Mergând prin ţară, prin marile oraşe, nu poţi să nu observi că nimic din arhitectura construcţiilor ce te înconjoară nu-ţi atrage atenţia, că frumuseţea de altă dată, ce reprezenta amprenta arhitectului, a fost înlocuită cu standardizarea ternă a comunismului egalizator, începând cu stilul şi terminând cu cenuşiul tencuielii, în cele mai multe cazuri, cojită de intemperii.
Plictiseală.
Monotonie.
Am observat că inclusiv noile construcţii, parcă de teamă să nu iasă în evidentă, pentru a-şi ascunde frumuseţea, adoptă aceeaşi culoare cenuşie, mascând eventualele individualităţi de concepţie sub aceeaşi culoare cu suratele standardizate.
De parcă plumbul din tencuiala pereţilor s-a scurs vreme de 50 de ani în sufletul oamenilor, suntem toţi roboţi care se ascund sub aceeaşi posibilitate de exprimare, scandalul, bârfa politică, loviturile de scaun justificate cu aceleaşi mascote: corectitudine, imparţialitate, înscriere în politica partidului.
În care politică?
Nu se spune niciodată, pentru că nu există.
Există în schimb o confuzie doctrinară determinată de lipsa unor valori, de lipsa unor principii asimilate de un anume partid sau de altul, situaţie care generează promovarea nonvalorică a liderilor de opinie, ca fiind acei oameni care se fac remarcaţi din cu totul alte motive decât cele care, în mod normal, ar trebui să reprezinte baza unei creşteri sănătoase pentru liderii prezentului. Situaţia este reflectată în confuzia electoratului, care, prin comparaţie cu cel interbelic, de-abia mai poate înscrie un partid în dreapta sau stânga. Ce te faci însă dacă un partid işi spune de stânga dar preia principiile dreptei, aşa cum se întamplă în ziua de azi, sau poate invers?
Azi, când din cenuşa doctrinară a unei ţări cu o bogată istorie mai sunt câteva formaţiuni care reprezintă acele puncte de culoare şi personalitate exprimată prin principii şi reguli clare, trecem prin pericolul unei asimilări a acestora în amalgamul monoton al cotidianei lupte pentru ciolan, al murdăriei politice, al reclamelor cu "10% incluşi".
Câtă vreme acestea vor exista, istoria României frumoase şi bogate încă nu s-a pierdut, şi reprezintă o sperantă. Să avem grijă să nu dispară, să avem grijă să reprezinte pentru electorat un far ce sa îi lumineze calea, să repezinte acele construcţii care nu au uitat să se construiască şi să se exprime.
Domnul Alecsandru Ştiucă:
Amatorism sau interes?
Guvernul României este din nou atras într-o capcană fără ieşire. Îşi propune, caz fără precedent, printr-un Acord să substituie substanţa unui Testament. Sacrificii pe altarul prihănit al politicii s-au făcut de-a lungul timpului. Ceea ce este, însă, ieşit din comun este faptul că o problemă care priveşte ortodoxia românească - moştenirea Gojdu - a ajuns în atenţia guvernanţilor, blocând rezolvarea altor probleme stringente legate de pregătirea integrării în UE. A transfera probleme de interes naţional şi internaţional în derizoriu reprezintă reala problemă a guvernanţilor. Problema moştenirii Gojdu va fi rezolvată mai devreme sau mai târziu.
Dar modul în care se abordează problema de către Guvern, de către reprezentanţii PNL (doar ei sunt prizonierii acestei capcane) este, din păcate, dezonorant.
Mai întâi se elaborează un Acord, fără a fi consultaţi cei în cauză - moştenitorii ortodocşi din Transilvania (ca să nu-i mai amintim pe cei din Ungaria, care oricum nu sunt consultaţi de nimeni - nici de autorităţile ungare, nici de cele creştine sau laice româneşti). La Bucureşti, Acordul este semnat de miniştrii afacerilor externe de la Budapesta şi din capitala României. În pregătirea textului Acordului nici un expert, nici unul din numeroşii consilieri ai M.A.E. nu găseşte de cuviinţă să atragă atenţia că un Acord nu poate substitui un Testament.
Momentul abordării în Parlamentul României este cu grijă ales - cu o zi înainte de a expira termenul care permite aprobarea tacită. Oricum, şi mai târziu e bine, decât deloc. Stupoare ! - Nu putem dezbate proiectul pentru că lipseşte chiar ministrul afacerilor externe. Nici atenţionarea ministrului de către preşedintele de şedinţă nu ne este de folos a doua zi, când se propune reluarea dezbaterilor. Înţelegându-se, în sfârşit, situaţia, se votează prelungirea termenului de abordare a documentului şi PNL cere retragerea proiectului spre "analiză" - Ce "analiză" ?! Cum poate fi "renovat" proiectul unui Acord, deja ratificat de Parlamentul ungar ? Singura analiză posibilă aparţine medicinii legale - care va constata decesul, ratarea venite din nepriceperea, neputinţa sau interesul (care interes ?) al unei şubrede şi diletante guvernări.
Domnul Ioan Ţundrea:
Obiectul declaraţiei politice: "Stimulările trecutului conservator şi simulările prezentului post socialist"
O plimbare pe străzile capitalei, care poartă numele iluştrilor conservatori Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Lahovary sau Nicolae Filipescu, ne stimulează memoria, dar ne şi obligă la o reflectare fără simulări.
Reamintindu-ne doar de perioada cât a fost primar, Nicolae Filipescu, ilustrul conservator, a elaborat planul cadastral al Bucureştiului, a fixat şi delimitat raza oraşului, a dezvoltat alimentarea cu apă potabilă, a dispus reparaţia generală a filtrelor, a deschis noi artere de circulaţie - străzi şi bulevarde - şi le-a pavat, a extins reţeaua de canalizare.
În timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, primul tramvai electric, mijloc modern de locomoţie, circula în Bucureşti pe "marele bulevard" - azi bulevardele: M. Kogalniceanu, Carol I şi Pache Protopopescu.
La începutul secolului XX, acelaşi conservator, primar în guvernul lui Lascăr Catargiu, Nicolae Filipescu, a descris procesul de feudalizare a societăţii româneşti în interiorul unui stat socialist: "La statul socialist, mulţi vor râvni la funcţiile de inspectori, foarte numeroase în toate planurile de organizare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alţii decât să munceşti tu însuţi".
Dar cum vor fi aceşti "inspectori ai muncii" peste numai o generaţie? Câtă asemănare între activismul politic din perioada 1948-2005, din cauza unei societăţi aflate într-o perpetuă bulversare a valorilor morale şi culturale! Aceste moduri de a simula traiul decent sau construcţii după voia întâmplării, generează o sărăcie progresivă la baza piramidei sociale şi o ariditate intelectuală la vârful ei.
Domnul Aurel Vlădoiu:
"Nebunia impozitelor şi taxelor"
Nebunia impozitelor şi taxelor inventate pe bandă rulantă de Guvernul Tăriceanu - Faliment nu demonstrează altceva decât diletantism economic şi un adevărat atentat la adresa sănătăţii milioanelor de români.
Impozitele pe care guvernarea portocalie le încasează într-o veselie soră cu isteria sunt la un pas de a-i scoate în stradă pe românii simpli, sufocaţi şi disperaţi de acest haos fiscal din ce în ce mai împovărător pentru ei.
Finanţiştii Alianţei vor să scoată bani, cu orice preţ, şi din piatră seacă, şi în timp ce marile averi acumulate ilegal rămân intacte, ei vor să-i jupoaie de vii pe români. Din acest an, asupra ţăranilor s-au abătut biruri noi, de factură fanariotă, şi anume impozitarea terenurilor agricole şi fiscalizarea mediului rural.
Guvernanţii ne pregătesc noi şi noi surprize, dintre cele mai neplăcute: se vor elimina scutirile de TVA pentru medicamente şi se va introduce un regim special de TVA pentru gospodăriile agricole individuale şi turism.
În cazul locuinţelor, valoarea impozabilă a clădirii a crescut cu câte 10% pentru fiecare 100 mp sau fracţiune din această suprafaţă.
Sunt unele impozite pe care le vom plăti înzecit: impozitul pe câştigurile la bursă a crescut de la 1% la 16%; impozitul pe dobânzi s-a ridicat la 10%.
De asemenea, asistăm şi la o ploaie de accize: la electricitate, gaze naturale, păcură, ca să dau doar câteva exemple.
A crescut şi impozitul pentru tranzacţiile imobiliare făcute de persoanele fizice.
Portocaliii demonstrează că nu au nici credinţă şi au eliminat scutirea cu drept de deducere a construcţiei de biserici.
Pentru politicienii Coaliţiei Dezastru şi Amar, activitatea de cercetare-dezvoltare este un ghimpe în coastă şi de aceea au introdus în acest domeniu TVA-ul.
Totodată, consider că este o inepţie pretenţia Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor ca deţinătorii de mijloace de transport să ştie să calculeze, indiferent cât de simplă sau complicată ar fi formula, emisiile din trafic, şi să meargă periodic cu declaraţii şi plăţi la Fondul de Mediu. Este justificată, aşadar, panica populaţiei generată de calculul şi plata taxei pe emisiile de poluanţi din trafic.
Îngrijorător este faptul că Alianţa nu numai că i-a zăpăcit pe români cu impozite şi taxe, dar acum pregăteşte şi aşa zise restructurări ale cheltuielilor publice, care se traduc în principal prin reducerea numărului de posturi de funcţionari publici, o clasă de cetăţeni foarte năpăstuită în ultimele luni.
Prin lipsa de coerenţă privind politicile macro-economice ale României şi în al doilea rând prin politicile fiscale falimentare, guvernarea portocalie a demonstrat că nu are posibilitatea să menţină o economie sănătoasă.
Domnul Gheorghe Chiper:
Urmărindu-i activitatea publică după preluarea mandatului, poţi spune despre domnul ministru Gheorghe Flutur că pare un om providenţial: se pricepe la toate problemele agriculturii, ştie cum se poate prospera din munca câmpului şi din creşterea animalelor, încât te întrebi cum de nu au dibuit până acum strămoşii noştri ideile sale infailibile, ştie, de asemenea, cât de "răi" au fost ceilalţi dinaintea lui, cât de nepricepuţi şi nechibzuiţi într-ale agriculturii şi silviculturii s-au dovedit a fi aceşti "vrăjmaşi" care trebuie "bătuţi la fund" şi chiar, mai aspru, pedepsiţi pentru ceea ce au pricinuit sectorului peste care păstoreşte dânsul acum, cu veleităţi de tartor.
Am folosit oarecum termeni duri despre ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, dar cred că mult mai atenuaţi faţă de violenţa dânsului de limbaj, faţă de modul arţăgos în care polemizează cu adversarii politici, care sunt, evident, cei de la PSD, şi care-i stau şi în prezent în cale, zădărnicindu-i planurile şi obiectivele.
Că nu este aşa, că spune enormităţi, că vorbele sale sunt pline de neadevăruri şi păreri nedrepte este un lucru evident.
Nu mai crede, desigur, nimeni în bizareriile şi viziunile sale, dar multă lume care-l ascultă nu-şi dă seama că prin "rechizitoriile" permanente la adresa foştilor guvernanţi el îşi ascunde propriile limite şi incompetenţa, îşi maschează eşecurile ce se conturează deja în sectorul pe care-l păstoreşte.
Este de datoria noastră, a celor care avem privilegiul de a avea un mandat parlamentar, să prevenim involuţia acestui sector, să arătăm din timp cât de multe greşeli se succed în conducerea agriculturii, să arătăm stângăciile şi delăsarea în măsurile şi activitatea ministrului.
Prezenta declaraţie politică se vrea tocmai un astfel de demers. Ea este însă şi un gest de disperare pentru ceea ce se întâmplă în agricultura noastră, pentru ceea ce va deveni circa 40% din populaţia ţării, care vor fi nevoită să trăiască din agricultura de subzistenţă.
Fiind scrisă într-un stil mai publicistic, declaraţia se vrea totodată şi un pamflet la adresa aroganţei ministrului care, pe lângă apariţiile sale ironice, băşcălioase chiar, îşi arată în destule cazuri dispreţul şi faţă de cei ce se ocupă de agricultură, pe care îi desconsideră pentru vestimentaţia prea elegantă, neadecvată muncii din sector.
Acesta a fost contextul în care, la o întrunire cu circa 200 şefi ai asociaţiilor private din agricultură, care, pentru proasta gestionare a acestui sector economic vital pentru România, au cerut demisia ministrului agriculturii, domnul ministru Flutur a apreciat că cei prezenţi nu reprezintă agricultura românească numai pentru simplul fapt că au îndrăznit să aibă o ţinută decentă (costum şi cravată), şi nu au venit în salopetă şi cizme de cauciuc.
Acesta este răspunsul la critică şi neajunsurile din agricultură al domnului ministru Gheorghe Flutur?
Este regretabil şi, în această situaţie, demisia ar fi un gest onorabil.
