Academia de Studii Economice Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Master Afaceri internaţionale Mediul international de afaceri -note de curs- autor Prof univ dr. Dumitru miron bucureşti 2010 Cap

Sursa : WTO, Annual Report 1999-2005.
După cum se poate observa, balanţa comercială pentru bunuri este deficitară în perioada 1998-2004, în timp ce balanţa serviciilor este excedentară în aceeaşi perioadă. De asemenea, se poate observa că, după o evoluţie crescătoare a valorii exporturilor de bunuri, în perioada 1998-2000, această valoare a scăzut de la 6180 mld.USD, în 2000, la 5990 mld. USD în 2001, pentru ca apoi să revină la 8880 în 2004, în timp ce valoarea exporturilor de servicii se menţine pe un trend ascendent, în perioada 1998-2004 pe o direcţie asecendentă. Pentru anul 2005, se estimează o creştere a volumului schimburilor la nivel mondial de 6,5 %, ceea ce ar însemna un regres, ca şi nivel de creştere, faţă de anul 2004, când aceasta a juns la 21%.

În ultimele decenii se remarcă anumite modificări în comerţul internaţional cu bunuri, servicii şi idei :
- intensificarea comerţului intra-regional, care a crescut mai repede decât comerţul inter-regional. Achiziţionarea unor componente produse în altă ţară devine o practică din ce în ce mai comună, iar folosirea Internet-ului contribuie la expansiunea acestui proces, încurajând penetrarea producătorilor în orice regiune. O treime din comerţul mondial cu bunuri este compus din părţi şi componente care sunt produse într-o anumită ţară şi asamblate în alta. Acest gen de comerţ a generat o multitudine de reţele de producţie pe plan mondial, care conectează filialele corporaţiilor multinaţionale cu diferiţi proiectanţi, producători şi distribuitori de componente. Aceste reţele oferă firmelor participante acces la pieţe noi şi facilitează transferul de tehnologie¹². Această tendinţă a fost facilitată de constituirea grupărilor regionale Uniunea Europeană, NAFTA, MERCOSUR, AFTA (zona de liber schimb a ASEAN, al cărei proiect a fost demarat în 1992 şi a cărei implementare urmează a se finaliza în 2007) şi APEC.

- creşterea semnificativă a comerţului cu servicii şi, recent, apariţia şi dezvoltarea comerţului electronic – exporturile de servicii au crescut în toate regiunile (în special în Asia), în anii ’90. Această modificare are o semnificaţie particulară, pentru că serviciile sunt folosite în producerea unor bunuri sau chiar a altor servicii, iar îmbunătăţirea competiţiei internaţionale în sectorul serviciilor înseamnă reduceri de preţuri şi îmbunătăţirea calităţii, ca şi creşterea competitivităţii industriilor cu probleme.

Cap. 2. Perspectiva asupra companiilor
Globalizarea a constituit catalizatorul redefinirii universului corporaţiilor, considerate de globalişti drept arhitecturi economice alternative, care le concurează cu succes pe cele statale în determinarea direcţiei ştiinţei economice cu privire la globalizare. Ce trebuie accentuat este raportul de intercondiţionalitate dintre globalizare şi noii leaderi ai guvernării globale. Globalizarea a fost cea care a deschis drumul dezvoltării corporaţiilor în postura de leaderi iar acestea din urmă au contribuit la accelerarea globalizării pieţelor. Globalizarea este cea care dictează corporaţiilor deciziile strategice, inclusiv cele de internaţionalizare, iar acestea la rândul lor sunt cele care, alături de autorităţile statale, o transpun în practică şi stabilesc gradul în care acest fenomen este realizat.
Modalităţile de răspuns ale corporaţiilor la provocările globalizării sunt extrem de diversificate, internaţionalizarea afacerilor depăşind de mult stadiul incipient de export / import de bunuri şi servicii între state. Fluxul de investiţii străine directe (ISD), prin care companiile multinaţionale “urmăresc să îşi apropie proprietatea sau controlul activelor care aparţineau unor agenţi economici naţionali”¹³ este motivul principal pentru care operaţiunea determinării naţionalităţii unei astfel de organizaţii îşi pierde din relevanţă.

ISD acoperă o gamă foarte largă de concepte, a căror semnificaţie devine relevantă în momentul în care sunt corelate cu strategiile corporaţiilor multinaţionale (CMN) care le întreprind. În condiţiile globalizării, în care termenul de naţional şi respectiv străin (din perspectiva teritoriului) nu vor mai avea aceeaşi relevanţă prin crearea pieţei globale, sau a colecţiei de pieţe regionale, se impune utilizarea conceptului de integrare corporativă, care se dovedeşte mai cuprinzător, şi prin care vor putea fi mai bine explicate tendiţele de autonomie vs. integrare, similar conceptelor regionalizare vs. globalizare.

Crearea unei pieţe globale oferă oportunităţi remarcabile pentru firmele care doresc să se internaţionalizeze, în primul rând prin faptul că pieţele care fuseseră protejate faţă de concurenţa străină, acum se liberalizează. Aflându-se atât în calitate de beneficiar cât şi de „prizonier al economiei globale”, fiecare mare putere economică exprimă trendurile şi contradicţiile acestei economii: pe de o parte poate fi percepută ca o “fortăreaţă”, folosindu-şi atuurile strategice pentru a crea avantaje pentru firmele şi cetatenii săi sau poate fi văzută acţionând în manieră semi-imperială, prin comerţ şi acordarea de ajutoare, pentru a atrage clienţi mai întâi dintre ţările lumii a treia şi apoi dintre ţările aflate în tranziţie¹⁴. De exemplu, ipostaza de “fortăreaţă” a UE sugerează faptul că pentru a exploata pe deplin avantajele pieţei largi a unui bloc comercial, cea mai sigură modalitate de a evita barierele de nouă generaţie dintre blocurile comerciale sau dintre acestea şi statele de reşedinţa ale firmelor, este realizarea de investiţii străine directe. Alte avantaje derivă din costul scăzut al tranzacţiilor efectuate pe o singură piaţă în locul a 25 pieţe naţionale în cazul UE, respectiv 3 în cazul NAFTA. Libera circulaţie a bunurilor, standardele armonizate şi regimurile de taxare simplificate şi uniformizate fac posibilă obţinerea de către firme a unor importante efecte de economie de scară prin centralizarea producţiei în acele locaţii care deţin un avantaj comparativ faţă de celelalte. De exemplu, răspuns la oportunităţile pieţei UE, firma 3M din Minneapolis şi-a consolidat după 1992 poziţia pe piaţa europeană, deschizând o filială în Marea Britanie pentru producţia de imprimante şi accesorii, iar în Germania o fabrică de producere a materialelor de control de trafic. În fiecare caz, 3M a ales locaţia pentru centralizarea producţiei pentru fiecare produs, analizând cu grijă costurile locaţiilor alternative din UE. Scopul final al firmei 3M era delocalizarea funcţională în diferite centre a activităţilor de cercetare-dezvoltare, a distribuţiei, a producţiei şi a marketingului¹⁵. În mod similar, Unilever a inceput să raţionalizeze costurile înainte de 1992, prin centralizarea producţiei de detergent de vase intr-o subsidiară, a săpunului de toaletă în alta, s.a.m.d.

Este sugestivă în acest sens dezbaterea amplă care s-a purtat la nivelul statelor membre ale UE şi organismelor comunitare cu privire la Directiva europeană cu privire la liberalizarea serviciilor. După mai multe etape ale unui proces contradictoriu s-a ajuns la o versiune acceptabilă a acestui document care urmează a fi adoptată cu unanimitate în Consiliul Ministerial şi cu majoritate calificată în Parlamentul European. Noua formă a acestei Directive, evită orice suprapunere cu prevederi din legislaţia muncii sau cu aria de acoperire a altor directive comunitare, renunţă la controversatul principiu al ţării de origine şi nu prevede obligaţia firmelor de a se supune regulilor din statul în care este prestat serviciul.

De asemenea, sunt integrate o serie de obligaţii asumate de către ţările semnatare şi sunt excluse din sfera de aplicare a documentului serviciile de sănătate, jocurile de noroc, serviciile portuare, unele servicii de media, agenţiile de plasare a forţei de muncă sezoniere şi serviciilede securitate privată.

Chiar şi după înlaturarea barierelor din calea fluxurilor comerciale şi de investiţii, existenţa barierelor culturale şi a diferitelor practici concurenţiale au facut ca această strategie - standardizarea produselor, prin centralizarea procesului de fabricaţie a unui produs într-o singură locaţie - să nu fie întotdeauna cea mai bună soluţie. În realitate, de multe ori gusturile şi preferinţele consumatorilor au un specific naţional sau chiar regional. În acest caz, ar fi trebuit adoptată o strategie de diferenţiere a componentelor mix-ului de marketing (produs, distribuţie, promovare, preţ) de la o ţară la alta, sau cel puţin pe grupuri de ţări.

Ceea ce poate părea paradoxal în legătură cu evoluţia integrării companiilor multinaţionale (CMN) este că, deşi ar fi trebuit să lucreze în favoarea lor, CMN fiind chiar propulsorii globalizării, aceasta a lansat o serie de noi provocări la adresa companiilor.
În primul rând, mediul de afaceri devine tot mai competitiv, eliminând agenţii care au nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a se dezvolta. Atenuarea multor bariere comerciale poate încuraja concurenţa prin preţ, un bun exemplu în acest sens constituindu-l costul unui autoturism Volkswagen Golf, înainte de realizarea de către UE în 1992 a stadiului de piaţă internă unică; acesta costa în Marea Britanie cu 55% mai mult decât în Danemarca şi cu 29% mai mult în Irlanda decât în Grecia¹⁶. Ecartul preţurilor se atenuează şi chiar dispare în conditiile unei pieţe unice. Ameninţările pot îmbrăca uneori chiar forma firmelor mici, mai flexibile, cu viteză de reacţie mai mare la schimbări. În primul rând, forţa CMN nu a mai fost o condiţie a penetrării pieţelor, în condiţiile tendinţei de reducere şi eliminare a restricţiilor vizând dreptul de implantare şi a liberalizării accesului pe piaţă. Valoarea strategică a relaţiilor cu autorităţile din diferite ţări, importanţa cunoaşterii reglementărilor locale s-au diminuat substanţial o dată cu deschiderea economică. Metodele managementului modern au cunoscut o răspândire fără precedent, devenind accesibile şi firmelor mai mici. În consecinţă şi ca o cale de reconsiderare a surselor de competitivitate, au fost necesare mutaţii în strategiile, arhitectura organizaţională şi leadership-ul CMN, aceste mutaţii având ca sens major o reorientare a structurilor pe orizontală, o aplatizare a formaţiunilor ierarhizate vertical, o integrare mai strânsă.
Pentru unele companii care anterior erau protejate de concurenţa străină este certă ameninţarea constituită de marii actori multinaţionali, ale căror poziţie, resurse şi avans tehnologic, le permit să concureze pe piaţa globală. Dacă vom considera UE sau NAFTA în ipostaza de “fortăreţe”, atunci se va ajunge la situaţia în care companiile non-europene sau non-americane vor fi nevoite să investească direct în aceste zone, pentru a nu pierde teren în faţa concurenţilor în cazul liberalizării pieţelor intra-regiune.
În virtutea optimizării funcţionării CMN, strategiile de valorificare a avantajelor competitive în spaţiul transnaţional au cunoscut adaptări la modificările intervenite în mediul de operare al firmelor, pe fondul progresului tehnologic, al reaşezării scalei competitivităţii pe plan mondial, al tendinţelor de integrare economică şi de liberalizare a politicilor în materie de ISD. După cum arăta Alvin Toffler, organizaţiile mari se schimbă semnificativ în special sub incidenţa unor presiuni exterioare semnificative. Crearea pieţei globale a reprezentat “presiunea”şi totodată efectul sporirii coeficientului de integrare a activităţilor localizate la nivelul filialelor din spaţiul de implantare, tradus într-un grad mai ridicat al interdependenţelor entităţilor care formează compania transnaţională. În prezent coexistă în forme pure trei tipuri de astfel de strategii: strategia filialei cu autonomie funcţională; strategia de integrare simplă; strategia de integrare complexă¹⁷.
Evoluţia strategiilor CMN spre aceste formule complexe s-a produs ca urmare a intensificării presiunilor concurenţiale în contextul globalizării proceselor economice şi a ritmului fără precedent de inovare tehnologică şi managerială, evoluţie sintetizată în urmatorul tabel.


Tabelul 2.1. - Strategiile şi structurile intreprinderii multinaţionale

Strategia	Legăturile intra-firma	Tipul de filiale externe	Gradul de integrare	Climatul economic locational sau general
Stand-alone	Proprietate, tehnologie, finanţe, mai mult unidirectional conduse	Replica în miniatură a societăţii – mamă	Slab	ţara gazdă accesibilă la ISD; barierele comerciale, costurile de transport şi comunicaţii scăzute
Integrare simplă	Proprietatea, tehnologiile, pieţele, finanţele, alte intrări direcţionate prioritar bidirecţional Subcontractare	Producţia raţionalizată a unuia sau câtorva elemente în lanţuri valorice	Puternică la acelaşi punct al lanţului de valoare, slab la altele	Comerţul deschis şi regimul ISD bilateral Nu sunt permise aranjamentele de tip sindicalist.
Integrare Complexă	Toate funcţiile, în principal Multidirecţionale	Produsele sau Procesele sunt Specializate; Specializare funcţională	Potenţial puternic în cadrul lanţului Valoric	Comerţ liber, regimuri permisive în domeniul tehnologiilor, convergenţa gusturilor, costuri de transport şi comunicaţii reduse