art. 85 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă;

În baza art 45 N.C.pen. şi art. 65 N.C.pen. rap la art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.pen va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi.

În baza art. 72 N.C.pen. va computa durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 19.10.2012 şi până în data de 18.01.2013.

Fapta inculpatului FM de a lua un bun mobil din posesia părţii vătămate fără consimţământul acesteia pe timpul nopţii, cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept împlineşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 228 C.pen. comb cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen, respectiv furtul calificat.

Va condamna pe inculpatul FM, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 C.pen. comb cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 83 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen, va amâna aplicarea pedepsei.

Pentru proporţionalizarea pedepsei, instanţa a ţinut cont de gradul de pericol social al infracţiunii şi de împrejurările în care a fost comisă fapta.

Inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârşirea infracţiunii, s-a prezentat în faţa organelor judiciare având o comportare sinceră în cursul procesului.

Instanţa constată şi faptul că judecata s-a produs în cadrul unui proces în care inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia până la începerea cercetării judecătoreşti, potrivit art.375 NCpp.

În acest sens, acesta a beneficiat la stabilirea duratei pedepsei şi de disp. art. 396 alin. 10, în sensul că acesta a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Având în vedere durata pedepsei pronunţate, dar şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în raport de persoana acestuia, de eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

De asemenea, consideră că inculpatul îşi poate forma o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială şi fără executarea pedepsei în condiţii de detenţie, sens în care va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei.

În baza art. 84 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen, va fixa termen de încercare de 3 ani.

Va atrage atenţia asupra disp art. 83 alin. 4 C.pen.

În baza art. 85 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

f) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

g) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

h) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

i) să comunice schimbarea locului de muncă;

j) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă;

În baza art 45 N.C.pen. şi art. 65 N.C.pen. rap la art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.pen, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi.

În baza art. 72 N.C.pen. va computa durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 19.10.2012 şi până în data de 18.01.2013.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul NIV, instanţa constată că există o cauză care împiedică exercitarea în continuare a acţiunii penale, în sensul că fapta acestuia nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Legea penală în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat prevede ca pentru infracţiunea de furt calificat de care este acuzat, forma de vinovăţie cu care ar trebui să fie comisă fapta este intenţia directă sau indirectă.

Astfel, acesta ar fi trebuit să prevadă rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei sau în cel mai rău caz să preveadă acel rezultat şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui.

Nicio probă din cele administrate în cauză nu arată că între acest inculpat şi ceilalţi doi ar fi existat o înţelegere prin care acesta ar fi trebuit să transporte bunurile afară din incinta unităţii economice în procedura de debarasare a deşeurilor la care lua parte în calitate de angajat al unităţii economice, care se ocupă pe platforma de automobile de această activitate.

Există posibilitatea ca ceilalţi doi inculpaţi să se fi folosit de această situaţie în care se afla acest inculpat pentru a scoate cu ajutorul acestuia, fără ca acesta să ştie, bunurile din interiorul societăţii, însă nu au luat în calcul, respectiv nu au ştiut că sistemul de supraveghere video al fabricii de automobile îi va surprinde chiar în momentul comiterii faptelor şi va anunţa în mod „mut” agenţii de pază ai acesteia.

„Greşeala” acestora din urmă de a încerca să identifice toţi participanţii la comiterea infracţiunii a creat situaţia în care şi acest din urmă inculpat a fost bănuit că se afla în înţelegere cu ceilalţi doi inculpaţi, care fuseseră filmaţi în timp ce au sustras bunurile.

Este într-adevăr de recunoscut în sens benefic modul de operare al agenţilor de pază, însă în situaţia dată, a fost creată, fără voia lor, această confuzie, care trebuie înlăturată în această procedură judiciară.

În aceste condiţii, instanţa îl va achita, în baza art. 396 punctul 5 C.p.pen. şi art. 16 punctul 1, litera b) teza a IIa C.p.pen. pe inculpatul NIV, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 C.pen. comb. cu art. 229 alin. 1 lit. b) C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. întrucât fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prev. de lege.

Va lua act în baza art. 19 şi 20 C.p.pen. că partea vătămată SC AD SA, nu s-a constituit parte civilă în proces întrucât întreaga pagubă a fost recuperată în întregime în natură.”

Impotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, care a adus următoarele critici:

-nelegal s-a dispus achitarea inculpatului NIV pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.228, 229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod penal, reţinând că fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege;

-s-a omis aplicarea disp.art.77 alin.1 lit.a Cod penal, în privinţa încadrărilor juridice reţinute inculpaţilor;

-s-a utilizat în mod greşit termenul „condamnă” (la pedepse cu închisoarea) în contextul în care soluţia vizată este aceea de amânare a aplicării pedepsei;

-s-au stabilit în mod nelegal termene de încercare şi nu de supraveghere (aşa cum prevede art.84 Cod penal), referitor la soluţiile adoptate privind pe inculpaţii IBA şi FM;

-s-a stabilit nelegal o durată de 3 ani a „termenelor de încercare” cu încălcarea dispoziţiilor art.84 alin.1 Cod penal (referitor la soluţiile privind pe inculpaţii IBA şi FM);

-cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor de mai sus sunt foarte scăzute, în raport cu gravitatea faptelor săvârșire, consecinţele produse şi modul de operare utilizat;

-s-a stabilit netemeinic o altă modalitate de executare a pedepsei de către inculpaţii sus-menţionaţi, alta decât cea prev. de art.60 Cod penal.

Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, Curtea a considerat că apelul parchetului este fondat, având în vedere următoarele:

Pentru instituţia juridică a amânării aplicării pedepsei, caracteristic este faptul că nu se aplică o pedeapsă ci se stabileşte o pedeapsă care urmează să fie aplicată, în situaţia în care inculpatul nu se conformează unor obligaţii legale în cadrul termenului de supraveghere de 2 ani.

Neprocedând astfel, utilizarea termenului „condamnă” în contextul în care soluţia vizată este aceea de amânare a aplicării pedepsei este nelegală.

In altă ordine de idei, art.84 Cod penal prevede termenul de supraveghere în privinţa inculpaţilor cărora s-a dispus aplicarea pedepsei şi nu termen de încercare, aşa cum a consemnat oprima instanţă în sentinţă.

De asemenea, în art.84 Cod penal, legiuitorul a menţionat termenul fix de 3 ani şi nu variabil, aşa cum era în legea anterioară.

Răspunzând celorlalte critici, Curtea a reţinut următoarele:

Nu există nicio dovadă de nicio natură în care să reiasă că între inculpaţii IBA şi FM, cei care au luat din posesia părţii vătămate bunurile, aveau o înţelegere cu inculpatul NIV, şoferul autoutilitarei, pentru ca în procedura de evacuare a acestui container, acesta să transporte afară din incinta uzinei de automobile bunurile sustrase.

Nu există, de asemenea, nicio dovadă ca în urma acestei presupuse înţelegeri acest inculpat să obţină un folos material sau de orice altă natură de pe urma transportului bunurilor sustrase.

La această concluzie, de altfel, şi prima instanţă a ajuns prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.

Individualizarea judiciară a pedepselor stabilite de către prima instanţă, dar şi individualizarea judiciară a pedepsei sunt corecte, în raport de dispoziţiile art.74 Cod penal şi art.83 şi urm. Cod penal, apreciindu-se că în viitor inculpatul va conştientiza importanţa valorilor sociale ocrotite de legea penală şi se va abţine de la orice conduită antisocială şi, mai ales, penală.

Dacă s-ar aplica disp.art.60 Cod penal, s-ar încălca principiul proporţionalităţii care guvernează raportul dintre faptă şi sancţiune, inclusiv sub aspectul modalităţii de executare.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul parchetului şi a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată.

A fost înlăturată condamnarea inculpaţilor IBA şi FM, şi a fost stabilită pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi pedeapsa de câte 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionate.

A fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, pentru inculpaţii IBA şi FM.

A fost înlăturat termenul de încercare de 3 ani, stabilit pentru inculpaţii IBA şi FM şi a fost fixat, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, termen de supraveghere de 2 ani.

A fost înlăturată dispoziţia privind computarea perioadei executate de către inculpatul FM, de la 19.10.2012 la 18.01.2013 şi, rejudecând, va deduce perioada executată de inculpatul FM de la 19.10.2012, la data de 28.12.2012.

A fost menţinută, în rest, sentinţa.