Soluţiile hipobare sunt obţinute prin amestecul substanţei anestezice cu apa sterilă. Acestea ascensionează lent în părţile superioare ale coloanei de LCR. - Soluţiile hipobare sunt obţinute prin amestecul substanţei anestezice cu apa sterilă. Acestea ascensionează lent în părţile superioare ale coloanei de LCR.
- Soluţiile izobare au avantajul răspândirii predictibile la nivelul LCR, fiind mai puţin dependente de poziţia pacientului. Creştera dozei de soluţie anestezică izobară are efect mai mare pe durata anesteziei decât pe numărul dermatoamelor afectate. Poziţia pacientului poate fi modificată pentru a limita sau creşte răspândirea soluţiei anestezice.
Presiunea intraabdominală. - Sarcina, obezitatea, ascita şi tumorile abdominale cresc presiunea în vena cavă. Acest lucru creşte presiunea sângelui în plexurile venoase epidurale, concomitent reducându-se volumul de LCR în canalul vertebral, astfel realizându-se o întindere mai mare a soluţiei anestezice.
Curburile spinale. - Lordoza lombară şi cifoza toracică influenţează întinderea soluţiei de anestezic.
- Injectarea deasupra L3 în timp ce pacientul este în poziţie laterală determină întindere cefalică a drogului; aceasta va fi limitată de curbura toracică la T4.
Tipul drogului utilizat şi doza acestuia. Tipul drogului utilizat şi doza acestuia. - Durata blocului este specifică pentru fiecare drog. Adiţia de opioizi la soluţia injectată poate modifica caracterul drogului.
Vasoconstrictoare. - Adăugarea de adrenalină, 0,2 mg (0,2ml din diluţia 1:1000) sau fenilefrină 2-5 mg, poate prelungi durata anesteziei cu până la 50%.
Hipotensiunea Hipotensiunea poate fi accentuată la pacienţii hipovolemici. Administrarea de soluţie Ringer 500- 1000 ml înaintea realizării blocului poate să scadă incidenţa hipotensiunii. La pacienţii cu rezervă cardiacă scăzută, administrarea unor cantităţi mari de fluide trebuie făcută cu atenţie deoarece la recesiunea blocului, trecerea fluidelor din circulaţia periferică în cea centrală şi reapariţia tonusului vascular sistemic pot determina edem pulmonar acut. Oxigenul trebuie să fie disponibil. Poate fi necesară efedrina (bolus de 5-10mg iv. ) sau infuzie cu fenilefrină. Bradicardia poate rezulta din blocul fibrelor simpatice şi poate fi tratată cu atropină 0,4 – 0,8 mg, sau dacă este severă şi însoţită de hipotensiune, cu efedrină sau adrenalină.
Paresteziile. În timpul plasării acului spinal sau introducerii soluţiei anestezice poate să apară trauma directă a nervului spinal sau injectarea intraneurală. Paresteziile. În timpul plasării acului spinal sau introducerii soluţiei anestezice poate să apară trauma directă a nervului spinal sau injectarea intraneurală. Apariţia lichidului hematic în timpul puncţiei . Puncţia unei vene epidurale poate determina apariţia sângelui sau un amestec de sânge şi LCR. Dacă fluidul nu devine rapid clar acul trebuie retras şi apoi refăcută puncţia.Dispneea apare frecvent atunci când anestezia este realizată la nivele spinale înalte. Este cauzată de blocul fibrelor aferente propioceptive de la musculature toracică şi abdominală. Apneea poate fi determinată de fluxul medular scăzut ce rezultă ca urmare a hipotensiunii severe sau din blocul direct la nivel C3-C5 unde îşi are originea nervul frenic. Este necesar suportul ventilator imediat.
Greaţa şi vărsăturile sunt determinate de obicei prin hipotensiune şi stimulare vagală. Greaţa şi vărsăturile sunt determinate de obicei prin hipotensiune şi stimulare vagală. Tratamentul constă în restaurarea tensiunii arteriale, administrarea de oxigen, atropină i.v. Droperidolul trebuie administrat cu prudenţă deoarece acesta poate accentua hipotensiunea. Fentanilul,10 μg, adăugat la soluţia spinală injectată poate să scadă greaţa precipitată de stimularea peritoneală.
Cefaleea după puncţie , caracteristic este accentuată în ortostatism şi diminuată în clinostatism. Cefaleea după puncţie , caracteristic este accentuată în ortostatism şi diminuată în clinostatism. - Este o cefalee occipitală severă cu iradiere în regiunea cervicală posterioară. Atunci când este severă, durerea devine circumferinţială şi poate fi acompaniată de tinnitus, vedere întunecată, diplopie.
- Debutul este de obicei la 24-48 ore postoperator.
- Este cauzată de scurgerea continuă a LCR-ului la nivelul orificiului realizat în dura mater ca urmare a puncţiei, care reduce presiunea LCR rezultând tracţiune pe nervii şi vasele meningeale.
- Incidenţa totală a cefaleii este de aproximativ 1-5%, dar poate să crească la tineri, atunci când se utilizează ace groase sau ace “cutting tip” sau atunci când puncţia este realizată din mai multe încercări.
- Tratamentul iniţial este conservator : repaus la pat, fluide i.v., analgezice. Se poate utiliza cafeina (300mg per os) sau cafeina benzoat (500mg în 500ml de ser fiziologic administrat i.v. în 2 ore).
- Dacă cefaleea este severă sau durează mai mult de 24 ore, un “blood patch” trebuie realizat prin recoltarea a 10-15 ml de sânge de la pacient din vena antecubitală, care se injectează apoi în spaţiul epidural.
- Rata de succes al primului tratament, variază între 65% până la 95%.
- Meningitele şi arahnoiditele sunt rare, dar trebuie să fie luate în consideraţie în diagnosticul diferenţial al durerii de cap posturale.
Dostları ilə paylaş: |
