Universitatea liberă internațională din moldova

12.3. Conceptul integrativ faţă de managementul calităţii şi a eficienţei

Starea de criză impune companiile din diferite ramuri de activitate să caute оn paralel diverse căi de ridicarea a gradului de competitivitate a producţiei sale, extinderea volumului de producţie şi pe această bază să-şi оmbunătăţească indicatorii economici. Aceasta presupune necesitatea aplicării unui concept complex faţă de asigurarea competitivităţii companiei.

Cadrul de reglementare al activităţii companiei оn conversiune pentru asigurarea parametrilor necesari ai produselor fabricate оl pot constitui formele tradiţionale. Practica autohtonă a acumulat destule cunoştinţe privind sistematizarea activităţii оn domeniul calităţii şi eficienţei la nivelul оntreprinderilor de producţie.

Cadrul pentru reglementarea activităţii оntreprinderii оn conversiune pentru asigurarea parametrilor necesari ai produselor fabricate оl pot constitui, tradiţional, formele оncetăţenite. Practica autohtonă a acumulat destule cunoştinţe privind sistematizarea activităţii оn domeniul calităţii şi al eficienţei nu numai la nivelul оntreprinderilor de producţie. Printre aceste sisteme eficiente pot fi delimitate: sistemul de muncă fără defecte, sistemul de gestiune a calităţii producţiei, sistemul de ridicare a calităţii producţiei etc., aplicate оn оntreprinderile din Moldova, ce implementează managementul calităţii.

Fiecare din sistemele menţionate are avantajul că integrează оn sine activitatea diversă a subdiviziunilor оntreprinderii de producţie, avвnd o unică direcţie de orientare spre două obiective – calitatea producţiei şi eficienţa procesului de producţie. Standardele interne, create оn cadrul acestor sisteme, reprezintă lista lucrărilor şi parametrilor finali, cu ajutorul cărora se efectuează transmiterea producţiei оntre subdiviziuni. Tot ele se prezintă şi drept indici criteriali pentru controlul intrărilor.

Оn condiţiile actuale multe elaborări din anii precedenţi оn domeniul standardizării intrafirmă prezintă o valoare destul de apreciabilă. Aceasta presupune necesitatea prelucrării lor creatoare şi utilizării оn formă adaptată оn cadrul sistemelor contemporane de gestiune a competitivităţii.

La modul general cerinţele contemporane faţă de gestiunea calităţii sunt [52, p. 351]:

1) includerea оn bilanţurile a cheltuielilor pentru calitate şi utilizarea acestei informaţii ca fiind de bază;

2) fiecare lucrător trebuie să poată determina rolul său оn оmbunătăţirea calităţii;

3) consumatorul trebuie să fie convins de calitatea produselor lansate de firmă;

4) gestiunea calităţii nu este o funcţie a serviciului tehnic, ci un proces orientat spre consumator;

5) calitate e ceea ce cere consumatorul;

6) calitatea şi preţul este sumă, dar nu şi diferenţă;

7) contribuţia fiecărui lucrător la calitate trebuie să fie stimulată.

O companie de perspectivă trebuie să posede un sistem dinamic complex de gestiune a competitivităţii, оn care să fie folosită experienţa (proprie şi a altor organizaţii) de sistematizare a activităţii оn domeniul eficienţei şi calităţii, adaptat la standardele internaţionale de gestiune a calităţii. Activitatea оn această direcţie este chemată să-i asigure companiei оn conversiune sistematizarea structurii interne, responsabilitatea din partea executanţilor şi оn final – depăşirea crizei.

Gestiunea competitivităţii producţiei şi a procesului de producţie permite conducătorilor companiei să orienteze mai clar potenţialul tehnic spre elaborarea unor articole cu dimensiuni, design, clasă de precizie, condiţii de exploatare, stabilitate la uzură, preţ de cost etc. planificate оn prealabil. Aceasta necesită un control sistematic asupra calităţii verigilor intermediare de producţie. Introducerea cвtorva nivele de control asupra calităţii unor articole concrete оi permite companiei de producţie să extindă segmentul de piaţă şi să majoreze respectiv volumul de producţie şi să оmbunătăţească indicii economici.

De rвnd cu aceasta ridicarea gradului de competitivitate a producţiei prin modificarea parametrilor ei de exploatare necesită оntreţinerea оn componenţa оntreprinderilor de producţie a unui aparat tehnic de construcţie şi instrumental de producţie destul de mare. Aceasta necesită cheltuieli de regie suplimentare şi respectiv majorează preţul de cost al produselor, ceea ce frвnează оntr-o anumită măsură ieşirea companiei din criza financiară.

Aceste două procese contradictorii – modificarea calităţii articolelor şi concomitent majorarea cheltuielilor – acţionează оn mod diferit asupra volumul de desfacere şi indicatorii economici ai оntreprinderii industriale. Adaptarea producţiei la condiţiile de concurenţă ale mediului de afaceri necesită crearea оn cadrul companiei a unui sistem ramificat de servicii marketing, formaţiuni tehnologice de construcţie, schimbarea principială a оntregului sistem de planificare internă a producţiei, gestiune a calităţii şi competitivităţii producţiei.

Gestiunea competitivităţii constituie elementul fundamental al activităţii companiilor de producţie de eficienţa cruia depind оn multe privinţe indicatorii economico-financiari finali. Aceasta condiţionează necesitatea unor cercetări de profunzime şi elaborări metodice privind componentele competitivităţii şi ale calităţii producţiei şi оntreprinderii.

Exemplu

Criza a creat conflicte deschise оntre producatorii industriei constructoare de maini. Оn Germania, la mainile autohtone se oferă reduceri de pre mari, оn medie de 12.1%.

CEO-ul Fiat, care este i Presedintele ACEA - European Autombile Manufacturers' Association a acuzat Volkswagen că a оnceput un razboi al preurilor, ce a accentuat pierderile din industrie i a numit piaa "o baie de sоnge a preurilor", precizeaza The Wall Street Journal.

Ca răspuns, directorul de comunicare Volkswagen a cerut demisia lui Sergio Marchionne din funcia de Preedinte al ACEA.

Оn calitate de lider al organizaiei producatorilor auto, Marchionne susine intervenia Comisiei Europene pentru a sprijini companiile оn legătura cu problema supraproduciei.

Recapitulare

1. Interacţiunea companiei cu mediul de afaceri оn mare parte are caracterul relaţiilor de concurenţă cu furnizorii de resurse, consumatorii de produse etc. Aceasta condiţionează necesitatea existenţei оn cadrul companiei a unei gestiuni speciale a competitivităţii.

2. Оn condiţiile limitării stricte a resurselor financiare cel mai preferabil tip de comportament competitiv al companiei industriale aflate оn stare de criză este considerat acomodarea la segmente оnguste de piaţă din contul lansării unor produse cu calităţi unice.

3. Procesul de gestiune a competitivităţii producţiei la diferite etape ale ciclului de viaţă a mărfurilor se schimbă, dacă la primele două etape principala atenţie a managementului se concentrează asupra majorării volumului de producţie şi extinderii pieţei interne, apoi la ultimele două etape apare necesitatea utilizării resurselor interne şi atragerii celor externe pentru continuarea producerii şi diminuarea declinului. Una din resursele suplimentare pentru continuarea ciclului de viaţă al produsului poate fi exportul, preferat de companii care dispun de tehnologii avansate.

4. Mijloace eficiente pentru extinderea sarcinilor de conversiune pot fi cooperarea interfirmă, vвnzarea tehnologiilor оnvechite, crearea filialelor оntreprinderilor de asamblare оn locurile de consum оn masă a produselor respective.

5. Unul din cele mai eficiente mijloace pentru depăşirea crizei оn companii se prezintă implementarea sistemului managemelui calităţii produselor, inclusiv a produsului final. Sistemele avansate de gestiune a calităţii formate оn anii precedenţi constituie o bază solidă pentru adaptarea lor la noile condiţii ţinвnd cont de experienţa străină foarte bogată.

6. La modul general soluţionarea de către companie aflată оn criză a problemelor privind gestiunea competitivităţii оn interacţiunea ei cu mediul de afaceri se sprijină pe conceptul integrativ faţă de managementul calităţii producţiei şi a eficienţei оntreprinderii, ce prevede rezolvarea pe etape a problemelor ce ţin de economisirea muncii materiale (resurselor tehnico-materiale energetice etc.) şi vii (optimizarea proceselor de producţie, ridicarea clasei de precizie a operaţiunilor şi reducerea rebutului), precum şi faţă de promovarea produselor pe piaţă şi оnlăturarea concurenţei. Cadrul favorabil pentru soluţionarea acestei probleme оn companii este existenţe cadrelor superior calificate şi nivelul general оnalt al culturii tehnice (tehnologice).

•