Secţia I civilă Competenţa teritorială în litigiile civile născute dintr-o faptă penală soluţionată printr-o hotărâre distinctă. Art. 07 Noul Cod de procedură civilă Art. 113 al. Noul Cod de procedură civilă

4. Amânarea aplicării pedepsei.

Art. 187 Cod penal – pedeapsă prevăzută de lege

Art. 83 alin. 2 Cod penal

Art. 115 Cod de procedură penală
Pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 2 lit. b) Cod penal, se prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, motiv pentru care instanţa nu poate face aplicarea art. 83 Cod penal. Aceasta, întrucât art. 83 alin. 2 prevede că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare.
(Decizia penală nr. 13/A/16 ianuarie 2015)
Prin sentinţa penală nr. 3804 din data de 7 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice şi, în baza

art. 386 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte faptele săvârşite de inculpaţii NG, SCB şi CG, din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), g) şi i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. Cod penal, raportat la art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) şi alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal – în ceea ce-l priveşte pe inculpatul NG; din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) şi g) şi alin. 3 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b) şi alin. 3 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 35 Cod penal - în ceea ce-l priveşte pe inculpatul SCB şi din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), g) şi i) Cod penal, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) şi alin. 2 lit. b) Cod penal - în ceea ce-l priveşte pe inculpatul CG.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul NG, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal, raportat art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) Cod penal şi alin. 2 lit. b) Cod penal, în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală cu aplicarea art. 41 Cod penal şi art. 5 Cod penal, cu executare în condiţiile art. 60 Cod penal.

În baza art. 67 alin.1 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi d) Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a menţinut măsura arestului preventiv faţă de inculpatul NG.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28.08.2013 la zi.

A fost condamnat inculpatul ENM, la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal, raportat art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) şi g) şi alin. 3 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală şi art. 5 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul ENM la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală şi art. 5 Cod penal.

În baza art. 33 – 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului ENM şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat art. 83 Cod penal 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.278/03.04.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă prin nerecurare şi s-a dispus ca acesta să execute această pedeapsă alăturat pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare, în total de executat pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, în condiţiile art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a) şi lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a menţinut măsura arestului preventiv faţă de inculpatul ENM.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28.08.2013 la zi.

A fost condamnat inculpatul SCB, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b) şi alin. 3 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 35 Cod penal, în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal, raportat la art. 396 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 4 ani, calculat conform art. 92 Cod penal.

Totodată, s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 Cod penal.

În baza art. 93 Cod penal, s-a impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere se respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, s-a impus condamnatului să execute obligaţia prevăzută de lit. b) a art. 93 alin. 2, constând în aceea de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune Argeş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, respectiv în cadrul Primăriei Poiana Lacului, activitate ce va consta în servicii de curăţenie şi întreţinere a spaţiilor verzi, şcoli şi grădiniţe, cămine culturale.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 ore din data de 28.08.2013.

S-a stabilit în sarcina inculpatului CG, pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal, raportat art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) Cod penal şi alin. 2 lit. b) Cod penal, în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal, raportat la art. 396 alin. 4 Cod de procedură penală, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani, calculat conform art. 84 Cod penal.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 88 Cod penal.

În baza art. 85 Cod penal, i s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 19 Cod de procedură penală raportat art. 397 Cod de procedură penală, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă CS şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii NG, ENM şi CG către această parte civilă la plata sumei de 7390 lei, reprezentând despăgubiri civile. Totodată, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. Cez Distribuţie S.A.- Centrul Exploatare Argeş şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii ENM şi SCB la plata către această parte civilă a sumei de 42137,72 lei, reprezentând despăgubiri civile.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, în noaptea de 25/26.07.2013, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul ENM, inculpatul SCB s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia Papuc proprietatea inculpatului ENM condus de către acesta din urmă, pe raza satului Broşteni, pentru a sustrage ulei electroizolant din transformatorul proprietatea S.C. „Cez Distribuţie” S.A., situat în punctul P.T.A. Broşteni. În acest sens, inculpatul SCB a încărcat de la domiciliul său, în autoturismul proprietatea inculpatului ENM, cinci recipiente din material plastic (bidoane) şi un furtun. În momentul în care au ajuns în zona transformatorului amplasat în punctul P.T.y Broşteni, inculpatul SCB a descărcat din autoturism furtun şi bidoanele pe care le luase de la domiciliul său şi i-a solicitat inculpatului Enache să-l aştepte cu autoturismul prin apropierea locului respectiv. Ulterior umplerii celor cinci recipiente cu uleiul electroizolant din transformatorul proprietatea S.C. „Cez Distribuţie” S.A., inculpatul SCB l-a apelat telefonic pe inculpatul ENM pentru a reveni la locul unde era amplasat transformatorul, au încărcat în autoturism recipientele pline cu uleiul electroizolant şi s-au deplasat la domiciliul primului inculpat. Pentru transportul efectuat, inculpatul ENM nu a obţinut nicio suma de bani de la inculpat SCB.

La data de 21.08.2013, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Argeş - S.O.P. au fost sesizate prin S.N.U7A.U.-112 de către partea vătămată CS cu privire la faptul că în perioada 17.08.2013 - 20.08.2013 persoane necunoscute au pătruns în curtea gospodăriei pe care aceasta o deţine pe raza comunei Vedea, sat Bureţeşti, judeţul Argeş şi au sustras din casă, respectiv dintr-o anexă a gospodăriei, prin forţarea încuietorilor cu care acele imobile erau asigurate mai multe bunuri, şi anume: o motosapa marca Morini de culoarea verde, două roţi aferente motosapei marca Morini, un polizor marca Bosch, o drujbă electrică marca Partner, o drujbă marca Husqvarna, o pompă de stropit marca Volţi, o motocositoare marca Green Line, un cazan de ţuica şi un polizor marca Bosch, valoare prejudiciului creat fiind de 10690 lei.

Din probatoriul administrat în cauză s-a reţinut că, în noaptea de 18/19.08.2013, inculpaţii NG şi CG au pătruns în curtea gospodăriei pe care partea vătămată CS o deţine pe raza comunei Vedea, sat Bureţeşti, judeţul Argeş şi au sustras din casă, respectiv dintr-o anexă a gospodăriei, prin forţarea încuietorilor cu care acele imobile erau asigurate mai multe bunuri, şi anume: o motosapa marca Morini de culoarea verde, două roţi aferente motosapei marca Morini, un polizor marca Bosch, o drujbă electrică marca Partner, o drujbă marca Husqvarna, o pompă de stropit marca Volţi, o motocositoare marca Green Line, un cazan de ţuica şi un polizor marca Bosch. Bunurile sustrase de la partea vătămată au fost transportate de către cei doi într-un lan de porumbi aflat la aproximativ 500 m de gospodăria părţii vătămate. În dimineaţa comiterii faptei, respectiv în data de 19.08.2013, în jurul orei 05⁰⁰, inculpatul NG l-a contactat telefonic pe inculpatul ENM căruia i-a cerut să vină cu maşina personală să-l ajute să transporte bunurile sustrase de la partea vătămată, indicându-i lanul de porumb unde depozitase bunurile sustrase. Întrucât inculpatul ENM nu a putut să se deplaseze în zona respectivă în jurul orei 05⁰⁰, deoarece autoturismul acestuia avea o defecţiune la ambreiaj, inculpatul NG l-a apelat din nou în jurul orei 10⁰⁰. De această dată, inculpatul ENM s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la domiciliul lui NG, de unde împreună cu acesta din urmă a plecat spre lanul de porumbi în care NG şi CG ascunseseră bunurile sustrase. După ce au încărcat bunurile în autovehicul, inculpaţii ENM şi NG le-au transportat în vederea valorificării la domiciliul martorului TIR. În urma valorificării bunurilor sustrase de la partea vătămată CS, inculpatul NG a primit de la martorul TIR suma de 200 lei. Inculpatul ENM nu a obţinut niciun folos material din faptul că a transportat cu autoturismul proprietate personală la solicitarea inculpatului NG, bunurile sustrase de către acesta din urmă din gospodăria părţii vătămate CS, ci doar l-a ajutat pe inculpatul NG să-şi asigure produsul infracţiunii comise în dauna părţi vătămate CS.

Audiaţi fiind în cursul urmăririi penale, inculpaţii au manifestat o atitudine sinceră, materializată în recunoaşterea şi regretarea faptelor reţinute în sarcina lor în modalitatea mai sus descrisă, atitudine sinceră menţinută şi în faţa instanţei de judecată – în şedinţa publică din data de 22.04.2014 – când fiecare dintre inculpaţi a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecare a cauzei, exclusiv în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere, ca urmare a recunoaşterii faptelor, astfel cum au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei.

Instanţa de fond a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice, în raport de prevederile Noului Cod penal şi dispoziţiile Deciziei nr.265./2014 a Curţii Constituţionale privind aplicarea globală a acestor dispoziţii. Pentru a stabili legea penală mai favorabilă, s-a avut în vedere interpretarea dată de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 265/06.05.2014, prin care a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului NG, care în noaptea de 18/19.08.2013, împreună cu inculpatul CG, a sustras prin efracţie din casă, respectiv dintr-o anexă a gospodăriei părţii vătămate CS mai multe bunuri, şi anume: o motosapă marca Morini de culoare verde, două roţi aferente motosapei, un polizor morca Bosch, o drujbă electrică marca Partner, o drujbă marca Husquwarna, o pompă de stropit marca Volti, o motocositoare marca Green Line, un cazan de ţuică şi un polizor marca Bosch, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal raportat art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) şi alin. 2 lit. b) Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, reţinându-se în acest sens că infracţiunea a fost săvârşită prin efracţie şi prin violare de domiciliu, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, respectiv patrimoniul persoanei vătămate, natura şi gravitatea rezultatului produs – şi în acest context cuantumul – relativ mare al prejudiciului cauzat părţii vătămate prin sustragerea bunurilor, având în vedere şi disponibilitatea manifestată de inculpat în ceea ce priveşte acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile, scopul urmărit prin săvârşirea unor fapte de această natură, respectiv obţinerea mijloacelor de subzistenţă prin săvârşirea unor fapte de natură penală şi deci prin alte căi decât cele legale, atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, materializată în recunoaşterea şi regretarea constantă a faptei săvârşite, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, suferind – începând cu anul 1999 multiple condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni de aceeaşi natură – furt calificat.

Astfel, din fişa de cazier judiciar a rezultat că, prin sentinţa penală nr.1296/17.06.2003 pronunţată de Judecătoria Piteşti, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, fiind arestat la 14.01.2004 şi liberat condiţionat la data de 09.08.2006 cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 522 zile; în raport de această ultimă condamnare, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 41 Cod penal, cu consecinţa reţinerii tratamentului sancţionator prevăzut în dispoziţiile art. 43 alin. 5 Cod penal.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul ENM, prima instanţă a constatat că, în drept, fapta acestui inculpat, care în data de 25/26.07.2013, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul SCB l-a transportat cu autoturismul proprietate personală pe acesta din urmă, cu 5 recipiente din material plastic a câte 20 l fiecare, în zona transformatorului proprietatea S.C. „Cez Distribuţie” S.A. situat în punctul PTA Broşteni, în vederea sustragerii uleiului electroizolant din transformator şi apoi l-a transportat pe inculpatul Stoian cu uleiul sustras la domiciliul acestuia, asigurându-i astfel acestui inculpat produsul infracţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a), e) şi g) şi alin. 3 lit. c) Cod penal.

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat, care la data de 19.08.2013 a transportat cu autoturismul proprietate personală la solicitarea inculpatului NG bunurile pe care acesta le-a sustras împreună cu inculpatul CG din gospodăria părţii vătămate CS şi pe care le ascunsese într-un lan de porumb, transportul fiind efectuat la domiciliul martorului TIR, inculpatul ENM având cunoştinţă că bunurile respective provin din furt, ajutându-l în această modalitate pe inculpatul NG să-şi asigure produsul infracţiunii comisă în dauna părţii vătămate CS, reţinându-se că în urma acestui transport inculpatul ENM nu a obţinut niciun folos material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului ENM, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă, împrejurările şi urmările faptei comise, reţinând în acest sens disponibilitatea manifestată de inculpat cu privire la acoperirea prejudiciului cauzat părţii vătămate, atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal materializată în recunoaşterea şi regretarea constată a faptelor reţinute în sarcina sa, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că, prin sentinţa penală nr.278/03.04.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă prin nerecurare, inculpatul ENM a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de aceeaşi natură – furt calificat, cu executare în condiţiile art. 81 Cod penal, respectiv prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. În raport de data rămânerii definitive a sentinţei penale susmenţionate, respectiv 16.04.2013, şi data săvârşirii faptelor deduse judecăţii în această cauză, respectiv 25/26.07.2013 şi 19.08.2013, instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor privind recidiva postcondamnatorie prevăzută şi pedepsită de art. 37 lit. a) Cod penal.

Ca urmare a săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii în această cauză înăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 278/03.04.2013, judecătorul fondului a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 278/03.04.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina, urmând ca această pedeapsă să fie executată alăturat pedepsei aplicată prin această sentinţă penală.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul SCB, instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta de a fi sustras din transformatorul proprietatea S.C. „Cez Distribuţie” S.A. situat pe raza comunei Cocu, judeţul Argeş, în punctul PTSMA Cocu, uleiul electroizolant, iar în noaptea de 25/26.07.2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpatul ENM, s-a deplasat împreună cu acesta pe raza satului Podul Broşteni, localitate limitrofă oraşului Costeşti, judeţul Argeş, cu autoturismul inculpatului ENM (condus de către acesta din urmă) în zona transformatorului proprietatea S.C. „Cez Distribuţie” S.A. situat în punctul PTA Broşteni, din care a sustras uleiul electroizolant pe care l-a încărcat în 5 recipiente din material plastic a câte 20 litru fiecare şi apoi l-a transportat la domiciliul său cu autoturismul inculpatului ENM, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b) şi alin. 3 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 35 Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, reţinând în acest sens că infracţiunea a fost săvârşită în timpul nopţii şi asupra unor componente ale reţelelor electrice, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, respectiv patrimoniul persoanei vătămate, natura şi gravitatea rezultatului produs – şi în acest context cuantumul – relativ mare al prejudiciului cauzat părţii vătămate prin săvârşirea faptei, având în vedere şi faptul că acest inculpat a acoperit parţial prejudiciul (aşa cum rezultă din chitanţele aflate la filele 310, 311 dosar fond), precum şi disponibilitatea manifestată de inculpat în ceea ce priveşte acoperirea restului prejudiciului cauzat părţii civile, scopul urmărit prin săvârşirea unor fapte de această natură – respectiv obţinerea mijloacelor de subzistenţă prin săvârşirea unor fapte de natură penală şi deci prin alte căi decât cele legale, atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, materializată în recunoaşterea şi regretarea constantă a faptei săvârşite, acordul exprimat de inculpat cu privire la prestarea unei munţi în folosul comunităţii persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale (aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la fila 68 dosar fond), considerente pentru care s-a orientat la o pedeapsă îndreptată spre minimum special prevăzut de lege, dând eficienţă în cauză dispoziţiilor art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală, raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, pedeapsă care să fie de natură a atrage atenţia inculpatului asupra caracterului antisocial al faptei sale şi a-l determina ca pe viitor să se abţină de la astfel de gesturi.

Apreciind că pedeapsa în sine reprezintă un avertisment serios şi suficient pentru ca inculpatul să conştientizeze pericolul social al conduitei sale şi să evite pe viitor implicarea în astfel de situaţii şi constatând întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 91 Cod penal, precum şi acordul exprimat de inculpat în ceea ce priveşte prestarea unei munci în folosul comunităţii, judecătorul fondului a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 4 ani calculat conform art. 92 Cod penal.

Prima instanţă i-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să se respecte anumite măsuri de supraveghere, potrivit art. 85 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, i s-a impus inculpatului să execute obligaţia prevăzută de lit. b) a art. 93 alin. 2, constând în aceea de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune Argeş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, respectiv în cadrul Primăriei Poiana Lacului, activitate ce va consta în servicii de curăţenie şi întreţinere a spaţiilor verzi, şcoli şi grădiniţe, cămine culturale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul CG, instanţa a reţinut că fapta acestui inculpat, care în noaptea de 18/19.08.2013, împreună cu inculpatul NG, a sustras prin efracţie din casă, respectiv dintr-o anexă a gospodăriei părţii vătămate CS mai multe bunuri, şi anume: o motosapă marca Morini de culoare verde, două roţi aferente motosapei, un polizor morca Bosch, o drujbă electrică marca Partner, o drujbă marca Husquwarna, o pompă de stropit marca Volti, o motocositoare marca Green Line, un cazan de ţuică şi un polizor marca Bosch, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin.1 Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) Cod penal şi alin. 2 lit. b) Cod penal.

La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului CG, s-a avut în vedere că infracţiunea a fost săvârşită prin efracţie şi prin violare de domiciliu, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, respectiv patrimoniul persoanei vătămate, natura şi gravitatea rezultatului produs – şi în acest context cuantumul – relativ mare al prejudiciului cauzat părţii vătămate prin sustragerea bunurilor, urmând a avea în vedere şi disponibilitatea manifestată de inculpat în ceea ce priveşte acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile, scopul urmărit prin săvârşirea unor fapte de această natură, respectiv obţinerea mijloacelor de subzistenţă prin săvârşirea unor fapte de natură penală şi deci prin alte căi decât cele legale, atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, materializată în recunoaşterea şi regretarea constantă a faptei săvârşite, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că partea vătămată CS s-a constituit parte civilă în cauză încă din cursul urmăririi penale cu suma de 10690 lei, constituire menţinută şi în faţa instanţei de judecată la termenul din data de 05.11.2013, suma respectivă reprezentând daune materiale – contravaloarea bunurilor nerecuperate, câtimea pretenţiilor fiind modificată pe parcursul procesului penal, în sensul micşorării sumei ca urmare a achitării parţiale a prejudiciului de către inculpaţi, iniţial câtimea pretenţiilor fiind redusă la 7690 lei, la momentul dezbaterilor asupra fondului cauzei învederându-se o reducere a pretenţiilor cu încă 300 lei.

Totodată, s-a constatat că partea vătămată S.C. „Cez Distribuţie” S.A. s-a constituit parte civilă în cauză, de asemenea, în cursul urmăririi penale cu suma de 45.500 lei, sumă precizată ulterior prin adresele emise în acest sens şi înaintate instanţei filele 135 şi 278 dosar, reprezentând preţul de achiziţie pentru două transformatoare, respectiv un transformator de 100 kva în cuantum de 17425,38 lei şi un alt transformator de 250 kva în cuantum de 24535,68 lei, precum şi contravaloarea lucrărilor de înlocuire trafo din PTA 20/0.4 KV Broşteni, şi anume suma de 1201,82 lei, precum şi contravaloarea lucrărilor de înlocuire trafo din PTA 20/0.4 KV Broşteni, şi anume suma de 974,84 lei.

Instanţa a constatat îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu creat părţii civile precum şi vinovăţia inculpaţilor.

Prin urmare, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă CS şi i-a obligat pe inculpaţii NG, ENM şi CG către acesta la plata sumei de 7390 lei, reprezentând despăgubiri civile. Totodată, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. „Cez Distribuţie” S.A. - Centrul Exploatare MT&JT Argeş şi a obligat în solidar pe inculpaţii ENM şi SCB la plata către această parte civilă a sumei de 42137,72 lei, reprezentând despăgubiri civile.

Împotriva sentinţei penale, în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi inculpaţii NG, SCB şi ENM, precum şi partea civilă CS.

Procurorul a criticat hotărârea primei instanţei pentru nelegalitate, certând înlăturarea prevederilor art. 83 Cod penal, privind dispoziţia de amânare a executării pedepsei aplicate inculpatului Crăciun Gheorghe, şi aplicarea art. 91 Cod penal, respectiv suspendarea pedepsei sub supraveghere, cu toate consecinţele, şi stabilirea unui termen de supraveghere.

În susţinere, apelantul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 83 Cod penal şi a stabilit în sarcina inculpatului CG pedeapsa de 2 ani închisoare, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. 2 Cod penal, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Conform dispoziţiilor art. 187 Cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) şi d) şi alin. b) Cod penal, este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Prin urmare, s-a apreciat de către parchet că, având în vedere că maximul special al pedepsei închisorii este de 7 ani, instanţa de fond trebuia să aplice inculpatului CG o pedeapsă cu închisoarea, iar în baza art. 91 Cod penal, să se dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând să facă şi aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 92 şi 93 Cod penal.

În apelul său, inculpatul NG a solicitat reducerea cuantumului pedepsei şi reevaluarea probatoriului administrat la prima instanţă. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere conduita sa ireproşabilă, faptul că se află la prima abatere, a recunoscut şi regretat fapta, că este singurul întreţinător al familiei şi că pedeapsa aplicată de prima instanţă este extrem de dură. În opinia apelantului, în acest moment nu există un interes public real care să aibă o pondere mai mare decât libertatea sa.

La rândul său, apelantul - inculpat ENM a solicitat, în principal, desfiinţarea sentinţei atacate, iar pe fond, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă.

În dezvoltarea motivului de apel, apelantul a susţinut că pedeapsa aplicată de prima instanţă este mult prea mare, în raport de faptele săvârşite – care sunt de o gravitate scăzută. A mai arătat că pedeapsa aplicată trebuie să aibă drept scop reeducarea sa, fără a se putea trece peste starea de recidivă în care inculpaţii se află.

Apelanta - parte civilă CS, în apelul său, a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, în sensul de a i se menţiona numele corect (CS şi nu CS) şi a se dispune obligarea celor trei inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 7690 lei, având în vedere că din cuantumul sumei totale ce reprezenta contravaloarea obiectelor ce au fost sustrase, o parte au fost restituire pe parcursul judecăţii în fond a cauzei, motiv pentru care au fost diminuate pretenţiile la acel moment.

Totodată, a solicitat Curţii să constate că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în sensul existenţei unei fapte ilicite, săvârşirii faptei cu intenţie directă, dar şi a legăturii directe de cauzalitate.

În continuare, a precizat că acţiunea civilă este dovedită cu înscrisurile aflate la dosar, cu care a dovedit proprietatea bunurilor ce au fost sustrase, o parte fiind restituite. A mai solicitat apelanta şi aplicarea dispoziţiilor art. 62 din Codul penal, a art. 404 alin. 6 din Codul de procedură penală, urmând ca în situaţia punerii în libertate a inculpaţilor sub orice modalitate să se dispună încunoştinţarea sa.

În şedinţa publică din data de 16.01.2015, apelantul - inculpat SCB, în prezenţa apărătorului său ales, a solicitat să se ia act de retragerea apelului, potrivit dispoziţiilor art. 415 Cod procedură penală.

Examinând hotărârea atacată cu apel prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum şi sub toate aspectele, aşa cum impun exigenţele art. 417 alin. ultim din Codul de procedură penală, Curtea constată că sunt întemeiate doar apelurile declarate de procuror şi de partea civilă CS, în timp ce apelurile promovate de inculpaţii NG şi ENM sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Starea de fapt dedusă judecăţii a fost corect stabilită de instanţa de fond, prin coroborarea declaraţiilor de recunoaştere a învinuirii date de inculpaţi cu probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv: procese - verbale de cercetare la faţa locului, însoţite de planşele fotografice, procese - verbale de conducere în teren, cu planşele fotografice aferente, declaraţiile martorilor TIR şi SIM, procesul - verbal de radare în formă scrisă a interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor efectuate, în baza autorizaţiilor emise de judecător, procesul - verbal de constatare a reconstituirii, însoţit de planşele foto şi constatarea tehnico - ştiinţifică.

În baza acestor probe irefutabile de vinovăţie a celor patru inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 4691/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în mod judicios s-a ajuns la decizia de condamnare a acestora, în speţă fiind realizate cerinţele art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală.

Cât priveşte încadrarea juridică dată infracţiunilor comise de cei trei inculpaţi, în raport cu data comiterii infracţiunilor, Judecătoria a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 5 din Codul penal, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale, despre care s-a făcut vorbire pe larg în sentinţă.

De aceea, Curtea constată că sentinţa atacată este, sub acest aspect, legală şi temeinică, urmând a o menţine.

Cât priveşte chestiunea de nelegalitate invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, în apelul său, precum şi cea de netemeinicie, la care au făcut referire apelanţii – inculpaţi care şi-au susţinut apelurile declarate în termen, vizând individualizarea pedepselor, se reţin următoarele:

Instanţa de fond a stabilit în sarcina inculpatului CG, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de furt calificat, în condiţiile descrise cu ocazia prezentării situaţiei de fapt, o pedeapsă de 2 ani închisoare, făcând apoi aplicarea prevederilor art. 83 din Codul penal – amânarea aplicării pedepsei.

Or, aceste dispoziţii legale nu-şi puteau găsi incidenţa în speţă, atâta vreme cât alineatul 2 al articolului sus-menţionat prevede că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare.

Cum art. 228 alin. 2 lit. b) Cod penal, (furtul calificat) prevede sancţiunea închisorii de la 2 la 7 ani, instanţa era obligată ca, după stabilirea pedepsei, să o şi aplice, iar ca modalitate de executare a respectivei sancţiuni, să se orienteze la prevederile art. 91 Cod penal, în raport şi de criteriile enumerate în art. 74 Cod penal.

Relativ la aceste criterii, enumerate de judecător în motivarea sentinţei, în urma propriului examen efectuat în limitele învestirii sale, potrivit art. 417 alin. 1 Cod de procedură penală, Curtea constată că prima instanţă a individualizat corect sancţiunile aplicate celor doi apelanţi – inculpaţi, ţinând seama, pe de o parte, de poziţia lor sinceră, de recunoaştere a vinovăţiei, de caracterizările depuse la dosar, ca acte în circumstanţiere, dar şi de antecedentele penale pe care aceştia le posedă.

Inculpaţii au mai fost cercetaţi şi condamnaţi anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, faptele care fac obiectul cauzei pendinte fiind comise în stare de recidivă specială postcondamnatorie.

De aceea, se va pronunţa o decizie de respingere a apelurilor declarate de inculpaţii NG şi ENM, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.

Nemulţumirile pe care partea civilă CS le-a exprimat cu ocazia dezbaterilor, în apelul său, sunt întemeiate, pe lângă eroarea materială strecurată în sentinţa atacată, în privinţa numelui său, instanţa de fond efectuând şi un calcul greşit al despăgubirilor acordate acesteia.

Astfel, în încheierea de şedinţă din data de 22.04.2014 se află menţiunea că inculpaţii au acoperit o parte din prejudiciul cauzat părţii civile CS, astfel încât această parte, prin apărătorul său ales, şi-a micşorat câtimea pretenţiilor la 7690 lei.

Cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei, ce au avut loc la data de 30.09.2014, apărătorul părţii civile a solicitat admiterea acţiunii civile, astfel cum a fost formulată şi precizată, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 7390 lei, în loc de 7690 lei.

Pretenţiile formulate de partea civilă, „astfel cum au fost precizate”, erau însă cele menţionate la data de 22.04.2014, după deducerea sumei de bani achitate de inculpaţi, astfel încât aceasta urma să mai primească suma de 7690 lei, astfel cum s-a reiterat, de altfel, şi cu ocazia susţinerii apelului.

De aceea, cele două apeluri, promovate de procuror şi de partea civilă, urmează a fi primite, cu consecinţa desfiinţării în parte a sentinţei, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală.

Se va da curs şi solicitării părţii civile, formulate în baza art. 111 alin. 5 Cod de procedură penală.

Va fi menţinută, în rest, sentinţa penală.

În temeiul art. 415 Cod de procedură penală, se vor constata îndeplinite condiţiile de retragere a apelului promovat de inculpatului SCB, urmând a se lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.