Universitatea liberă internațională din moldova

3.3. Retrospectiva crizelor meganivelului şi manifestarea lor оn sistemele ierarhic inferioare

Istoria dezvoltării civilizaţiei vorbeşte despre faptul că оn economia agenţilor economici independenţi se acutizează problemele funcţionării lor coordonate. Anterior asemenea probleme apăreau оn limitele economiei unor state aparte, iar оncepвnd cu a doua jumătate a secolului XIX au оnceput să fie frecvente mai оntвi pe arenă internaţională, apoi şi la nivelul economiei mondiale.

Prin aceasta se explică оntr-o anumită măsură concepţiile economiştilor teoreticieni din secolul XVIII şi prima jumătate a secolului XIX cu privire la posibilitatea autoreglării, autoorganizării - lipsa de crize оn economia capitalistă (bazată pe concurenţa libreră). Teoriile diametral opuse, atrăgătoare оn prima jumătate a secolului XX, cu privire la economia socialistă lipsită de crize au devenit nepopulare din anii 80 ai secolului XX, cвnd economia ţărilor socialiste a оnceput să se confrunte cu probleme serioase privind destabilizarea echilibrului dintre producţie şi distribuţie. Reglementarea maselor оn continuarea extindere a economiei naţionale, deja nu mai putea fi asigurată exclusiv cu metode administrative de repartiţie, din care cauză au apărut crizele. Astfel către mijlocul secolului XX оn economia mondială s-au profilat clar două tendinţe contradictorii:

1) intensificarea necesităţilor de reglementare administrativă a producţiei şi distribuţiei оn cadrul economiei capitaliste;

2) accentuarea necesităţii de implementare pe scară largă оn economia socialistă a principiilor concurenţei de piaţă pe baza deetatizării şi a privatizării.

Ulterior ambele tendinţe au căpătat amploare. Drept consecinţă au avut loc schimbări mari оn sistemul economic al ţărilor capitaliste оn direcţia intensificării reglementării economice transnaţionale. Cвt priveşte sistemul socialist de gospodărire, apoi acesta prin anii 90 ai secolului XX a suportat modificări esenţiale оn direcţia extinderii bruşte a metodelor de piaţă оn gestiunea economiei [14, p. 56].

După cum s-a menţionat mai sus, crizele constituie una din etapele ciclului de viaţă a sistemului, ele fiind un fenomen neplăcut, dar logic normal. Scopul principal al oricărui management anticriză fiind prevenirea şi depăşirea crizei cu pierderi minime.

Esenţa crizei economice ca una din etapele ciclului de viaţă al activităţii de afaceri constă оn producerea unui surplus de mărfuri оn raport cu cererea solvabilă, fapt ce conduce la оncălcarea echilibrului оn proporţiile procesului de reproducţie.

Profesorul D.V. Valovoi оn lucrările sale delimitează trei etape ale ciclului activităţii de afaceri, ceea ce coincide cu perioadele respective ale modificărilor calitative din sistemul mondial de organizare a economiei (capitalismul clasic, imperialismul, sistemul financiar mondial) [47, p. 31-33].

La prima etapă a cercetărilor ciclurilor economice pot fi atribuite lucrările lui K. Marx [37, p. 103] (1818-1883).

Astfel, printre cele mai evidente crize ale mega- şi macrosistemelor au fost menţionate următoarele:

La cea de a doua a cercetărilor ciclurilor economice pot fi atribuite lucrările lui Jon Meynard Keins (1883-1946) şi a contemporanilor săi (anii 30 – 60 ai secolului XX). Aceasta a coincis cu perioada de internaţionalizare a capitalului, precum şi cu оnteţirea motivaţiei pentru reglementarea de stat a activităţii de afaceri оn economia de piaţă.

Concluzia principală la care a ajuns J.M. Keins rezidă оn faptul că crizele economice (depresia, stagnarea) sunt inevitabile оn condiţiile capitalismului clasic şi sun consecinţele naturii оnsăşi a relaţiilor de piaţă ce оi sunt caracteristice. Deoarece economia de piaţă conţine elemente de monopolism, apoi preţurile şi salariul devin оn aceste condiţii neflexibile, ceea ce provoacă disproporţii şi scăderea cererii, acumularea surplusurilor de mărfuri, şomajul etc. Depăşirea manifestărilor de criză оn ciclurile economice Keins o vedea оn implicarea consecventă porţionată a statului оn economie pentru stimularea cererii globale. Teoria multiplicatorului propusă de el a permis analiza оn profunzime a ciclurilor activităţii de afaceri şi elaborarea pe această bază a măsurilor de implicare a statului оn anumite sfere fost postulatul pentru prevenirea crizelor acute [33, p. 221].

Etapa a treia, contemporană, a cercetării ciclurilor de funcţionare a economiei оncepe pe la mijlocul anilor 60 ai secolului XX. Această perioadă se caracterizează prin formarea intensă a conglomeratelor transnaţionale, precum şi prin sistemul financiar unic, care uneşte tot mai mult economiile diverselor state оntr-un sistem economic integru, global, ordonat.

Tabelul 3.2

Crizele mega- şi macrosistemelor

AniiaraAniiara1825Anglia1937 mondială;1836Anglia şi SUA1948 – 1949SUA, Canada;1847Europa1953 – 1954mondială;1857Europa, America (prima criză mondială)1957 – 1958

mondială;1873 – 1878Europa, SUA1973 – 1975

mondială (cea mai profundă din anii postbelici);1900 – 1903 mondială1982 Mexicană, internaţională, a datoriilor1907mondială;1985 – 1989criza economiilor (mondială);1920 mondială;1997 criza financiară din Asia;1929 – 1933mondială (cea mai distrugătoare);1998 -1999

criza financiară din Rusia (ca jertfă a crizei Asiatice); criza financiară mondială2008 - prezentCriza economică SUA, Uniunea Europeană

Valurile (avвnt, declin) activităţii de afaceri sunt capabile să dezechilibreze puternic economia ţării, să provoace conflicte sociale din cauza instabilităţii businessului şi insuficienţei locurilor de muncă pentru populaţie. De aceea managementul administraiei publice este interesat оn prevenirea declinurilor puternice, care după cum confirmă istoria i situaia economică curentă din SUA i UE, intervin inevitabil după perioadele de avвnt şi randament. Pentru a acţiona asupra unor asemenea procese la macronivel, precum şi la nivelul organizaţiilor comerciale primare trebuie cunoscute cauzele crizelor.

Despre cauzele crizelor economice au existat şi mai există o mulţime de păreri. Iată unele din acestea tabelul 3.3):

Tabelul 3.3.

Cauzele crizelor economice [47, p. 83]

AutoriiCauzele crizelor economiceK. MarxCiclurile reproducţiei capitaliste ca urmare a contradicţiei principale a modului capitalist de producţie, rezidă оn caracterul social al producţiei şi caracterul privat de оnsuşire a rezultatelor ei. Acumularea unor asemenea contradicţii conduce la disproporţii acute оn reproducţia capitalistă, la polarizarea veniturilor, şomaj, reducerea capacităţii de cumpărare, diminuarea cererii.F.A. Haiec Investirea prea mare, finanţarea de prisos din partea statului (credite facilitare, comenzi de stat foarte avantajoase, scutiri fiscale) a corporaţiilor. Aceasta duce la acumulările prea mari de profit şi extinderea neechilibrată a producţiei, cererea la care оn perspectivă diminuează brusc.Y. ShumpeterFiecare fază a ciclului reproductiv оşi are tabloul său psihologic, ce formează atitudinea respectivă faţă de investiţii.

Panica provocată de criză оngustează activitatea investiţională şi invers avвntul stimulează competiţia pentru investiţii, care ulterior conduce la acumularea lor de prisos şi la reducerea bruscă a cererii.U.S. JevoneAcţiunea solară – clima – recolta. Aceşti factori ai naturii determină cererea agricultorilor, care influenţează funcţionarea ramurilor ce o deservesc. J. SorosSistemul economic de piaţă оn esenţa sa este imperfect. Pieţele financiare оn esenţa lor sunt instabile. Scurgerile de capital de la periferie оn centru conduce la acumulări de prisos şi dezechilibrarea procesului investiţional.J.M. KeinsCauza cea mai tipică a crizei nu este creşterea dobвnzii, ci căderea eficienţei maximale a capitalului, provocate de criză.K. Makkonnell,

S. BriuSituaţia nefavorabilă de stagnare a economiei apare оn cazul, cвnd investiţiile globale devin mai mici оn raport cu mărimea amortizării.

După cum rezultă din explicaţiile de mai sus a cauzelor crizelor, cu toate că existenţa unui amplu material factologic, fenomenul economic dat rămвne оncă insuficient studiat, mai ale mecanismul lui de apariţie. Concomitent referitor la logica de dezvoltare a crizelor există o certitudine destul de clară.

Cвt priveşte procesele din economia naţională оn perioada postsovietică, apoi aici, invers, opiniile privind apariţia stării de criză şi mecanismul apariţiei ei оn ansamblu coincid. Оnsă referitor la evoluţia crizei оn anii 90 ai secolului trecut şi primului deceniu aş secolului XXI se expun idei diferite şi se propun diverse soluţii pentru depăşirea ei. Aceasta e şi firesc, deoarece depăşirea crizei la macronivel este chemată să оmbunătăţească situaţia оn organizaţiile economice inferioare, mai ales a celor industriale, care au fost cel mai mult afectate.

Orice criză economică poartă trăsături atвt comune cu alte fenomene asemănătoare, cвt şi speciale, care sunt condiţionate de specificul economiei naţionale şi a agenţilor economici.

Referitor la principala trăsătură tipică a crizelor economice la diverse niveluri ale economiei a fost formulată şi ideea, precum că aceasta „...constituie insuficienţa resurselor pentru exercitarea eficientă a funcţiilor оntreprinderii, corporaţiei, complexului economiei naţionale a ţării, sau economiei mondiale оn ansamblu” [47. p. 90]. O asemenea definiţie universală nu indică оnsă cauza lipsei acestei resurse pentru funcţionarea eficientă şi, prin urmare, nu are utilitate aplicativă. Şi totuşi nu insuficienţa resurselor, ci nerestituirea mijloacelor оn rezultatul ciclului reproductiv constituie principala trăsătură tipică a crizei din organizaţie la macro sau micronivel. Dacă nu există rotaţia deplină a investiţiilor – avem de a face cu colapsul reproductiv (оngustarea, stagnarea, criza). Nu avem unde aloca banii (statului sau companiei) – оncetinirea şi оncetarea creşterii, criza.

Оn acest context sarcina centrală a managementului anticriză devine găsirea unor noi nişe reproductive pentru organizaţia economică sau economia naţională.

De asemenea un interes metodologic оl prezintă modelul elaborat de J. Soros al procesului de intrare оn starea de criză a mega- şi macrosistemelor prin prisma dinamicii activităţii de afaceri a conglomeratelor (complexelor de apărare, ce aplică tehnologii de ultimă oră). Conform acestei scheme conceptuale, conglomeratele avвnd un coeficient оnalt al randamentului, adoptă decizia de a-şi vinde acţiunile la preţuri mari, iar оncasările le orientează spre procurarea companiilor, acţiunile cărora s-au vвndut cu un coeficient mai mic al randamentului. [44, p. 57-60]. Оn rezultatul acestei operaţiuni rentabilitatea acţiunilor conglomeratului creşte artificial. Pentru menţinerea creşterii cursului acţiunilor conglomeratele sunt nevoite să procure noi companii. Оnsă vine perioada de limită a acestor posibilităţi şi оncepe recesiunea rapidă. Оn totalitate acest proces se оnscrie оn două etape: 1) de avвnt; 2) de declin. La prima (1) etapă se оncă nu se recunoaşte tendinţa de creştere a preţului acţiunilor conglomeratelor după cum se observă оn figura 3.3. Apoi intervine etapa accelerării (2), cвnd tendinţa de creştere este recunoscută de către investitori şi se intensifică de către opinia dominantă preconcepută. Poate exista perioada verificării (3), cвnd cursul acţiunilor scade, dacă continuă să existe opiniii preconcepute de tendinţă, atunci ajiotajul se оnteţeşte (4).

Ca urmare intervine momentul adevărului (5), cвnd situaţia reală nu mai poate corespunde aşteptărilor exagerate, după care perioada semiоntunericului (6), cвnd oamenii continuă să-şi facă jocul, deşi nu mai cred оn el. Оn final se atinge punctul tranziţiei (7), cвnd tendinţa оncepe să se atenueze, iar opinia preconcepută оncepe să dea rezultate inverse, ceea ce duce la mişcarea catastrofală оn direcţie opusă (8) sau la fiasco.



Fig.3.3. Modelul procesului de intrare оn criză a mega- şi macrosistemelor prin prisma dinamicii activităţii de afaceri a conglomeratelor [47, p. 93]
Crizele la meganivel influenţează esenţial asupra sistemelor economice ierarhic inferioare – formaţiunilor la macro- şi micronivel, ceea ce se manifestă оn colapsurile economiei naţionale (inflaţie, bilanţ negativ de plăţi, scăderea cererii, declinul producţiei, şomaj) şi оn scăderea activităţii de afaceri a organizaţiilor economice inferioare. Concomitent primul val al crizei оnseamnă ruinarea micului business, valul al doilea – ruinarea businessului mediu şi оn final cel de al treilea val aduce zguduiri serioase оn mediul corporaţiilor. O asemenea dialectică de apariţie şi extindere a proceselor de criză оn sistemele economice de diverse niveluri oferă posibilitate managementului la mega-, macro-, mezo- şi micro-ivel să elaboreze o eficientă strategie anticriză. Totodată este important să se ia оn considerare şi faptul că crizele la mega- şi macronivel reprezintă una din etapele relativ scurte оn activitatea vitală a sistemelor economice. Ştiinţa contemporană şi practica managementului dispune de tehnologii destul de eficiente pentru profilactica şi depăşirea crizelor. Din acest punct de vedere creşte importanţa analizei şi pronosticării megatendinţelor оn economie şi a manifestărilor lor posibile la macro- şi micronivel.

Exemplu

Compania Eastman Kodak este unul dintre cele mai emblemtice nume din industria mondială a fotografiei şi a fost оnfiinţată оn urmă cu 131 de ani. Ultimii ani s-au dovedit оnsă o оncercarea grea pentru companie, care nu a mai reuşit să ţină pasul cu avansul tehnologic şi nu s-a adaptat noilor cerinţe după apariţia fotografiei digitală.

Compania Eastman Kodak, pionier оn domeniul aparaturii foto, a demarat оn ianuarie 2012 procedura de insolvenţă, declarвnd că are datorii оn valoare de 6,8 miliarde de dolari.

Doar оn cel de-al treilea trimestru din 2011, compania a оnregistrat pierderi оn valoare de 222 milioane de dolari, fiind al nouălea trimestru din ultimii trei ani оn care compania a оnregistrat pierderi.

Veniturile Kodak au scăzut cu jumătate din 2005 şi pвnă acum, ajungвnd la 7,2 miliarde оn 2011. Cel mai mare creditor neasigurat al Kodak este Bank of New York Mellon, care deţine obligaţiuni neasigurate emise de companie оn valoare de 776 milioane de dolari.

Compania cu sediul la New York a arătat оn documentele оnaintate Curţii de Insolvenţă din Manhattan că deţine active оn valoare de 5,1 miliarde de dolari şi are datorii de 6,8 miliarde de dolari.

Grupul bancar Citigroup a aprobat un credit de 950 de milioane de dolari pentru a ajuta Kodak să-şi continue operaţiunile cвt timp se află оn insolvenţă.

La оnceputul lunii ianuarie 2012, compania Eastman Kodak a оnceput un demers disperat, sperвnd că vвnzarea de active şi оn special a unei părţi din brevetele deţinute o va ajuta să evite intrarea оn insolvenţă. Pe fondul speculaţiilor, acţiunile Kodak au scăzut atunci cu 28%.

Оnsă activele valoroase pe care le deţine compania i-ar putea asigura totuşi un viitor. Potrivit analiştilor, Kodak ar putea obţine оntre 2 şi 3 miliarde de dolari pentru brevetele pe care le deţine, dacă ar găsi cumpărătorii potriviţi. Totodată, şi divizia de imprimante şi tuşuri a avut o evoluţie de invidiat, vвnzările acestei unităţi au оnregistrat o creştere de 44% оn cel de-al treilea trimestru a anului 2009 faţă de perioada similară din 2010.

Kodak are 19.000 de angajai, care ar putea fi afectai de procesul de restructurare. Оn zilele sale de "glorie", оn anii 1980, compania avea nu mai puin de 145.000 de angajai оn оntreaga lume.

Pentru a trece de situaia create, conducerea companiei a anunat că se va concentra pe procesarea foto, accesoriile pentru camere foto i video, baterii i pe imprimantele cu jet de cerneală. De asemenea, Kodak vrea să fie tot mai prezentă оn mediul online, cu servicii din zona procesării de imagine.

Recapitulare

1. 
   Оn cadrul sistemelor economice la macronivel pot fi delimitate 4 faze ale ciclului activităţii de afaceri: declinul (criza), depresia (stagnarea), оnviorarea, avвntul, care periodic se repetă оn organizaţiile ce se dezvoltă.
   
2. 
   Оn ciclul de viaţă a organizaţiilor economice cel mai evident se profilează 4 faze: formarea, creşterea, echilibrul şi declinul.
   
3. 
   Crizele la meganivel reprezintă rezultatul saturării economiei mondiale cu subiecţi macroeconomici ce se dezvoltă autonom odată cu rămвnerea оn urmă a funcţiilor reglementatorii a centrelor economice mondiale.
   
4. 
   Crizele economice fac parte din esenţa capitalismului şi sunt inevitabile оn condiţiile concurenţei libere.
   
5. 
   Creşterea şi scăderea bruscă a activităţii de afaceri sunt оn stare să dezechilibreze economia naţională, din care cauză creşte interesul statului pentru reglementarea şi atenuarea acestor valuri оn scopul profilacticii crizelor.
   
6. 
   Criza economică de la hotarul secolelor XX şi XXI оn spaţiul post-sovietic constituie unul din elementele componente ale crizei profunde a sistemului, provocată de schimbul modului de producţie, al suprastructurii politice, de noua situaţie geopolitică a regiunii precum şi de o seriei de factori ce ţin de mentalitate (tradiţii, obiceie, valori prioritare, forme de gocpodărire şi convieţuire etc.).
   
7. 
   Crizele mondiale deformează economia statelor acţionează negativ asupra funcţionării şi dezvoltării organizaţiilor economice inferioare, ceea ce necesită o analiză sistematică a dinamicii economice la mega-, macro- şi micronivel, оntocmirea pronosticurilor de dezvoltare, elaborarea şi realizarea unor măsuri preventive de protecţie, оn primul rвnd din partea statului.
   

•