Ziua I ziua I 1 Cuvânt introductiv Importanța unui Parteneriat transparent și durabil al Guvernului cu administraţia publică locală locațIA: Sala Alexandru Ioan Cuza 2

Atelierul 3 – Cadastru, amenajarea teritoriului, urbanism și dezvoltare durabilă, LOCAȚIA -Sala Alexandru Ioan Cuza, Moderator -Mihai Busuioc , secretar general, MDRAP

Mihai Busuioc

Mihaela Vrabete, secretar de stat în cadrul ministerului nostru, pe doamna Simona Munteanu, lector universitar în Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Mincu, şi pe domnul Gabriel Pascariu, conferenţiar universitar, arhitect la Registrul Urbaniştilor din România. Panelul nostru se numeşte "Cadastrul, amenajarea teritoriului, urbanism şi dezvoltare durabilă", şi aşa cum domnul ministru şi-a dat cuvântul singur, îmi revine şi mie plăcerea să imi dau cuvântul. Mulţumesc. Să continuăm tradiţia. 
O să fie o prezentare atipică, zic eu, dar plină de mult adevăr şi de dorinţă şi speranţă că o să reuşim să facem ceva. Agenda este aceasta, să vorbim un pic despre cadastru şi rolul său în societate, despre informaţie în general, legile proprietăţii, vis sau realitate, întrebările cadastrului, despre ce am făcut noi şi cum putem să avem o administraţie eficientă prin registrele electronice interconectate. Despre cadastru şi rolul său în societate, este poate cea mai importantă investiţie a unui stat în infrastructura informaţională a unei ţări, sistemul de evidenţă a proprietăţilor este motorul economiei de piaţă capitaliste de succes, spunea Hernando de Soto în Misterul Capitalului în 2001 şi de asemenea într-un raport al Băncii Mondiale se spunea că peste 80% din deciziile şi politicile guvernamentale au la bază decizii cu privire la imobile şi proprietăţi.
De asemenea, cadastrul este prezent direct sau indirect în toate aspectele vieţii sociale şi economice; este scump, durează mult şi de aceea trebuie făcut bine. Aş spune că este o poveste despre oameni şi nu poate fi făcut decât împreună cu aceştia, indiferent de care parte a baricadei sunteţi, de partea celui care efectuează lucrări sau care este în cadrul administraţiei sau de partea firmelor de cadastru sau a lucrătorilor din cadrul oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară. De asemenea, putem spune că un ultim scop al cadastrului este contribuţia la sentimentul de securitate socială, esenţial pentru progres şi bunăstare. Este deosebit de important să înţelegem care este rolul acestei instituţii, despre care de multe ori am auzit vorbindu-se.
Această instituţie a fost pierdută în ceea ce se numeşte activitatea zilnică, datorită faptului că înainte de 1989 nu exista un cadastru al proprietăţilor, statul era proprietar pe 98% din proprietăţi şi nu avea un interes să aibă un cadastru foarte bine ţinut la zi, cu titularizarea dreptului de proprietate; cadastrul era un cadastru al culturilor agricole şi el evidenţia în special acest lucru. Despre informaţie, aş spune că este cea mai importantă resursă de progres în epoca modernă. Incorectă sau neactualizată, devine periculoasă, este consolidată în mare măsură prin eforturile cetăţenilor şi ar trebui să ne deschidem către cetăţeni. Este un bun public - fiecare cetăţean trebuie să aibă acces liber şi în mod egal la informaţie. Şi, în condiţii de asimetrie, este sursă primară a corupţiei, adică aşa cum uneori se întâmplă astăzi prin faptul că nu ştim cine este proprietar într-o anumită parcelă sau aceste lucruri sunt ştiute numai de una sau de două persoane sau de cinci persoane, îi mai spune cincimea de aur. Acest lucru creează corupţie, de aceea este deosebit de important ca informaţia din cadastru şi cartea funciară să fie publică, să fie accesibilă tuturor.
Un stat modern este un stat care are un sistem de evidenţă a proprietăţilor suplu, eficient şi sigur. Şi transparent, în opinia mea, cred că ăsta este un deziderat. Legile proprietăţii - preţul lucrurilor făcute pe jumătate, legea 18 este o lege de cadastru general, spunea un coleg de-al meu, mi-a plăcut şi mie să folosesc acest lucru, redactată relativ prost şi aplicată dezastruos şi incomplet. Ce vreau să spun aici? Vreau să spun că această lege trebuia să se termine în 90 de zile, nu s-a terminat nici astăzi. Vreau să spun că timp de cinci ani nu a avut regulament de aplicare, fiecare primărie făcea cum voia, într-o perioadă de timp se aduceau terenurile de la Botoşani la Snagov sau de la Timişoara într-o altă zonă de interes de lângă Bucureşti.
De asemenea, să nu uităm desele schimbări ale acestei legi prin mărirea suprafeţelor de teren o dată la 4-5 anim în funcţie de ciclul electoral şi de asemenea să nu uităm de faptul că suntem singura ţară din regiune care implementăm principiul restituţiei in integrum şi nici astăzi nu am reuşit să terminăm aceste legi. Ce şi-a propus legea 18 prima dată? Să creeze un plan parcelar, adică o hartă a punerii în posesie şi a titularilor drepturilor de proprietate. Aceste planuri parcelare de cele mai multe ori nu există sau sunt prost făcute, au fost realizate în grabă; am scris eu aici, fără termen de finalizare şi fără norme; de asemenea, fără reguli de conservare a rezultatelor, adică acel plan parcelar putea fi schimbat oricând de către un nou primar şi o nouă comisie de aplicare a legii 18. Faza a doua, planul cadastral, îşi propunea să reidentifice limitele şi să ducă la deschiderea cărţilor funciare, s-a făcut sporadic, la cerere, datele de intrare incerte şi instabile în timp, în special în partea de extravilan, şi a fost destinat nevoilor de moment, aceea de a satisface nevoia de bani şi nevoia de transfer a dreptului de proprietate, având în vedere în special boom-ul imobiliar din perioada 2005-2009.
Aş spune că aceste lucruri, calitatea si toată această implementare, sunt aproape nerelevante în comparaţie cu problemele induse de inconsistenţă sistemică, adică de faptul că datele pe care le administrez sunt de proastă calitate. Care sunt întrebările noastre? Unde, adică unde este situat imobilul; cât, care este suprafaţa; ce, ce fel de teren şi ce categorie de folosinţă; cum, cum a fost dobândit, prin ce metodă, vânzare-cumpărare, donaţie, moştenire etc; cine este proprietar sau posesor. Este un sistem complet de întrebări, care are nevoie de tot atâtea răspunsuri. Aplicarea legii 18 a eşuat în ceea ce înseamnă aceste răspunsuri şi în special, dacă mi-aş putea permite, în special la cuvântul "unde" este situat imobilul. Şi o să vă dau câteva exemple, în alte prezentări le-am mai făcut. Aici este un titlu de proprietate din comuna Bradu, judeţul Argeş, şi există trei titluri pentru acelaşi teren, magazinul Cora de la intrarea din Argeş a cumpărat de două ori suprafaţa de teren pe care a fost edificat; antreprenorul, ca să fie sigur că ce a cumpărat este sigur, deci aici o să vedeţi că sunt trei numere cadastrale...
De asemenea, o situaţie pe care o întâlnim în sudul ţării, în judeţele Giurgiu şi Teleorman în special: să zicem că... poza noastră este o unitate din terenul unei unităţi administrativ-teritoriale, cetăţenii folosesc terenul în zona roşie, dar de fapt, dacă ar fi să ne luăm după actele de proprietate şi după titluri, ar trebui să îi mutăm în zona galbenă. Întrebarea şi decizia este: ce facem? Facem o revoluţie socială sau încercăm să găsim alte soluţii, în aşa fel încât oamenii să-şi folosească terenurile aşa cum le au, pentru că de peste 20 de ani ei le folosesc aşa; îşi respectă dreptul, şi-l recunosc.
De cele mai multe ori, nici nu ştiu unde este, în special cei din sudul ţării, pentru faptul că ei folosesc aceste terenuri... Într-o comună există doi-trei fermieri mari, acolo au terenul şi fermierii între ei îşi împart zonele pe care cultivă de-a lungul timpului. Aici, ca să mai exemplificăm diverse reguli sau lipsa lor, avem tarla... un titlu de proprietate fără tarla şi parcelă, 80% din titlurile de proprietate din judeţul Argeş sunt aşa, adică oamenii nu ştiu unde este terenul şi proprietatea. De asemenea, în judeţul Bihor aş spune că titlurile de proprietate indică suprafaţa în cote-părţi ideale de carte funciară; dacă o să le adunăm, s-ar putea să nu dea un întreg, s-ar putea să dea mai mult sau mai puţin. E oricum un judeţ interesant... Şi o parte din Sălaj. Următorul exemplu este cel cu titlu de proprietate în societatea agricolă; aici este ceea ce spuneam mai devreme, tarlaua de la 1 la 8, parcela 1-2.
Ce a făcut legea 7? A încercat să recupereze informaţia lipsă şi noi am încercat să facem acest lucru. După părerea mea, reconstituirea informaţiei pierdute este imposibilă şi dacă ne propunem în continuare să ţinem cont de titlurile de proprietate emise şi să nu identificăm poza la zi, o identificare a situaţiei actuale pe care o găsim în teren, nu o să putem să facem paşi mai departe. De asemenea, aş spune că recuperarea acestei informaţii şi actualizarea ei prin noi determinări la teren de fapt ne prelungeşte agonia. Este absolut necesar să introducem cadastrul general şi sistematic prin afişare. Adică am găsit o soluţie modernă, spunem noi, pentru a afişa o situaţie la zi cu ceea ce este în teren, cetăţenii să poată să vizualizeze atât la uşa primăriei, cât şi pe o pagină de internet unică la nivel naţional aceste informaţii; această pagină unică la nivel naţional poate fi accesată şi de cetăţenii români care sunt plecaţi în străinătate, după aceea să se treacă la înscrierea în cadastru şi cartea funciară, iar în situaţia în care există persoane care nu au titluri de proprietate pentru suprafeţele de teren, ele să fie înscrise ca posesori, această înscriere să aibă caracter provizoriu, iar dacă dreptul lor de proprietate nu este atacat sau nu se face o plângere împotriva înscrierii de carte funciară, atunci dreptul să se consolideze prin efectul legii.
Este o metodă care s-a aplicat şi în anul 1938: specialiştii în carte funciară şi cadastru în perioada interbelică şi anii '40 aveau acelaşi probleme ca şi noi şi asta este singura soluţie, identificarea pozei la zi şi înscrierea în evidenţele de cadastru şi carte funciară a acestei situaţii.
Aşa cum amintea de dimineaţă şi domnul prim ministru Dacian Cioloş, Guvernul României, prin ordonanţa de urgenţă numărul 35 din 28 iunie 2016, a decis completarea şi modificarea legii 16 şi a stabilit, zic eu, a făcut un pas major prin faptul că a recunoscut că firmele de cadastru nu mai au capacitatea administrativă să gestioneze foarte multe lucrări de cadastru şi că avem în piaţă 5.000 de specialişti, persoane fizice autorizate şi că trebuie într-un fel sau altul să îi utilizăm şi pe aceşti oameni. Ce spune această ordonanţă? Spune că prin utilizarea veniturilor proprii ale ADCPI, se asigură sprijin financiar necesar primăriilor pentru finanţarea lucrărilor de cadastru; adică fiecare dintre primăriile care sunt conduse de dumneavoastră va primi 30 de mii de euro printr-un contract de finanţare încheiat cu Agenţia Naţională de Cadastru, deci fiecare primărie, pentru începerea acestor lucrări de înregistrare sistematică...
Noi ştim că în fiecare primărie există câte un cadastrist-doi, care lucrează în acea unitate administrativ teritorială, care ştie tradiţia locului, care ştie problemele şi sunt convins că, prin experienţa lor şi prin implicarea dumneavoastră şi asigurarea acestei finanţări, vom putea trece la înregistrarea sistematică. De asemenea, s-a mai stabilit posibilitatea cofinanţărilor unităţilor administrativ teritoriale care au derulat sau derulează lucrări de înregistrare sistematică, adică să îi felicităm şi le mulţumim şi să îi ajutăm pe primarii care au alocat fonduri pentru această acţiune deosebită.
Mi-am mai notat aici că s-a permis accesul gratuit al autorităţilor publice la platforma şi serviciile online ale sistemului integrat de cadastru şi de carte funciară şi, un lucru foarte important, zic eu şi un progres major, reglementarea stabilirii cuantumului onorariului notarial care se va achita de către ANCPI către notarii publici pentru dezbaterea succesiunilor; adică statul încurajează dezbaterea succesiunilor în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în care se face cadastrul, plăteşte onorariul către notarii publici, un onorariu pe care l-am negociat fix şi care nu va ţine cont de masa succesorală şi de asemenea statul scuteşte de impozite şi orice alte taxe înscrierea imobilelor în cadastru şi cartea funciară, este un lucru deosebit prin faptul că recunoaştem importanţa înregistrării în evidenţele de cadastru şi carte funciară a proprietarului real şi vreau pe această cale să mulţumesc Uniunii Naţionale a Notarilor şi Ministerului Finanţelor pentru faptul că au fost deschişi şi au înţeles importanţa acestei activităţi.
De asemenea, au fost clarificate şi reglementate termenul de soluţionare a cererilor de rectificare, în scopul accelerării soluţionării acestora. Sunt numeroase alte propuneri şi reglementări utile, aş mai aminti aici reglementarea cărţii funciare a titlurilor de proprietate din sectorul cadastral şi deschiderea cărţii funciare a titlurilor de proprietate pentru terenuri înscrise în societăţi agricole sau arendate.
Nu în ultimul rând, şi este ultimul exemplu pe care îl mai spun, deschiderea de cărţi funciare din oficiu prin conversia în format electronic a informaţiilor referitoare la drepturile reale, /făcută opozabilă/ în condiţiile legii. Toate acestea sunt avantaje, un plan coerent, un singur proces global, cu o ordonare unitară, personal calificat, sper eu şi buget multinanual. Agenţia se bucură de o stabilitate financiară bună, zic eu, datorită faptului că partea de venituri pe care o încasează se alocă special pentru acest proiect şi sperăm ca în continuare să beneficiem de acest privilegiu şi, nu în ultimul rând, undeva în 2-3 ani să trecem la autofinanţare sută la sută, pentru ca în opinia mea, dacă vreţi, aceste agenţii - Registrul Comerţului, Agenţia Naţională de Cadastru, monopolurile statului -, de fapt nu poţi să le tratezi ca pe nişte instituţii publice.
Planificarea bugetară este foarte greoaie, de anticipat nevoile care apar într-un an, şi atunci trebuie să te uiţi la ele ca la nişte societăţi şi să le creezi un echilibru şi o predictibilitate şi să laşi la îndemâna consiliului de administraţie şi a preşedintelui consiliului de administraţie dreptul de a decide cu ceea ce trebuie să se întâmple în activitatea ei. Dezavantaje: imobilele înscrise care sunt intrate în circuitul civil, tarlalele care au câteva parcele înscrise şi de asemenea nevoia aplicării unor compensări şi corecţii de amplasament. Este deosebit de importantă partea de comunicare, faptul că cetăţenii au nevoie să înţeleagă ceea ce se întâmplă şi numai printr-o comunicare deschisă şi implicată atât din partea specialiştilor, cât şi din partea dumneavoastră, a primarilor, numai aşa se pot face progrese.

Am desfăşurat programul CESAR împreună cu Banca Mondială şi în localităţile unde am avut o implicare a primarilor şi o bună colaborare cu cetăţenii aceste lucrări au avut succes.
Am avut şi în partea cealaltă, am avut şi părţi unde acest lucru nu s-a întâmplat datorită faptului că o parte sau alta nu doreşte să facă progrese. În ceea ce priveşte transparenţa, ne-am angajat că în maxim două săptămâni de zile vom face publice hărţile terenurilor identificate în temeiul legii 165/2013 ca rezervă aflată la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale, tocmai pentru a arăta care este transparenţa noastră şi faptul că avem o altă viziune şi că dorim să ne deschidem către cetăţeni şi către ceea ce înseamnă noua viziune a guvernului actual.
Aministraţia bazată pe registre electronice: de foarte multe ori am vorbit despre aceste lucruri. Toate aceste registre pe care le vedeţi aici, Registrul Agricol, Registrul Străzilor, titlurile de proprietate, al construcţiilor, al proprietarilor, de asemenea Registrul Persoanelor Fizice, îi spunem noi, al cetăţenilor, de la evidenţa populaţiei, de la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, de la Registrul Comerţului, toate aceste lucruri folosesc două lucruri: terenul şi personalul. Este foarte important să le interconectăm, să existe aşa-numitul registru al registrelor, o magistrală care să folosească toate aceste informaţii. De asemenea, este deosebit de important să trecem la utilizarea codului numeric personal în actele administrative şi se lucrează în acest moment la nivelul guvernului şi al cancelariei primului ministru la găsirea unei soluţii legislative care să oblige toate instituţiile publice să folosească acest cod numeric personal în actele pe care le emite sau le administrează.
O să vă dau un singur exemplu: instanţele judecătoreşti pronunţă hotărâri prin care recunoaşte dreptul de proprietate sau consfinţeşte o tranzacţie şi acolo scrie Popescu Ion; şi Popescu Ion, când îl caută ANAF sau altă instituţie publică, zice: Popescu Ion. Vino, îi iei pe toţi 500 Popescu Ion: uite, ţi i-am dat! Şi e timpul să facem un progres în acest domeniu.
Şi aici este un exemplu de registru electronic în care sistemul este administrat de ANCPI şi conţinutul, de primărie. Asta este o dovadă modernă şi o schimbare de paradigmă, în sensul că majoritatea instituţiilor publice spun că sistemul e al meu, conţinutul e al meu, totul e al meu şi nu vreau să dau cu celălalt, pentru că puterea mea vine din faptul că administrez acest registru. Acest registru este dovada vie că lucrurile pot fi schimbate şi că, da, poate exista un administrator, dar nu înseamnă că acesta este şi titularul conţinutului. Titularul conţinutului în situaţia noastră este instituţia primarului.
Cred că importanţa acestui registru de asemenea este vitală pentru dezvoltarea societăţii noastre. În alte prezentări, v-am mai exemplificat situaţii în care de exemplu aveam bulevardul, aleea, intrarea şoseaua Constantin Brâncoveanu şi pe urmă începe nebunia: la fisc, e cu â (din a), la cadastru e cu î (din i), la poliţie e C-tin şi, dacă mai este şi sergent major sau grad militar a început nebunia maximă... sergent-major, sg.maj etc. Luaţi toate aceste combinaţii şi o să vedeţi de fapt cât de greu este să reuşeşti să interconectezi bazele de date. Concluzia prezentării mele este că avem nevoie de o partitură bună şi de un dirijor.
Vă mulţumesc pentru atenţie. Vreau în final să mulţumesc colegilor mei de la ANCPI pentru faptul că au depus eforturi substanţiale timp de 11 ani, cel puţin de când cadastrul şi cartea funciară s-au unit, pentru modernizarea acestei activităţi. Imi aduc aminte cu plăcere faptul că progresele făcute de ei sunt majore. Poate acuma nu ne mai aducem aminte, dar să nu uităm că în 2004 se stătea pentru intabulare 60 de zile şi se stătea la cozi vara 3 săptămâni. Îmi aduc aminte că stăteai noaptea. Acuma 90%, 95% din activitatea colegilor mei se desfăşoară direct cu notarii, cu băncile şi cu executorii judecătoreşti, cetăţeanul nici nu mai vine la noi, iar planul de viitor este ca toată comunicarea să fie electronică. De asemenea, încasarea tarifelor  este deosebit de importantă activitatea lor şi vreau să le mulţumesc încă o dată personal, în numele meu şi al domnului ministru, am acceptul dânsului, pentru efortul pe care l-au făcut să depună... să îşi îmbunătăţească această activitate zi de zi.Vă mulţumesc.

Şi acuma, fiindcă am scăpat de emoţii, e mai uşor acum, daţi-mi voie să vi-l prezint pe următorul vorbitor al nostru, domnul Viorel Lascu.

Este secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor; ca activităţi profesionale, aş vrea să menţionez faptul că s-a preocupat şi s-a ocupat îndeaproape de managementul situaţiilor de urgenţă speologice, formarea şi dezvoltarea a zece noi standarde ocupaţionale în domeniul speologiei; de asemenea, a fost managerul sitului Natura 2000, Defileul Crişului Repede şi Pădurea Craiului, mi-am notat că a lucrat şi în administraţie, inspector superior în cadrul Prefecturii judeţului Bihor, de aceea aş vrea să menţionez că este iniţiatorul primului model de dezvoltare regională din România, Convenţia partenerială ONG - autorităţi locale - instituţii guvernamentale, Convenţia interjudeţeană privind dezvoltarea durabilă a Munţilor Apuseni, semnată de organizaţiile de mediu /CRF/ şi FRS. Aş vrea să vă spun că prima mea întâlnire cu domnul Lascu a fost la o şedinţă de guvern unde discutam despre cadastru şi a zis: vreau să ne ajuţi şi pe noi cu Natura 2000, ne blocaţi acest lucru. Pot să spun astăzi cu mare plăcere că am reuşit împreună să finalizăm înregistrarea tuturor... şi să reglementăm toate problemele care existau între Ministerul Dezvoltării şi Ministerul Mediului şi că sunt deosebit de onorat să îl avem astăzi invitat aici. Domnule ministru, vă rog.

Viorel Lascu

Bună ziua! O să vă vorbesc despre un domeniu care este la fel de neclar poate ca şi cadastru, dar nu este atât de bulversat încă, acela al ariilor naturale protejate, tocmai din perspectiva dezvoltării teritoriale a României. Mulţumesc Ministerului Dezvoltării, Excelenţei Sale domnul viceprim-ministru şi colegului Mihai pentru invitaţie. Mihai m-a surprins şi cu prezentarea sa, nu ştiam că ştie atâtea lucruri despre mine, trebuie să verific şi eu CV-ul, să vedem ce... 
Mihai Busuioc: E public.
Viorel Lascu: E public... De ce este foarte important să avem o perspectivă asupra ariilor protejate şi a dezvoltării teritoriilor? Pentru că în acest moment ariile protejate sunt privite ca ceva care trebuie admini strat de guvern şi de anumite structuri guvernamentale şi este mai puţin privit ca un teritoriu care de fapt este al comunităţilor şi în care comunităţile ar trebui să se implice în mod activ. ……patrimoniu foarte important al României, implicit al dumneavoastră ca administratori ai acestui patrimoniu şi el trebuie pus în contextul cadastrului ca o suprapunere, alături de tot ce înseamnă cultură, de tot ce înseamnă arhitectonică, de tot ce înseamnă dezvoltare economică locală.
România are în acest moment declarat circa un sfert din teritoriu ca arie naturală protejată, adică aproape cât teritoriul Sloveniei. Cifrele vă las pe dumneavoastră să le interpretaţi. În principiu, avem 13 parcuri naţionale, ca număr cât au şi SUA, diferenţa că ale lor sunt cât Marea Britanie la un loc. Cam aşa arată o suprapunere a ariilor protejate din România peste teritoriu, partea de verde închisă, ca să aveţi o imagine. O parte din aceste arii naturale protejate sunt de importanţă comunitară, adică situl Natura 2000 declarate pe baza reglementărilor europene, iar o parte sunt declarate pe baza reglementărilor ONU, respectiv a IUCN-ului. Multe din aceste arii naturale protejate au structuri de administrare, dar şi mai multe nu au aceste structuri de administrare, iar recent pentru a regla acest lucru, parlamentul a dat o lege de realizare a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate.
Patrimoniul natural în conceptele actuale este, are o altă dinamică, în sensul că este unul din elementele importante, care poate să vă servească, ca resursă, în atingerea obiectivelor de dezvoltare ale comunelor atât pe principiul mai puţin cunoscut în România al economiei verzi, dar şi pe politicile care se găsesc la nivel internaţional legat de folosirea terenurilor şi a resurselor. Acum, venind efectiv pe tot ce înseamnă cadastru, e munca pe care am început-o împreună cu MDRAP-ul sub pilotajul Ministerului Dezvoltării, este de a suprapune în acest moment tot ce înseamnă arie naturală protejată peste amenajarea teritoriului, ca să ne dăm seama în perspectiva actuală ce înseamnă potenţialul acestei resurse naturale, patrimoniul natural, prin prisma dezvoltării.
Sunt foarte multe probleme ridicate de suprapunerile de infrastructură rutieră, de infrastructura legată de exploatarea resurselor minerale, de infrastructura de transport energetic, de acordarea compensaţiilor Natura 2000, de modul în care oamenii sunt plimbaţi între instituţii, pentru că li se aduce în faţă faptul că aceste arii naturale protejate sunt o piedică şi ceea ce vrem să schimbăm este abordarea prin care aceste arii naturale protejate să le aducem aproape de dumneavoastră, atât instituţional, adică, ca administraţii locale, cât şi uman, în sensul că cei care trăiesc acolo să vadă mai bine valoarea acestor arii protejate ca sursă de dezvoltare. Sunt câteva modele pe care le-am dezvoltat în România, unul din ele pe care îl dau mereu exemplu este cel din zona Pădurii Craiului, respectiv cele 18 comune dintre Crişul Negru şi Crişul Repede, din Bihor.
Câteva modele pe care am început să le dezvoltăm aici s-au blocat, din nefericire, tocmai din această corelare între nivelurile de legislaţie existente şi nevoile pe care le avem în a aduce legislaţia în suportul comunităţilor şi a oamenilor, şi o iniţiativă importantă pe care sperăm să o ducem la capăt în acest mandat este de a modifica Legea 5, care stabileşte anumite limite pentru ariile naturale protejate. Între timp, declarările şi reglementările europene ne-au impus alte limite. Am ajuns să declarăm limite şi arii naturale protejate într-un ritm în care nu le-am putut administra. În general, guvernul a avut o tendinţă de a evita dialogul cu comunităţile şi cu comunele, atunci când a declarat arii protejate. Chiar dacă un primar a avut nedumeriri, nu spun opoziţii, nedumeriri: De ce îmi bagi în casă o astfel de administrare? - a fost ţinut la distanţă, motivându-se că barierele europene impun acest lucru.
Deci, aceste mesaje care în opinia noastră sunt false, ele trebuie desfiinţate şi aduse în planul real, adică dumneavoastră care administraţi teritorii acolo, pentru că aria protejată este doar o pată, nu este un teritoriu efectiv proprietatea celui care îl administrează, trebuie să fiţi aproape de acest act de administrare, şi aici mă refer în primul rând la parcurile naturale, în care se aşteaptă o mai mare implicare la nivelul consiliilor judeţene şi consiliilor locale. În acest act de administrare, chiar cu această agenţie naţională care probabil va fi funcţională din septembrie, să dezvoltăm acele instituţii publice. Dacă o să vă uitaţi în lege, o să vedeţi că există acest mecanism al institutelor publice pentru administrare, în care comunităţile să fie parte. Aş da exemplu ca un fel de SA, în care fiecare să-şi aducă aportul, dar în acelaşi timp să simtă beneficiul acestor arii naturale protejate.
Am adus în atenţie şi această schemă, pentru că este un concept modern care ţine de statele puternic dezvoltate din Europa, în care dezvoltarea teritorială bazată pe patrimoniu natural chiar îşi produce efectele. Cei care aţi avut ocazia să ajungeţi în Franţa, Italia, Germania, Austria, să vedeţi parcurile naturale regionale, e chiar o plăcere să vezi că de fapt acolo primarul vine şi se mândreşte cu ce a realizat şi ce bună e aria naturală protejată. Nu trebuie să vină un reprezentant guvernamental. Pe când la noi, dacă ajungi într-o arie naturală protejată, rişti să fii luat la fugă de către autorităţi pe această deficienţă a conceptului şi a parteneriatului între administraţie şi administratorul ariei protejate.
Acest concept nou pe care îl aducem se bazează tocmai pe parteneriatul public şi pe un model de dezvoltare în trei axe, care conţine o solidaritate între comunitate şi administraţie, administraţia fiind generată şi de această componentă. O altă axă care se bazează pe ce înseamnă dezvoltarea locală, indiferent la ce dimensiune este ea, şi de a face o separare pe o mai bună abordare, atunci când ai o investiţie locală, să vezi în ce măsură ea deranjează conservarea sau, din contră, poate fi folosită ca factor dinamic, ca motor. Şi, în mod normal, o altă componentă la care trebuie să lucrăm foarte mult este identificarea acestui patrimoniu local şi în ce măsură el este, să zic, reprezentativ pentru comune.
Există fel de fel de sisteme care sunt caracteristice României în principiu, acela de a da puncte, de a face clasamente, de a pune comunele unele în inferioritate faţă de celelalte, care cred că nu este de fel benefică competiţiei şi concurenţei. Poate să existe o comună care să nu aibă, să zic, foarte multe monumente ale naturii sau monumente culturale, dar să aibă o atracţie deosebită prin evenimentele pe care le dezvoltă şi ea ar trebui să fie la fel de egală în drepturi cu celelalte, atunci când aplică la accesarea de fonduri. În concluzie, aş sublinia faptul că această Agenţie Naţională pentru Arii Naturale Protejate poate să fie un bun partener pentru dezvoltarea viitoare a managementului ariilor naturale protejate şi am rugămintea să ne acordaţi această favoare, de a fi mai atenţi pe ce înseamnă evoluţia şi progresul în dezvoltarea acestei agenţii, pentru că ea va implica la nivelul multor judeţe constituirea de instituţii publice care să gestioneze ariile protejate, instituţii alături de care şi parlament trebuie să fiţi ca şi /acte/ locale. Mulţumesc!

Format întrebările la final sau nu povestim...

Mihai Busuioc: Cum doriţi.
Viorel Lascu: Da