Căile teologiei ruse

VIII

Mărturisirea ortodoxă
Mărturisirea ortodoxă este cel mai semnificativ şi mai expresiv document din era lui Movilă. Importanţa lui nu se limitează numai la istoria Bisericii Ruse vestice, din moment ce a devenit o mărturisire a credinţei pentru Biserica estică (deşi numai după o luptă şi caracterul ei autoritativ este încă deschis întrebărilor). Cine a fost autorul sau editorul Mărturisirii rămâne nesigur. Este de obicei atribuită lui Petru Movilă sau Isaia Kozlovschi.²⁵⁹ Mai mult decât orice este o lucrare colectivă, avându-l pe Movilă şi pe mulţi dintre membrii cercului său împărtăşindu-se de compoziţie. Scopul exact al Mărturisirii rămâne neclar. Concepută original ca un „catehism” şi numit unul se pare că a fost intenţionat ca o clarificare a credinţei ortodoxe în legătură cu protestanţii. De fapt, se presupune că Mărturisirea lui Movilă a fost pregătită ca unire cu Mărturisirea lui Chiril Lucaris, care a apărut în 1633 şi a cărei tendinţe pro-calvine au creat confuzie şi nelinişte în toată lumea ortodoxă. În 1638 – după o anumită coeziune şi presiune din partea Romei – atât Lucaris cât şi Mărturisirea lui au fost condamnate de un sinod în Constantinopol.²⁶⁰ Aceste evenimente ar putea explica de ce când Mărturisirea lui Movilă a apărut în Biserica Greacă a fost trasă spre ea, după ce a fost editată de Syrigos,²⁶¹ i-a conferit autoritatea Bisericii.

Prima apariţie publică a Mărturisirii ortodoxe a apărut în 1640, când Petru Movilă a trimis-o sinodului Bisericii în Kiev pentru discuţie şi gir. Titlul ei original, Expoziţie a credinţei Bisericii Ortodoxe în mica Rusie, indică, scopul limitat intenţionat de document. Intenţionat mai întâi către teologi şi la cei care au fost preocupaţi cu teologia, Mărturisirea a fost compusă în latină. Sinodul din Kiev a criticat redactarea de mai multe ori. Puncte de vedere divergente au comentat despre originea sufletului şi de destinul lui de mai apoi, în special cu privire la purgatoriu sau la posibilitatea unui „un paradis terestru.”²⁶² Aici Movilă a susţinut creaţionismul²⁶³ la fel ca şi existenţa purgatoriului. Sinodul din Kiev s-a angajat într-o discuţie extinsă cu privire la metastaza elementelor care au loc în timpul sfintei liturghii. Mai înainte să concluzioneze, sinodul a introdus câteva amendamente în Mărturisire. Documentul a fost supus discuţiei imediat în 1642 la ceea ce s-a referit ca fiind un sinod, dar ceea ce de fapt a fost conferinţa din Iaşi, convenită din câte se pare la iniţiativa prietenului lui Movilă, prinţul moldovean, Vasile supranumit Lupul.²⁶⁴ În prezenţă erau doi reprezentativi ai patriarhului ecumenic, ambii trimişi din Constantinopol cu titlul de exarh, Meletie Syirgos, unul dintre cei mai reprezentanţi ai teologilor greci ai secolului al şaisprezecelea şi Porfirie, mitropolit de Nicea,²⁶⁵ Porfirie (mort în 1652) care a fost trimis la această adunare şi de câţiva episcopi moldoveni, care îi includea pe Mitropolitul Varlaam²⁶⁶ şi trei delegaţi din Kiev – Isaia Kozlovschi, Ignatie Oksenovici²⁶⁷ şi Ioasaf Kononovici.²⁶⁸ Meletie Sirgos a luat un rol conducător. Sirgos a ridicat un număr de obiecţii faţă de Mărturisire când a tradus-o în greacă a introdus numeroase amendamente. Majoritatea acuzelor lui erau stilistice. De exemplu el a ales să elimine câteva citate scripturistice folosite în proiect. Movilă a urmat Vulgata latină, cea ce însemna că anumite din citatele lui fie că nu au fost în Septuagintă sau au fost frazate pentru a le reţine ceea ce ar fi făcut mărturisirea puternic nepotrivită pentru credincioşii ortodocşi.

Movilă nu a fost mulţumit cu Mărturisirea după cum a fost ea întrebuinţată de Sirigos. El a decis să nu o tipărească şi în locul ei el a publicat simultan în Kiev o traducere ucraineană a slavonei bisericii şi o versiune poloneză, numită Scurtul catehism [Malyi catehism, 1645].²⁶⁹ Numai câteva schimbări propuse de Syrigos pentru mărturisire au fost adoptate în Catehismul scurt. Mai mult, era intenţionat pentru o audienţă diferită, „pentru instrucţia celor tineri,” [„dla cwiczenia mlodzi”], lucru pentru care a fost compusă într-un limbaj colocvial. În 1649 Scurtul catehism al lui Movilă a fost tradus din slavona bisericească ucraineană în „slavo rusă” şi în versiunea greacă şi publicată la Moscova. Între timp, istoria lui Syrigos a revizuit versiunea greacă a Mărturisirii greceşti. Din moment ce Biserica greacă a arătat puţin interes în publicarea ei, prima ediţie a apărut numai în 1695. Din această ediţie, o traducere slavono rusă a fost făcut şi publicată în 1696 la cererea mitropolitului Varlaam Iasinschi al Kievului cu binecuvântarea patriarhului Adrian.²⁷⁰ Aceasta a fost la numai o jumate de secol după ce Scurtul catehism a fost publicat în Moscova.²⁷¹