Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata

Cel PctJ

mistic şi c-ai trăit un timp la mînâstire. Ştiu ca eşti dar... asta nu m-a împiedicat... Contactul cu realitatea o lecuiască... Nici nu *<* nn»'» «itA.i —■ - ■«- e

—_r.---------vumitiui cu realitatea o <

lecuiască... Nici nu se poate altfel cu o fire ca a dumitale - Ce înţelegi dumneata prin mistic? Şi de ce

^sa mă

lecuiască? întrebă Alioşa oarecum mirat

- De Dumnezeu şi de toate celelalte.

- Cum, dumneata nu crezi în Dumnezeu?

- Dimpotrivă, n-am nimic cu Dumnezeu. Fireşte, Dumnezeu nu este decît o ipoteză... dar... recunosc că este necesar ca sa se menţină ordinea... vreau să zic ordinea universală şi aşa mai departe... Şi dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat, adăugă băiatul, simţind că roşeşte din nou.

Se temea ca nu cumva Alioşa să creadă că vrea cu tot dinadinsul să-şi etaleze erudiţia şi să-i arate că judecă întoc­mai ca un om în toată firea. „Mie nici prin gînd nu-mi trece să fac pe savantul faţă de el", îşi spuse el supărat. Şi nu mai putea de necaz.

- Mărturisesc că, în general, nu prea îmi plac discuţiile de felul ăsta, spuse el tăios. De altfel, poţi foarte bine să iubeşti omenirea şi fără să crezi în Dumnezeu, nu-i aşa? Voltaire nu credea în Dumnezeu şi totuşi iubea umanitatea, am dreptate. („Iar ai început, iar!" se mustră el.)

- Voltaire credea în Dumnezeu, dar, pe cît se pare, credea şi nu prea, după cum nici omenirea nu ştiu dacă o iubea chiar aşa de mult, rosti molcom Alioşa, cumpănindu-şi cuvintele 51 pe un ton cît se poate de firesc, ca şi cum ar fi vorbit cu w¹ om de seama lui, sau chiar mai vîrstnic decît el.

Kolea fu impresionat de ezitarea lui Alioşa, de neîncr • derea în propria sa părere despre Voltaire şi mai cu seama faptul că voia să-l lase pe el, un copil, să rezolve acea problema.

K-ARAMAZOV

349

—"nurnneata l-ai citit pe Voltaire? îl întrebă în încheiere

Nu n-^aS P^{utea sa s}P^un— Am citit însă Candide în

. _n traducere veche, mizerabilă, ridicolă chiar... („Iar, ruseşte» "

iar!")

_ Şi ai înţeles?

Sigur că da, tot... adică... de ce crezi că n-aş fi putut lege? E adevărat că sînt şi unele lucruri picante... Pot . ^g [jjjje totuşi să-mi dau seama că este un roman filosofic, i a fost scris în sprijinul unei idei... de astă dată Kolea se împotmoli de tot. Eu sînt socialist, Karamazov, un socialist incorigibil! declară el din senin, fără nici o legătură cu ceea ce spusese mai înainte. Alioşa începu să rîdă.

- Socialist? Dar cînd ai avut timp să ajungi socialist? La treisprezece ani? Mi se pare că atîţia ani ai, dacă nu mă înşel.

Kolea se simţi ofensat.

- în primul rînd, dacă nu te superi, am paisprezece, nu treisprezece, îi împlinesc peste două sâptămîni! ripostă el cu aprindere. în al doilea rînd, nu pricep ce legătură are vîrsta cu lucrunle astea. Convingerile mele interesează, nu cîţi ani am, nu-i aşa?

- Cînd o să ai cîţiva ani în plus, o să vezi singur ce impor­tanţă poate avea vîrsta pentru convingerile unui om. Am avut unpresia că dumneata nu faci decît să repeţi nişte cuvinte pe ^Care k"^ auzit undeva, răspunse Alioşa tot atît de liniştit şi de modest.

Kolea însă îl întrerupse impetuos.

~ |mi dai voie, pentru dumneata totul se reduce la supu-

pJrih ^S' ^misticism- ^{Cu toate astea}> trebuie să recunoşti că, de ^ credinţa creştină n-a favorizat în definitiv decît oamenii

Dopat: • .

_ri„. ^S1 autocraţia, ajutîndu-i să menţină în sclavie pătura ^ejos> nu-i aşa?
- Ah, asta cu siguranţa c-ai citit-o undeva dăscălit cineva, sînt convins! exclama Alioşa.

- Da-mi voie, de ce trebuie neapărat s-o fi citit u

Şi te rog sa ma crezi ca nu m-a dăscălit nimeni. Pot s ^a lucrurile şi singur... şi, daca vrei să ştii, n-am nimic îrrm lui Hristos. A fost o persoană plina de omenie şi, (j_aca trăit în zilele noastre, sînt convins că s-ar fi alăturat rev ţionarilor şi poate ar fi jucat chiar un rol de seama... Maim ca sigur.

- Unde, unde ai putut să descoperi toate astea? Cu c neghiob te-ai împrietenit? exclamă Alioşa.

- îmi pare rău, dar adevărul nu poate fi ascuns sub obroc' E drept că am deseori prilejul să discut cu domnul Rakitin dar... de fapt, se pare că şi bătrinul Belinski a spus acelaşi lucru¹.

- Belinski? Nu-mi amintesc. N-a scris nicaien aşa ceva.

- Chiar dacă n-a scris, în orice caz se pare c-ar fi spus Am auzit de la un... dar, la dracu'...

- Dumneata l-ai citit pe Belinski?

- Cum sa-ţi spun, vezi... nu l-am citit în întregime, dar. am citit totuşi un fragment, ştii, acolo unde se vorbeşte despre Tatiana, de ce n-a plecat cu Oneghin.

- De ce n-a plecat cu Oneghin? Cum, dumneata... poţi sa înţelegi asemenea lucru?

- Dar ce, crezi ca sînt un puşti ca Smurov?! rinji sarcastic Kolea. Sa nu-ţi închipui totuşi că aş fi cine ştie ce revo­luţionar înfocat. Se întîmplâ de multe ori sa nu ma înţeleg cu domnul Rakitin. Dacă am pomenit adineauri despre Tatian nu înseamnă că sînt de acord cu emanciparea femei Convingerea mea este ca femeia ramîne totuşi o fiinţa

1 Dostoievski se refera la o discuţie pe care a avut-o cu critic" ^ crat-revoluţionar Vissanon Gngonevici Belinski (181l-l848) cu p"^v Hristos, relatata pe larg in Jurnalul unui scriitor

351

câ-i datoare să se supună. Les femmes tricottent¹, ⁿ° lui Napoleon, spuse Kolea zîmbind fara rost. în aceasta ^vOf- _ta cel puţin, împărtăşesc întru totul părerea acestui P° J_O0iare om- Şi tot aşa, cred că-i o măgărie să-ţi părăseşti f i_ecînd, bunăoară, în America; mai rău decît o măgărie,

nerozie sadea! Ce să cauţi în America cînd şi la noi poţi , ^_e bjne de folos omenirii? Mai ales acum. Avem în faţă cîmp nelimitat pentru a desfăşura o activitate rodnică. Aşa am şi răspuns.

-Ai răspuns? Cui? S-a găsit cineva să-ţi propună să pleci ia America?

- Mărturisesc că da, a încercat cineva, dar am refuzat categoric. Asta, bineînţeles, rămîne între noi, Karamazov, auzi? Nici un cuvînt nimănui! Eşti singurul om care ştie treaba asta. N-am nici un chef să încap în ghearele Secţiei a treia şi să-mi îmbogăţesc cunoştinţele în clădirea de la Podul Ţepnoi.

Cît vom trăi nu uităm noi Căsuţa de la Podul Ţepnoi!²

- îţi aminteşti? Formidabil, nu-i aşa? De ce rîzi? Nu cumva crezi că-ţi spun gogoşi? („Ce-ar fi dac-ar afla întîmplător ^câ nu există decît un singur număr din «Kolokol» în biblio-toa tatii, unicul, de altfel, pe care l-am citit?" îşi spuse el cu "n fior.)

~ Vai de mine, nici nu-mi trece prin gînd să rid de dum-^J^şinu cred că minţi. Tocmai asta e, vezi, sînt convins că

2 ^meile croşetează (fr)

Poetul ^r"^{11 de Dnutn} Mihaev (1835-l889) din Orăşelul de sare, în care ^Intr"0 casa'? ^mot'^u' defectuos în care se ţineau diverse „lecţii populare" •Ufic ^e 'wga Podul Ţepnoi Versurile au căpătat insa şi o alta sem

pp

•Uficaţjg ga Podul Ţepnoi Versurile au căpătat insa şi o alta sem-

itei a't ^{Oarece tot} Wnga Podul Ţepnoi se afla şi Cancelaria imperiala a ^e» (Siguranţa Statului)