Universitatea liberă internațională din moldova

3.1. Ciclurile şi etapele activităţii de afaceri

Оn general procesul reproducţiei sociale constă din patru cele mai reliefate etape – producţie, distribuţie, schimb şi consum. Decurgerea echilibrată a procesului de reproducţie chiar şi оn regimul simplei reproducţii (fără creştere) presupune corespunderea cantitativă, ca volum şi timp, a tuturor acestor patru etape. Оn cazul decăderii uneia dintre ele ca volum sau timp sistemul trece оn regim redus la nivelul fazei inferioare de funcţionare, ceea ce pe de o parte conduce la acumularea unei cantităţi de surplus a producţiei din celelalte faze, iar pe de alta – la neobţinerea unor mijloace pentru continuarea ciclului de reproducţie.

Funcţionarea sistemelor economice la macro- şi micronivel presupune devierea lor periodică de la regimul normal de aciune, formвnd astfel un anumit ciclu [48, p. 61].

Оn ciclul activităţii de afaceri din cadrul macro-sistemelor se delimitează patru faze (figura 3.1):

1. 
   Declinul (criza). Durează de la cвteva luni pвnă la doi ani. Оn această perioadă are loc reducerea volumului de producţie, scăderea preţurilor, acumularea unui surplus de produse, micşorarea salariului, disponibilizarea angajaţilor, creşterea numărului de falimente. Cel mai mult sunt supuse impactului crizei organizaţiile nemonopoliste - businessul mic. Оn aspect ramural cel mai mult sunt sensibili crizelor producătorii de utilaje, mijloace tehnice de uz casnic. Producătorii de bunuri alimentare şi mărfuri de larg consum, оn special obiecte de primă necesitate, mai puţin depind de fenomenul crizei (linia ab din figura 3.1) .
   
2. 
   Depresia (stagnarea). Aceasta ţine de la un an pвnă la trei ani şi reprezintă un proces de echilibrare la un nivel nou, inferior (după volum şi termene) al reproducţiei sociale. La această fază managementul efectuează măsuri de redresare de mică amploare, nesigure, uneori contradictorii. Investitorul se ascunde. Cota procentuală scade. Societatea, organizaţia se află оn stare de aşteptare (linia bc din figura 3.1).
   

Fig. 3.1. Fazele ciclului activităţii de afaceri оn cadrul macrosistemului

1. 
   Оnviorarea (linia cd). Pentru această fază sunt caracteristice оnviorări ale activităţii de afaceri, creşterea investiţiilor, majorarea preţurilor, extinderea producţiei şi creşterea numărului locurilor de muncă. Creşte nivelul dobвnzilor. Оnviorarea cuprinde оn primul rвnd producătorii mijloacelor de producţie şi materiale de construcţii, industria construcţiilor. Apar noi оntreprinderi. Această fază se оncheie prin atingerea nivelului anterior crizei (punctul d).
   
2. 
   Avвntul. Pentru această fază sunt caracteristice extinderea producţiei şi creşterea investiţiilor (linia de). Apar o mulţime de noi оntreprinderi, se implementează tehnologii noi. Cresc cursurile acţiunilor, preţurile, dobвnzile, salariul. Ia amploare micul business. Concomitent cresc rezervele de producţie, creşte tensiunea оn bilanţele bancare, sporeşte creditarea companiilor de producţie, cresc neproporţional investiţiile оn sfera producţiei. Creşte оncordarea оn ce priveşte proporţiile dintre fazele ciclului reproductiv la macro- şi micronivel. Saltul excesiv prevesteşte declinul brusc (linia ek), iar după dвnsul – iarăşi starea de depresie.
   

Organizaţia economică, ca una dintre varietăţile sistemelor economice, оn activitatea ei vitală, trece de asemenea prin anumite cicluri. Fiecare din aceste cicluri se оncheie, de regulă, cu trecerea la un nou nivel al procesului reproductiv (superior, inferior, mai larg, mai оngust).

Ciclul de viaţă al organizaţiei economice de asemenea se delimitează prin următoarele patru faze (figura 3.2):

1. 
   formarea (linia ab). La această etapă se fac investiţii оn organizarea producţiei – procurarea utilajului, trainingul personalului etc. Mijloacele cheltuite оncă nu se recuperează;
   
2. 
   creşterea (linia bc). La această etapă orice investire de mijloace se soldează cu creşterea substanţială a capacităţilor de producţie, volumului vвnzărilor, profitului. Aceasta e faza cea mai progresivă a ciclului de viaţă al companiei, „ora ei astrală”;
   
3. 
   funcţionarea echilibrată (linia cd). La această etapă compania culege recolta, şi anume – fără investiţii esenţiale se desfăşoară procesul de funcţionare echilibrată, de obţinere a unui venit stabil. Оnsă оn final se uzează utilajul, uzura materială, se uzează moral fondurile fixe şi producţia, şi оntreprinderea industrială se apropie de declin;
   
4. 
   declinul (linia de). Dacă nu este supusă reconstrucţiei, compania treptat stagnează şi se autolichidează (punctul e). Оnsă faptul că compania dispune de cultură tehnologică, de utilaj puţin uzat оi asigură posibilitatea de a оncepe un nou ciclu de viaţă. Pentru aceasta la etapa de declin (оn punctul r) trebuie găsite şi alocate mijloace (investiţii) оn reconstrucţie şi reorganizarea companiei. O asemenea manevră va permite depăşirea stării de criză şi оnviorarea activităţii companiei (linia rk), precum şi creşterea ulterioară, dar deja de la treapta nivelului n (nivelul culturii tehnologice obţinut оn timpul funcţionării).
   

Fig. 3.2. Fazele ciclului de viaţă al organizaţiei economice
Оn concepţia Boston Consulting Group fazele ciclului de viaă a companiei pot fi numite astfel [36, p.52]:

1. 
   formarea (liniile ab şi rk) – „copilul dificil”;
   
2. 
   creşterea (linia bc) – „clipa astrală”;
   
3. 
   funcţionarea echilibrată (linia cd) – „vaca mulgătoare”;
   
4. 
   declinul (linia de) – „cвinele”.
   

Terminologia оn formularea Boston Consulting Group poate fi implementată de către top-management оn fiecare din cele patru faze.

Există opinia precum că ciclul de viaţă al unei оntreprinderi industriale constituie aproximativ 30 de ani. La apropierea de acest hotar top-managementul trebuie să ia o decizie radicală cu privire la reorganizarea din talpă al acesteia, sau la desfiinţarea ei.

Există şi diverse opinii privind cauzele şi durata ciclurilor economice la macro- şi micro-nivel. Printre cele mai cunoscute pot fi numite următoarele sisteme de cicluri:

1. 
   ciclurile lui N.D. Kondratiev (1892-1938). Cauza lor principală este schimbarea radicală a bazei tehnologice de producţie, modificarea structurii ei. Durata unor asemenea cicluri este de 40 – 60 ani. Kondratiev a afirmat că de rвnd cu ciclurile mici ale producţiei capitaliste cu durata de 8 –10 ani, există şi cicluri mari – de cвte 48 – 55 ani, ce constau din două valuri – ascendent şi descendent [51, p. 36112], tabelul 3.1.
   

Tabelul 3.1.

Valurile ciclurilor lui Kondratiev [51, p.37-38]

Nr. ciclurilorAscendenţăDescendenţă1.(1787 – 1792) – (1810 – 1817)(1810 – 1817) – (1844 – 1851)2.(1844 – 1851) – (1870 – 1875)(1870 – 1875) – (1890 – 1896)3.(1890– 1896) – (1914 – 1920)(1920 – 1940)4.Finele anilor 40 – оnceputul anilor 70 ai secolului XXОnceputul anilor 70 – mijlocul anilor 80 ai secolului XX5. Оnceputul anilor 90 ai secolului XX – primele decenii ale secollului XXI

1. 
   ciclurile lui Kuzneţ. Forţa lor motrică o constituie progresul оn structura reproductivă (acestea mai sunt numite reproductive sau constructive). Durata unor asemenea cicluri este de circa 20 ani;
   
2. 
   ciclurile lui Jagler. Temelia acestor cicluri se consideră interacţinea dintre diverşi factori creditar-monetari. Periodicitatea lor este de 7-11 ani;
   
3. 
   ciclurile lui Kitcin au durata de 3 – 5 ani, această ciclitate scurtă reflectă dinamica valorii relative a mărfurilor şi materialelor оntreprinderii de producţie, adică la baza lor este pus ciclul mediu de producţie al companiei, ţinвndu-se cont de cercetările ştiinţifice şi pregătirea producţiei (instrumente, tehnologie, personal, resurse materiale şi financiare) [52, p. 99].
   

Istoria economică şi practica economică contemporană vorbesc despre faptul că avвntul şi declinul activităţii de afaceri la mega- şi macronivel оn mare măsură sunt condiţionate de doi factori:

1. 
   schimbările оn mijloacele de producţie ca rezultat al inovaiilor ştiinţifice (оn biologie – clonarea animalelor; оn agricultură – ingineria celulară a culturilor; оn chimia organică – sinteza unor produse alimentare; оn telecomunicaţii – Internetul, smartphon-uri, etc.);
   
2. 
   modificările de amploare оn structura politică şi relaţiile economice a statelor оn direcţia apropierii sistemelor economico-politice la macronivel (Parlamentul European, Uniunea Europeană, Tribunalul de la Haaga, Acordul Şenghen, valuta euro etc.).
   

Dacă salturile tehnologice puin pot fi prognozabile şi influenţate, apoi procesele politico-economice la nivel de stat şi suprastat, pe măsura intensificării relaţiilor integraţioniste, devin tot mai pronosticabile şi sunt supuse acţiunii administrative. Aceast fapt oferă temei pentru studierea activă a proceselor undulare la meganivel оn scopul prognozării stării mediului pentru organizaţiile economice.

1.