Secţia I civilă Competenţa teritorială în litigiile civile născute dintr-o faptă penală soluţionată printr-o hotărâre distinctă. Art. 07 Noul Cod de procedură civilă Art. 113 al. Noul Cod de procedură civilă

7. Cameră preliminară
Judecătorul fondului, pronunţând încheierea prin care a constatat neregularitatea rechizitoriului, ar fi trebuit să comunice procurorului în ce constau deficienţele şi neregularităţile identificate în rechizitoriu.

Conţinutul rechizitoriului este indicat în art. 328 Cod de procedură penală, iar în speţă aceste prevederi legale au fost respectate cu stricteţe de D.I.I.C.O.T.

(Încheierea penală nr. 6/C/CC/CP/22 ianuarie 2015)
Prin încheierea din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vâlcea, s-a dispus:

„Admite, în parte, excepţiile invocate de inculpaţii JCM, TMA,BAI, BPC,CI, CC, VIA şi MOI.

Constată neregularitatea rechizitoriului nr. 110D/P/2006 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul Teritorial Vâlcea.

Respinge excepţiile şi cererile formulate de inculpaţii JCM, TMA,BAI, BPC,CI, CC, VIA şi MOI privind nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul Teritorial Vâlcea în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare în termenul prevăzut de art. 345 alin.3 Cod pr.penală, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.”

Pentru a dispune astfel, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vâlcea a reţinut:

„Prin rechizitoriul nr. 110D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul Teritorial Vâlcea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor :

- CRV, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

- TMA, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal

-CI, pentru comiterea infr.de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 şi art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-BPC, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-BAI, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

- BCC, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-RDM, pentru comiterea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-EC , pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal

-MOI, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-VIA, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-Ţîrlea Bogdan Gheorghe, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-TVI, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-CC, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-AAM, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-OCC, pentru comiterea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 din legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal;

-ICG, pentru comiterea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 23 din legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;

-SSO , pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal, prin Rechizitoriul din data de 905.01.2009, dosar nr.110/D/P/2006 şi

-YFAHAL, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

-JCM, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal;

- MCM , pentru comiterea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal

-MMC, pentru comiterea infr. prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 23 din legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal

-RTV, pentru comiterea infr. prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în jurul inculpaţilor BPC şi CRV s-a creat un grup organizat ai căror membrii comiteau fraude informatice, asociate fie înşelăciunii , fie efectuării de transferuri neautorizate de fonduri băneşti din conturi bancare , comise în dauna unor cetăţeni şi societăţi străine , urmate de repatrierea şi ridicarea sumelor obţinute ilicit .

S-a stabilit că autorii postează anunţuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le deţin, apelând la site-uri specializate în comerţ electronic (eBay.com, Equine.com, Craigslist.com, gunsamerica.com ). De regulă accesul la aceste site-uri se face prin conectare folosind datele de identificare ale altor persoane (user), inclusiv date ale cărţilor de credit aparţinând acestora (cărţi).

Aceste informaţii sunt obţinute prin lansarea prin internet de mesaje nedorite către un număr nedefinit de destinatari (mesaje spam) şi determinarea unora dintre aceştia să dezvăluie expeditorului date personale (metoda phishing). De exemplu, sub pretextul actualizării bazelor de date ale unor instituţii, de regulă bancare, victima este îndrumată prin mesajul spam să trimită informaţii personale către o adresă de e-mail care în realitate este controlată de autorul phishingului.

Datele astfel obţinute sunt folosite pentru înscrierea neautorizată, cu identitatea persoanei respective, pe site-urile de comerţ on-line. Acest mod de operare urmăreşte atât ascunderea propriei identităţi, cât şi câştigarea încrederii victimelor - cetăţeni străini, cărora li se induce falsa impresie cu privire la identitatea fizică şi electronică a persoanei cu care încheie acordul.

Ulterior autorii postează anunţuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le deţin şi determină victimele să achiziţioneze bunurile şi să efectueze plata preţului fie prin sisteme de transfer rapid de bani (Western Union, Money Gram), fie prin depuneri în conturi bancare, pe nume fictive de beneficiari. Aceste identităţi fictive sunt folosite de membrii grupării, deplasaţi în străinătate în scopul ridicării sumelor transferate de victime.

Ulterior sumele rezultate din aceste activităţi sunt trimise în ţară prin servicii de transfer rapid de bani (Western Union, Money Gram), de această dată folosindu-se o identitate fictivă a expeditorului şi una reală a beneficiarului, care au acelaşi nume, urmărindu-se crearea unei false impresii cu privire la o legătură familială. Beneficiarii sunt cetăţeni români recrutaţi de către autorii ce astfel încearcă să-şi protejeze anonimatul şi să se sustragă de la tragerea la răspundere penală. Alte modalităţi de repatriere a banilor sunt depunerea în conturi bancare ori apelarea la serviciile unor transportatori auto.

Prin aceste modalităţi se încearcă crearea unui circuit al banilor proveniţi din faptele ilicite, care să ascundă adevărata destinaţie a sumelor şi identitatea reală a autorilor. Prin urmare, pe lângă fraudarea cetăţenilor străini, autorii au organizat şi o reţea de spălare a banilor rezultaţi din faptele ilicite.

În vederea funcţionării întregului sistem, activităţile membrilor grupului sunt interdependente iar informaţia circulă exclusiv electronic (convorbiri telefonice, mesaje tip sms sau corespondenţă on-line), fiind transmise informaţii cu privire la transferurile ce trebuie „executate” şi feed-back-ul conţinând confirmarea operaţiunilor frauduloase.

Cu timpul, datorită sprijinului reciproc şi schimbului activ de informaţii între membrii grupului modurile de operare au fost perfecţionate, în sensul că autorii postează, pe site-uri specializate în comerţ electronic, anunţuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le deţin.

În locul folosirii sistemelor uzuale de garantare a tranzacţiilor on-line (tip escrow), autorii determină victimele să facă depozite temporare, prin sisteme de transfer rapid de bani tip Western Union sau Money Gram, pe numele unor persoane de încredere, cu posibilitatea anulării transferului în cazul neacceptării bunului de către cumpărător. În realitate bunul nu este livrat pentru că acesta de fapt nu există, iar sumele depuse drept garanţie sunt încasate prin mijloace frauduloase. În acest scop membrii grupului au cooptat persoane aflate în străinătate, care au acces direct la serviciile de transfer rapid de bani (angajaţi sau deţinători ai unor astfel de unităţi) şi pot ridica sumele fără utilizarea unor acte de identitate.

Ulterior aceleaşi persoane repatriază sumele de bani provenite din fraudă prin servicii de transfer rapid de bani (Western Union, Money Gram), de această dată folosindu-se o identitate fictivă a expeditorului şi una reală a beneficiarului, care au acelaşi nume, urmărindu-se crearea unei false impresii cu privire la o legătură familială. Beneficiarii sunt cetăţeni români recrutaţi de către autorii ce astfel încearcă să-şi protejeze anonimatul şi să se sustragă de la tragerea la răspundere penală.

O altă modalitate de comitere a faptelor constă în efectuarea de transferuri neautorizate din conturile bancare ale unor societăţi străine în conturi controlate de autori, intrarea în posesia acestora fiind realizată prin transferuri repetate ale sumelor obţinute ilicit, cu ajutorul altor participanţi.

Astfel, autorii alertează victima – de regulă societate comercială americană cu venituri importante – cu privire la existenţa unor sesizări împotriva sa, prin intermediul unor e-mailuri provenind aparent de la autorităţi americane, determinând-o să acceseze documente ataşate mesajului electronic, modalitate în care sunt obţinute date ce permit accesarea ilegală a conturilor. Ulterior sunt realizate operaţiuni de transfer al unor importante sume de bani în conturi create special de autori la instituţii bancare din Statele Unite ale Americii, Canada, Iordania etc.. Cu ajutorul altor participanţi, aceste sume sunt retransferate în alte conturi bancare din străinătate, de unde sunt ridicate şi introduse în ţară.

Din actele dosarului rezultă că inc. BPC şi CRV le erau transmise de către mai multe persoane, prin intermediul serviciului de mesagerie scrisă, date cu privire la operaţiuni prin sistemele de transfer rapid de bani. Aceştia, la rândul lor, le înaintau persoanelor de legătură aflate în ţară sau în străinătate, în vederea ridicării sumelor rezultate din transferurile iniţiale de la victime. Inc. BPC avea legături directe în vederea ridicării banilor din Italia, în timp ce inc. CRV avea persoane de legătură în special în SUA.

După „executarea” transferurilor, datele pentru confirmare erau comunicate pe acelaşi „traseu”, fiecare „verigă” a lanţului comunicaţional beneficiind de un anumit procent din suma obţinută prin fraudarea cetăţenilor străini (de ex. convorbirile telefonice şi mesajele din datele de 26.01. 2008, 26.06.2008 colaborator din Italia – BPC, 15.01.2008 CRV – TMA, 03.03.2008 CRV – RTV, 04.03.2008 şi 20 .05.2008 CRV – CI, 28. 05.2008 CRV - YAL, 31.05.2008 CRV – JCM).

Din discuţiile purtate între membrii grupului ori mesajele transmise între aceştia, a rezultat că procentele pentru fiecare „serviciu” erau negociate, avându-se în vedere numărul transferurilor date spre „executare”, continuitatea colaborării ori riscurile la care se supuneau persoanele ce ridicau banii.

Participaţia inc. CI la activitatea grupului nu s-a rezumat numai la lansarea de oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line şi oferirea de suport altor membri ai grupului ce desfăşoară acelaşi tip de activităţi infracţionale (CC, TN, TVI, AAM), prin schimbul de informaţii cu privire la modalităţi de operare, site-uri folosite, posibilităţi de procurare a unor date, persoane de contact etc.

Inc. CI a colaborat cu inc. CRV şi pe linia transferului neautorizat de fonduri băneşti din conturi bancare prin punerea la dispoziţie a serviciilor persoanei sale de legătură din SUA, inc. Ţurlea CV de la care primea date ale conturilor în care puteau fi transferate sumele de bani. După realizarea transferurilor neautorizate, datele cu privire la cont, suma transferată şi victimă erau retransmise inc. TCV, în vederea efectuării demersurilor pentru aducerea în ţară a banilor.

Inc. TVI şi CC au participat la activitatea grupului prin lansarea de oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line şi oferirea de suport altor membri ai grupului ce desfăşoară acelaşi tip de activităţi infracţionale, prin schimbul de informaţii cu privire la noi moduri de operare sau optimizarea celor practicate, obţinerea unor date de înregistrare pe site-uri specializate în vânzări on-line (user şi parolă – date rezultate din percheziţiile informatice), puncte vulnerabile ale unor site-uri de comerţ on-line, metode de ascundere a identităţii electronice etc.. Activitatea acestora se desfăşura pe linia comiterii de fraude informatice asociate cu înşelăciunea, împreună cu CI, TN şi AAM. Percheziţia informatică efectuată asupra unui harddisk ridicat de la inc. TVI a mai relevat utilizarea, printre altele, a aceluiaşi nume de companie pentru direcţionarea banilor trimişi de victime cu cel utilizat de alţi membri ai grupului, pentru transferul neautorizat de fonduri băneşti din conturi bancare (de ex. R LLC).

Şi inc. AAM a desfăşurat activităţi de postare a unor oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line (după cum rezultă şi din percheziţia informatică), purtând totodată şi discuţii cu victimele. De remarcat este şi disponibilitatea acestuia pentru facilitarea repatrierii sumelor de bani provenite din activitatea infracţională, înainte de plecarea sa în Marea Britanie, contactându-i pe inc. BAI şi BPC în vederea determinării acestora să-i ofere „exclusivitate” pentru viitoarele transferuri către şi din această ţară, negociind procentul ce urma să-i revină pentru acest serviciu (de ex. convorbirile din data de 21.01.2008 AAM –BAI).

Activitatea inc. Bunescu Alin Ionuţ consta în conducerea şi coordonarea directă a mai multor persoane care lansau oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line: inc. EC,MO,VIA,TBG, BCC. Fiecare dintre aceştia efectua o anumită activitate, de la culegerea datelor cu privire la potenţialele victime, la copierea de pe diverse site-uri a imaginilor şi descrierii bunurilor oferite apoi spre vânzare, crearea unor pagini web, obţinerea de usere şi parole pentru compromiterea conturilor unor clienţi legitimi sau crearea unor conturi false, contactarea victimelor etc. Rolul fiecăruia a fost evidenţiat, de altfel, prin rezultatul percheziţiilor informatice efectuate, precum şi prin răspunsul oferit de compania eBay, privind activitatea pe această platformă (deţinere fără drept de detalii ale unor licitaţii ebay şi de date ale conturilor unor clienţi eBay, participanţi la licitaţii pe această platformă, în vederea racolării acestora pentru oferte de genul „a doua şansă”, creare de conturi eBay cu date false, prin folosirea unor date de carduri bancare ale altor persoane, şi accesare platformă ebay prin intermediul acestor conturi, deţinere fără drept de user id şi parole ale unor clienţi eBay).

Totodată, inc. BAI oferea sprijin financiar pentru activitatea acestora şi facilita, atât prin intermediul inc. BPC cât şi al inc. CRV, accesul la ridicarea în străinătate a sumelor provenite din activitatea infracţională desfăşurată.

De asemenea, în cadrul grupului, o altă „sursă” de date ale unor transferuri băneşti rezultate prin inducerea în eroare a victimelor în cadrul unor tranzacţii on-line era şi inc. MGM, care realiza legătura inculpatului BPC cu persoane din Alexandria. Datele primite de acesta, ce vizau în special victime din Australia, erau direcţionate către inc. BPC. La rândul său, acesta le transmitea inc. JCM, TMA,BAI, CI, CC, VIA şi MOI., care avea persoane de legătură în Marea Britanie. Ulterior, mesajul de confirmare a „executării” transferului urma sensul invers, până la primul expeditor.

Inc. ONCC desfăşura în cadrul grupului şi alt tip de activităţi, de punere la dispoziţie şi coordonare a unor persoane (GL, MBG, TAA) care să ridice în ţară sumele de bani rezultate din fraudele comise, activităţi prin care se urmărea ascunderea adevăratei destinaţii şi provenienţe a banilor. Activitatea era realizată fie direct, fie prin indicarea numelor persoanelor ce urmează să ridice banii (de ex. convorbirile sau mesajele telefonice din datele de 20.03.2008, 25.03.2008 BPC– ONCC – „M”, 25.02.2008, 26.03.2008 CRV –ONCC).

Acelaşi rol de intermediere în cadrul grupului, l-a avut şi inc. TMA, care transmitea informaţii cu privire la transferurile ce trebuie „executate” şi, ulterior, feed-back-ul conţinând confirmarea operaţiunilor frauduloase. Acesta primea constant de la inc. CRV datele transferurilor, pe care le înainta persoanelor de legătură din SUA şi ulterior retransmitea confirmarea ridicării banilor (de ex. mesajele din 15.01.2008, 16.01.2008, 17.01.2008, 28.01.2008 NDT – CRV-TMA).

Inculpatul JCM a oferit suport membrilor grupului ce desfăşurau activităţi infracţionale legate de fraude informatice asociate cu furtul, oferind datele unor conturi din Canada în care să fie transferate sumele astfel rezultate, în vederea repatrierii (de ex. conţinutul e-mail-ului din mesajul transmis în data de 19.05.2008, convorbirile şi mesajele telefonice din datele de 22.05.2008, 29.05.2008 RDM-CRV-JCM).

Acelaşi tip de activitate infracţională a desfăşurat şi inc. YAL, acesta sprijinind de asemenea activitatea infracţională a persoanelor ce produceau prejudicii prin accesarea ilegală a unor sisteme informatice şi transferul neautorizat de fonduri băneşti. Acesta, prin intermediul inc. SSO, l-a cunoscut pe inc. CRV. Primii doi au îmbrăţişat ideea inculpatului CRV de a sprijini astfel activitatea membrilor grupării infracţionale legată de transferul neautorizat de fonduri băneşti. În schimbul unui procent din prejudiciul creat victimei (procent calculat şi primit de fiecare dintre inc. SSO şi YAL, astfel cum reiese din convorbirea telefonică din data de 28.05.2008 CRV – YAL), au fost efectuate demersuri în vederea obţinerii unor conturi în care să fie viraţi banii rezultaţi din fraudarea victimelor. Ulterior realizării transferului, inculpatului YAL i se comunicau numele victimei şi suma transferată, pentru a avea controlul operaţiunilor din cont.. De asemenea, este de remarcat disponibilitatea inc. YAL şi în ce priveşte sprijinirea altui tip de activităţi infracţionale, legată de instrumente bancare şi obţinerea de beneficii pecuniare prin mijloace ilicite, precum şi sprijinul dat de inc. SSO inculpatului CRV care urmărea obţinerea unor alte conturi în ţări arabe.

Oferirea de suport tehnic şi schimbul informaţional în ce priveşte frauda informatică asociată cu furtul prin transferul neautorizat de fonduri băneşti din conturi bancare erau asigurate în cadrul grupului de inc. RDM şi RTV. Aceştia, în realizarea rezoluţiei infracţionale, au desfăşurat şi activităţi de accesare ilegală a unor sisteme informatice prin folosirea neautorizată a datelor privind user-ul şi parola conturilor bancare on-line, precum şi de interceptare de transmisii de date informatice şi fals informatic, în vederea obţinerii acestor date.

Prin intermediul inc. CRV, la aceştia ajungeau datele conturilor puse la dispoziţie pentru transferarea banilor. Ulterior, confirmarea efectuării transferurilor din conturile victimelor în cele puse la dispoziţia lor, era făcută fie verbal – la telefon, fie prin transmiterea aceluiaşi conţinut al mesajului, la care se adăuga suma sustrasă din contul victimei şi titularul contului în care banii fuseseră transferaţi (de ex. convorbirile telefonice sau mesajele din 17 şi 18.01.2008, CI – CRV – RTV, 29.05.2008 CRV – RDM). Acest transfer se efectua prin accesul direct în contul victimei, după obţinerea frauduloasă a datelor privind user-ul şi parola de acces la contul on-line, prin introducerea unui program Trojan în computerul victimei şi preluarea datelor din acesta.

În ce priveşte operaţiunile de repatriere a banilor, s-a stabilit că există două căi prin care se asigură aceste servicii.

Pe de-o parte, BPC avea legături directe cu cetăţeni străini, care ridicau banii expediaţi de victime cu eludarea formalităţilor necesare unei astfel de operaţiuni. Ulterior, în baza înţelegerii cu BPC şi după obţinerea unor nume de beneficiari puse la dispoziţie de inc. MMC, „colaboratorii” externi transferau sumele rămase după retragerea procentului ce le revenea (negociat cu inc. BPC), datele operaţiunilor fiind astfel alese încât să ascundă reala provenienţă a banilor.

Pe de altă parte, în timp s-au stabilit legături şi cu alte persoane ce coordonau operaţiuni de repatriere a banilor ridicaţi în străinătate, de această dată prin transferuri Western Union sau Money Gram ori gestionarea unor conturi bancare străine (Ungaria, Cehia etc.), în care sunt depuse sume rezultate din fraude informatice, bani care sunt „colectaţi” periodic şi distribuiţi colaboratorilor.

Inc. ONCC desfăşura în cadrul grupului şi acest tip de activităţi, de punere la dispoziţie şi coordonare a unor persoane (GL, MBG, TAA), tot astfel cum şi inc. MMC asigura calea de repatriere a sumelor rezultate din activitatea infracţională şi ascundere a adevăratei provenienţe a banilor ori a identităţii reale a persoanelor ce intrau în contact direct cu victimele, coordonând activitatea mai multor persoane (DGC ŞA.)

În sfârşit, în cadrul grupului, inc. ICG înlesnea primirea sumelor de bani de către inc. CRV, prin ridicarea directă a unor sume, determinarea altor persoane să „execute” astfel de transferuri ori primirea unor sume de bani ori instrumente de plată electronică de la alţi membri ai grupului (de ex. convorbirile şi mesajele telefonice din datele de 22.02.2008, 25.02.2008 CRV – ICG, declaraţie înv. GS).

S-a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, sunt dovedite printr-un probatoriu amplu şi diversificat: sesizările victimelor din străinătate, care au depus şi dovezi privind corespondenţa cu autorii, declaraţii de inculpaţi, părţi civile, martori, învinuiţi, percheziţii domiciliare, percheziţii informatice din care a rezultat (conform proceselor-verbale rezumative) tipul de activitate desfăşurată de membrii grupului, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor, accesul în sistem informatic, înregistrări în mediul ambiental şi înregistrări de imagini, constatări tehnico-ştiinţifice în vederea stabilirii acţiunii unui program Trojan identificat sau în vederea recuperării unor date, constatări tehnico-ştiinţifice grafice, verificări la instituţii bancare, verificarea activităţii pe platforma eBay, solicitări de relaţii de la autorităţi străine prin comisii rogatorii sau transmiterea spontană de informaţii în cadrul unor anchete simultane etc.

În procedura de cameră preliminară, cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală , au invocat excepţii şi au formulat cereri inculpaţii JCM, TMA,BAI, BPC,CI, CC, VIA şi MOI.

Inculpaţii JCM şi TMA au solicitat să se constate nulitatea actului de sesizare şi a probelor din dosar , cu consecinţa restituirii acestuia la parchet.

Sub un prim aspect, se invocă nulitatea absolută a urmăririi penale , care este determinată, în opinia apărării, de lipsa apărătorului ales al inculpatului TMA începând cu data de 30.12.2008, când procurorul de caz a oprit prezentarea materialului de urmărire penală, refuzând să-i aducă la cunoştinţă învinuirea şi de a termina de studiat dosarul , iar apărătorul desemnat din oficiu a refuzat să semneze procesul verbal de prezentare a materialului.

Se invocă , de asemenea, nulitatea relativă a actului de sesizare, motivat de faptul că , deşi rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul DIICOT , Biroul Teritorial Vâlcea, totuşi , a fost verificat de un procuror - şef serviciu, şi nu de către procurorul – şef al acestui birou.

În ceea ce priveşte neregularitatea actului de sesizare din punct de vedere al conţinutului, se susţine că nu rezultă motivarea în fapt a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi probele pe care se întemeiază învinuirea.

Pe de altă parte , se arată că încadrările juridice ale faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată atestă că acestea au fost abrogate.

Ca atare, în forma actuală, actul de sesizare se referă la fapte greşit încadrate juridic, ceea ce obligă la refacerea rechizitoriului, cu respectarea noilor norme procedural penale.

Se susţine că , în cauză, se impune restituirea dosarului la procuror, întrucât inculpaţii pretind că s-au împăcat cu părţile vătămate , fiind în sarcina parchetului să stabilească dacă a intervenit împăcarea , după cum actul de sesizare intră sub incidenţa nulităţii absolute, întrucât în cursul urmăririi penale nu a fost asigurată asistenţa juridică obligatorie pentru părţile vătămate şi părţile civile.

Prin aceeaşi cerere, s-a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale , ocazie cu care să se efectueze o expertiză informatică şi o expertiză contabilă.

Totodată, se impune confruntarea cu părţile vătămate şi părţile civile, legal asistate juridic , dar şi audierea acestora în prezenţa apărătorului ales , context în care se afirmă că plângerile penale şi denunţurile sunt făcute cu încălcarea dispoziţiilor art. 289 şi art. 290 din Noul Cod de procedură penală, ceea ce determină , potrivit apărării , nulitatea acestora.

Cu privire la inculpatul JCM , se solicită ca , odată cu restituirea cauzei la procuror, să se administreze probe cu privire la toate acuzaţiile aduse acestuia, inclusiv cu privire la deplasarea în Canada şi comiterea pretinsei fapte.

La rândul lor, inculpaţii JCM, TMA,BAI, BPC,CI, CC, VIA şi MOI,au solicitat să se constate neregularitatea actului de sesizare, cu consecinţa restituirii cauzei la organul de urmărire penală, în vederea refacerii acestuia ,precum şi constatarea nulităţii şi înlăturarea percheziţiilor informatice , a interceptărilor convorbirilor telefonice , a rapoartelor de constatare tehnico – ştiinţifică întocmite de Institutul de Tehnologii Avansate şi a proceselor verbale de verificare a conţinutului telefoanelor.

Cu privire la primul aspect, se arată că este obligatoriu ca actul de sesizare să cuprindă o descriere efectivă a actelor materiale la care fiecare dintre inculpaţi a participat şi în ce formă a participaţiei penale , pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra laturii penale şi laturii civile a cauzei.

În ceea ce priveşte percheziţiile informatice şi rapoartele de constatare tehnico – ştiinţifică , se susţine de către apărare că sunt lovite de nulitate absolută , având în vedere că în primul ciclu procesual nu s-a putut efectua o expertiză informatică , motivat de împrejurarea că nu există experţi în domeniu , constatări,le întocmite fiind lipsite de valoare probatorie.

De asemenea, cu privire la acestea , dar şi cu referire la interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor , se apreciază că au fost efectuate în condiţii de nelegalitate , ceea ce atrage nulitatea acestora.

Examinând excepţiile invocate şi cererile formulate de inculpaţi cu privire la legalitatea sesizării instanţei , a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală , judecătorul de cameră preliminară constată că acestea sunt , în parte, întemeiate.

În conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală,cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor , rămân valabile , cu excepţiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte prezentarea materialului de urmărire penală, nu se poate reţine că procedura a fost viciată în cazul inculpatului TMA, inclusiv din punct de vedere al respectării dreptului la apărare.

Se observă că punerea la dispoziţie a materialului de urmărire penală s-a realizat efectiv în perioada 23.12.2008-30.12.2008, inculpatul fiind asistat de apărătorul ales sau, în situaţiile în care acesta a lipsit ori a plecat în timpul efectuării actului, în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu , aşa cum rezultă din procesele verbale întocmite în acest sens, nefiind lezate drepturile procesuale ale inculpatului sub aspectele invocate.

Tot astfel, se constată că , în virtutea principiului controlului ierarhic, ca principiu de bază al activităţii Ministerului Public, verificarea rechizitoriului pentru legalitate si temeinicie , de către procurorul – şef de serviciu, şi nu de către procurorul – şef de birou, în condiţiile în care acesta din urmă a efectuat acte de urmărire penală în cauză, nu este de natură a afecta legalitatea ( regularitatea) rechizitoriului, respectiv a sesizării instanţei.

Pe de altă parte, aspecte precum cele legate de temeinicia acuzaţiilor aduse inculpaţilor, de conţinutul şi modul de apreciere a probelor, care, contrar susţinerilor apărării , sunt indicate în cuprinsul actului de sesizare, se situează în afara verificărilor permise în această etapă procesuală.

Aceleaşi aprecieri sunt valabile şi în cazul solicitărilor de administrare a unor probe formulate tot prin cererea inculpaţilor JCM şi TMA, ştiut fiind că , în exercitarea acestei funcţii judiciare, judecătorul de cameră preliminară nu are putere de iniţiativă în materie de probaţiune , atribuţiile sale fiind în mod expres prevăzute de lege , pe când chestiunile aduse în discuţie nu ţin de legalitatea probelor efectiv administrate în cursul urmăririi penale şi, prin urmare, excedează sferei controlului pe care îl poate înfăptui potrivit art. 342 Cod pr.penală.

Se observă, de asemenea, că rechizitoriul cuprinde încadrările juridice date faptelor inculpaţilor şi este evident că nu poate fi motiv pentru refacerea actului de sesizare împrejurarea că , între timp, a intrat în vigoare noul Cod penal , putându-se ajunge , eventual , la o schimbare de încadrare juridică, în aplicarea legii penale mai favorabile, care, însă, este tot o problemă de fond , la fel ca şi posibila incidenţă a unor cauze care înlătură răspunderea penală ( împăcare) care nu pot constitui , prin prisma celor expuse , temei de evaluare a judecătorului de cameră preliminară.

Susţinerile apărării în procedura de cameră preliminară, referitoare la nulitatea actelor de urmărire penală, motivat de încălcarea dreptului la apărare a persoanelor ( părţilor) vătămate şi părţilor civile, sunt lipsite de fundament legal, având în vedere că normele procesual penale anterioare nu impunea asistenţa juridică obligatorie în cazul acestora, întocmai ca şi cele legate de sesizarea organelor de urmărire penală , fiind eronată raportarea la dispoziţiile noului Cod de procedură penală, care a intrat în vigoare ulterior sesizării instanţei.

Pe de altă parte, trebuie subliniat că excluderea probelor se poate dispune în situaţia în care se reţine nerespectarea dispoziţiilor legale privind administrarea probatoriului, care, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menţinerea mijlocului de probă astfel administrat să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal.

Inculpaţii JCM, TMA,BAI, BPC,CI, CC, VIA şi MOI au pretins că toate interceptările convorbirilor telefonice au fost efectuate cu nesocotirea prevederilor legale, ceea ce atrage nulitatea acestora.

Invocarea generică a nerespectării normelor de procedură nu este , însă, suficientă pentru a se reţine nelegalitatea administrării probelor , mai ales că nu se constată încălcări ale obligaţiei de administrate, în condiţii de legalitate , inclusiv în privinţa celor menţionate , a mijloacelor de probă în cursul urmăririi penale.

Referindu-ne la celelalte critici avansate de aceeaşi inculpaţi în ceea ce priveşte probaţiunea cauzei, după cum deja s-a arătat , normele ce reglementează instituţia camerei preliminare prevăd că judecătorul poate elimina numai probele nelegal administrate , fără a avea posibilitatea de a se pronunţa cu privire la temeinicia probelor strânse la urmărirea penală.

Aşa fiind, fără a identifica motive de nelegalitate, contrar solicitărilor inculpaţilor, nu pot fi supuse controlului judecătorului de cameră preliminară aspecte de netemeinicie în plan probator , o asemenea analiză constituind atributul instanţei de judecată la momentul evaluării materialului probator al cauzei.

Din perspectiva acestor consideraţii, rezultând legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 110D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul Teritorial Vâlcea, se apreciază că excepţiile şi cererile formulate de inculpaţi, sub aspectele menţionate, sunt nefondate.

În schimb, examinând legalitatea sesizării instanţei, se constată că rechizitoriul întocmit în cauză nu întruneşte elementele de regularitate prevăzute de lege.

Normele în materie prevedeau la momentul emiterii sale , cu precizarea că dispoziţii similare întâlnim şi în art. 328 Cod procedură penală, că rechizitoriul trebuie să cuprindă, pe lângă alte menţiuni, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina acestuia, încadrarea juridică , probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată ( art. 263 alin. 1 Cod procedură penală anterior).

Prin urmare, este obligatoriu ca rechizitoriul să conţină în mod detaliat , precis şi complet, acuzaţiile aduse inculpaţilor, având în vedere că obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii instanţei, este determinat de cuprinsul actului de sesizare, exigenţe care nu au fost respectate în cazul de faţă.

Întâlnim în partea introductivă a rechizitoriului o prezentare generală a grupului infracţional din care se presupune că au făcut parte inculpaţii , încercând a se contura structura şi activităţile grupării , inclusiv din punct de vedere al modului de operare şi rolurilor membrilor săi , ce ar fi avut drept consecinţă păgubirea cetăţenilor şi societăţilor străine.

În continuare, sunt expuse consideraţii cu privire la celelalte infracţiuni deduse judecăţii , context în care regăsim şi referiri la persoanele care ar fi fost victime ale acestor infracţiuni.

În rechizitoriu, se reţine pentru aceste infracţiuni forma continuată , care , prin natura sa plurală , este compusă din mai multe fapte , ce ar putea constitui , separat, infracţiuni de sine stătătoare.

Cu toate acestea, se observă că în actul de trimitere în judecată nu sunt prezentate , distinct, actele materiale care sunt atribuite inculpaţilor, prin stabilirea în concret, a acţiunilor fiecărui participant la săvârşirea faptelor, cu consecinţa delimitării contribuţiei proprii a acestora şi, implicit, a cunoaşterii numărului cert al actelor de executare reţinute în sarcina inculpaţilor.

În dreptul penal , unul dintre principiile de bază este cel al personalităţii răspunderii penale.

Aceasta înseamnă că nu sunt admisibile răspunderea pentru fapta altuia , nici răspunderea colectivă , respectiv răspunderea unui grup de persoane pentru faptele unei sau unor persoane din acel grup.

Apartenenţa la o asociere criminală nu poate avea ca efect antrenarea răspunderii membrilor acesteia pentru faptele la a căror săvârşire nu au contribuit.

Chiar dacă se afirmă că inculpaţii au acţionat în cadrul unui astfel de grup, răspunderea lor este una individuală, exclusiv pentru faptele comise de aceştia şi, pentru acest motiv, ele trebuie descrise în actul de sesizare.

Art. 6 parag.3 lit. a din Convenţia europeană a drepturilor omului recunoaşte oricărui acuzat dreptul de a fi informat în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că o informare precisă şi completă cu privire la faptele care se reproşează acuzatului şi calificarea juridică reprezintă o condiţie indispensabilă pentru echitatea procedurilor judiciare, iar acest lucru trebuie făcut inclusiv prin intermediul actului de acuzare , care nu poate fi caracterizat prin imprecizie cu privire la detaliile esenţiale ( cauza Mattoccia c. Italiei).

În acest context, se impune a se sublinia că rechizitoriul nu numai că trimite procesul într-o fază superioară, dar fixează şi limitele în care va avea loc judecata cu privire la faptele şi persoanele la care se referă.

În condiţiile în care lipseşte o prezentare riguroasă a stării de fapt sub aspectele amintite, instanţa ar fi pusă în situaţia de a nu cunoaşte care sunt faptele concrete ce ar fi fost comise de inculpaţi şi pentru care este chemată să judece.

Stabilirea cu puterea evidenţei a limitelor acuzaţiilor aduse inculpaţilor şi, pe cale de consecinţă, a obiectului judecăţii, prin descrierea cu exactitate a ( numărului ) actelor infracţionale şi a contribuţiei fiecărui participant la săvârşirea faptelor, este esenţială , creându-se , astfel, posibilitatea pentru inculpaţi , de a se apăra şi pentru instanţă, de a se pronunţa asupra acestora, examinând , în acelaşi timp, incidenţa unor instituţii de drept material şi procesual , precum determinarea legii penale mai favorabile , cu luarea în considerare , printre altele, a concepţiei diferite a reglementărilor succesive cu privire la infracţiunea continuată şi concursul de infracţiuni ori aplicarea procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, iar în ceea ce priveşte latura civilă, corelativ faptelor imputate , de a aprecia asupra reparării prejudiciilor cauzate.

Prin urmare, admiţând excepţiile invocate în acest sens, se va constata neregularitatea rechizitoriului nr. 110D/P/2006 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul Teritorial Vâlcea .

Se va dispune comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul Teritorial Vâlcea în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare în termenul prevăzut de art. 345 alin.3 Cod pr.penală, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.”

Impotriva acestei încheieri au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vâlcea, şi inculpaţii JCM şi TM, prin care au fost formulate în scris motive după cum urmează:

1. Parchetul susţine în primul rând că rechizitoriul nr. 110/P/2006 din data de 05.01.2009 îndeplineşte toate condiţiile de fond şi formă indicate de textul art. 286 Cod procedură penală, precizând în mod detaliat şi complet acuzaţiile formulate în cauză.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 371 Cod procedură penală judecata este limitată la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei prevederile din dispozitivul rechizitoriului referitoare la infracţiunile imputate şi la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată sunt în opinia parchetului necesare şi suficiente în acelaşi timp pentru ca instanţa să cunoască de la început obiectul judecăţii.

Câtă vreme rechizitoriul îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut, iar instanţa nu constată niciunul dintre motivele de nulitate absolută, nu poate nici dispune restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare şi nici restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.

În al doilea rând, se susţine că instanţa de control judiciar în primul ciclu procesual dacă ar fi apreciat neregularitatea actului de sesizare ar fi dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acestuia ceea ce nu s-a întâmplat.

2. Inculpaţii JCM şi TM, prin apărător, au susţinut în scris în primul rând greşita respingere a excepţiei de nulitate a rechizitoriului în condiţiile în care acesta a fost confirmat de un alt procuror decât cel anume desemnat de lege.

Pe de altă parte, prezentarea materialului de urmărire penală s-a efectuat în ceea ce îl priveşte pe inculpatul TM cu nerespectarea dreptului acestuia la apărare şi cu lipsă de procedură, ceea ce ar fi trebuit să determine nulitatea urmăririi.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de control judiciar, verificând însă din oficiu, calea de atac în raport cu dispoziţiile legale în materie ale art. 347 alin. 1, art. 345, art. 346 Cod procedură penală, o apreciază inadmisibilă având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 345 Cod procedură penală care se referă la procedura în cameră preliminară legiuitorul a stabilit în alin. 2 că în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul când sancţionează conform art. 280-282 Cod procedură penală actele urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

Din textul precizat, rezultă fără echivoc faptul că în aceste situaţii delimitate, de lege judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere, pe care o comunică imediat parchetului emitent al actului de sesizare.

În continuare, în alin. 3 se arată că în termen de 5 zile de la comunicare procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare, având alternativa însă de a menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori de a solicita restituirea cauzei.

Art. 347 Cod procedură penală stabileşte calea de atac împotriva încheierilor pronunţate în cameră preliminară, arătând că în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, procurorul şi inculpatul pot face contestaţie, această cale de atac fiind recunoscută şi împotriva soluţiilor prevăzute de art. 346 alin. 3-5 Cod procedură penală.

Ţinând cont de faptul că procedura camerei preliminare are caracter special, şi implicit, dispoziţiile art. 347 mai sus citat, rezultă că legiuitorul nu a înţeles să includă în sfera încheierilor contestabile şi pe aceea menţionată la art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, ceea ce înseamnă că atât parchetul, cât şi inculpaţii JCM şi TM au exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, fiind din acest motiv inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de control judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 347 alin. 1 raportat la art. 345 şi art. 346 Cod procedură penală Curtea a respins ca inadmisibile contestaţiile DIICOT – B.T. Vâlcea şi inculpaţilor JCM şi TM.