Declaraţie politică: "Apel al societăţii civile ieşene"
In anul 2000, o spun cu mândrie, de la Iaşi au pornit o serie de iniţiative, prin diferite organizaţii neguvernamentale de elaborare a unor proiecte ce vizau prevenţia şi intervenţia în cazurile de violenţă domestică. Dacă subiectul va părea de o importanţă minora, am să-mi permit sa vă atrag atenţia asupra câtorva date statistice: 80% din infracţiunile contra vieţii se savârşesc în spaţiul domestic, peste 80% din femeile aflate în penitenciarele din România au săvârşit o infracţiune gravă în spaţiul domestic, experienţa tristă de la Iaşi (şi aici am în vedere ultimele trei cazuri de crime odioase, cazul "Gabriela Ciobanu", cazul "Larisa Chelaru", cazul din cartierul Frumoasa) a dovedit că probabilitatea de a fi agresat de o persoană necunoscută este mult redusă în raport cu probabilitatea de a fi agresat de cineva din cadrul familiei sau comunităţii imediat apropiate, comportamentul agresiv în societate este precedat de grave alterări ale comportamentului în cadrul familiei, fapt dovedit de "mapele conflictuale" aflate la nivelul secţiilor de poliţie.
Violenţa domestică este un fenomen social deosebit de grav, suntem pe primul loc în Europa în statistica nefastă a infracţionalităţii domestice, un fenomen cu profunde conotaţii sociale, morale, psihologice, economice, şi care nu afectează doar cei doi parteneri de viaţă, ci mai ales copiii, expuşi riscului de a internaliza o serie de comportamente negative şi de a perpetua violenţa ca mod de relaţionare.
Foarte multe organizaţii neguvernamentale, fundaţii, asociaţii, coaliţii din România au desfaşurat, de-a lungul ultimilor ani, acţiuni ce vizau întarirea capacităţii de intervenţie a instituţiilor publice abilitate sa rezolve aceste cazuri, s-au desfaşurat campanii de conştientizare şi informare supra fenomenului, s-au capacitat resurse locale în ideea de a oferi servicii sociale victimelor violenţei domestice.
Demersul meu de azi este legat de lansarea la Iaşi a unui proiect pilot de intervenţie pentru agresorii din cazurile de violenţă domestică, proiect PHARE- Uniunea Europeana implementat de Societatea de Psihoterapie si Intervenţie Psiho- Socială "Catharsis". Cu acest prilej au avut loc o serie de discuţii deosebit de constructive intre participanti, poliţisti, magistraţi, asistenţi sociali, psihologi, reprezentanţi ai diverselor direcţii de asistenţă socială. Un punct de vedere comun a fost necesitatea imperioasă de a se elabora normele de aplicare a Legii 217/2003, norme aşteptate de aproape trei ani şi care ar conferi aplicabilitatea practică prevederilor legii în cauză, şi nu în ultimul rând, o serie de modificări văzute ca necesare de către practicieni.
Ca un exemplu concret, unul din marile "câştiguri" ale Legii 217/2003 a fost introducerea posibilităţii de a se emite de către judecător a unui ordin de restricţie pentru agresor, ceea ce ar putea constitui o formă reală de protecţie a victimei şi o evitare a revictimizării si exacerbării conflictului. Practic, de trei ani, deşi văzută ca o masură extrem de necesară nu exista la nivelul instanţelor din Iaşi nici o astfel de masura luată. De asemenea, înca nu au fost incriminate toate formele de abuz săvârşite în spaţiul domestic, şi mai ales abuzul psihic, care însoţeşte toate celelalte forme de abuz fizic, economic, social etc. Nu sunt încă legiferate metode alternative de soluţionare a conflictului (cum ar fi terapia specifică pentru agresori), iar siguranţa şi securitatea minorilor este lăsată la latitudinea decizională a mamei care poate ceda impulsurilor sentimentale şi se reîntoarce de fiecare dată la agresor, punând în pericol copiii.
La Iaşi se va constitui un grup de lucru multidisciplinar, format din practicieni, care va înainta o sinteză a propunerilor legislative pe care practicienii şi le-ar dori ca bază de lucru.
Menirea noastră va fi să luăm în consideraţie propunerile lor şi ale tuturor celor care se vor implica la nivel naţional în definitivarea unui cadru legislativ viabil în acest domeniu.
Îmi pare foarte rău că domnul Mircea Geoană nu este deputat. Dacă ar fi, acest mesaj i-ar fi parvenit direct. Cum domnul Geoană este însă preşedintele PSD şi, după cum ar fi normal, colegii de partid ai domniei sale din această Cameră îi împărtăşesc crezul politic, am decis să abordez subiectul nu printr-o declaraţie de presă, ci printr-o declaraţie politică.
Domnul Geoană a criticat dur PNL pentru că intenţionează ca, prin modificarea Constituţiei, să propună formula republicii parlamentare. Un coleg de-al meu i-a dat zilele trecute un răspuns şi chiar l-a comparat pe preşedintele PSD cu un personaj de-al lui Caragiale din piesa "O scrisoare pierdută". Eu nu voi face nicio comparaţie. Însă, îi voi pune, de la distanţă, domnului Geoană o serie de întrebări.
Ştie domnia sa în câte ţări din Europa funcţionează republica parlamentară? Ştie domnia sa în ce ţări preşedintele are doar un rol reprezentativ? În mod normal ar trebui să ştie, pentru că a fost patru ani şeful diplomaţiei Româneşti. Şi sunt sigur că ştie. Şi îl mai întreb pe domnul Geoană, în respectivele ţări, democraţia are de suferit pentru că şeful statului nu are un portofoliu mare de putere? Are de suferit democraţia în Germania, Italia, Austria etc. Are de suferit democraţia în regate ca Marea Britanie, Olanda sau Belgia? Nu, nu are de suferit.
Unde are însă probleme serioase democraţia? În Rusia, Belarus şi alte două sau trei state exsovietice, unde preşedintele are puteri depline. Nu intră în discuţie Franţa, unde, de asemenea, preşedintele are un portofoliu bogat de atribuţiuni şi care este o excepţie în domeniu.
Deci, de ce se aruncă domnul Geoană cu capul înainte doar de dragul de a ataca Puterea. Nu doreşte şi domnia sa ca România să se înscrie pe orbita democraţiilor europene? Sau poate este un nostalgic şi un admirator al unul preşedinte de tipul lui Lukaşenko?
Pentru a te alinia la democraţiile europene, pentru a accepta formulele moderne de organizare statală, nu este suficient să te îmbraci în costume Armani. Trebuie să şi gîndeşti în stil european.
La o confruntare televizată de dinaintea alegerilor din "duminica orbului" din 1990, venerabilul lider PNŢCD, Ion Raţiu, adresându-se românilor a spus: "dacă vreţi să alegeţi drumul spre Vest, votaţi-mă pe mine; dacă vreţi să alegeţi drumul spre Est, votaţi-l pe Ion Iliescu." Dumneavoastră cum vreţi să votaţi, domnule Geoană?
Domnul Florin Aurelian Popescu:
Cum, în ceea ce priveşte propria imagine, domnul Adrian Năstase se află de mai multă vreme în cădere liberă, prin invitarea ziariştilor, înaintea procurorilor, la casa sa din Zambaccian, a încercat, într-un fel, să-şi asigure o anume protecţie, considerând că, dacă reuşeşte să-i sensibilizeze pe ziarişti, o parte a opiniei publice i-ar deveni favorabilă.
Este o vorbă italienească, "la verita piu vera del visto" (adică "realul mai adevărat decât vizibilul"), care transcende orice susceptibilitate. Pus sub învinuire pentru parchetul de bambus şi termopanele de la blocul amintit, fostul premier, simţindu-se mult mai vulnerabil în planul justificării colecţiilor de artă (care rivalizează cu cele de la muzeul care a dat numele străzii), a încercat să minimalizeze valoarea acestora.
Umilinţa omului recunoscut pentru băţoşenia sa a mers atât de departe încât a găsit tot felul de cusururi tablourilor atârnate pe toţi pereţii, încadrându-le în cultura minoră a valorilor decorative, profitând de faptul că acestea ispiteau văzul invitaţilor printr-o estetică epică în egală masură obositoare, stânjenitoare si copleşitoare. Am văzut, dacă vreti, un kitsch al Castelului Peleş, o formă românească de bazar în care stăteau deopotrivă valori din toate colţurile lumii. Gazda ziariştilor, prin vocabularul critic al ghidului de ocazie, a încercat să-şi revendice o anume indiferenţă, mascată în tot felul de decupaje ale propriilor interese, acordând lucrărilor un caracter de opere de artă mai puţin glorioase, recunoscându-le mai ales imperfecţiunile. Cu toate acestea, figuraţia voit naivă, cultivatoare a explicaţiilor ieftine, neconsistente, n-a lăsat decât gustul amar al îngroşării unei intenţii, şi anume al laşităţii unui om marcat de sentimentul tuturor ambiţiilor. Opulenţa strivitoare până la un ridicol dezagreabil, atmosfera apăsătoare, care nu poate să nu şocheze obişnuitul, impresionând orice raţiune, dovedeşte clar că fostul lider al PSD nu s-a aflat în relaţii prea bune cu Zeul Prudenţei, oricât de proverbial a fost spiritul său de conservare. Totul parcă simbolizează căpătuiala.
Chiar dacă toată tărăşenia este considerată o lucrătură politică, singura speranţă consolatoare este cea a indulgenţelor, în acest sens retorica sa fiind şi mai incriminatoare. Astfel, domnul Adrian Năstase a spus că, în perioada cât a fost la putere, a avut grijă ca actualul preşedinte al ţării să nu aibă probleme, ba, mai mult, în timpul confruntării electorale cu acesta, i-a spus că dacă va câştiga alegerile va fi un preşedinte bun faţă de rivalul său, replica domnului Traian Băsescu fiind una scurtă: "Eu, nu!". În acel spirit al impunerii de caractere, trebuie menţionat că, în timp ce actualul preşedinte al statului a renunţat, în 1996, la imunitatea parlamentară, punându-se la dispoziţia organelor de cercetare, domnul Adrian Năstase încearcă tot felul de fofilări, ascunzându-se după faldurile rochiei parlamentare, cultivând spiritul indistincţiilor.
Grija principală a omului îmbogăţit este cea a asumării averii, oricât de mare ar fi aceasta fiind lesne măsurabilă. Într-un fel, invitarea ziariştilor echivalează cu un autodenunţ. Numai că, după cum se ştie, cauza pentru care este cercetat are în vedere, în principal, termopanele, ori toată mediatizarea de la five o'clock-ul de vineri a avut în prim plan ceea ce era dincolo de ele. Şi aşa, misterul devine şi mai mare.
La final, nu pot decât să-mi pun două întrebări, cât se poate de legitime:
După tot ce am văzut, mă întreb ce legatură are apartamentul lui Adrian Năstase din Zambaccian cu social-democraţia de tip european.
Decizia de a permite accesul ziariştilor are vreo legătură cu vizita de săptămâna trecută a socialiştilor europeni în România?
Domnul Horea Dorin Uioreanu:
"Discuţia scindării UBB, un circ de prost gust"
Stimaţi colegi,
Doresc să supun atenţiei dumneavoastră un subiect care iniţial mi s-a părut de neluat în seamă şi menit să reaprindă spiritele naţionaliste abia apuse prin Ardeal. Credeam, de asemenea, în maturitatea factorului politic în abordarea unui asemenea tip de subiecte, dar se pare că m-am înşelat. Întrucât discuţia persistă de câteva săptămâni în presa românească din Transilvania şi tinde să genereze discuţii nedorite, consider că trebuie adusă la cunoştinţa factorilor politici în vederea creării unei abordări realiste şi echilibrate la nivelul formaţiunilor politice.
Este vorba de bâlciul creat de o lună de zile de către aproximativ o sută de profesori maghiari de la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, care solicită scindarea acestei Universităţi prin crearea, din anul universitar 2006-2007, a trei facultăţi - de Ştiinţe ale Naturii, Ştiinţe Umaniste şi Ştiinţe Sociale - toate cu predare în limba maghiară. Practic, ceea ce propune acest Comitet de Iniţiativă Bolyai (CIB), care nici măcar nu îi reuneşte pe toţi profesorii maghiari din UBB, este practic o scindare care se referă inclusiv la patrimoniul Universităţii clujene.
Stimaţi colegi,
Universitatea "Babeş-Bolyai" este pentru România o emblemă a multiculturalismului, este o instituţie de învăţământ cu rezultate excepţionale şi cu un CV de invidiat printre universităţile lumii. UBB este coloana vertebrală a unui centru universitar care reuneşte în fiecare an peste 50.000 de studenţi de toate naţiile, din toate colţurile lumii. Ceea ce vreau să subliniez este că, înainte de toate, Universitatea "Babeş-Bolyai" nu este un SRL din cadrul căruia care, dacă nu îţi convine, îţi iei jucăriile şi pleci.
Am refuzat să cred că în spatele insistenţelor profesorilor maghiari de la UBB se află interese politice, că scopul acestor demonstraţii de forţă stă în dorinţa unor grupări politice sau politicianiste de a-şi justifica existenţa. Dar, când acest CIB cere UDMR iniţierea demersurilor parlamentare pentru înfiinţarea unei universităţi maghiare de stat ruptă din UBB, nu mai pot sta de-o parte!
Solicit public UDMR să nu dea curs solicitărilor aberante al acestui grup de profesori maghiari, cărora nu le contest profesionalismul sau valoarea. Spun doar că de data aceasta greşesc în mod fundamental şi creează nişte discuţii de care nu avem nevoie în acest moment. Mai mult decât atât, doresc să precizez că, în România, oricine este liber a-şi crea propria instituţie de învăţământ, iar dacă UBB nu se ridică la standardele profesorilor care compun acest grup de iniţiativă maghiar, aceştia sunt liberi să-şi creeze propria instituţie de învăţământ, legile române fiind suficient de democrate şi tolerante în acest sens.
Vă mulţumesc.
Domnul Liviu Câmpanu:
Declaraţie politică: "Emanciparea"
Mai zilele trecute, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, supărat pe toată lumea, a făcut o declaraţie în care a anunţat că-şi va cumpăra pistol si îi va împusca pe toţi cei pe care el îi consideră potrivnici, fără somatie. Să fi ajuns oare preşedintele consiliului judeţean social-democrat într-o criza de autoritate sau slugoii baronului local dovedesc din ce in ce mai multa independenţă nemaiexecutând ordinele? Ori poate că lupta cu guvernarea actuală i-au sleit puterile si hipooxigenat neuronul facandu-l sa apeleze la instincte primare. Neobisnuit cu "miscatul in front" si comportandu-se la carma judetului precum alta data in fundul curtii parintesti, domnul presedinte al Consiliului Judeţean îşi permite să facă asemenea afirmatii.
Dacă şi-ar fi cumpărat mai devreme pistol poate Dumnezeu, sau altcineva, i-ar fi dat nişte ganduri care ar fi pus capat "impuşcării" banului public executată cu temeinicie şi perseverenţă de firmele domniei sale.
În vremuri trecute, dacă domnul în cauză ar fi avut divergenţe de rezolvat, ar fi apelat probabil la celebra "bâtă" a ciobanilor moldoveni. Iata însă că progresul tehnic, diplomele de studii obţinute pe bandă rulanta si... bat-o vina... emanciparea îl fac sa apeleze la arme de foc. Bine că "distinsul" domn nu a reuşit să-şi cumpere vreun certificat de absolvire al unei şcoli de pilotaj pentru că altfel mi-l imaginez vânându-şi adversarii politici cu MIG-ul prin judeţ.
Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:
Când m-am decis să candidez pentru un mandat în Camera Deputaţilor nu am crezut că în "fişa postului" figurează şi circul, sau mai concret spus, spectacolul de prost gust. Nu mă refer la "spectacolele" din şedinţele de plen, pe care le ştiu încă de pe vremea CPUN. Mă refer la spectacolul oferit, sâmbătă 4 martie, de domnul Adrian Năstase, întâmplător şi trecător, deputat şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Pe mai toate televiziunile, în paralel cu ştirile comemorative privind cutremurul din 1977, eveniment de un mare tragism pentru români şi România, s-a prezentat vizita (atent şi minuţios organizată) unor ziarişti la domiciliul domnului Adrian Năstase. Am asistat la un moment de o indecenţă maximă. Acei români - majoritatea, cred, de condiţie medie, sau nici măcar atât - au aprins o lumânare pentru pentru rudele sau prietenii dispăruti acum 29 de ani, acei români care au mai bifat un an fără Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneţ, au primit drept "bonus" şi imagini din opulenta casă a domnului Năstase. O paralelă cum nu se poate mai nepotrivită. Nu sufăr de ceea ce se cheamă populism. Ştiu că majoritatea dintre noi, cei din Parlament, avem o situaţie materială bună, mulţi dintre noi fiind chiar foarte bogaţi. Numai că orice om normal şi cu o creştere aleasă nu-şi etalează ostentativ bogăţia în faţa camerelor de luat vederi şi asta într-o ţară în care o mare parte a populaţiei se afla la limita pragului de sărăcie. Şi când o face pentru a da o (îndoielnică după mine) lovitură de imagine, spectacolul de prost gust întrece orice limită.
Să intrăm deci în zona politică a spectacolului de sâmbătă 4 martie, din strada Zambaccian. Ce a vrut să demonstreze domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor? Că nu are nimic de ascuns? Că este un campion al transparenţei? Nimic din toate acestea. A vrut, în primul rând - personal nu cred că a reuşit, efectul fiind unul de bumerang, pentru motivele mai sus amintite - să puncteze la capitolul imagine. A vrut să sfideze procurorii DNA şi în general justiţia, a vrut să sfideze pe toţi cei care fac eforturi pentru a duce România la standartele europene. Şi a mai vrut ceva domnul Năstase. A vrut, pentru a nu ştiu câta oară, de această dată sigur la o oră de vîrf pe toate canalele TV, să mai informeze pe români că toată acţiunea judiciară pornită împotriva sa este una de natură politică. Nu cred că a reuşit nici la acest capitol. Acţiunea judiciară a avut la bază dezvăluiri din presă din anii în care domnia sa era prim-ministru şi a reînceput după ce tot presa a analizat cu profesionalism ultima declaraţie de avere depusă. Ţinând cont de cele de mai sus, îmi exprim dezamăgirea faţă de acest gest gratuit, indecent şi politizat al persoanei care deţine cea de-a patra funcţie în stat.
PS. Nici unul dintre ziariştii invitaţi acasă la domnul Năstase nu avea calificarea necesară pentru a evalua ceea ce le-a prezentat gazda. Cei mai mulţi erau moderatori/realizatori de talk-show-uri, deci formatori de opinie şi imagine. Quod erat demonstrandum.
Vă mulţumesc,
Domnul Relu Fenechiu:
"Acuzaţiile PSD, demontate de socialiştii germani"
Sunt convins că mai mulţi colegi de-ai mei susţin astăzi declaraţii politice pe tema "ziua porţilor deschise în Zambaccian". Nu voi prelua din acest subiect decât o temă care a devenit pentru PSD şi fostul preşedinte al acestui partid un "leit-motiv" al tuturor discursurilor din ultimele două săptămâni, şi anume că acţiunile juridice începute împotriva unor lideri ai fostului partid de guvernământ reprezintă o comandă politică. Vine solicitarea de percheziţie a domnului Năstase, imediat se spune: comandă politică. Se dezbate această solicitare în Comisia juridică a Camerei, concluzia este aceeaşi: comandă politică. Se discută problema în cadrul grupului parlamenar al PSD şi ideea este aceeaşi: comandă politică. Mai mult, domnul Năstase le spune colegilor de partid: eu sunt primul, cap de listă, vor urma şi alţii dintre dumneavoastră. În faţa naţiunii, prin intermediul ziariştilor invitaţi (dar atent selecţionaţi de către gazdă) la domiciliul din strada Zambaccian, Adrian Năstase repetă pentru a nu ştiu câta oară: este o comandă politică.
Domnul Adrian Năstase şi colegii săi din PSD, reluând la infinit teza comenzii politice încearcă să acrediteze ideea că actuala putere politică încearcă să tranşeze lupta politică prin alte mijloace decât cele ale democraţiei. Mai mult, în ultimele zile a plouat şi cu ameninţări (unele puse în practică), de informare a organismelor europene, tot pe tema "comenzii politice".
Numai că preconizatul efect în străinătate al acuzaţiilor proferate de liderii PSD nu a fost cel scontat. Dimpotrivă. Chiar şi socialiştii europeni, familie politică din care face parte şi PSD, nu acceptă lamentările de la Bucureşti. "După discuţiile avute aici şi la Comisia Europeană, impresia mea este că nu se poate vorbi de o vânătoare de vrăjitoare, iar Raportul de ţară din luna mai va infirma această idee". Această declaraţie a fost făcută vineri de către domnul Markus Merkel,adjunctul purtătorului de cuvânt pe politică externă a grupului social-democrat din Bundestag. Ce se mai poate comenta, când un aliat politic de-al tău de contrazice. Şi să fie foarte clar: de pe poziţia în care se află, politicienii germani nu fac declaraţii de complezenţă.
Dar asta nu este totul. Tot domnul Merkel a mai declarat că "în timpul administraţiei Iliescu existau foarte puţine acţiuni împotriva corupţiei şi acelea de faţadă". O altă concluzie aparţinând tot unui deputat al SPD, domnul Axel Schafer sună la fel de descurajator pentru PSD: "În PSD schimbările se fac pas cu pas pentru că sunt foarte mulţi afectaţi care trebuie convinşi", iar la acest capitol domnul Merkel completează: ştiu cît de greu este drumul de la un partid nomenclaturist la unul social-democrat".
Cred că prin aceste puţine cuvinte, socialiştii germani au pus punctul pe "i". Şi, în nici un caz nu cred că au avut vreo comandă politică pentru a face aceste declaraţii.
PS: Într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, domnul Miron Mitrea a recunoscut că, în mare parte, stenogramele PSD date publicităţii erau reale. Din câte îmi aduc aminte, parcă prin unele stenograme se vorbea să se dea drumul la anumite dosare la Parchet. Parcă suna a ... comandă politică! Reală de această dată.
Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:
Asistăm în ultimele zile la o nouă bătălie, a cărei miză politică se situează în câmpul imaginii. Este vorba despre dosarul scurgerii de informaţii din Ministerul Apărării Naţionale, care a fost transformat de către unii factori politici într-un instrument numai bun de a-şi îmbogăţi capitalul de imagine.
Ignorând eforturile şi rezultatele evidente ale anchetei interne demarate de structuri specializate ale MApN, încă din octombrie anul trecut, două forţe politice ale momentului, una aflată în opoziţie şi alta, culmea, în arcul de guvernare au ieşit în mass-media cerând demisia ministrului Atanasiu.
Prin cele trei comunicate de presă, care nu se deosebesc prea mult din punct de vedere al conţinutului şi care nu ne conving la nivel de argumente de necesitatea demisiei, cele două partide reuşesc cel mult să ne livreze un spectacol ieftin, cu iz demagogic. Acuzaţiile lipsite de substanţă vin în timp ce autorităţile abilitate îşi desfăşoară activitatea cu maximă seriozitate, ministrul apărării naţionale dispunând deja sancţiuni fără precedent în ultimii 16 ani pentru cei responsabili, toate acestea făcând ca acţiunea izbăvitoare a celor două partide să cadă în derizoriu.
Partidul Social Democrat, prin vocea preşedintelui Departamentului de Apărare din cadrul partidului, domnul senator George Maior, a ieşit la atac fără a-şi face temeinic temele, uitând că nu ministrul apărării naţionale dispune arestări şi percheziţii, acest rol revenind Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum normal se întâmplă într-o democraţie autentică unde funcţionează principiul separaţiei puterilor în stat.
Cel mai mult mă miră însă atitudinea colegilor noştri conservatori, care se comportă asemenea unui partid aflat în opoziţie, lansând atacuri înainte să poarte o discuţie prin care să ceară lămuriri asupra problemei. Suntem deocamdată de aceeaşi parte a baricadei şi, în consecinţă, ne aşteptam la un comportament de asumare în solidar a actului de guvernare.
Nu contest faptul că fiecare este liber să-şi exprime opiniile, însă sunt adeptul unei poziţionări corecte faţă de parteneri, a unei relaţii sincere şi coerente între aliaţi, iar exerciţiile de imagine prin care unii încearcă să-şi aroge doar părţile care le convin îmi lasă un gust amar şi mă determină să-mi pun mari semne de întrebare asupra calităţii acestor oameni.
