Anna karenina

ae teu luare-aminte in ochii lui Golenişce≫, .. ■,.•

' ,,

anuanc Ini

L i * —.A.! Nu ştiam, făcu nepăsător Goleniscev, deşi

Ai sosit de mult ? adăugă el.

—Eu ? De trei zile, răspunse Vronski, privindu-1 u

in faţă, cu luare-aminte, pe fostul coleg.

≪Da. Eu un om cumsecade. Priveşte lucrurile aşa cur

trebuie, işi zise Vronski, inţelegind de ce schimbase Gole-"

nişcev vorba, precum şi expresia de pe faţa lui. Pot să-1

prezint Annei. E un om care priveşte lucrurile aşa cum

trebuie.≫

in cele trei luni petrecute cu Anna in străinătate, de

cite ori intilnea cunoştinţe noi, Vronski işi punea intrebarea

: cum va privi persoana respectivă legătura lui cu

Anna ? De cele mai multe ori el găsea la bărbaţi inţelegerea

cuvenită. Dacă i-ar fi intrebat insă cineva, atit pe el,

cit şi pe cei ce aveau cuvenita inţelegere, in ce consta

această inţelegere, ei ar fi fost puşi in mare incurcătură.

Dar cei care, după părerea lui Vronski, inţelegeau situaţia

≪aşa cum trebuie≫ nu o inţelegeau in realitate deloc,

ci se purtau in general cum se poartă oamenii bine-crescuţi

in toate imprejurările incurcate şi fără ieşire care se

ivesc in viaţă. Se purtau cuviincios, ferindu-se de orice

aluzii şi intrebări neplăcute. Se prefăceau că pricep foarte

bine insemnătatea şi rostul situaţiei, recunoscind-o şi chiar

incuviinţind-o. Socoteau insă ca ceva de prisos şi lipsit de

cuviinţă a lămuri toate acestea.

Vronski ghici numaidecit că Golenişcev era unul din- I

tţe aceştia. De aceea se bucură de intilnirea cu el. intr-a- 1

devăr, fiind prezentat Kareninei, Golenişcev se purtă in- §

tocmai cum ar fi dorit Vronski. Fără cea mai mică sfor- |J

ţare, se ferea de orice discuţii care ar fi putut să-i stingherească.

Nu o cunoscuse mai inainte pe Anna şi ramase uimit \

de frumuseţea ş| mai ales de simplitatea cu care işi priveai

ea situaţia. Cind Vronski il aduse pe Goleniscev, Annai

roşi. Această roşeaţă copilărească pe chipul ei frumos şij

sincer plăcu nespus de mult lui Golenişcev. Dar ii plăcu |

mai ales felul firesc al Annei, care, pentru a inlătura orice|

neinţelegere faţă de un om străin, ii spuse de la inceput

lui Vronski, cu simplitate, ≪Alexei≫, şi povesti că amindoii

se

mută

intr-o casă inchiriată de curind, numită de Ic calnici

palazzo. Această atitudine făţişă şi simplă faţă d€

82

sijşyaţia ;|t plăcu lui Golenişcev. Văzind atitudinea prtete*,,

Hjjpsă, veselă şi vioaie a Armei, Golenişcev, care cunoştea

pţ Alexei Alexandrovici şi pe Vronski, avu impresia că o

alege pe deplin. I se părea că pricepe ceea ce nici ea şi

desluşea, şi anume : cum putea Anna, după ce işi

nenorocise bărbatul, părăsindu-1 pe el, ca şi pe copil, după ■

fericită...

:T" figurează şi in ghid, adăugă Golenişcev despre

palazzo-ul inchiriat de Vronski. E acolo şi un minunat Tintafetto

*, din ultima perioadă a vieţii sale.

—Ştii ce ? Cum vremea e frumoasă, hai să mergem.

acolo şi să mai vedem o dată casa, propuse Vronski,

intorcindu-

se către Anna.

—Foarte bine. Mă duc să-mi pun pălăria. Spui că-i

cald ? adăugă Anna, oprindu-se in uşă şi uitindu-se

intre

bător la Vronski ; iar obrajii incepură să-i ardă din

nou.

După privirea ei, Vronski inţelese că Anna nu ştia in

ce relaţii vroia să fie cu Golenişcev şi se temea că nu se

purtase cum ar fi vrut el.

Vronski ii aruncă o privire lungă, plină de duioşie.

— Nu prea, răspunse el.

Anna inţelese că Vronski e mulţumit de ea. ii surise

şi ieşi pe uşă cu paşi repezi.

Prietenii se uitară unul la altul. Erau incurcaţi, se vedea

după faţa lor. Golenişcev, care o admirase vădit, ar fi vrut

să spună ceva despre ea, dar nu ştia ce ; iar Vronski ar fi

dorit acelaşi lucru şi totodată se temea.

—Şi aşa, zise Vronski, numai ca să inceapă vorba. Va

să zică, te-ai stabilit aici. Te ocupi, aşadar, cu acelaşi

lu

cru ? adăugă el, amintindu-şi că Golenişcev, după cum i

se

spusese, scria ceva...

—Da. Scriu partea a doua la Cele două origini, răs

punse Golenişcev la această intrebare, imbujorindu-se

de

plăcere. Adică, mai exact, nu scriu incă, ci mă

pregătesc :

string materialul. Lucrarea va fi mult mai vastă şi va

cu

prinde aproape toate problemele. La noi, in Rusia,

lumea

1 Robusti Jacopo (1518—1594) — pictor din şcoala veneţlană} elev al lai