1. Intervenţii ale deputaţilor

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Se zvoneşte prin ziare că domnul Eugen Nicolăescu ar fi anunţat că va opri actualul program de distribuire a laptelui praf la nou-născuţi. Între iureşul stârnit prin birourile directorilor de spitale şi boscorodelile românilor cu dureri de măsele, care nu-şi mai pot lua un calmant fără reţetă, domnului ministru i-a mai venit o idee, căşunându-i pe mame şi nou-născuţii lor prunci, taman înainte de 8 Martie, Ziua Mamei...

Dincolo, însă, de această iniţiativă, venită pe post de mărţişor cu şnur portocaliu, enervantă şi penibilă deopotrivă a fost şi justificarea ei. În opinia celui care a prezentat-o, actualul program ar păcătui prin aceea că e de sorginte pesedistă şi că ar fi avut drept scop atragerea de voturi în campania electorală din 2004 şi nu asigurarea unei alimentaţii sănătoase pentru nou-născuţi.

...Şi, continuându-şi firul "logicii" contabiliceşti, dintr-un condei, decide că laptele praf e cel care secătuieşte bugetul României şi că, în schimb, dacă tot nu poate disponibiliza pruncii întru eficientizarea balanţei venituri-cheltuieli, atunci, măcar la cură de slăbire poate să-i pună, reducându-le raţia la jumătate...

Vă miră? Pe mine, sincer, NU!

Este doar încă o dovadă a modului simplist în care un guvern fără har şi fără habar îşi taie petice din turul pantalonilor, spre a şi le pune la genunchii prea tociţi de mătăniile făcute pe dealul Cotrocenilor!

Oameni buni, pruncii nu au culoare politică şi nici drept de vot! Hai să îi lăsăm în pace! Măcar pe ei şi pe tinerele lor mame şi... măcar de Ziua Femeii!

La mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor colege!

		Doamna Minodora Cliveti: "Femeia a salvat lumea! (Să ne amintim asta nu numai de 8 martie...) A mai venit încă o dată Ziua internaţională a femeii, prilej cu care mi-am propus să reflectez public la rolul femeii în lumea democratică. Şi pentru că orice discuţie despre drepturile femeii, care sunt drepturi ale omului, trebuie să se raporteze la debutul democraţiei mondiale, care s-a petrecut nu se ştie când, dar se ştie unde, în Grecia, aş vrea să povestesc o istorie antică din Atena, capitala democraţiei, leagănul manifestării demosului, adică, a poporului. Aşadar, în vremuri demult apuse, nişte oameni care construiseră un oraş au decis să îl pună sub protecţia unei zeităţi. A avut loc un soi de licitaţie "avant la lettre", în care cei doi zei interesaţi: Atena şi Poseidon, au făcut oferte publice. Atena a promis locuitorilor că dacă oraşul va purta numele ei, recoltele vor fi bogate, meşteşugurile şi artele vor duce faima locului până departe, iar înţelepciunea şi pacea vor fi adevăratele stăpâne. Poseidon, la rândul său, a promis oamenilor corăbii fără număr cu care să străbată mările, să jefuiască alte oraşe şi să aducă acasă imense bogăţii, pe care apoi, cu ajutorul armatelor hrănite cu roadele preţioase ale apelor, să le păzească şi să le sporească. Cui să ne închinăm, aşadar? a întrebat regele. Să votăm! Şi după ce, în mod democratic, au votat şi numărat voturile, au văzut că Atena câştigase la un vot. Votul era al unei femei: în acel oraş, femeile şi bărbaţii aveau drepturi egale, inclusiv cel de vot, dar femeile, care o preferaseră pe Atena pentru că le promisese o viaţă de pace, de muncă şi tihnă, erau mai multe decât bărbaţii, care votaseră pentru război şi călătorii pe mare, departe de familie. Poseidon s-a supărat, a abătut deasupra oraşului numit "Atena" o mare furtună, iar bărbaţii s-au răzvrătit şi au retras femeilor dreptul de vot. La vremea aceea, aşadar, democraţia era completă şi reală, dar Poseidon nu o accepta decât dacă rezultatele acesteia îi erau favorabile. Zeiţa Atena şi-a ţinut promisiunea, în sensul că a făcut din oraşul său capitala întregii Grecii, iar atenienii au devenit celebri în lume pentru realizările lor spirituale şi pentru cultul vieţii paşnice. Deşi rămase fără drept de vot, femeile au învins: au contribuit la păstrarea familiilor laolaltă, la perpetuarea speciei umane, la impunerea supremaţiei spiritului şi a păcii. Şi au făcut pace şi cu bărbaţii... Femeia de azi şi-a recăpătat dreptul de vot şi locul în politică şi îşi poate pune la lucru calităţile dovedite de-a lungul istoriei umanităţii: cumpătarea, cinstea, altruismul, înţelepciunea, modestia, perseverenţa. Şi, toate acestea, în folosul tuturor! Dar, din păcate, a mai căpătat un rol, în care e distribuită de unii bărbaţi care păstoresc vremelnic România: acela de mănuşă! Acel obiect pe care bărbaţii îl foloseau pentru a se provoca la duel! Ca şi bărbaţii de odinioară, bărbaţii politici de la putere se folosesc de "mănuşi" blonde, mai ales, pentru a păstra aparenţa de cavalerism. Ar fi păcat dacă aceste femei ar avea soarta mănuşilor, care plesneau, lovind obrajii adversarilor bărbaţi!
		Domnul Cătălin Lucian Matei: "Durere mare în tabăra Puterii." Dragi colegi, Nu aş fi vrut să iau cuvântul azi, însă situaţia politică actuală m-a determinat să o fac. Sunt, practic, stupefiat de faptul că distinşii colegi de la Putere s-au blocat practic pe tema "prăbuşirea lui Adrian Năstase"! Nu pot să cred că totul în această ţară, în prezent, se rezumă la răzbunări politice. Absolut totul nu are o logică! Nu poţi să îţi clădeşti o politică de guvernare numai cu gândul la răzbunări şi la scoaterea în evidenţă a unor aspecte negative relaţionate de un om politic, pentru a-ţi ascunde propria bârnă din ochiul tău. Dragii mei colegi de la Putere, dacă ştiam că lucrurile se vor derula în această direcţie, vă sugeram, încă de la început, să introduceţi în platforma-program prioritatea legislativă de a-l arunca la coş pe marele om politic Adrian Năstase. Nu vă este ruşine să vă bateţi joc de un popor care v-a dat girul şi v-a acordat toată încrederea pentru a-i conduce destinele? Mai puteţi să dormiţi noaptea, cu atâtea tertipuri negre pe care le scoateţi în faţă în fiecare zi? Mai aveţi curajul să apăreţi în faţa oamenilor şi să îi asiguraţi că tot ceea ce faceţi azi, toată tevatura asta, este numai pentru ei? Eu sunt la primul mandat în Parlament şi am sperat că viaţa alături de dumneavoastră, domnii de la guvernare, nu este chiar atât de parşivă şi de rea, precum o puteam vedea la televizor. Acum pot spune că îmi este ruşine că am ajuns să împart băncile Parlamentului cu oameni fără scrupule, patetici, în adevăratul sens al cuvîntului, care încearcă să acopere interese obscure aruncând cu noroi în oamenii integri care au purtat numele României acolo unde nu ajunsese niciodată. Dacă ar fi să reiau din cuvintele colegului Gabriel Zamfir, de la PNL, aş putea spune că electoratul nu v-a trimis aici să ne dispreţuiţi pe noi, ci voi înşivă să ajungeţi să vă dispreţuiţi pentru ceea ce aţi reuşit să deveniţi... oameni demni de milă!
		Domnul Bogdan Liviu Ciucă: Declaraţie politică: "Încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale". Problematica noului proiect de lege privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale a creat aprinse dispute între sindicalişti şi Executiv, în special în privinţa nerecunoaşterii perioadei dinaintea apariţiei legii ca perioadă lucrată în condiţii speciale de muncă. Considerăm că nu este normal ca recunoaşterea existenţei acestor condiţii speciale în anumite locuri de muncă să fie făcută după apariţia legii, nu şi în perioada 2001-2006. Recunoaşterea existenţei acestor condiţii în locuri de muncă expertizate conduce la ideea că includerea lor în cadrul prevederilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000 era imperios necesară. Faptul că aceste locuri de muncă au fost omise de către legiuitor nu poate fi imputat salariaţilor sau angajatorului. Ulterior apariţiei Legii sitemului public de pensii, prin modificări ale prevederilor legale, au fost recunoscute ca stagii de cotizare perioade necontributive pentru anumite categorii de salariaţi. Categoria salariaţilor care au lucrat, conform prevederilor legale anterioare Legii nr. 19/2000, în grupa I de muncă a fost cea mai afectată de noile prevederi, vârsta de pensionare fiind majorată cu şapte ani. Condiţiile de pensionare pentru acest grup de salariaţi, prevăzute în proiectul de lege, nu sunt identice cu cele existente în legislaţia anterioară, stagiul de cotizare fiind majorat cu cinci ani. Neacoperirea perioadei 2001-2006 pentru aceste locuri de muncă în condiţii speciale este de natură să creeze discrepanţe între salariaţii ale căror locuri de muncă au fost încadrate în condiţii speciale, prin Legea nr. 19/2000, şi salariaţii încadraţi în condiţii speciale de muncă, prin noul act normativ. De prevederile acestei legi ar beneficia, la nivel naţional, un număr de 70.000 de persoane, salariaţi în condiţii speciale de muncă. La actualul proiect de lege, Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil, dar cu unele modificări, la art. 3, astfel, perioadele de timp în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea la locurile de muncă nominalizate în anexele 1 şi 2 sunt stagii de cotizare în condiţii speciale, începând cu 1 aprilie 2001, iar începând cu 1 aprilie 2001 şi până la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, angajatorul nu datorează diferenţa de cotă de contribuţie de asigurări sociale. Dar aceste recomandări ale Consiliului Economic şi Social, care sunt corecte pentru salariaţii care au lucrat în condiţii speciale de muncă, ar trebui luate în considerare de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
		Domnul Mihai Adrian Mălaimare: Declaraţie politică: "Manualul de educaţie civică" Am spus mereu că misiunea socială a actorului este una cel puţin la fel de importantă ca aceea de ordin estetic şi mi-am croit cariera încercând să fac tot ceea ce este posibil pentru ca spectatorul meu să mă vadă şi să mă simtă alături de el, nu numai în sala de spectacol, ci pretutindeni, în parc, pe stradă, pe maidane, la metrou, adică acolo unde are cu adevărat nevoie de mine. Am spus mereu că arta este chemată, alături de familie, învăţământ, religie, să răspundă unor deziderate clare ale societăţii româneşti, am spus-o fiindcă eu chiar cred şi chiar mă străduiesc să dovedesc acest lucru. Dar am răsfoit într-o zi cartea de "Educaţie civică" a fetiţei mele, care este elevă în clasa a treia. La lecţia "Familia", un desen m-a lăsat fără grai. O cameră igrasioasă, cu mobilier, covoare şi tablouri aflate într-un grav dezacord estetic, un televizor merge în gol, mama stă pe o canapea şi mângâie un pisoi, având o privire oarecum pierdută, tatăl citeşte extrem de încruntat un ziar, băiatul, cu căşti pe urechi, se joacă pe podea, sora lui, care stă cu spatele la toţi, mângâie nişte păpuşi. Nici unul din membrii acestei familii nu are vreo legătură cu ceilalţi, sunt singuri, înfiorători de singuri, izolaţi într-un dezinteres profund faţă de toţi şi de toate. Acesta este un desen din cartea de "Educaţie civică", Editura ES Print 98, clasa a III-a. Oare chiar facem educaţie? Asta este familia românească? Ce trebuie să înţeleagă copiii noştri? Am spus că arta are un rol tot mai important şi, privind acest desen, am înţeles că trebuie să jucăm mai mult pentru copii, că trebuie să reiau, la teatrul pe care îl conduc, proiectul "Ora de cultură", că trebuie să nu mai aştept nimic de la ceilalţi, care, ca şi mine, actorul, au o misiune clară în ceea ce priveşte educaţia tinerei generaţii. Mi-e teamă doar că singur nu voi izbuti decât să atrag atenţia că avem, într-adevăr, o imensă problemă, pe care o tratăm cu o spledidă superficialitate.
		Domnul Marian Sorin Paveliu: Am fost sesizat de un reprezentant al asociaţiilor de pensionari din judeţul Gorj, vicepreşedintele Consiliului Judeţean al Persoanelor Vârstnice din Gorj, domnul Ion Velcea, cu privire la prevederile Legii nr.565/2004 în sensul compensării în bani a tichetelor de călătorie neutilizate de către pensionari şi prevedrile OUG nr.71/2004, care prevede că începînd cu anul 2005, pensionarii care nu vor utiliza tichetele de călătorie pe calea ferată vor beneficia compenstor de alimente. Parlamentul României a hotărât prin Legea bugetului de stat pe anul 2006 că aceste facilităţi pentru pensionari nu se aplică. Încă de la început trebuie să fac precizarea că aceste prevederi sunt dovada indubitabilă a ipocriziei şi lipsei de scrupule a Guvernului condus de Adrian Nastase, care a înţeles să-şi facă o imorală campanie electorală prin promovarea unor acte normative pentru care nu există sub nici o formă acoperire financiară. Un alt exemplu elocvent a fost decizia adoptată în aceeaşi perioadă preelectorală prin care aceleiaşi categorii sociale, pensionarilor, i s-a acordat un nivel de compensare a medicamentelor care a dus la un dezechilibru financiar care a pus în pericol sistemul sanitar. Guvernul PSD a pierdut alegerile, însă actualul Guvern, la preluarea poverii guvernării a preluat şi promisiunile otrăvite şi amăgitoare adresate pensionarilor. Am convingerea că în prezent nu există resursele financiare pentru acoperirea în bani a facilităţii de transport pentru pensionari. Avem însă obligaţia morală de a dezbate public acest lucru, de a inventaria toate alternativele şi posibilităţile existente, pentru a găsi soluţia adecvată acestor promisiuni ale PSD. În cazul în care se vor identifica resurse financiare, prezente sau viitoare, avem obligaţia să purtăm o discuţie tranşantă cu reprezentanţii acestor asociaţii care au drept misiune tocmai apărarea drepturilor lor prevăzute de lege. În cazul în care prevederile legale respective sunt apreciate a fi excesive sau imposibil de pus în practică, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei are obligaţia de a înştiinţa bărbăteşte populaţia vârstnică asupra acesui fapt şi să promoveze un act normativ de anulare a prevederilor cu caracter electoral. Am convingerea că, în pofida situaţiei materiale grele, pensionarii României sunt capabili să aprecieze onestitatea actului de guvernare, chiar dacă ar prefera generozitatea acestuia. Drept urmare, solicit ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, să dispună imediat o analiză a situaţiei şi, dupa o discuţie prealabilă cu ministrul de finanţe, să invite reprezentanţii Asociaţiilor de Pensionari la o discuţie prin care să se găsească o soluţie finală acestei promisiuni legale neonorate. Totodată, propun colegilor din comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor să ia în dezbatere această problemă.
		Domnul Rareş Şerban Mănescu: Ministerul Integrării Europene susţine realizarea proiectului "Europenizarea administraţiei publice. Impactul reformelor şi modele de analiză", propus de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, împreună cu Academia de Studii Economice şi de Institutul de Economie Mondială al Academiei Române. Astfel, cred că este un pas important, având în vedere că obiectivele principale ale proiectului au în vedere abordarea complexă, interdisciplinară a europenizării administraţiei publice, cu accent pe recuperarea dimensiunii sociale a acestui proces. Realizarea unui asemenea proiect racordează cercetarea ştiintifică românească la una din direcţiile majore de cercetare în plan european, din domeniul social politic. Scopul cercetării este de a fundamenta procesul de reformă a administraţiei publice. Având în vedere că este necesară modernizarea administraţiei publice, că funcţionarul trebuie să renunţe la vechea mentalitate şi să înţeleagă că este plătit din buzunarul cetăţeanului şi, prin urmare, se află în slujba acestuia, cred că este de bun augur să fie susţinute toate iniţiativele care ar putea accelera procesul de reformă a administraţiei, întrucât România va fi stat membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, iar funcţionarul român va deveni funcţionar european.
		Domnul Marius Rogin: Declaraţie politică: "Comportamentul unui aşa-zis om politic". O veche zicală românească spune că "Peştele de la cap se-mpute". Putem să spunem că acest lucru este valabil, cu certitudine sau cu atât mai mult, în viaţa politică. La fel de adevărat este şi faptul că, cu cât urcarea pe scara ierarhică a vieţii politice este mai rapidă, ducând spre vârf, spre care tind foarte mulţi, la fel de rapidă şi în acelaşi timp periculoasă va fi şi coborârea. În ultimii ani ai vieţii politice din ţara noastră, dominaţi - din păcate - de acelaşi Partid Social Democrat, am asistat la tot mai multe ridicări ale unor figuri ce şi-au găsit în cadrul acestui partid locuri din ce în ce mai călduţe şi din ce în ce mai înalte. Lăsând la o parte orice urmă de prejudecată şi lipsiţi de cele mai elementare noţiuni legate de comportamentul unui politician sau de regulile ce trebuie respectate într-un joc politic, multe dintre aceste figuri au trecut într-un timp foarte scurt de la simple persoane, la cele mai concrete exemple de parveniţi, asemenea unui Dinu Păturică sau Stănică Raţiu. Veţi fi de acord cu mine, atunci când voi spune că acest lucru nu se putea petrece într-un timp atât de scurt fără acceptul tacit al altora, asemenea lor, ajunşi poate nu datorită unor întâmplări, ci mai degrabă datorită unor circumstanţe bine puse la cale, în funcţiile înalte din sfera conducerii acestei ţări. Sunt lucruri care nu ne fac deloc cinste şi care, atunci când ni se pun în faţă, de către reprezentanţi ai altor puteri politice, cu tradiţii extrem de bine clădite într-ale democraţiei, ne fac să ne plecăm capetele. Mă-ntreb, însă, cum vom putea să-i denumim pe cei care au permis ridicarea de jos a acestor Dinu Păturică sau Stănică Raţiu? Eu, recunosc, nu am găsit încă noţiunea potrivită pentru a-i defini, dar pot să afirm un lucru de care sunt absolut sigur: aceştia sunt cu mult mai vinovaţi, mult mai periculoşi, prin simplul fapt că au permis creşterea acestor parveniţi. Se mai spune, de asemenea, şi este atât de mult adevăr în această afirmaţie, că dacă vrei să distrugi o armată, fie ea extrem de numeroasă, trebuie să-i distrugi liderul, generalul, cel care e creierul acelei armate. În acel moment vei fi învingător, şi numărul ridicat al armatei nu trebuie să te mai îngrijoreze. Aceste exemple pe care le-am adus în faţa dumneavoastră pot fi foarte bine transpuse în ceea ce s-a întâmplat în anii scurşi după '89, când partidul unic, ce s-a vrut mereu la guvernare, a permis să crească la sânul lui din ce în ce mai multe buruieni. Aceste parabole la care m-am referit se transpun foarte bine în prezent, în aceste zile, când justiţia a luat frâiele în mână şi a început lupta împotriva corupţiei, care a luat o atât de mare amploare sub guvernarea P.S.D.-ului. Şi după cum era firesc să se înceapă, s-a început cu peştele cel mare, sau mai bine zis cu liderul, care-i acoperă atât de bine pe alţi specialişti în ale corupţiei. S-a început, astfel, cu domnul Adrian Năstase, fost prim-ministru, fost preşedinte al Partidului Social Democrat, dar încă preşedinte al Camerei inferioare din cadrul parlamentului unei ţări. Deşi în prezent, domnul Adrian Năstase, dacă tot afirmă în stânga şi-n dreapta că nu este decât victima unui plan politic, ar trebui să şi dovedească cât este de neprihănit, el nu face altceva decât să-şi cheme în ajutor "locotenenţii" care-i datorează atât de multe şi care e timpul să-şi dovedească acum recunoştinţa, ascunzându-se în acest fel în spatele unui zid plin de igrasie, de mucegai. În orice ţară, europeană sau nu, în care democraţia este bine împământenită, să zic aşa, respectată şi înţeleasă în adevăratul ei sens, un demnitar asupra căruia s-ar fi început procedura de urmărire penală şi-ar fi depus imediat demisia din funcţiile pe care le-ar fi deţinut. Ne putem uita în urmă, şi fără să nominalizez o anumită persoană, cunoaştem exemple de mari nume politice ce s-au retras din funcţiile publice pentru lucruri mult mai minore. În momentul în care s-a aflat că soţia unui anumit lider european a beneficiat de servicii, datorită funcţiei deţinute de soţul în cauză, a urmat imediat demisia şi compromiterea acelei persoane. Nu este cazul domnului Adrian Năstase, care a făcut şi dânsul un mare gest: s-a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al partidului sub care a crescut, cu toate că persoane importante ale diplomaţiei europene salută demersurile declanşate de actualul guvern în lupta împotriva corupţiei. Pot să-i amintesc aici pe Markus Merkel, adjunctul purtătorului de cuvânt pe politică externă din Bundestag, pe Bernard Bat, ministrul de externe olandez, sau pe ambasadorul Olandei la Bucureşti, domnul Jaap L.Werner. Nu cred că domnul Adrian Năstase mai poate folosi cuvântul credibilitate, nu cred că mai poate avea pretenţia de a-şi dovedi nevinovăţia, din moment ce face tot ce-i stă în putinţă pentru a împiedica demersurile declanşate de Ministerul de Justiţie sau DNA împotriva sa. Ştim foarte bine şi trecutul dânsului dinaintea Revoluţiei din '89 - când a fost crescut în umbra regimului comunist şi al soţilor Ceauşescu, prin ţări europene, prin care şi-a dovedit devotamentul faţă de aceştia, pentru ca după evenimentele din '89 să-l regăsim în cele mai înalte funcţii de conducere ale ţării. Imaginea pe care el şi-a creat-o, atât pe plan intern, dar şi extern, nu este alta decât cea de apărător al corupţiei, de ocrotitor la sân al corupţiei, de prieten al baronilor locali şi cel care-i ţine pe aceştia în fruntea organizaţiilor judeţene P.S.D. Putem să amintim aici nume mari, dar sunt sigur că le cunoaşteţi deja şi nu mai are rost să-i amintesc. Când preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului este cercetat pentru corupţie, cum mai poate ridica capul o astfel de persoană în faţa unor deputaţi, senatori sau miniştri, dar mai ales a cetăţeanului simplu? Venim, însă, în faţa cetăţeanului cu întrebări de genul: "Nu mă cunoaşteţi dumneavoastră? Vă răspund că nu, domnule Adrian Năstase. Oamenii nu vă cunosc defel, deşi au trecut 16 ani de aşa-zisă democraţie. Abia acum încep să cunoască adevărata faţă a lui Adrian Năstase. Un respectat ziarist se întreba zilele trecute dacă Adrian Năstase mai are vreo şansă la reabilitare. Eu cred că şansa a trecut de mult pe lângă el, iar acum degeaba mai aleargă după ea. Capul a început deja să pută.