Universitatea liberă internațională din moldova

2.3. Оnfiinarea companiilor оn mediul de afaceri

Unitatea economică reprezintă unul din elementele social-economice de bază ale macrosistemului numit economia naţională. Specificul ultimei constă оn integritatea elementelor ei cu privire la legătura politico-economică şi social-morală. Aceasta permite ca procesele de criză din unitatea economică să fie considerate drept manifestări ale deformării complexului economic al ţării.

Unitatea economică ca purtător al relaţiilor sociale şi economice оn cadrul macrosistemului se află permanent la hotarul dintre acestea, iar de gradul coordonării lor depinde оn mod decisiv stabilitatea sau starea de criză оn organizaţie (figura 2.7)

Fig.2.7. Unitatea economică оn cadrul macrosistemului: S + E = mediul companiei

Dat fiind faptul că starea de criză intervine periodic оn orice organizaţie, pentru management este importantă pronosticarea acestor procese şi elaborarea mecanismelor de minimizare a prejudiciilor ce cauzate acesteia.

Dacă asupra agenţilor mediului extern (relaţiile de piaţă, inflaţia, cota procentuală, normele fiscale, salariul mediu, coşul minim de consum, demografia, ideologia etc.) organizaţia dată nu poate acţiona direct, apoi asupra agenţilor cu care ea contactează nemijlocit poate influenţa prin diferite mijloace. Ultima circumstanţă creează premise pentru funcţia ei activă referitoare la mediul de afaceri, ceea ce este deosebit de important оn perioadele de criză.

Оn relaţiile cu mediul de afaceri organizaţia are două probleme principale – interacţiunea şi adaptarea, soluţionarea cărora poate duce la eficienţa activităţii ei. Mediul de afaceri se formează оn procesul de activitate a organizaţiei şi se modifică оn timp, precum şi оn legătură cu modificările din interiorul organizaţiei (modificarea strategiei, structurii, sferei de activitate, a producţiei, pieţelor etc.).

Agenţii mediului de afaceri joacă un rol diferit оn activitatea organizaţiei economice şi ca iniţiatori şi ca stabilizatori (liniştitori, оncetinători) ai procesului de producţie. De aceea pentru оntocmirea algoritmului optimist privind interacţiunea organizaţiei cu mediul de afaceri trebuie evaluate relaţiile ei cu fiecare dintre agenţii mai importanţi şi elaborat un sistem unic, care e demonstrat оn figura 2.8 sub formă de vectori ai relaţiilor reciproce, care pornete de la centru spre fiecare din aceşti agenţi.


Fig. 2.8. Mediul de afaceri al organizaţiei economice: 1, 2..., 10 – agenţii mediului de afaceri (interacţiuni diverse cu organizaţia economică ca intensitate şi mărime)
Deoarece distanţa dintre organizaţie şi agenţii mediului de afaceri nu are o importanţă determinantă, apoi acest parametru poate fi omis şi introdus оn schemă un subiect al mediului de afaceri la o depărtare corespunzătoare interacţiunii lui cu organizaţia economică. Spaţiile agenţilor mediului de afaceri corespund volumului interacţiunii lor cu organizaţia conform parametrului de bază, de ex. volumului total al vвnzărilor.

Cвt priveşte interacţiunile necomerciale ale organizaţiei cu agenţii mediului de afaceri, оn figura 2.8 acestea sunt redate sub formă de puncte, iar vectorii ce vin spre ele corespund densităţii relative a interacţiunii fiecăruia cu organizaţia (оn calitate de măsurător al densităţii pot fi luate, spre exemplu consumul de timp de către lucrătorii organizaţiei pentru operaţiunile cu fiecare dintre asemenea subiect non-comercial).

Compania industrială оn sistemul economiei de piaţă reprezintă o formaţiune destul de integră şi relativ autonomă. Concomitent ea nu este оn stare să efectueze ciclul complet de reproducţie fără interacţiunea cu mediul de afaceri – fără „intrarea” agenţilor de producţie şi fără „ieşirea” produsului ei. Aceasta vorbeşte despre diluarea hotarelor dintre organizaţie şi agentul economic respectiv, оn acest context mediul de afaceri, ce se află оn contact dinamic cu organizaţia poate fi considerat drept o parte esenţială a acesteia. Despre această unitate dialectică a organizaţiei cu mediul ei de afaceri vorbeşte şi faptul că ultimul apare, evoluează, se stinge şi se lichidează concomitent şi оmpreună cu organizaţia – оn ritmul ciclului ei de viaţă. Parametrii dinamici ai organizaţiei reprezintă forma transformată a caracteristicilor mediului de afaceri. De aceea unul din mijloacele de evaluare a parametrilor mediului de afaceri poate fi analiza factorială a dinamicii organizaţiei care оl formează.

Оn procesul de dezvoltare a organizaţiei economice, factorii (interni şi externi) se modifică consecvent. La stadiul incipient de dezvoltare, acetia se grupează оn jurul problemei privind investiţiile de startup, formarea fondurilor şi a personalului, lansarea producţiei. Aici fiecare ingredient de creştere a cheltuielilor aduce o creştere relativ mică a vвnzărilor [10, p. 43]:

dP/dI = min,

unde dP – creşterea vвnzărilor; dI – creşterea investiţiilor.

De menţionat faptul că o asemenea situaţie este caracteristică de asemenea pentru organizaţiile оn stare de criză, cвnd investiţiile nu aduc venituri iar menţinerea timp оndelungat a acestei situaţii poate conduce la distrugerea organizaţiei.

La etapa următore, cвnd organizaţia deja funcţionează, problemele se la majorarea volumelor de producţie, realizarea produselor, modernizarea utilajului pentru a atinge оntвietatea la cheltuielile de producţie (conform lui M. Porter). La această etapă fiecare ingredient de sporire a investiţiilor aduce profit оn creştere [12, p. 78]:

dP/dI = max.

Оn cadrul acestei etape are loc acumularea treptată a oboselii forţelor de producţie a organizaţiei şi оn segmentul de desfacere a producţiei. Aceasta se manifestă prin uzura morală şi fizică a fondurilor fixe de producţie, uzura morală a produselor fabricate. Оn rezultatul reducerii gradului de eficienţă a aparatului productiv la fiecare grad de creştere a investiţiilor revine o tot mai mică majorare a venitului şi оn final intervine un moment, cвnd acest indice echivalează cu zero.

Ciclul de viaţă al organizaţiei economice şi mediului ei de afaceri descris corespund schemei, propuse de Mitin N. [55, p. 89], a relaţiilor ciclice binare ale factorilor: 1) transformatori, 2) tranzacţionari, aceste grupe de factori fiind simetrice unul faţă de altul. Funcţia de producţie a acestor factori, ce se află оntr-o oarecare contradicţie, conturează hotarul modelului de reproducţie. Acţiunea stabilizatoare a factorilor transformatori şi transacţionari ai organizaţiei se realizează оn limitele hotarelor fixate pe graficul interacţiunii dintre producţie şi factorii оn schimbare consecventă (Figura 2.9), astfel totalitatea lor creează cвmpul de homeostază stabilă a existenţei şi dezvoltării efective (fără crize) a organizaţiei [3, p.58]. Totodată homeostaza este оnţeleasă ca echilibru şi stabilitate internă, dacă e vorba de un organism aparte, sau ca stabilitate a sistemului viu, dacă avem оn vedere populaţia sau sistemul ecologic. Dar pentru populaţie nu este mai puţin importantă şi estimarea caracteristicilor externe ale mediului ambiant, corespunderea lor cu posibilităţile activităţii vitale a sistemului viu. Să numim drept hotar al domeniului homostazei sistemului multitudinea (linia, suprafaţa, hipersuprafaţa) оn spaţiu a parametrilor mediului extern, care separă domeniul valorilor lor şi оn interiorul căreia existenţa sistemului viu este posibilă, de celelalte spaţii. Trecerea sistemului din domeniul homostazei peste hotarul ei оnseamnă sistarea posibilităţii de existenţă a sistemului [5, p. 135]. Оn figura 2.9 sunt redate grafic stările şi traiectoriile procesului de producţie оn cadrul organizaţiei la interacţiunea ei cu factorii de mediu [3, p.59]. Hotarul cвmpului amplitudei al sistemului reproductiv al organizaţiei economice ete redat prin curba exponentă şi curba logaritmică, trecerea dincolo de acestea poate provoca dezechilibrul, iar trecerea prin punctul Q2 vorbeşte despre trecerea organizaţiei şi a mediului ei de afaceri оntr-o nouă stare calitativă – оn alt sistem: „organizaţie – mediu de afaceri”.



Fig. 2.9. Relaţiile reciproce dintre parametrii organizaţiei şi factorii оn schimbare consecventă [55, p.90]

Оn figura 2.9 curba logaritmică Q (D) reprezintă graficul ciclului de viaţă al organizaţiei şi mediului ei de afaceri, ce reflectă funcţiile de producţie de la factorii transacţionari. Exponenta Q(1) descrie funcţia de producţie de la factorii transformatori.

Condiţia de echilibru оntre sistemul de producţie, ca totalitatea organizaţiei economice şi mediului ei de afaceri, este coordonarea factorilor transformatori şi transacţionari. Оn caz contrar sistemul se dezechilibrează оntr-o direcţie sau alta ( a transformării sau transacţionării) şi оşi оncetează existenţa. Оn ansamblu un sistem aflat оn curs de dezvoltare „organizaţia – mediul de afaceri” reprezintă оmbinarea armonioasă a factorilor transformatori (interni) şi transacţionari (externi). Efectuarea transformărilor constituie transformările organizatorice interne şi modificarea adecvată a mediului de afaceri. Transacţiunile reprezintă trecerea organizaţiei şi a mediului ei de afaceri dintr-o stare calitativă оn alta, adică, оn esenţă, la transformarea cauzată de criză (prin autolichidare, divizare, falimentare, fuziune, comasare etc.) оntr-o nouă substanţă organizatorică sub forma unui sistem calitativ nou – „organizaţia – mediul de afaceri”.

Spaţiul demonstrat оn figura 2.9, limitat de curbele logaritmică şi exponenţială, dintre punctele Q1 şi Q2 descrie cвmpul variabil de funcţionare a organizaţiei şi mediului ei de afaceri оn cazul schimbării consecvente a factorilor, ceea ce conduce la declinul organizaţiei, dacă nu se iau măsuri extraordinare. Оn acest caz domeniul valorilor negative ale cheltuielilor pentru transformări, indicate оn figura 2.9, cвnd funcţionează nu оntreprinderea ca atare, ci se creează condiţiile pentru lansarea ei, prezintă un interes deosebit pentru analiza factorilor formatori şi elaborarea măsurilor preventive de prevenire a trecerii organizaţiei din stare de criză la o nouă calitate şi folosirea stării de criză pentru modernizarea şi avansarea (tehnologică, financiară etc.) a sistemului binar „organizaţia – mediul de afaceri”. Оn mod teoretic domeniul lansării sistemului „organizaţie – mediu de afaceri” exprimă formarea corespunderii dintre transacţiuni şi transformări, utilitatea şi cheltuielile lor la etapa de prelansare. Оn practică acest domeniu determină conţinutul, parametrii optimi ai perioadei de intrare a organizaţiei economice şi mediului ei de afaceri оn stare de criză pentru efectuarea transformărilor pozitive consecvente. Prognozarea acestui proces poate fi aplicată la оntocmirea modelelor de interacţiune a organizaţiei cu agenţii mediului ei de afaceri la etapa conversiunii, mai ales оn situaţia de trecere prin criză.

Exemplu

Grav afectate de criză, ările din sudul Europei, mari consumatoare de cafea, i-au redus puternic consumul pe parcursul anilor 2010-2012, iar efectul s-a resimit pe piata mondiala a cafelei.

Cererea de pe piaa cafelei a fost considerată inelastică i, оn general, protejată de fluctuaiile economice conform statisticilor din ultimii ani,

Criza datoriilor suverane a dus оnsă consumul de espresso, cappuccino sau cortado din Italia i Spania la cel mai redus nivel din ultimii cinci-ase ani.

Standardul de referină pe piaa mondială al pieei mondiale al cafelei оl reprezintă preul de la cafeaua Arabică de calitate de la Bursa din New York. Оn urma secetei din Columbia, preul său atinsese anul trecut 6,7958 dolari/kg, dar anul acesta, pe fondul unei cereri оn scădere, s-a redus cu 43%, pоnă la 3,85 dolari/kg.

Italia i Spania au reprezentant pоnă acum al doilea, respectiv al patrulea consumător de cafea de pe piaa europeană, iar consumul оnregistrat оn 2011 la italieni a оnregistrat un minim de 5,68 de kilograme.

Consecinele pe piaa cafelei

Influena scăderii consumului are un efect negativ i asupra succesului noilor tehnologii de preparare apărute pe piaă, precum capsulele Nespresso, puternic promovate de George Clooney, dar i cele nou lansate ale competitorilor Starbucks.

Dar reducerea indicelui de consum al cafelei surprins de statistici nu este cauzată оn totalitate de o reducere absolută оn consumul de cafea.Un alt aspect al problemei este migrarea cererii de la mărcile premium la cele mai ieftine, de o calitate mai scăzută. O analiză a firmei de consultană Macquarie din Londra, a arătat un transfer de cerere оntre marcile premium i cele mai ieftine de 4-5% doar оn ultimul sezon, al 2012.

Оn plus, europenii afectai de criză au оnceput să consume cafeaua acasă i au renunat la ieiri. "O mare parte a consumului era realizat оn afara gospodariei, ceea ce era scump, dar oamenii au inversat această tendină", a declarat Max Fabian, CEO al Demus, un producător de cafea italian. Acest aspect a afectat atоt localurile, care ii pierd clienii, dar i mărcile premium de cafea, care erau servite оn localuri. Singurele semnale pozitive vin din Germania şi Franţa, unde consumul a crescut, criza fiind resimţită la un nivel mai redus.

Recapitulare

1. Organizaţia economică оn procesul activităţii ei vitale interacţionează permanent cu mediul de afaceri. Una din cauzele principale de intervenire a crizei оn cadrul organizaţiilor economice, mai ales оn оntreprinderile industriale, este acţiunea destabilizatoare a mediului extern.

2. O particularitate a mediului de afaceri este caracterul lui dispersat şi schimbător. Hotarele mediului de afaceri sunt diluate, de regulă оntre agenţii lui nu există legături structurale (pe orizontală), ceea ce atribuie relaţiilor dintre organizaţie şi mediul de afaceri un caracter strict centralizat.

3. Оn cazul funcţionării echilibrate a organizaţiei economice interacţiunea ei cu agenţii mediului de afaceri are un caracter relativ stabil; la deplasarea centrului obiectivelor, caracteristic pentru trecerea оntreprinderii la starea de criză, are loc modificarea forţelor de interacţiune cu diverşi agenţi ai mediului de afaceri.

4. Funcţionarea organizaţie aflate оn criză depinde, оn cea mai mare măsură, de procesele dinamice din mediul ei de afaceri. Aceasta impune managementului anticriză sarcina de influenţă activă a mediului de afaceri, acordarea unei atenţii sporite factorilor extremali оn vederea utilizării, sau neutralizării lor pentru stabilizarea situaţiei.

5. O condiţie a echilibrului оntre companie şi mediul ei de afaceri este coordonarea factorilor transformatori cu cei transacţionari; acest lucru este deosebit de important pentru compania ce se confruntă cu necesitatea de depăşire a stării de criză.

TEMA 3. CICLURILE ECONOMICE I IMPACTUL LOR ASUPRA ACTIVITĂII COMPANIEI

3.1. Ciclurile şi etapele activităţii de afaceri

3.2. Tipologia stării de criză a sistemelor economice

3.3. Crizele la meganivel şi manifestarea lor оn sistemele ierarhic inferioare

1.