1 Coordonatoare: Prof. Univ. Dr. Mihaela miroiu septembrie, Bucureşti 2011 cuprins

EXPLICAŢIE ÎNŢELEGERE

Sisteme„Jocuri”HOLISMAgenţiActoriINDIVIDUALISMsursa: Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 234;

• 
  termenul de jocuri este folosit de Hollis distinct de ceea ce înţelegem prin jocuri în teoria alegerii raţionale. Astfel, el se referă aici la acţiunea socială văzută seturi de reguli, norme, practici, forme de viaţă. „Mai mult, fiinţele umane apar doar ca actori sociali, jucători de jocuri care fac tot ceea ce consideră că cer jocurile şi numai atât”. Vezi Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 150;
  
• 
  distincţia actori – agenţi pe dimensuine explicaţie înţelegere vine să pună în evidenţă convingerile cu privire la natura umană, astfel agenţii sunt indivizii raţionali care performează roluri prestabilite (tradiţia raţionalistă şi cea pozitivistă), iar actorii sunt indivizii care atribuie semnificaţii în funcţie de care judecă cum să acţioneze, care au libertate în interpretarea rolurilor. Vezi Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 171 – 173;
  

Hollis reuşeşte astfel, pe de o parte să ne pună la dispoziţie o matrice foarte utilă în definirea şi asumarea unei poziţii teoretice, iar pe de altă parte să ofere celor care nu sunt convinşi încă de una sau alta din aceste poziţionări posibilele compatibilităţi şi dezvoltări care se pot fundamenta pe acest cadru.

134 Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 171 – 173;

135 Peter Berger; Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008, prima ediţie 1966);

136 Din care rezultă nenumărate realităţi care convieţuiesc în spaţiul social.

137 Care ar trebui să se ocupe nu numai de « varietatea empirică a cunoaşterii din societăţăle umane ci şi de procesele prin care orice ansamblu de cunoştiinţe se poate încetăţeni ca realitate» (Peter Berger; Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), prima ediţie 1966, 11);

138 Preluând exemplul autorilor, ceea ce este real pentru un călugăr tibetan s-ar putea sa nu fie real pentru un om de afaceri american, iar cunoaşterea unui delicvent criminal diferă de cunoaşterea crimonologului (Peter Berger; Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), prima ediţie 1966, 11) ;

139 Peter Berger; Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), prima ediţie 1966, 9 - 12;

140 Fiecare individ atribuie semnificaţii lumii sociale în care trăieşte în funcţie de experienţele sale particulare, dar şi astfel încât aceste seminificaţii să fie coerente cu o anumită realitate socială care îi este exterioară (de exemplu existenţa instituţiilor).

141 Semnificaţiile stau în centrul contrucţiilor bazate pe înţelegere, însă o asemena abordare nu este una tocmai facilă. Principalele aspecte problematice rezultă din construirea raporturilor între cel/ cea care oferă semnificaţii şi „celialţi” sau problema „altor euri”, cum o defineşte Hollis, raporturi care implică automat un grad ridicat de subiectivitate, raportat la felul în care înţelegem acţiunea socială din această poziţie. Referindu-se la problema „altor euri” Hollis aduce în discuţie dubla hermeneutică ce presupune faptul că indivizii interpreteză acţiunile celorlalţi, care sunt la rândul lor rezultatele unor interpretări având de a face deci cu o reconstruirea a punctelor de vederea a altor jucători, lumea socială depinzând deci de seminficaţia ei pentru actori (Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 141). În ceea ce priveşte găsirea unei căi de rezolvare a problemei inevitabilei subiectivităţi ce rezultă dintr-o abordare interpretativistă, Hollis face referire la teoria lui Weber cu privire la înţelegerea interpretativă a acţiunii sociale. Pe scurt, există patru ideal tipuri de acţiune (instrumental raţională, valoric raţională, tradiţională şi afectivă) prin mixajul cărora pot fi înţelese acţiunile de zi cu zi ale indivizilor. Rezultă de aici diverse dezvoltări cum ar fi teoria alegerii raţionale, care pune accent pe valorea instrumental raţională a acţiunilor indivizilor (homo economicus), dar şi interpretări care situează acţiunea socială într-un complex de norme, reguli, practici şi instituţii (homo sociologicus). Rezumând, o abodrare centrată pe înţelegere presupune că: acţiunile au semnificaţii subiective (ceea ce actorul a vizat prin acţiunea sa) şi intersubiective (ceea ce a însemnat acţiunea), iar pentru a înţelege acţiunea este nevoie de o concepţie cu privirea la „alte euri”; interpretarea acţiunilor poate fi asemănată sau este chiar echivalentă cu interpretarea limbajului (interpretările wittgenstainiene); practicile au semnificaţie în sensul că întruchipează valori comune şi dau naştere unor aşteptări normative.

142 Peter Berger; Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 36 – 37 ;

143 Aşa se construieşte cunoaşterea comună sau ceea ce oamenii împărtăşesc,

144 De exemplu mimica feţei obiectivizează furia;

145 Un semn se distinge de celelate obiectivizări prin faptul că este explicit creat pentru a servi ca index al unor înţelesuri subiective.

146 Peter Berger; Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 35 – 70;

147 ibid., cap. 2, 71 – 176;

148 ibid., 177 – 250;

149 pentru mai multe detalii cu privire la distincţia subiectiv – obiectiv din perspectivă epistemologică şi ontologică vezi John Searle, The Social Construction of Reality, (New York: The Free Press, 1995), 7 - 9;

150 adică nu în mod necesar dialectic.

151 Vezi şi John Searle, Mind. A brief introduction, (New York: Oxford University Press, 2004), 16 – 18;

152 John Searle,The Construction of Social Reality, (New York: The Free Press, 1995), 9 – 13;

153 Explicaţia – adunarea datelor cu privire la realitatea observabilă, întelegere – a pune întrebări cu privire la felul în care s-a format această realitate, a pune în discuţie fundamentele.

154 Brent G. Wilson, “Reflection on Constructivism and Instructional Design”, în Charles L. Dills, Alexander J. Romiszowski ed., Instructional Development Paradigms, (New Jersey: Educational Technology Puvlication, 1997), 63 – 67;

155 Simone de Beauvoir face de asemenea referire la imposibilitatea de a trata “orice problemă umană fără părtinire: însăşi maniera de a pune întrebările, prespectivele adoptate presupun ierarhii de interese; orice calitate învăluie valori; nu există descriere aşa-zicând obiectivă care să nu acapareze un plan etic secund.” (Simone de Beauvoir, Diana Bolcu şi Delia Verdeş (trad.), Al doilea sex, (Bucureşti: Univers, 1998), 37);

156 Laura Grumberg, (Re) evoluţii în sociolologia feministă. Repere teoretice, contexte româneşti, (Iaşi: Polirom, 2002), 106;

157 Vezi şi Michael Bloor, Fiona Wood, Key Words in Qualitative Methods, (Londra: Sage Publication, 2006), 105;

158 Vezi şi Daniel M.Green, Constructivism and Comparative Politics, (New York: M. E. Sharpe, 2002); Robert K. C Forman. Misticism, Mind, Consciosness, (Albany: State University of New York Press, 1999), cap. 1, 5, 7; Kenneth Gergen, Social construction in context, (Londra, Sage Publication, 2001), partea a III – a, etc;

159 Vezi Maja Zehfuss, Constructivism and Identity. A Dangerous Liaison, European Journal of International Relations, 2001; 7; 315; Sheldon Stryker; Timothy Joseph Owens; Robert W. White, Self, Identity and Social Mouvements, (Minneapolis: University of Minnesota Press, 2000); Karen A Cerulo, Identity Construction: New Issues, New Directions, Annual Review of Sociology, Vol. 23 (1997), 385-409; Judith A Howard, Social Psychology of Identities, Annual Review of Sociology, Vol. 26 (2000), 367-393.

160 Peter Berger; Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), prima ediţie 1966, cap. 3, 177 – 219;

161 Spre deosebire de comunitarieni sau multiculturalişti a căror construcţie argumentativă are ca scop promovarea pluralismului. Vezi Peri Roberts, Political Constructivism, (New York: Routledge, 2007), 4;

162 Felul în care oamenii definesc şi împărtăţesc înţelesuri ale lunii sociale prin interacţiune. Vezi Michael Bloor, Fiona Wood, Key Words în Qualitative Methods. A Vocabulary or Research Metods, (Londra: Sage Publication, 2006), 76;

163 Studierea metodelor prin care oamenii dau sens lumii. Vezi Michael Bloor, Fiona Wood, Key Words în Qualitative Methods. A Vocabulary or Research Metods, (Londra: Sage Publication, 2006), 75, 159 -163;

164 Indivizii sunt agenţi activi şi creatori ai lumii sociale, care altfel nu există în afara lor. Astfel, „orice fenomen social, indiferent de natura lui, este întotdeauna rezultatul unor acţiuni, atitudini şi credinţe, în general al unor comportamente individuale”, vezi Raymond Boudon, „Acţiunea”, în Raymound Boudon coord., Tratat de sociologie, (Bucureşti: Humanitas, 1997), 24. Când vorbim de tradiţia interpretativă şi de individualismul metodologic este absolut necesar să amintim de Max Weber care îşi dezvoltă întreaga teorie în jurul actorilor care atribuie „înţelesuri” în funcţie de context. Chiar dacă cel mai adesea vorbim de colectivităţi sociale cum ar fi statele, asociaţiile, fundaţiile, trebuie întotdeauna să tratăm aceste colectivităţii ca fiind rezultate şi modele de organizare a unor acte specifice care sunt atribuite unor indivizi, aceştia fiind singuri care pot fi trataţi ca actori în configurarea înţelegerii cu privire la acţiunile subiective; vezi Max Weber, Economy and Society, (Berkley: University of California Press, 1978), Guenter Roth, Claus Wittch (ed.), 13 – 14;

165 Unul dintre cei mai reprezentativi teoreticieni ai holismului metodologic este Durkheim care, fiind adept al pozitivismului în ştiinţele sociale, şi-a dezvoltat cercetările în jurul mecanismelor sociale pe care le considera a fi constârngătoare pentru acţiunea individuală. Refuza astfel orice explicaţie de tip teleologic şi care să ţină cont de dimenisunea subiectivă a interacţiunilor dintre indivizi, de semnificaţiile pe care aceştia le ataşeză şi de felul în care indivizii ar putea acţiona în funcţie de aceste semnificaţii. Rezumând esenţa argumentelor durkheimiene cu privire la relaţia actor-structură surprindem şi esenţa abordărilor holiste. Astfel, „societatea are primatul asupra persoanei individuale. Societatea înseamnă mai mult decât suma acţiunilor individuale; atunci când analizăm structura socială, studiem caracteristici care au o anumită fermitate sau soliditate faţă de structurile din mediul înconjurător” (Anthony Giddens, Sociologie, (Bucureşti: All, 2001), 611). Fundamentul metodei durkhemiene ţine de tratarea faptelor sociale ca lucruri, de asimilarea realităţilor lumii sociale cu cele ale unei lumi exterioare, faptele fiind văzute ca opuse ideilor, ca obiect al cunoaşterii care nu este în mod natural pătruns prin inteligenţă, ca orice despre care noi nu ne putem face o noţiune adecvată printr-un simplu procedeu de analiză mintală; vezi Emile Durkheim, Dan I Lungu (trad), Regulile metodei sociologice, (Iaşi: Polirom, 2002) , 18 – 19 ;

166 Vezi Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 238;

167 În mod evident mă refer pe parcursul prezentării la cetăţenia rezultată în urma unui proces democratic de negociere a drepturilor şi obligaţiilor, scoţând din discuţie regimurile autoritare sau totalitare în care se pot manifesta forme distorsionate de cetăţenie.

168 Emile Durkheim, Regulile metodei sociologie,(Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1974), 58;

169 Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 172;

170 Philip Mayer, Socialization. The Aproach from Social Anthropology, (Londra: Rutledge, 2004), xiii;

171 Anthony Giddens, Sociologie, (Bucureşti: All, 2001), 32;

172 ibid.;

173 Peter Berger, Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 177;

174 ibid.;

175 ibid., 177 – 198;

176

177 Edward S. Greenber, Political Socialization, (New York: Transcation Publisher, 2009, prima ediţie 1970), 3;

178 Dominique Schnapper, Christian Bachelier, Ce este cetăţenia?, (Iaşi Polirom: 2001), 103;

179 ibid., 103 – 104;

180 ibid., 105;

181 Nick Crossley, “Citizenship, Intersubjectivity and the Lifeworld”, în Nick Stivenson, Culture and Citizenship, (Londra: Sage, 2001), 38;

182 ibid., 38 – 39;

183 Avigal Eisenberg, Reasons of Identity. A Normative guide to the political al legal Assessment of Identity Calims, (Londra: Oxford University Press, 2009), 18;

184 Peter Berger,Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 238;

185 Începând de la agenţii de socializare din primele stadii ale dezvoltării şi continund cu procesul de generalizare şi de atribuire de semnificaţii, indivizii pot dezvolta identităţi similare, dar niciodată identice.

186 Peter Berger,Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 232; vezi şi David M. Newman, Socilology. Exploring the Architecture of Everyday Life, (Londra: Sage Publication, 2010), 126 – 131;

187„Identitatea rămâne de neînţeles dacă nu este localizată într-o lume. Orice teoretizare despre identitate – şi despre tipuri de identitate – trebuie deci să se facă în cadrul interpretărilor teoretice în care identitatea şi tipurile de identitate sunt localizate.” Peter Berger,Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 233 – 234;

188 Denys Cuche, Noţiune de cultură în ştiinţele sociale, (Iaşi: Institutul European, 2003), 123;

189 Sunt x pentru că nu sunt y.

190 Denys Cuche, Noţiune de cultură în ştiinţele sociale, (Iaşi: Institutul European, 2003), 123;

191 Vezi şi Kim Keechang, Aliens în Medieva Law. The Origins of Modern Citizenship, (Londra: Cambridge University Press, 2004); Richard Bellamy, What is Citizenship. A Very Short Introduction, (New York: Oxford University Press, 2008), cap. 3 – Membership and Belonging, 52 - 77; Peter Kivisto, Thomas Faist, Citizenship. Dicoure, Theory, and Transnational Prospects, (Oxford: Balckwell Publishing, 2007), cap. 2 - Inclusion, 15 – 48;

192 Vezi şi exemplul ritualizării votului în Franţa secolului al XIX-lea în Dominique Schnapper, Christian Bachelier, Ce este cetăţenia?, (Iaşi Polirom: 2001), 97 – 98;

193 Vezi tipologia de cetăţeni propusă de Thomas Janoski, Gran, Brian, „Political Citizenship: Fundations for Rights”, în Engin F Isin, Bryan S. Turner, eds., Handbook of Citizenship Studies, (Londra: Sage Publication 2002), 39 – 41;

194 Richard Scott, Institutions and Organizations, ediţia a doua, (Londra: Sage Publication, 2001), 48;

195 De asemenea, despre felul în care are loc instituţionalizare din perspectivă constructivistă vezi Peter Berger, Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 71 – 97; John Searle, The Construction of Social Reality, (New York: The Free Press, 1995), cap. 3 – Creating institutional facts, pp. 31 – 50 şi cap. 4, partea 1, The General Theory of Institutional Facts. Iteration, Interaction, and Logical Structure, 79 – 112;

196 Instituţiile apar când există o tipologizare reciprocă a actiunilor habituale în funcţie de tipul de actori; realitatea obiectivă este astfel generată de instituţii şi rămâne exterioară şi chiar coercitivă indivizilor – obiectivitate construită; vezi Peter Berger, Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 71 – 97;

197 John Searle, The Construction of Social Reality, (New York: The Free Press, 1995), 114;

198 ibid. ;

199 Putem vorbi aici şi de instituţia votului.

200 Articolul 3 din Codul Familiei vorbeşte de drepturile şi obligaţiile soţilor odată cu încheierea căsătoriei. Articolele 4, 5, 6, 7 fac referire la criteriile în funcţie de care indivizii pot căpăta statul reglementat de instituţie etc.

201 Peter Berger, Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, (Bucureşti: Art, 2008), 102;

202 ibid;

203 Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 159;

204 Bernard Valade, Cultura, în Raymond Boudon, Tratat de sociolgie, (Bucureşti: Humanitas, 1997), 521;

205 Denys Cuche, Noţiune de cultură în ştiinţele sociale, (Iaşi: Institutul European, 2003), 18;

206 Anthony Giddens, Sociologie, (Bucureşti: All, 2001), 625;

207 ibid., 31;

208 Nick Stevenson, Culture and Citizenship: An Introduction, în Nick Stevenson, Culture and Citizenship, (Londra: Sage, 2001), 1;

209 De exemplu teoriile liberale susţin distincţia clară între drepturile cetăţeneşti care sunt ale individului şi ataşamentele culturale care ţin de comunitate, în timp ce teoriile multiculturale promovează drepturile culturale ca făcând parte din drepturile cetăţeneşti.

210 Vezi şi Russel J. Dalton, Politica comparată: perspective microcomportamentale, în Robert E Goodin, Hans-Dieter Klingemann, (coord.), Manual de Ştiinţă Politică, (Iaşi: Polirom, 2005), 302 – 303;

211 Consider că aceste distincţii sunt reflectate bine atunci când analizăm diversele teorii cu privire la cetăţenie. Ele fac implicit referire la o formă de cultură politică pe care cetăţenii o au, o dezvoltă sau ar trebui să o aibă şi să o dezvolte.

212 Gabriel Almond, Sidney Verba, Dan Pavel (trad.), Cultura civică. Atitudini politice şi democraţie în cinci naţiuni, (Bucureşti: Du Style, 1996), 35;

213 Ibid., 44;

214 Carol Pateman, The Disorder of Women: Democracy, Feminism, and Political Theory, (Standford, California: Stanford University Press, 1989), 149;

215 „În loc de a căuta să disimulezi principiile mai mult sau mai puţin explicit înţelese, e preferabil ca mai întâi să le enunţi, în acest mod nu te mai simţi obligat să precizezi la fiecare pagină sensul pe care îl dai cuvintelor: superior, inferior, mai bun, mai rău, progres, regres etc.” Simone de Beauvoir, Diana Bolcu şi Delia Verdeş (trad.), Al doilea sex, (Bucureşti: Univers, 1998), 37;

216 Pentru mai multe detalii vezi şi Stefanie Kessler, The EU as Global Actor and Its Influence on Global Gender Regime, (Norderstedt: GRIN Verlag, 2008), 18 – 21; Vezi şi Ikechukwu Aloysius Orjinta, Social Constructivism in International Relations and the Gender Dimension. International Relation and Gender made simple, (Norderstedt: GRIN Verlang, 2010), 47 – 51;

217 Vezi mai jos şi definiţia genului.

218 Am simţit nevoia unor clarificări conceptuale şi a acentuării necesităţii introducerii variabilei gen în discuţia cu privire la cetăţenie, nu pentru că pornesc de la premisa că este încă nevoie de justificări suplimentare atunci când astfel de aspecte sunt abordate, justificări pe care le consider nepotrivite într-o societate fundamentată pe respect egal pentru fiinţa umană, ci pentru că, pornind de la consistenţa teoriilor feministe care presupune numeroase abordări, curente de gândire, forme de manifestare, doresc astfel să îmi asum şi să îmi definesc încă de la început instrumentele cu care voi opera mai departe.

219 Definirea feminismului nu este o sarcină tocmai uşoară, mai ales având în vedere nenumăratele texte care s-au scris pe această temă. Scopul meu acum este să pun la dispoziţie cititorilor şi cititoarelor acele elemente care pot reprezenta puncte de reper în înţelegerea aborărilor feministe, lăsând în acelaşi timp loc dezvoltărilor teoretice ce pot varia de la feminismul liberal, la cel radical, marxist, la ecofeminism etc. Pentru mai multe detalii vezi şi distincţia între feminismul vestic şi cel estic, pe care o propune Oana Băluţă în Oana Băluţă, Gen şi interese politice în România actuală,(teză de doctorat) (Bucureşit, S.N.S.P.A, 2009). Vezi şi Chris Beasley, „Speaking of Feminism ...What Are We Arguing About?”, în Linda Burns ed., Feminist Alliances, (Amsterdam: Rodopi B.V, 2006), 35 – 58; Bell Hooks, Feminist Theory: From margins to center, (Londra: Pluto Press, 2002); vezi şi prezentarea făcută de Mihaela Miroiu în Drumul către automonie, (Iaşi: Polirom, 2004) 27 – 35, 56 – 86, 87 - 184;

220 Una prin instrumentele puse la dispoziţie de dezvoltările din spaţiul academic, cealaltă prin activismul civico-politic;

221 Gloria Watkins, Feminist Theory: from margin to center, (London: Pluto Press, 2000), x - xi;

222 Citată în Hester Eisentein, Contemporari Feminist Thought, (Londra: UNWIN Parerbacks 1984), xiii;

223 Anne Phillips, (ed.). Feminism and Politics, (Oxford: Oxford University Press: 1998), 1 - 2;

224 Mihaela Miroiu, Drumul către automonie, (Iaşi: Polirom, 2004), 27; Sublinierea îmi aparţine.

225 ibid.;

226 ibid., 27 -28;

227 Feminismul valului I, II sau III - curente care sunt asociate în mare măsură cu o anumită perioadă de timp, în special în raport cu feminismul vestic.

228 Vezi critica feminismului valului I ca fiind mişcarea de eliberare a femeilor albe, din clasa de mijloc sau respingerea tremenului de feminism de către teoreticienele indiene în virtutea faptului că îl consideră imperialist.

229 Feminism liberal, marxist, radical, postfeminism etc.

230 Vezi şi Margaret Walters, Feminism. A Very Short Introduction, (Oxford: oxford Universiy Press. 2005), 1 – 5; Criss Beasley, What is feminsims? An introduction to feminist theory, (Londra: Sage Publicationa, 1999), ix – xvii;

231 vezi şi Valentine M Moghadam, “Gender, Politics, and Women's Empowerment”, în Kevin T. Leicht, J. Craig Jentkins, Handbook of Politics: State and society in global perspective, (Londra: Springer Science + Business and Media, 2010), 279-303;

232 J. Ann Tikner, Gendering World Politics: issues and approaches in the post Cold War era, (New York: Colombombia University Press, 2001), 155;

233 Vezi şi Mary Holmes, What is Gender? Sociological Approaches, (Londra: Sage Publication, 2007);

234 Laura Grünberg, (Re) evoluţii în sociolologia feministă. Repere teoretice, contexte româneşti, (Iaşi: Polirom, 2002), 31;

235 Vezi Patricia Yancey Martin, „Gender as Social Institution”, Social Forces, Iunie 2004, 82 - 84;

236 Vezi H. Don Zimmerman, „Doing Gender”, Gender and Society, vol.1, nr. 2, 125 – 151; Vezi şi Mary Holmes, Gender and Everyday Life, (Oxon: Routledge, 2009), 37 – 43;

237 Laura Grünberg, (Re) evoluţii în sociolologia feministă. Repere teoretice, contexte româneşti, (Iaşi: Polirom, 2002), 49;

238 Joan Aker, „From Sex Roles to Gendered Institutions”, Contemporary Sociology, vol. 21, nr. 5, 565;

239Judith Lorber, “Embattled Terrain: Gender and Sexuality”, în Myra Marx Ferree, Judith Lorber, Beth B Hess,. ed., Revisioning Gender. The Gender Lens, (Oxford: Rowman and Littlefield Publisher, 2000), 417;

240 Allain Touraine face o remaracabilă analiza a felului în care femeile se identifică în primul rând în calitatea lor de femei – vezi Allain Touraine, Magda Jeanrenaud (trad.) în lucrarea sa Lumea femeilor (Bucureşti: Art, 2007), 30 – 33;

241 Gerda Lerner, The Creation of Patriarchy, (Oxford: Oxford University Press, 1986), 239;

242 ibid.;

243 Autoritatea politică, legală, religioasă, economică, educaţională, militară, domestică este deţinută de bărbaţi; vezi Allan G. Johnson, The Gender Knot. Unrevealing Our Patriarchal Legacy, ediţia a doua, (Philadelphia: Temple University Press, 2005), 19 - 20;

244 Nucleul dur cultural cu privire la ce este bun, dezirabil, preferabil sau normal este asociat cu ceea ce gândim despre bărbaţi şi masculinitate ; vezi Allan G. Johnson, The Gender Knot. Unrevealing Our Patriarchal Legacy, ediţia a doua, (Philadelphia: Temple University Press, 2005), 20 - 24;

245 Atenţia este concentrată pe bărbaţi şi pe ce fac ei; vezi Allan G. Jhonson, The Gender Knot. Unrevealing Our Patriarchal Legacy, ediţia a doua, (Philadelphia: Temple University Press, 2005), 24 - 29;

246 Allan G. Johnson, The Gender Knot. Unrevealing Our Patriarchal Legacy, ediţia a doua, (Philadelphia: Temple University Press, 2005), 19;

247 Gerda Lerner , The Creation of Patriarchy.(Oxford: Oxford University Press, 1986), 240;

248 Vezi European Comission Employment, Social Affairs and Equal Opportunities DG, Manual for gender mainstreaming. Social inclusion and social protection policies, accesat în 09.05.2011 http://www.imag-gendermainstreaming.at/cms/imag/attachments/9/0/1/CH0133/CMS1181910131400/man_gma_si+spp.pdf; European Commission, Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the European Economic and Social Committee of Regions, A Roadmap for Equality between Women and Men, 2006 – 2010, accesat în 09.05.2011, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2006:0092:FIN:EN:PDF;

249 Mihaela Miroiu, Prefaţă, în Maria Bucur, Mihaela Miroiu, Patriarhat şi emancipare în istoria gândirii politice româneşti, (Iaşi: Polirom, 2002), 12;

250 Ibid.;

251 Gloria Watkins, Feminist Theory: from margin to center, (London: Pluto Press, 2000), 48;

252 ibid.; Din această perspectivă ar fi interesantă analiza discursului public al femeilor de succes din România. O baza de pornire ar putea fi recent apăruta colecţie de interviuri coordonată de Andeea Paul Vass, Forţa politică a femeilor, (Iaşi: Polirom, 2011);

253 Audre Lorde, Sister Outsider, (Berkeley Califorinia: Cossing Press, 2007), 45;

254Blanche Redford Curry, “Racism and Sexism. Twenty-First-Century Challenge for Feminism”, în Linda A Bell, David Blumenfeld, ed., Overcoming Racism and Sexism, (Londra: Rowman & Littefield Publisher, 1995), 19;

255 Vezi şi Gerda Lerner, The Creation of Patriarchy.(Oxford: Oxford University Press, 1986), 240;

256 Mihaela Miroiu, Drumul către automonie, (Iaşi: Polirom, 2004), 28;

257 Vezi şi Alice Iancu, A Conceptual Analisis of Social Exclusion, teză de doctorat, (Bucureşti: S.N.S.P.A., 2010), 151 – 156;

258 De exemplu, nu putem vorbi de autonomie în cazul copiilor, al persoanelor cu handicap, acelor aflaţi în îngrijirea cuiva etc. Vezi şi Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, (Iaşi : Polirom, 2004), 25 – 26;

259 Mai exact, chiar dacă vorbim de autonomie ca fiind autodeterminare, dar limitată uneori de variantele de alegere şi de context, ea se transformă în normă în virtutea faptului că în cele situaţii trebuie să ai posibilitatea să alegi; vezi Mihaela Miroiu,. Drumul către autonomie, (Iaşi : Polirom, 2004), 25 – 26 ; vezi şi Marilyn Friedman, Autonomy, Gender and Politics, (New York : Oxford University Press, 2003), 4 ;

260 ibid.;

261 Friedman, Marilyn. Autonomy, Gender and Politics, (New York : Oxford University Press, 2003), 5;

262 ibid., 6;

263 ibid., 14 – 15;

264 ibid., 163;

265 Laura Grünberg, (Re) evouţii în sociologia feministă, (Iaşi: Polirom, 2002), 23;

266 Vezi Mihaela Miroiu şi teoria cu privre la experienţele femeişti şi feminine : Mihaela Miroiu, Drumul către automonie, (Iaşi: Polirom, 2004); Anne Phillips, Virginia Sapiro şi teorile cu privire la interesele politice ale femeilor şi necesitatea parităţii de gen în politică: Anne (ed.). Phillips, Feminism and Politics, (Oxford: Oxford University Press: 1998), Anne Phillips, Engendering Democracy, (Cambridge: Polity Press, 1991); Susan Moller Okin şi Martha Nussbaum şi dezbaterile cu privire la diferenţele culturale dintre femei şi necesitatea unor teoretizări feministe care să ţină cont de acestea: Susan Moller Okin, „Feminism and Multiculturalism: Some tensions”, Ethics, nr. 4, 661- 684; Susan Moller Okin, Joshua Cohen, Matthew Howard, Martha Nussbaum, Is Multiculturalism Bad for Women?, (Princeton University Press, 1999), Joan Tronto şi Carol Gilligan şi analizele lor cu privire la eticile feministe, distincţia public/privat, devalorizarea şi invizibilitatea muncii femeilor: Joan C.Tronto, Moral Boundaires. A political argument for an ethic of care, (New York: Routledge, 1993); Carol Gilligan, In a Diffrent Voice: psyhological theory and women’s development, (Cambridge: Harvard University Press, 1982) etc.;

267 Kristina Rolin, „Why Gender Is a Relevant Factor in the Social Epistemology of Scientific Inquiry”, Philosophy of Science, Vol. 71, No. 5, Proceedings of the 2002 Biennial Meeting of the Philosophy of Science Association. Part II: Symposia Papers (Dec., 2004), 881;

268 ibid;

269 Laura Grünberg, (Re) evoluţii în sociologia feministă, (Iaşi: Polirom, 2002), 33;

270 Sylvia Walby, Transformări ale genurilor umane. (Chişinău: Epigraf, 2003), 162:

271 Griswol vs. Connecticut, 381 U.S. 479 (1965), citat în Narayan, Uma, „Către o viziune feministă asupra cetăţeniei. Reconsiderarea conceptelor de demnitate, participare politică şi naţionalitate”, în Mary Lyndon Shanley, Uma Narayan, Reconstrucţia teoriei politice. Eseuri feministe, (Iaşi: Polirom, 2001), 79;

272 În evoluţia istorică a feminismului şi a mişcării feministe identificăm în funcţie de agenda politică vizată cele trei valuri ale feminismului: valul I - al egalităţii în drepturi, valul II – al diferenţelor, valul III – al autonomiei. Pentru mai multe detalii vezi Miroiu, Mihaela. Drumul către autonomie (Iaşi: Polirom, 2004), pp. 56 – 86; Popescu, Liliana Politica Sexelor, (Bucureşti: Maiko, 2004), pp. 21 – 57;

273 Vezi teoria lui Marshall cu privire la evoluţia dobândirii drepturilor cetăţeneşti în Rees, Anthony M., „T. H. Marshall and the progress of citizenship” în Bloomer, Martin şi Rees, Anthony M., ed., Citizenship Today. The contemporary Relevance of T. H. Marshall, (Londra: UCL Press, 1996). pp. 1 - 15;

274 Vezi şi Mary Holmes, Gender and Everyday Life, (Oxon: Routledge, 2009), 60 – 65;

275 Vezi Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, (Iaşi : Polirom, 2004), 188 şi Mihaela Miroiu, “Communism was a State Patriarchy, not a State Feminism”, Aspasia, vol. 1;

276 Ştefania Mihailescu, Din istoria feminismului românesc, (Iaşi : Polirom, 2002), 14- 15;

277 ibid., 16 – 18;

278 Printre care Constanţa Duca, Maria Flechtenmacher, Sofia Nădejde, Adela Xenopol, Maria Buruţeanu, Eugenia de Reuss-Ianculescu, Cezar Bolliac;

279 Vezi şi Miroiu, Drumul către autonomie, (Iaşi : Polirom, 2004), 62 – 63 ;

280 Ruth Lister, Citizenship: Feminist Prespective, (New York: Palgrave, 2003, editia a doua), vii;

281 Ibid, 44; Vezi şi critica feministă a teoriilor liberale ale cetăţeniei făcută de Mary G. Dietz, “Context is All: Feminism and Theories of Citizenship”, în Anne Phillips (ed.). Feminism and Politics, (Oxford: Oxford University Press: 1998), 382 - 383;

282 Reorganizarea acestor instituţii prin centralizare, comasare şi trecerea lor în subordinea Ministerului Muncii pune în evidenţă atitudinea responsabililor politici faţă de multiplele dezavantaje cu care se confruntă femeile din România şi sunt încă un exemplu în susţinerea teoriei cu privire la feminismul room-service formulată de Mihaela Miroiu (vezi Mihalela Miroiu, Drumul către autonomie, (Iaşi : Polirom, 2004), 256 - 260) ;

283 Conform datelor publicate pe site-ul Comisiei Europene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune, accesta în 09.05.2011 - http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=963&langId=ro;

284 Vezi Raportul Departamentului de Stat al S.U.A. cu privire la respectarea drepturilor omului în România, 8 aprile 2011 ;

285 Am în vedere aici că împingerea femeilor către munca cu program parţial este reglementată deficitar în România, dar şi asociată unor venituri reduse după pensionare. Vezi şi distribuţia muncilor casnice între femei şi bărbaţi în Barometrul de gen 2000 , dar şi Raportul Comisiei Europene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune cu privire la diferenţa de remunerare dintre bărbaţi şi femei în România, 2008, accesat în 09.05.2011 - http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=963&langId=ro;

286 Vezi Vladimir Pasti, Ultima inegalitate, (Iaşi: Polirom, 2003), 164 – 168 ; Mihela Miroiu, “State Men, Market Women. The Effects of Left Conservatism on Gender Politics in Romanian Transition”, în Feminismo/s, No. 3, Iunie 2004, 207-234;

287 Familiile monoparentale sunt formate în special din mamă şi copil/ copii ;

288 Vezi şi Open Society Institute, Broadening the Agenda:The Status of Romani Women in Romania, 2006, accesat în 12.05.2011, http://www.soros.org/initiatives/roma/articles_publications/publications/broadening_20060313/broadening_agenda.pdf;

289 Vezi şi Alina Dragolea, “Dimensiunea de gen a pieţei muncii”, în Băluţă, Oana (coordonatoare), Alice Iancu, Alina Dragolea. Parteneri egali. Competitori egali. (Bucureşti: Maiko, 2007), 54 – 58;

290 Vezi şi Mary G. Dietz, “Context is All: Feminism and Theories of Citizenship”, în Anne Phillips (ed.). Feminism and Politics, (Oxford: Oxford University Press: 1998), 390;

291 Moira Gatens, Feminism şi filosofie, (Iaşi : Polirom, 2001), 18 ;

292 ibid.;

293 ibid., 200;

294 ^ Laura Grünberg, (R)evoluţii în sciologia feministă. Repere teoretice, conntexte româneşti, (Iaşi : Polirom, 2002), 72;

295 ibid.;

296 Răspunsurile la aceaste întrebări se vor regăsi mai degrabă în partea a doua a lucrării, adică în prezentarea rezultatelor cercetării de teren.

297 Ţin să precizez că atunci când folosesc termenul „femei” în sens de categorie de lucru am în vedere următoarele aspecte care definesc această categorie:

• 
  partiarhatul ca structură constrângăroare generalizată şi automat dominaţia femeilor de către bărbaţi ca rezultat al constrângerilor;
  
• 
  faptul că cetăţenia se referă în principal la membrii unei comunităţi politice, de obicei stat, care sunt legaţi de istorie, limbă, tradiţii, obiceiuri comune care descriu un anunit context şi o anumită configuraţie de drepturi şi libertăţi, şi care, de asemenea, se pot manifesta ca structuri care să permită crearea unor categorii.
  

298 Pentru cazul României vezi rezultatele Barometrului de gen, 2000;

299 Ruth Lister, Citizenship: Feminist Prespective, (New York: Palgrave, 2003, editia a doua), 132;

300 ibid., 133;

301 Moira Gatens, Feminism şi filosofie, (Iaşi : Polirom, 20001), 201 ;

302 Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 158;

303 ibid;;

304 ibid., 160;

305 Mihaela Mirou, Drumul către autonomie, (Iaşi: Polirom, 2004), 19 – 24;

306 Hollis subliniază distincţia între normal şi normativ, în sensul că cerinţele impuse de un rol pot căpăta conotaţii normative în urma semnificaţiilor pe care actorii le pot asocia acestor roluri, dar asta nu înseamnă că orice comportament normal sau regulat provine din aşteptări normative. (Hollis, Martin. Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, (Bucureşti: Trei, 2001), 159);

307 Efectele constau în felul în care actorii aleg să se raporteze şi să ofere seminficaţii acestor mecanisme constrângătore, iar cercetarea în această direcţie trebuie să se îndrepte.

308 Pentru abordări care abordează critic această alianţă vezi Mary McIntosh, Feminism and Social Policy, şi Carole Pateman, The Patriarchal Welfare State, în Francisc G.Castel, Cristopher Pierson, The Welfare State Reader, (Cambridge: Polity Press, 2006, ediţia a doua);

309 Vezi Nicolas Roussellier, Europa liberalilor, (Iaşi: Institutul European, 2001), 103 – 123;

310 Interesant este studiul de caz pe România realizat de Mihaela Miroiu (2004) şi Vladimir Pasti (2003) care demonstrează că româncele au fost de fapt pierzătoarele tranziţie, ele fiind aruncate pe piaţă, în timp ce bărbaţii au fost cei care au beneficiat de politici protecţioniste. Vezi Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, (Iaşi: Polirom, 2004), 245 – 275; Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Relaţiile de gen în România, (Iaşi: Polirom, 2003), 147 – 172;

311 Kathleen M. Fallon, Transforming Women's Citizenship Rights within an Emerging Democratic State: The Case of Ghana, Gender and Society, Vol. 17, No. 4 (Aug., 2003), pp. 525-543

312 Slivia Walby, Transformarea genurilor umane, (Chişinău: Epigraf, 2003), 172;

313 Vezi şi Susan B .Boyd, Challenging the Public and Private Divide: An Overview, în Susan B .Boyd (ed.), Challenging the Public and Private Divide. Feminism, Law and Public Policy, (Toronto: University of Toronto Press Incorporated, 1997), 4;

314 De exemplu, faptul că o femeie este bătută de soţul său este o chestiune care ţine de sfera privată în măsura în care femeia respectivă decide în virtutea propriei autonomii să nu raporteze abuzul. Dar dacă această femeie, în urma agresiunii suferite decide să devină activă în lupta împotriva violenţei domestice, să raporteze agresiunea, în mod clar problema devine una care ţine de sfera publică.

315Vezi Carol Pateman, The Disorder of Women, (California: Stansford University Press, 1989), 35 şi Lister, Ruth. Citizenship: Feminist Prespective, (New York: Palgrave, 2003, editia a doua), 73;

316 Ruth Lister, Citizenship: Feminist Prespective, (New York: Palgrave, 2003, editia a doua), 119;

317 Susan Moller Okin, Gender, the Public, and the Private, în Anne Phillips, ed. Feminism and Politics, (Oxford: Oxford University Press, 1998) 119;

318 Vezi şi Susan Moller Okin, Gender, the Public, and the Private, în Anne Phillips, ed. Feminism and Politics, (Oxford: Oxford University Press, 1998), 120;

319 Distincţia între acţiuni care privesc sinele (self-regardin acts) şi acţiuni care îi privesc pe alţii (other-regarding acts) este făcută de John Stuart Mill în Despre libertate. Pentru mai multe detalii vezi Roger Crisp, Utilitarism şi Libertate: Despre libertate, în George Ene, Filosofia politică a lui John Stuart Mill (Iaşi: Polirom, 2000), 134 – 150;

320 Vezi şi conceptul de familism care constă în atribuirea de însuşiri individuale familiei sau în ignorarea diferenţelor intrafamiliale majore, concept dezvoltat de Margrit Eichel în lucrarea „Methods in NonSexist Research„ (Routledge, 1988), citată în Laura Grünberg, (R)evoluţii în sociologia feministă, (Iaşi: Polirom, 2002), 70;

321 Naomi Wolf, The Beauty Myth. How Images of Beauty are Used Against Women (New York: HarperCollins, 2002), 16;

322 Ruth Lister, Citizenship: Feminist Prespective, (New York: Palgrave, 2003, editia a doua), 84;

323 Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, (Iaşi: Polirom, 2004), 74;

324 Liberal, marxist, radical, cultural, eco-feminism etc.

325 Mai degrabă abordarea feministă radicală şi critca asociată victimizarii femeilor.

326 Judith Grant, Fundamental Feminism: contesting the core concepts of feminist theory, (New York: Routledge, 1993), 26;

327 Judith Butler, Bogdan Ciubuc (trad.) Genul – un măr al discordiei. Feminismul şi subversiunea identităţii, (Bucureşti: Univers, 2000), 14 – 15;

328 Idem 83;

329 Moya Loyd, Beyound Identity Politics. Feminism, Power and Politics. (Londra: Sage Publication 2005), 35 – 36;

330 Identitatatea observabilă, de exemplu: sexul, rasa, etnia etc.

331 Contribuie la susţinerea continuităţii istorice, întrăreşte conectivitatea dincolo de graniţele geografice, poate servi ca vehicol de auto-introspecţie, poate constitui elementul cheie al fundamentării unor acţiuni politice.

332 Moya Loyd, Beyound Identity Politics. Feminism, Power and Politics. (Londra: Sage Publication 2005), 39;

333 ibid., 40;

334 Miroiu, Mihaela. Drumul către autonomie (Iaşi: Polirom, 2004), 44;

335 ibid., 44 – 49;

336 ibid., 49;

337 Cercetările arată că există diferenţe seminficative între state cu privire la reprezenatrea femeilor în adunările legislative, dar şi că modelul general este cel care pune în evidenţă o legătură invers-proporţională între numărul femeilor aflate în poziţii de decizie şi nivelul ierarhiei. Sunt însă şi câteva excepţii cum ar fi Suedia unde nu există diferenţe între bărbaţi şi femei din acest punct de vedere, începând cu anul 1970. Mai mult decât atât, în 1980 mai multe femei au fost alese în parlament şi în consiliile locale. Alte excepţii sunt reprezentate de Finlanda, Norvegia şi Olanda. Un alt aspect important este şi cel care ţine de diviziunea muncii. Astfel, cercetările arată că femeile se specializează în domenii mai puţin „prestigioase” cum ar fi sănătatea, cultura, educaţia, asistenţa socială, în timp ce bărbaţii merg către domenii care oferă putere şi prestigiu, ca de exemplu management, afaceri externe. Paradoxal, domeniile în care acţionează mai mult femeile constituie o mare parte a domeniilor de intervenţie a statului şi deci absorb o parte importantă din buget, însă femeile participă prea puţin la luarea deciziilor în aceste domenii. (vezi Joni Lovenduski, Introduction: State Feminism and Political Representation of Women , în Joni Lovenduski (ed.), State Feminism and Political Representation, (New York: Cambridge University Press, 2005), 2-3).

338 De exemplu, o modalitate de politizare a violului a fost considerarea lui un atentat la proprietatea unui alt bărbat. Un alt exemplu ţine de reglementarea prostituţiei. În România prostituţia este interzisă, însă sancţiunile sunt aplicate numai prestatorilor/arelor de servicii sexuale şi nu şi clienţilor/elor.

339 Reflectă, modelează, sugerează şi impune acţiune – vezi Laura Grünberg, (Re) evoluţii în sociologia feministă, (Iaşi: Polirom, 2002), 33;

340 Vezi şi noţiunea de cetăţenie multinivelară (multilayerd citizenship) devzoltată de Jasmina Lukić, Joanna Regulska, Darja Zaviršek, Women and Citizenship in Central and Estern Europe, (Hampshire: Ashgate Publising Limited, 2006), 4;

341 Vezi şi Enikö Magyari Vincze, Diferenţa care contează. Diversitatea social-culturală prin lentila antropologiei feministe, (Editura Fundaţiei Desire, 2002), 19 – 20;

342 ibid., 52;

343 Rezultat din experienţele sepecifice, din socializarea de gen, din constrângerile culturale. În acelaşi timp, faptul că femeile pot fi mai interesate de anumite aspecte ale sferei publice, nu înseamnă că nu pot fi interesate şi de altele, aşa cum vom vedea în partea aplicată a acestei lucrări.

344 Virginia Sapiro, „When are Interests Intresting? The Problem of Political Reprezentation of Women”, în Anne Phillips, ed., Feminism and Politics, (Oxford: Oxford University Press, 1998), 165;

345 Vezi şi Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie, (Iaşi : Polirom, 2004), 44 – 51;

346 Mai ales că patriarhatul este o structură constrângătoare care se manifestă generalizat.

347 Pentru o trecere în revistă a teoretizărilor cu privire la gen şi interese politice vezi Oana Băluţă, Gen şi interese politice. La intersecţia între teorie, cercetare şi viaţa cotidiană, în Oana Băluţă; Alina Dragloea; Alice Iancu, Gen şi interese politice. Teorii şi practici. (Iaşi: Polirom, 2007), 13 – 82;

348 Din acest punct de vedere o soluţie interesantă este cea propusă de Oana Băluţă în lucrarea sa de doctorat. Autoarea face referire la un model teoretic, direct legat de contextul românesc, care are ca scop transcenderea dihotomiei modernism/ postmodernism care afectează analiza intereselor politice de gen, model numit feminism modern reflexiv. (pentru mai multe detalii vezi Oana Băluţă, Gen şi interese politice în România actuală, teză de doctorat, S.N.S.P.A., 2009, cap. IV);

349 Sau nevoile, aşa cu sugerează Oana Băluţă în studiul său „La intersecţia între teorie, cercetare şi viaţa cotidiană”, în Băluţă, Oana; Dragolea, Alina; Iancu, Alice. Gen şi interese politice. Teorii şi practici. (Iaşi: Polirom, 2007), 39;

350 Ruth Lister, Citizenship: Feminist Perspective, (New York: Palgrave, 2003, editia a doua), 146;

351 Interesele se formează la intersecţia dintre nevoile efective ale indivizilor rezultate din acţiuni autonome şi permanenta raportare la un set de reguli, norme, valori care definesc aşteptările pe care societatea le are de la indivizi.

352 Vezi şi Moya Loyd, Beyound Identity Politics. Feminism, Power and Politics. (Londra: Sage Publication 2005), 55 – 72;

353 Deşi argumentul a fost folosit de o parte semnificativă a feministelor valului I.

354 Sylvia Walby, Transformări ale genurilor umane. (Chişinău: Epigraf, 2003), 162:

355 În lucrarea de faţă vorbim în principal de comunism şi tranziţie.

356 Simone de Beauvoir, Diana Bolcu şi Delia Verdeş (trad.), Al doilea sex, (Bucureşti: Univers, 1998), 289 – 290 ;

357 Vezi şi Liliana Popescu, Politica sexelor, (Bucureşti: Maiko, 2004), 306 – 334;

358 Enikö Magyari Vincze, Diferenţa care contează. Diversitatea social-culturală prin lentila antropologiei feministe, (Editura Fundaţiei Desire, 2002), 21 – 22 ;

359 ibid., 23;

360 Vezi şi categoriile de cetăţeni rezultate din construcţia simbolică a cetăţeniei sau tipologia participanţilor pe care o propune Pasquino (inactivi, conformişti, reformişiti, activişti, contestatari) în lucrarea sa Curs de ştiinţă politică, (Iaşi : Institutul European, 2002), 72;

361 Enikö Magyari Vincze, Diferenţa care contează. Diversitatea social-culturală prin lentila antropologiei feministe, (Editura Fundaţiei Desire, 2002), 24;

362 ibid., 19;

363 Vezi şi Joan Scott, “Deconstructing Equality versus Difference: Or, The Uses of Postructuralism Theory for Feminism”, în Marienne Hirsch, Evelyn Fox Keller, Conflicts in Feminism, (New York: Routledge, 1990), 144;

364 Laura Grünberg, (R)evoluţii în sciologia feministă. Repere teoretice, conntexte româneşti, (Iaşi : Polirom, 2002), 99;

365 ibid.;

366 ibid.;

367 Pentru o analiză cu privire la ce înseamnă studiul vieţii de zi cu zi în familie vezi şi Anna Rönk and Pirjo Korvela, Everyday Family Life: Dimensions, Approaches, and Current Challenges, Journal of Family Theory & Review, Volume 1, Issue 2, June 2009, 87–102. Vezi şi David M. Newman, Socilology. Exploring the Architecture of Everyday Life, (Londra: Sage Publication, 2010); Alf Ludtke, William Templer (trad.), The History of EverydayLife. Reconstructing historical experiences and ways of life, (New Jersey: Princeton University Press, 1995);

368 Alfred Schutz, Helmut E. Wagner (ed.), On Phenomenology and Social Relations (Chicago:University of Chicago Press, 1970), 79 – 95;

369 Edmund Husserl, The Crisis of European Science and Transcedental Phenomenology, (Illinois: Northwestern University Press, 1970), 14 – 16;

370 Vezi şi James A. Holstein, Jaber F. Gubrium, „Phenomenology, Ethnometodolgy, and Interpretative Practice“, în Norman K. Denzin, Yvonna S. Lincoln, Strategies of Qualitative Inquiry, (Londra: Sage Publication, 1998), 161 – 162; Vezi şi Tallcot Parsons, Edward A. Shils, Neil J.Smelser (introd.), Toward a General Theory of Action: theoretical foundations for the social sciences, (New Jersey: NewBrunswick, 2001), (1951);

371 Vezi Alfred Schutz, On Phenomenology and Social Relations, (Londra: University of Chicago Press, 1970), 74 – 75;

372 ibid. 111 – 124;

373 Vezi şi Bruce C. Wearne, The Theory and Schoolarship of Talcott Parsons to 1951: A Critical Commentary, (Londra: Cambridge University Press, 2009, prima ediţie 1989), 1 - 38;

374 Vezi şi James A. Holstein, Jaber F. Gubrium, „Phenomenology, Ethnometodolgy, and Interpretative Practice“, în Norman K. Denzin, Yvonna S. Lincoln, Strategies of Qualitative Inquiry, (Londra: Sage Publication, 1998), 141; Harold Garfinkel, Harvey Sacks, „On formal structures of practical actions”, în Harold Garfinkel, Ethnometodological Studies of Work, (Londra: Routledge, 1986);

375 Vezi Harold Garfinkel, Harvey Sacks, „On formal structures of practical actions”, în Harold Garfinkel, Ethnometodological Studies of Work, (Londra: Routledge, 1986);

376 James A. Holstein, Jaber F. Gubrium, „Phenomenology, Ethnometodolgy, and Interpretative Practice“, în Norman K. Denzin, Yvonna S. Lincoln, Strategies of Qualitative Inquiry, (Londra: Sage Publication, 1998), 142;

377 Enikö Magyari Vincze, Diferenţa care contează. Diversitatea social-culturală prin lentila antropologiei feministe, (Editura Fundaţiei Desire, 2002), 34;

378 O abordare feminist-constructivistă care, prin dimensiunea explicit politică a feminismului, implică şi asumarea unei forme de normativism valoric.

379 Laura Grünberg, (R)evoluţii în sciologia feministă. Repere teoretice, conntexte româneşti, (Iaşi : Polirom, 2002), 106;

380 Robert Atkinson, Povestea vieţii. Interviul, (Iaşi : Polirom, 2006), 114 ;

381 Vezi şi Petru Iluţ, Abordarea calitativă a socioumanului – concepte şi metode, (Iaşi: Polirom, 1997), 88 – 89;

382 Prin interviul de grup se înlătură ceea ce în literatura metodologică se numeşte eroarea atomistică (attomistic fallacy), adică de deducere a stării de spirit colective din agregarea statistică, oricât de rafinată ar fi ea, a opiniilor individuale. Este clară diferenţa dintre interacţiunea statistico-matematică a opiniilor şi interacţiunea reală a acestora în procesul viu al discuţiilor în dinamica de grup, unde intervin ample fenomene de controversă, de persuasiune, de autoritate etc. - vezi Petru Iluţ, Abordarea calitativă a socioumanului – concepte şi metode, (Iaşi: Polirom, 1997), 92;

383 ibid., 94;

384 Petru Iluţ, Abordarea calitativă a socioumanului – concepte şi metode, (Iaşi: Polirom, 1997), 54 - 55;

385 ibid., 54;